2ra-1433/16 — încasarea datoriei

2ra-1433/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: L. Gafton dosarul nr.2ra-1433/16

instanța de apel: N. Traciuc, Gr. Dașchevici, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii : Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Malai,

succesor în drepturi Iurii Golovatîi împotriva Liudmilei Zaporojeț și Victor

Zaporojeț cu privire la încasarea datoriei și transmiterea silită în posesie a bunului

gajat,

cererea reconvențională a Liudmilei Zaporojeț împotriva lui Iurii Golovatîi

cu privire la obligarea să solicite radierea gajului din Registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț și

menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 08 aprilie 2014, prin

care acțiunea inițială a fost admisă, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 10 februarie 2012, Ludmila Malai a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Liudmilei Zaporojeț cu privire la încasarea datoriei, dobînzilor de

întîrziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 10 februarie 2009,

Liudmila Zaporojeț a împrumut de la dînsa suma de 20.000 euro cu o rată lunară a

dobînzii de 3% cu obligația de returnare a sumei împrumutului pînă în data de 10

octombrie 2009, conform pct. 1 al contractului de împrumut din 10 februarie 2009.

Afirmă că contractul de împrumut bănesc a fost întocmit și semnat într-o

formă scrisă simplă, iar în calitate de garanție a plății datoriei față de împrumutător

de către Liudmila Zaporojeț, din numele ei, ca proprietară a apartamentului și din

numele coproprietarului - soțul acesteia, Victor Zaporojeț, în baza procurii nr. 732,

autentificate la 02 februarie 2009 de către notarul Constantinescu Elena, a fost

încheiat contractul de ipotecă, ca obiect al garantării împrumutului servind

apartamentul nr. 22 situat în mun. Chișinău, Aeroport 7, contractul de ipotecă fiind

autentificat de către notarul Șindilă Aurel.

Relevă că, în termenul prevăzut pentru rambursare, Liudmila Zaporojeț nu

a întors nici suma împrumutului și nici dobînzile stabilite, încercările de a o

contacta nu s-au soldat cu succes.

Susține că notificarea din 10 iulie 2011 privind executarea obligațiunilor

privind rambursarea împrumutului și a dobînzilor aferente, cît și preavizul din 10

1

iulie 2011 cu privire la executarea dreptului de ipotecă, au fost primite personal de

către soțul împrumutatei - Zaporojeț Victor Serghei la data de 13 noiembrie 2011.

Menționează că în legătură cu faptul că expira termenul de prescripție a

adresării în instanța de judecată pentru apărarea drepturilor sale a fost nevoită să

înainteze acțiune în instanța de judecată.

Solicită Ludmila Malai încasarea de la Liudmila Zaporojeț datoria de bază

în valoare de 20.000 euro, dobînda în sumă de 8.600 euro, conform contractului de

împrumut bănesc și dobînda de întîrziere în sumă de 7.404 euro, ceea ce constituie

în total suma de 36004 euro, echivalentul a 572.229,57 lei, conform cursului oficial

al Băncii Naționale a Moldovei la ziua depunerii cererii de chemare în judecată și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 decembrie

2012, a fost admisă înlocuirea reclamantei Ludmila Malai cu succesorul său în

drepturi, Iurii Golovatîi în cauza civilă cu privire la încasarea datoriei de la

Liudmila Zaporojeț în baza contractului de împrumut din 10 februarie 2009, în

baza contractului de cesiune a creanțelor din 04 decembrie 2012 (f .d. 30).

La 04 noiembrie 2013, Liudmila Zaporojeț a înaintat o cerere

reconvențională împotriva lui Iurii Golovatîi, intervenienți accesorii notarul privat

Aurel Șindrilă și ÎS „Cadastru”, prin care a solicitat obligarea pîrîtului să solicite

radierea gajului din Registrul bunurilor imobile instituit pe baza contractului de

ipotecă nr. 576 din 10 februarie 2009, autentificat de notarul privat Aurel Șindrilă,

radierea gajului din Registrul bunurilor imobile instituit pe baza contractului

nominalizat și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată de la pîrît (f. d. 102-103).

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că nu a primit careva sume

de bani de la Ludmila Malai, concomitent indicînd că pînă la semnarea contractului

de împrumut și după semnarea contractului nu a avut loc o transmitere de fapt a

banilor.

Menționează că după natura sa contractul de ipotecă este un contract

accesoriu celui principal și anume în speța dată a contractului de împrumut, iar

odată ce nu s-a executat contractul de împrumut nu poate fi vorba de realizarea

dreptului la ipotecă.

Prin încheierea protocolară în cadrul ședinței din 31 decembrie 2013, s-a

dispus atragerea în calitate de intervenient principal pe Victor Zaporojeț (f. d. 121-

verso).

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 08 aprilie 2014, a

fost admisă acțiunea inițială și a fost încasat de la Liudmila Zaporojeț în beneficiul

lui Iurii Golovatîi în temeiul contractului de împrumut încheiat între Ludmila

Malai și Liudmila Zaporojeț la 10 februarie 2009 suma de 20.000 euro ce

constituie împrumutul nerambursat, 8.600 euro cu titlu de dobîndă aferentă

contractului, 7.404 euro cu titlu de dobînda de întîrziere, cheltuielile pentru plata

taxei de stat în sumă de 17.167 lei, iar în total s-a încasat de la Liudmila Zaporojeț

în beneficiul lui Iurii Golovatîi 36.004 euro și 17.167 lei. A fost dispusă executarea

silită a dreptului de ipotecă instituit în temeiul contractului de ipotecă nr. 576 din

10 februarie 2009 prin obligarea Liudmilei Zaporojeț și a lui Victor Zaporojeț de a

transmite în posesia lui Iurii Golovatîi apartamentul nr. 22 din mun. Chișinău,

Aeroport 7, în vederea stingerii datoriei acumulate conform contractului de

împrumut încheiat între Liudmila Zaporojeț și Ludmila Malai la 10 februarie 2009.

2

Acțiunea reconvențională a Liudmilei Zaporojeț împotriva lui Iurii Golovatîi

privind obligarea să solicite radierea gajului din Registrul bunurilor imobile a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată (f. d. 141).

La 07 mai 2014 și 16 septembrie 2014, Liudmila Zaporojeț și Victor

Zaporojeț au declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, cerînd admiterea

apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de respingere

a acțiunii inițiale și admitere a acțiunii reconvenționale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016 apelul declarat de

către Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț a fost respins și a fost menținută

hotărîrea primei instanțe.

În susținerea opiniei sale instanța de apel a stabilit că la 10 februarie 2009,

între Ludmila Malai și Liudmila Zaporojeț a fost încheiat contractul de împrumut,

prin care împrumutătorul Ludmila Malai a acordat împrumutatului Liudmila

Zaporojeț un împrumut bănesc în sumă de 20.000 euro cu termenul de rambursare

pînă la 10 octombrie 2009. Concomitent în contract este stipulat faptul că suma

indicată este transmisă la semnarea contractului, iar împrumutul este luat cu o

dobîndă de 3% lunar (f. d. 5).

La 10 februarie 2009, între Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț în

calitate de debitori ipotecari și Ludmila Malai în calitate de creditor ipotecar a fost

încheiat contractul de ipotecă nr.576, prin care întru asigurarea obligațiilor asumate

în timp util și integral conform contractului de împrumut din 10 februarie 2009,

debitorii ipotecari Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț, grevează cu gaj

apartamentul nr. 22, cu suprafața totală de 54,4 m2, situat în mun. Chișinău, str.

Aeroport 7, denumit în continuare bunul ipotecat (f. d. 6-9).

Totodată a fost constatat faptul că, prin încheierea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 11 decembrie 2012 a fost admisă înlocuirea reclamantei

Ludmila Malai cu succesorul său în drepturi, Iurii Golovatîi în cauza civilă cu

privire la încasarea datoriei de la Liudmila Zaporojeț în baza contractului de

împrumut bănesc din 10 februarie 2009 în baza contractului de cesiune a creanțelor

din 04 decembrie 2012 (f .d. 30).

Instanța de apel, fiind de acord cu soluția primei instanțe cu privire la

admiterea acțiunii inițiale și încasarea de la Liudmila Zaporojeț în beneficiul lui

Iurii Golovatîi în temeiul contractului de împrumut încheiat între Ludmila Malai și

Liudmila Zaporojeț la 10 februarie 2009 suma în mărime de 20.000 euro ce

constituie împrumutul nerambursat, 8.600 euro cu titlu de dobîndă aferentă

contractului, 7.404 euro cu titlu de dobînda de întîrziere, cheltuielile pentru plata

taxei de stat în sumă de 17.167 lei, iar în total s-a încasat de la Liudmila Zaporojeț

în beneficiul lui Iurii Golovatîi 36004 euro și 17167 lei și-a întemeiat concluzia pe

prevederile art. 572 și 575 alin. (2), 869 alin. (1) și (2) și art. 872 alin. (1) Codul

civil.

Iar în ceea ce privește executarea silită a dreptului de ipotecă instituit în

temeiul contractului de ipotecă nr. 576 din 10 februarie 2009 prin obligarea

Liudmilei Zaporojeț și a lui Victor Zaporojeț de a transmite în posesia lui Iurii

Golovatîi apartamentul nr. 22 din mun. Chișinău, Aeroport 7 în vederea stingerii

datoriei acumulate conform contractului de împrumut încheiat între Liudmila

Zaporojeț și Ludmila Malai la 10 februarie 2009, instanța de apel și-a întemeiat

3

concluzia pe art. 30 alin. (1) din Legea cu privire la ipotecă art. 487 alin. (1) Codul

civil.

La fel instanța de apel a fost de acord și cu soluția primei instanțe cu privire

la respingerea ca fiind neîntemeiată a acțiunii reconvenționale a Liudmilei

Zaporojeț împotriva lui Iurii Golovatîi privind obligarea să solicite radierea gajului

din Registrul bunurilor imobile.

La 11 februarie 2016, Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț au declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de

respingere a acțiunii inițiale și admitere a acțiunii reconvenționale.

Recurenții Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț în motivarea recursului

au indicat că nu sunt de acord cu decizia instanței de apel deoarece au fost

încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

Menționează că nu au primit careva sume de bani de la Ludmila Malai.

Conform contractului de împrumut bănesc, suma indicată este transmisă la

semnarea contractului, iar după ce a avut loc semnarea contractului de împrumut,

dar nici înainte, nu a avut nici o transmitere a cărorva bani, respectiv careva

recipise în sensul primirii mijloacelor bănești nu au fost scrise de către Liudmila

Zaporojeț, deoarece nu au fost primiți careva bani.

Nu sunt de acord cu concluzia instanței de apel precum că argumentele

Liudmilei Zaporojeț nu pot fi reținute, deoarece din momentul semnării

contractului și pînă la acționarea ei în instanță aceasta nu a înaintat careva pretenții

față de reclamantă privitor la netransmiterea banilor indicați în contractul de

împrumut. Menționează că, în esența sa contractul de împrumut bănesc este un

contract real deoarece își produce efecte din momentul primirii banilor. În acest

sens odată ce Liudmila Zaporojeț nu a primit careva sume de bani pînă la moment

dreptul acesteia a fost încălcat anume în momentul cînd a fost acționată în justiție

pentru încasarea unei datorii inexistente, iar în acest sens a fost înaintată o acțiune

reconvențională de radiere a gajului din Registrul bunurilor imobile.

De asemenea, instanțele de judecată greșit au constatat că mențiunea

recepționării împrumutului de 20.000 euro este stipulată în contractul de ipotecă

nr.576 autentificat notarial la 10 februarie 2009. Consideră total nefondată această

constatare a instanței deoarece din textul punctului 1.1 a contractului de ipotecă nu

reiese faptul că banii conform contractului de împrumut au fost transmiși. Din

sintagma „i-a acordat un credit conform contractului de împrumut” rezultă

existența unei relații de credit între părți, iar banii pot fi transmiși și ulterior fie în

întregime fie în rate. De altfel, conform art. 462 Codul civil gajul constituit pentru

garantarea plății unei sume de bani este valabil, chiar dacă la momentul constituirii

debitorul gajist încă nu a primit sau a primit parțial prestația pentru care se obligă.

Această regulă se aplică în special la acordarea unui credit sau la emiterea

obligațiilor sau altor titluri de împrumut.

Mai menționează că, instanța de apel la întrebările formulate în cadrul

ședinței de judecată, notarul -intervenientul accesoriu, a explicat și a recunoscut că

în punctul 1.1. a contractului de ipotecă s-a strecurat o greșeală tehnică și nu s-au

folosit termeni corecți pentru a reda voința părților. Totodată la întrebarea dacă

textul contractului a fost tradus în esență sau cuvînt în cuvînt notarul a explicat că

textul contractului a fost tradus mot a mot. Acest fapt demonstrează încă o dată că

4

Liudmila Zaporojeț nu a primit careva bani pînă la momentul semnării contractului

de gaj.

