3ra-1182/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: I. Morozan nr.3ra-1182/16

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

20 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ala Cobăneanu, Galina Stratulat

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul de Poliție Rîșcani, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Inspectoratul de Poliție Rîșcani împotriva Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a fost admis

apelul declarat de Inspectoratul de Poliție Rîșcani și modificată hotărîrea Judecătoriei

Buiucani municipiul Chișinău din 26 noiembrie 2015

c o n s t a t ă

La 28 ianuarie 2015 Inspectoratul de Poliție Rîșcani a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, pe parcursul anului 2014 de

către angajații Inspectoratului de Poliție Rîșcani au fost examinate 58 petiții depuse de

către Rusnak Andrei privind atragerea la răspundere a persoanelor care desfășoară

activitate de întreprinzător pe unele străzi din sectorul Rîșcani al municipiului

Chișinău.

De cele mai multe ori petiționarul solicita ca Inspectoratul de Poliție Rîșcani

după examinarea petițiilor în temeiul Legii privind accesul la informație și Legii cu

privire la petiționare să-i prezinte informația de natură cum ar fi - furnizarea copiilor

de pe procesele-contravenționale întocmite împotriva contravenienților, adresa

concretă a săvîrșirii presupusului delict, numele agentului economic, precum și altă

informație cu caracter limitat sau personal.

Pentru evitarea adresării repetate a petiționarului și pentru a nu fi învinuiți

neîntemeiat de protecționism sau alte infracțiuni, de către conducerea reclamantă după

o analiză amplă s-a decis de a fi creat un sistem de evidență a proceselor -

contravenționale.

Astfel, de la persoanele care de cele mai deseori erau vizate în petițiile lui

Rusnak Andrei (12 persoane), la începutul anului s-au colectat consimțămintele lor în

temeiul art. 4 al. (1) lit. e), art.5 al. (2), art. 11 al Legii privind protecția datelor cu

caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011, care sunt păstrate la Inspectoratul de Poliție

Rîșcani.

Urmare a adresărilor repetate a lui Rusnak Andrei privind prezentarea

informației cu privire la accesul la informație, au fost expediate răspunsurile nr. R-

264/14 din 04 martie 2014, nr. R-1289/14 din 22 iulie 2014, nr. R-1500/14 din 20

august 2014 și nr. R-1505/14 din 01 septembrie 2014, cu prezentarea informației

solicitate pentru fiecare punct din petiție.

La 05 noiembrie 2014 în adresa reclamantului a parvenit solicitarea din partea

Serviciului Protecție Internă și Anticorupție a MAI pentru a se expune asupra

demersului Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal privitor la

presupusa divulgare ilegală a datelor cu caracter personal, or răspunsul pretins a fost

expediat în adresa Serviciului și a Centrului inclusiv.

La 17 decembrie 2014 la Inspectoratul de Poliție Rîșcani s-a prezentat

reprezentantul Serviciului Protecție Internă și Anticorupție a MAI, cu solicitarea de a

da explicații privind divulgarea informației cu caracter personal, comunicîndu-i-se că

în acest sens există o decizie a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal cu nr. 02-11/96/14 din 05 decembrie 2014 prin care a fost constatată

încălcarea de către reclamant a prevederilor art. 4 al. (1) lit. a), b) și lit. c), art.5 al. (1),

art. 29 și art. 30 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08

iulie 2011.

Invocă ilegalitatea deciziei date, deoarece ca rezultat al controlului nu au fost

vizate interesele MAI, ci ale angajaților Inspectoratului de Poliție Rîșcani.

Nu este de acord nici cu constatarea efectuată de către Centru precum că

răspunsul reclamantului este unul contradictoriu, în situația în care colaboratorii

poliției la examinarea petițiilor lui Rusnak Andrei erau obligați să asigure informarea

activă, corectă și la timp a cetățenilor asupra chestiunilor de interes public și asupra

problemelor de interes personal, să garanteze liberul acces la informative, să respecte

limitările accesului la informație, prevăzute de legislație, în scopul protejării

informației confidențiale, vieții private a persoanei și securității naționale, lucru care a

și fost respectat de colaboratorii reclamantului la colectarea consimțămintelor de la

persoanele vizate în vederea prelucrării datelor cu caracter personal. Totodată a

menționat că informația solicitată de petiționar este de interes public.

