2ra-1433/16 — anularea actelor juridice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor juridice
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1433/16 — anularea actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: L. Gafton dosarul nr.2ra-1433/16
instanța de apel: N. Traciuc, Gr. Dașchevici, Iu. Cotruță
Î N C H E I E R E
13 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă
Judecătorii : Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Malai,
succesor în drepturi Iurii Golovatîi împotriva Liudmilei Zaporojeț și Victor
Zaporojeț cu privire la încasarea datoriei și transmiterea silită în posesie a bunului
gajat,
cererea reconvențională a Liudmilei Zaporojeț împotriva lui Iurii Golovatîi
cu privire la obligarea să solicite radierea gajului din Registrul bunurilor imobile,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, prin care a
fost respins apelul declarat de către Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț și
menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 08 aprilie 2014, prin
care acțiunea inițială a fost admisă, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă,
c o n s t a t ă:
La 10 februarie 2012, Ludmila Malai a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Liudmilei Zaporojeț cu privire la încasarea datoriei, dobînzilor de
întîrziere și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 10 februarie 2009,
Liudmila Zaporojeț a împrumut de la dînsa suma de 20.000 euro cu o rată lunară a
dobînzii de 3% cu obligația de returnare a sumei împrumutului pînă în data de 10
octombrie 2009, conform pct. 1 al contractului de împrumut din 10 februarie 2009.
Afirmă că contractul de împrumut bănesc a fost întocmit și semnat într-o
formă scrisă simplă, iar în calitate de garanție a plății datoriei față de împrumutător
de către Liudmila Zaporojeț, din numele ei, ca proprietară a apartamentului și din
numele coproprietarului - soțul acesteia, Victor Zaporojeț, în baza procurii nr. 732,
autentificate la 02 februarie 2009 de către notarul Constantinescu Elena, a fost
încheiat contractul de ipotecă, ca obiect al garantării împrumutului servind
apartamentul nr. 22 situat în mun. Chișinău, Aeroport 7, contractul de ipotecă fiind
autentificat de către notarul Șindilă Aurel.
Relevă că, în termenul prevăzut pentru rambursare, Liudmila Zaporojeț nu
a întors nici suma împrumutului și nici dobînzile stabilite, încercările de a o
contacta nu s-au soldat cu succes.
Susține că notificarea din 10 iulie 2011 privind executarea obligațiunilor
privind rambursarea împrumutului și a dobînzilor aferente, cît și preavizul din 10
1
iulie 2011 cu privire la executarea dreptului de ipotecă, au fost primite personal de
către soțul împrumutatei - Zaporojeț Victor Serghei la data de 13 noiembrie 2011.
Menționează că în legătură cu faptul că expira termenul de prescripție a
adresării în instanța de judecată pentru apărarea drepturilor sale a fost nevoită să
înainteze acțiune în instanța de judecată.
Solicită Ludmila Malai încasarea de la Liudmila Zaporojeț datoria de bază
în valoare de 20.000 euro, dobînda în sumă de 8.600 euro, conform contractului de
împrumut bănesc și dobînda de întîrziere în sumă de 7.404 euro, ceea ce constituie
în total suma de 36004 euro, echivalentul a 572.229,57 lei, conform cursului oficial
al Băncii Naționale a Moldovei la ziua depunerii cererii de chemare în judecată și
încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 decembrie
2012, a fost admisă înlocuirea reclamantei Ludmila Malai cu succesorul său în
drepturi, Iurii Golovatîi în cauza civilă cu privire la încasarea datoriei de la
Liudmila Zaporojeț în baza contractului de împrumut din 10 februarie 2009, în
baza contractului de cesiune a creanțelor din 04 decembrie 2012 (f .d. 30).
La 04 noiembrie 2013, Liudmila Zaporojeț a înaintat o cerere
reconvențională împotriva lui Iurii Golovatîi, intervenienți accesorii notarul privat
Aurel Șindrilă și ÎS „Cadastru”, prin care a solicitat obligarea pîrîtului să solicite
radierea gajului din Registrul bunurilor imobile instituit pe baza contractului de
ipotecă nr. 576 din 10 februarie 2009, autentificat de notarul privat Aurel Șindrilă,
radierea gajului din Registrul bunurilor imobile instituit pe baza contractului
nominalizat și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată de la pîrît (f. d. 102-103).
În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că nu a primit careva sume
de bani de la Ludmila Malai, concomitent indicînd că pînă la semnarea contractului
de împrumut și după semnarea contractului nu a avut loc o transmitere de fapt a
banilor.
Menționează că după natura sa contractul de ipotecă este un contract
accesoriu celui principal și anume în speța dată a contractului de împrumut, iar
odată ce nu s-a executat contractul de împrumut nu poate fi vorba de realizarea
dreptului la ipotecă.
Prin încheierea protocolară în cadrul ședinței din 31 decembrie 2013, s-a
dispus atragerea în calitate de intervenient principal pe Victor Zaporojeț (f. d. 121-
verso).
Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 08 aprilie 2014, a
fost admisă acțiunea inițială și a fost încasat de la Liudmila Zaporojeț în beneficiul
lui Iurii Golovatîi în temeiul contractului de împrumut încheiat între Ludmila
Malai și Liudmila Zaporojeț la 10 februarie 2009 suma de 20.000 euro ce
constituie împrumutul nerambursat, 8.600 euro cu titlu de dobîndă aferentă
contractului, 7.404 euro cu titlu de dobînda de întîrziere, cheltuielile pentru plata
taxei de stat în sumă de 17.167 lei, iar în total s-a încasat de la Liudmila Zaporojeț
în beneficiul lui Iurii Golovatîi 36.004 euro și 17.167 lei. A fost dispusă executarea
silită a dreptului de ipotecă instituit în temeiul contractului de ipotecă nr. 576 din
10 februarie 2009 prin obligarea Liudmilei Zaporojeț și a lui Victor Zaporojeț de a
transmite în posesia lui Iurii Golovatîi apartamentul nr. 22 din mun. Chișinău,
Aeroport 7, în vederea stingerii datoriei acumulate conform contractului de
împrumut încheiat între Liudmila Zaporojeț și Ludmila Malai la 10 februarie 2009.
2
Acțiunea reconvențională a Liudmilei Zaporojeț împotriva lui Iurii Golovatîi
privind obligarea să solicite radierea gajului din Registrul bunurilor imobile a fost
respinsă ca fiind neîntemeiată (f. d. 141).
La 07 mai 2014 și 16 septembrie 2014, Liudmila Zaporojeț și Victor
Zaporojeț au declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, cerînd admiterea
apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de respingere
a acțiunii inițiale și admitere a acțiunii reconvenționale.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016 apelul declarat de
către Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț a fost respins și a fost menținută
hotărîrea primei instanțe.
În susținerea opiniei sale instanța de apel a stabilit că la 10 februarie 2009,
între Ludmila Malai și Liudmila Zaporojeț a fost încheiat contractul de împrumut,
prin care împrumutătorul Ludmila Malai a acordat împrumutatului Liudmila
Zaporojeț un împrumut bănesc în sumă de 20.000 euro cu termenul de rambursare
pînă la 10 octombrie 2009. Concomitent în contract este stipulat faptul că suma
indicată este transmisă la semnarea contractului, iar împrumutul este luat cu o
dobîndă de 3% lunar (f. d. 5).
La 10 februarie 2009, între Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț în
calitate de debitori ipotecari și Ludmila Malai în calitate de creditor ipotecar a fost
încheiat contractul de ipotecă nr.576, prin care întru asigurarea obligațiilor asumate
în timp util și integral conform contractului de împrumut din 10 februarie 2009,
debitorii ipotecari Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț, grevează cu gaj
apartamentul nr. 22, cu suprafața totală de 54,4 m2, situat în mun. Chișinău, str.
Aeroport 7, denumit în continuare bunul ipotecat (f. d. 6-9).
Totodată a fost constatat faptul că, prin încheierea Judecătoriei Botanica,
mun. Chișinău din 11 decembrie 2012 a fost admisă înlocuirea reclamantei
Ludmila Malai cu succesorul său în drepturi, Iurii Golovatîi în cauza civilă cu
privire la încasarea datoriei de la Liudmila Zaporojeț în baza contractului de
împrumut bănesc din 10 februarie 2009 în baza contractului de cesiune a creanțelor
din 04 decembrie 2012 (f .d. 30).
Instanța de apel, fiind de acord cu soluția primei instanțe cu privire la
admiterea acțiunii inițiale și încasarea de la Liudmila Zaporojeț în beneficiul lui
Iurii Golovatîi în temeiul contractului de împrumut încheiat între Ludmila Malai și
Liudmila Zaporojeț la 10 februarie 2009 suma în mărime de 20.000 euro ce
constituie împrumutul nerambursat, 8.600 euro cu titlu de dobîndă aferentă
contractului, 7.404 euro cu titlu de dobînda de întîrziere, cheltuielile pentru plata
taxei de stat în sumă de 17.167 lei, iar în total s-a încasat de la Liudmila Zaporojeț
în beneficiul lui Iurii Golovatîi 36004 euro și 17167 lei și-a întemeiat concluzia pe
prevederile art. 572 și 575 alin. (2), 869 alin. (1) și (2) și art. 872 alin. (1) Codul
civil.
Iar în ceea ce privește executarea silită a dreptului de ipotecă instituit în
temeiul contractului de ipotecă nr. 576 din 10 februarie 2009 prin obligarea
Liudmilei Zaporojeț și a lui Victor Zaporojeț de a transmite în posesia lui Iurii
Golovatîi apartamentul nr. 22 din mun. Chișinău, Aeroport 7 în vederea stingerii
datoriei acumulate conform contractului de împrumut încheiat între Liudmila
Zaporojeț și Ludmila Malai la 10 februarie 2009, instanța de apel și-a întemeiat
3
concluzia pe art. 30 alin. (1) din Legea cu privire la ipotecă art. 487 alin. (1) Codul
civil.
La fel instanța de apel a fost de acord și cu soluția primei instanțe cu privire
la respingerea ca fiind neîntemeiată a acțiunii reconvenționale a Liudmilei
Zaporojeț împotriva lui Iurii Golovatîi privind obligarea să solicite radierea gajului
din Registrul bunurilor imobile.
La 11 februarie 2016, Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț au declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea
deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de
respingere a acțiunii inițiale și admitere a acțiunii reconvenționale.
Recurenții Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț în motivarea recursului
au indicat că nu sunt de acord cu decizia instanței de apel deoarece au fost
încălcate și aplicate eronat normele de drept material.
Menționează că nu au primit careva sume de bani de la Ludmila Malai.
Conform contractului de împrumut bănesc, suma indicată este transmisă la
semnarea contractului, iar după ce a avut loc semnarea contractului de împrumut,
dar nici înainte, nu a avut nici o transmitere a cărorva bani, respectiv careva
recipise în sensul primirii mijloacelor bănești nu au fost scrise de către Liudmila
Zaporojeț, deoarece nu au fost primiți careva bani.
Nu sunt de acord cu concluzia instanței de apel precum că argumentele
Liudmilei Zaporojeț nu pot fi reținute, deoarece din momentul semnării
contractului și pînă la acționarea ei în instanță aceasta nu a înaintat careva pretenții
față de reclamantă privitor la netransmiterea banilor indicați în contractul de
împrumut. Menționează că, în esența sa contractul de împrumut bănesc este un
contract real deoarece își produce efecte din momentul primirii banilor. În acest
sens odată ce Liudmila Zaporojeț nu a primit careva sume de bani pînă la moment
dreptul acesteia a fost încălcat anume în momentul cînd a fost acționată în justiție
pentru încasarea unei datorii inexistente, iar în acest sens a fost înaintată o acțiune
reconvențională de radiere a gajului din Registrul bunurilor imobile.
De asemenea, instanțele de judecată greșit au constatat că mențiunea
recepționării împrumutului de 20.000 euro este stipulată în contractul de ipotecă
nr.576 autentificat notarial la 10 februarie 2009. Consideră total nefondată această
constatare a instanței deoarece din textul punctului 1.1 a contractului de ipotecă nu
reiese faptul că banii conform contractului de împrumut au fost transmiși. Din
sintagma „i-a acordat un credit conform contractului de împrumut” rezultă
existența unei relații de credit între părți, iar banii pot fi transmiși și ulterior fie în
întregime fie în rate. De altfel, conform art. 462 Codul civil gajul constituit pentru
garantarea plății unei sume de bani este valabil, chiar dacă la momentul constituirii
debitorul gajist încă nu a primit sau a primit parțial prestația pentru care se obligă.
Această regulă se aplică în special la acordarea unui credit sau la emiterea
obligațiilor sau altor titluri de împrumut.
Mai menționează că, instanța de apel la întrebările formulate în cadrul
ședinței de judecată, notarul -intervenientul accesoriu, a explicat și a recunoscut că
în punctul 1.1. a contractului de ipotecă s-a strecurat o greșeală tehnică și nu s-au
folosit termeni corecți pentru a reda voința părților. Totodată la întrebarea dacă
textul contractului a fost tradus în esență sau cuvînt în cuvînt notarul a explicat că
textul contractului a fost tradus mot a mot. Acest fapt demonstrează încă o dată că
4
Liudmila Zaporojeț nu a primit careva bani pînă la momentul semnării contractului
de gaj.
Indică că, instanțele de judecată respingînd acțiunea reconvențională nu și-
au motivat concluzia în acest sens. Ori potrivit art. 426 alin. (2) Codul civil, dacă
creditorul gajist refuză să predea sumele de bani pe care s-a obligat să le dea cu
împrumut și în a căror garantare deține un gaj el este obligat să radieze gajul
respectiv. În speță creditorul solicită acești bani de pe debitor și susține că i-ar fi
transmis deci refuză să predea careva sume bănești, respectiv apare obligația
acestuia de a radia ipoteca din Registrul bunurilor imobile, fapt pentru care apare
dreptul corelativ de a solicita acest lucru.
La 10 mai 2016, Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț au depus recurs
suplimentar prin care au indicat că instanța de apel incorect a determinat existența
raportului de împrumut între Liudmila Zaporojeț și Ludmila Malai, ori contractul
de împrumut produce efecte doar din momentul transmiterii de bani.
Unica probă la care instanța de apel face trimitere ca dovadă a existenței
unui raport de împrumut este o oarecare telegramă autentificată din 09 februarie
2012 adresată Ludmilei Malai prin care Liudmila Zaporojeț solicită amînarea
achitării pe un termen de 3 luni a sumei de 20000 euro care a fost luată de la ea la
10 februarie 2009.
Consideră că acest înscris nu poate fi pus la baza dovedirii transmiterii
mijloacelor bănești, ori din conținutul recipisei și contractul de gaj încheiat în
aceiași zi nu reiese că a avut loc transmiterea de mijloace bănești.
De asemenea, menționează că Iurii Golovatîi a recunoscut în ședința de
apel că notarul privat Aurel Șindrilă a făcut o greșeală în contractul de gaj, dar
chipurile această greșeală nu ar avea relevanță pe dosar.
Indică că la întrebările formulate în cadrul ședinței de judecată în instanța
de fond, notarul - intervenientul accesoriu, a explicat și a recunoscut că în punctul
1.1 a contractului de ipotecă s-a strecurat o greșeală tehnică și nu s-au folosit
termeni corecți pentru a reda voința părților. Totodată la întrebarea dacă textul
contractului a fost tradus în esență sau cuvînt în cuvînt notarul a explicat că textul
contractului a fost tradus mot a mot. Acest fapt demonstrează încă o dată că
Liudmila Zaporojeț nu a primit careva bani pînă la momentul semnării contractului
de gaj.
Recurenții nu sunt de acord, cu concluziile instanțelor că dobînda încasată
ar fi rezonabilă cu rata Băncii Naționale a Moldovei, ori potrivit textului
contractual de împrumut acesta prevede o dobîndă de 3% pe luna care este una
disproporționat de mare adică nu este într-o relație rezonabilă cu rata de refinanțare
a Băncii Naționale a Moldovei încălcîndu-se expres art. 869 alin. (1) Codul civil.
Mai indică că în cazul dat se întrunesc condițiile art. 869 alin. (2) Codul
civil potrivit căruia, înțelegerea asupra unei dobînzi prin care se încalcă dispoziția
alin.(1) este nulă. Iar, odată ce clauza dată este nulă, solicitarea reclamantului ca să
fie încasat a cîte 1 % lunar, în calitate de dobîndă aferentă, în loc de 3% lunar nu
mai are un suport juridic deoarece urma să fie din start stabilită o relație rezonabilă
cu rata de refinanțare a Băncii Naționale a Moldovei.
În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la
data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen
de decădere și nu poate fi restabilit.
5
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din
materialele pricinii rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 28
ianuarie, iar la 11 februarie 2016 recurenții au depus recurs.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin.(2), (3) și (4).
În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele
de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care
nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat
analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural
au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un
judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în
absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora
ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de
desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de
judecată. Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Liudmila
Zaporojeț și Victor Zaporojeț nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4) CPC.
Argumentele invocate în recurs precum că, instanța de apel a aplicat eronat
normele de drept material și, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat
legea care nu trebuia să fie aplicată, nu au fost dovedite cu probe veridice și
suficiente circumstanțele care instanța le consideră constatate, nu pot fi reținute,
deoarece în speță, instanța de apel a stabilit just circumstanțele pricinii, precum și a
aplicat elocvent normele juridice, ce guvernează raportul juridic litigios.
Astfel, instanța de recurs notează că, Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț
nu au invocat nici un argument în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului
cauzei, referindu-se la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța
de apel și nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept
material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
6
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține și jurisprudența CEDO conform căreia recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd motivele
recursului indicate în cazul din speță sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, atît în prima instanță cît și instanța de apel, asupra cărora instanța
de apel s-a pronunțat în modul corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
către Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Liudmila Zaporojeț și Victor Zaporojeț se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă
Judecătorii: Sveatoslav Moldovan
Iurie Bejenaru
7