Indică că, instanțele de judecată respingînd acțiunea reconvențională nu și-

au motivat concluzia în acest sens. Ori potrivit art. 426 alin. (2) Codul civil, dacă

creditorul gajist refuză să predea sumele de bani pe care s-a obligat să le dea cu

împrumut și în a căror garantare deține un gaj el este obligat să radieze gajul

respectiv. În speță creditorul solicită acești bani de pe debitor și susține că i-ar fi

transmis deci refuză să predea careva sume bănești, respectiv apare obligația

acestuia de a radia ipoteca din Registrul bunurilor imobile, fapt pentru care apare

dreptul corelativ de a solicita acest lucru.

La 10 mai 2016, Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț au depus recurs

suplimentar prin care au indicat că instanța de apel incorect a determinat existența

raportului de împrumut între Liudmila Zaporojeț și Ludmila Malai, ori contractul

de împrumut produce efecte doar din momentul transmiterii de bani.

Unica probă la care instanța de apel face trimitere ca dovadă a existenței

unui raport de împrumut este o oarecare telegramă autentificată din 09 februarie

2012 adresată Ludmilei Malai prin care Liudmila Zaporojeț solicită amînarea

achitării pe un termen de 3 luni a sumei de 20000 euro care a fost luată de la ea la

10 februarie 2009.

Consideră că acest înscris nu poate fi pus la baza dovedirii transmiterii

mijloacelor bănești, ori din conținutul recipisei și contractul de gaj încheiat în

aceiași zi nu reiese că a avut loc transmiterea de mijloace bănești.

De asemenea, menționează că Iurii Golovatîi a recunoscut în ședința de

apel că notarul privat Aurel Șindrilă a făcut o greșeală în contractul de gaj, dar

chipurile această greșeală nu ar avea relevanță pe dosar.

Indică că la întrebările formulate în cadrul ședinței de judecată în instanța

de fond, notarul - intervenientul accesoriu, a explicat și a recunoscut că în punctul

1.1 a contractului de ipotecă s-a strecurat o greșeală tehnică și nu s-au folosit

termeni corecți pentru a reda voința părților. Totodată la întrebarea dacă textul

contractului a fost tradus în esență sau cuvînt în cuvînt notarul a explicat că textul

contractului a fost tradus mot a mot. Acest fapt demonstrează încă o dată că

Liudmila Zaporojeț nu a primit careva bani pînă la momentul semnării contractului

de gaj.

Recurenții nu sunt de acord, cu concluziile instanțelor că dobînda încasată

ar fi rezonabilă cu rata Băncii Naționale a Moldovei, ori potrivit textului

contractual de împrumut acesta prevede o dobîndă de 3% pe luna care este una

disproporționat de mare adică nu este într-o relație rezonabilă cu rata de refinanțare

a Băncii Naționale a Moldovei încălcîndu-se expres art. 869 alin. (1) Codul civil.

Mai indică că în cazul dat se întrunesc condițiile art. 869 alin. (2) Codul

civil potrivit căruia, înțelegerea asupra unei dobînzi prin care se încalcă dispoziția

alin.(1) este nulă. Iar, odată ce clauza dată este nulă, solicitarea reclamantului ca să

fie încasat a cîte 1 % lunar, în calitate de dobîndă aferentă, în loc de 3% lunar nu

mai are un suport juridic deoarece urma să fie din start stabilită o relație rezonabilă

cu rata de refinanțare a Băncii Naționale a Moldovei.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

5

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele pricinii rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 28

ianuarie, iar la 11 februarie 2016 recurenții au depus recurs.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un

judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată. Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Liudmila

Zaporojeț și Victor Zaporojeț nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material și, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat

legea care nu trebuia să fie aplicată, nu au fost dovedite cu probe veridice și

suficiente circumstanțele care instanța le consideră constatate, nu pot fi reținute,

deoarece în speță, instanța de apel a stabilit just circumstanțele pricinii, precum și a

aplicat elocvent normele juridice, ce guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, instanța de recurs notează că, Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț

nu au invocat nici un argument în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului

cauzei, referindu-se la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța

de apel și nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

6

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține și jurisprudența CEDO conform căreia recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd motivele

recursului indicate în cazul din speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, atît în prima instanță cît și instanța de apel, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

7