Mai mult ca atît, la 20 decembrie 2014 Inspectoratul de Poliție Rîșcani a

expediat o solicitare în adresa pîrîtului, prin care și-a exprimat dezacordul asupra

materialului de control, invocînd încălcarea a mai multor drepturi legale, în special

încălcarea dreptului la apărare, dreptul de a face cunoștință cu materialele cauzei, de a

prezenta probe, de a formula cereri, de a solicita audierea martorilor (persoanele la

care se pretinde că le-ar fi fost încălcat dreptul la viața privată), anexînd în acest sens

consimțămintele prealabile prevăzute de art. 5 al Legii privind protecția datelor cu

caracter personal (12 la număr). Contrar scrisorii date, un careva răspuns la aceasta

reclamantul nu a primit.

Indică că pîrîtul urma nemijlocit să-și anuleze decizia, în cazul în care în adresa

instituției nu au parvenit cereri din partea persoanelor vizate precum că au fost

furnizate date cu caracter personal unor terțe persoane. Or, în cazul dat nu a fost

constatată imixtiunea în viața privată a acestora.

Cere reclamantul anularea deciziei Centrului Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal nr. 02-11/96/14 din 05 decembrie 2014 prin care a fost constatată

încălcarea de către Inspectoratul de Poliție Rîșcani a prevederilor art. 4 al. (1) lit. a), b)

și lit. c), art.5 al. (1), art. 29 și art. 30 al Legii privind protecția datelor cu caracter

personal nr. 133 din 08 iulie 2011.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 26 noiembrie

2015, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, a fost admis apelul

declarat de Inspectoratul de Poliție Rîșcani și modificată hotărîrea Judecătoriei

Buiucani municipiul Chișinău din 26 noiembrie 2015, cu excluderea din dispozitivul

hotărîrii mențiunea prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, în rest hotărîrea a

fost menținută.

La 17 iunie 2016 Inspectoratul de Poliție Rîșcani a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele la adoptarea hotărîrilor nu au

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii în fond, au fost interpretate eronat normele de drept material.

Astfel, pe parcursul anului 2014 de către angajații recurentului au fost

examinate 58 de petiții depuse de Rusnak Andrei privind atragerea la răspundere a

persoanelor care desfășoară activitate de întreprinzător pe unele străzi din sectorul

Rîșcani a mun. Chișinău.

De cele mai multe ori petiționarul solicita informația de natură cum ar fi

furnizarea copiilor de pe procesele contravenționale întocmite împotriva

contravenienților, adresa concretă a săvîrșirii presupusului delict, numele agentului

economic, precum și altă informație cu caracter limitat sau personal.

În baza ordinului nr. 347 din 01 noiembrie 2010 a MAI cu privire la aprobarea

Instrucțiunii privind modul de înregistrare a contravențiilor, a persoanelor care le-au

săvîrșit și a rezultatelor examinării cauzelor contravenționale, în pct. 11 este prevăzut

că actele de evidență primară pînă a fi introduse în sistem, se înregistrează în Registrul

de evidență a contravențiilor, a persoanelor care le-au săvîrșit și a rezultatelor

examinării cauzelor contravenționale, care este considerat drept document unic de

evidență primară.

Pentru evitarea adresării repetate a petiționarului Rusnak Andrei, pentru a nu fi

învinuiți de protecționism sau alte infracțiuni, s-a creat un sistem de evidență a

proceselor contravenționale.

Susține că în limita atribuțiilor instituite prin lege, recurentul a colectat

consimțămîntul de la 12 persoane, care de cele mai dese ori au fost vizate în petițiile

lui Rusnak Andrei, în temeiul art. 4 al. (1) lit. e), art. 5 al. (2) din Legea nr. 133 din 08

iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, care sunt păstrate la IP

Rîșcani.

Deși prima instanță a audiat mai mulți martori în cadrul ședinței de judecată,

care au declarat că fiind sancționați contravențional pentru comercializarea

neautorizată nu li s-a explicat conținutul comsimțămîntului lor la prelucrarea datelor

cu caracter personal, or instanța nu a dat apreciere depozițiilor date prin prisma art. 5

al. (1) al Legii nr. 133 din 08 iulie 2011, în situația în care aceste consimțăminte au

fost acumulate conform legii.

Totodată a indicat că, informațiile i-au fost expediate lui Rusnak Andrei

conform solicitărilor lui, deci recurentul a asigurat petiționarului informația activă,

corectă și la timp asupra chestiunilor de interes public și asupra intereselor de interes

personal, să garanteze liberul acces la informație, să respecte limitele accesului la

informație în scopul protejării informației confidențiale, vieții private a persoanei și

securității naționale, lucru care a și fost respectat de către recurent la colectarea

consimțămintelor de la persoanele vizate. Or, informația cerută de petiționar era una de

interes public.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Rîșcani

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Rîșcani asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Inspectoratul de Poliție Rîșcani ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul Inspectoratului de Poliție Rîșcani se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat