2ra-1574/16 — recunoașterea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoaşterea dreptului de proprietate
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1574/16 — recunoașterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 2ra-1574/16
Instanța de fond: Judecătoria sec. Rîșcani, mun. Chișinău – O. Melniciuc
Instanța de apel: CA Chișinău – M. Ciugureanu, E. Clim, B. Bîrcă
Î N C H E I E R E
13 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președinte completului Ala Cobăneanu,
judecători Nicolae Craiu, Maria Ghervas,
examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către
Larisa Muhai în pricina civilă la acțiunea Larisei Muhai și Olgăi Parfionova
împotriva Întreprinderii de Stat Cadastru și Lidiei Guțu privind recunoașterea
dreptului de proprietate,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015,
C O N S T A T Ă:
Larisa Muhai și Olga Parfionova s-au adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva ÎS „Cadastru” și Lidiei Guțu privind recunoașterea dreptului de
proprietate exclusivă a Larisei Muhai și Olgăi Parfionova asupra bunurilor imobile
cu numerele cadastrale 0100507.219.01, 0100507.219.03 și 0100507.219.05, a
obliga ÎS „Cadastru” de a radia din Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate
asupra cotei-părți din imobilul cu numărul cadastral 0100507.219.01 în mărime de
½ din casa de locuit, în privința Lidiei Guțu din motivul demolării acesteia ( f.d. 10-
12, vol. I).
În motivarea acțiunii reclamantele au invocat, că sunt coproprietarii casei de
locuit din mun. Chișinău, str. Topîrceanu, 20, Larisa Muhai deține 1/6 cotă parte,
Olga Parfionova deține 1/3 cotă parte.
Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile coproprietari ai bunurilor din
mun. Chișinău, str. Topîrceanu 20, sunt Lidia Guțu, care deține ½ cotă parte în baza
contractului de schimb nr. 5-4362 din 12 august 1997, Larisa Muhai, care deține 1/6
cotă parte în baza contractului de donație nr. 14-34 din 16 aprilie 1991 și Olga
Parfionova, care deține 1/3 cotă parte în baza contractului de donație nr. 1580 din 27
aprilie 2005.
Cota parte ce-i aparține Lidiei Guțu a fost demolată în anul 2005, de asemenea
a fost demolată și construcția anexa nr.4. Jumătatea din casa individuală de locuit și
anexa 0100507.04, care aparține Lidiei Guțu a fost demolată de aceasta, fapt
confirmat prin dispoziția nr. 83 din 12 mai 2005, în care se menționează că Lidia
Guțu în mod neautorizat a demolat ½ cotă parte din casa de locuit din str. Topîrceanu
1
Faptul demolării construcțiilor a fost stabilit prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani
mun. Chișinău din 09 februarie 2006.
La moment jumătatea de casă, care a aparținut Lidiei Guțu nu mai există, fapt
confirmat prin actul de inspectare din 26 ianuarie 2013. Potrivit mențiunilor din
planul cadastral, dispoziția Preturii sect. Buiucani nr. 83 din 12 mai 2005 Lidia Guțu
în mod neautorizat a demolat ½ cotă parte din casa de locuit din str. Topîrceanu, 20.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din data de 11 februarie 2015
s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată ( f.d. 138, vol.I).
Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 10 martie 2015 Larisa
Muhai și Olga Parfionova au depus cerere de apel, prin care au solicitat casarea
hotărîrii contestate cu emiterea unei hotărări noi de admitere a cererii de chemare în
judecată ( f.d. 147-148).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 09 decembrie 2015 s-a respins
apelul declarat de Larisa Muhai și Olga Parfionova, s-a menținut hotărîrea
Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din data de 11 februarie 2015 ( f.d.234-239, vol.
I).
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut prevederile art. 407 al Legii
cadastrului bunurilor imobile nr. 1543- XIII din data de 25 februarie 1998 „ în cazul
în care bunul imobil își încetează existența prin pieire fortuită sau distrugere
(demolare), concomitent cu înregistrarea privind încetarea existenței bunului imobil
în registrul bunurilor imobile se radiază toate drepturile reale și grevările
referitoare la acel bun imobil. Înregistrarea privind încetarea existenței bunului
imobil se face în temeiul documentelor ce confirmă faptul pieirii fortuite sau
distrugerii (demolării) bunului imobil”.
La caz, întru susținerea pretențiilor reclamantele nu au prezentat autorizația de
desființare a construcției și actul de constatare a demolării construcției din str.
Topîrceanu 20, mun. Chișinău, aprobat de către autoritatea publică locală, care sunt
necesare pentru înregistrarea încetării exestenței bunului imobil în registrul
bunurilor imobile.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 21 martie 2016 avocatul
Domnița Pagoni în interesele Larisei Muhai și Olgăi Parfionova a declarat recurs,
prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii
primei instanțe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acțiunii ( f.d. 2-8, vol.II).
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din data de 25 mai 2016 s-a
considerat inadmisibil recursul depus de către avocatul Domnița Pagonii în
interesele Larisei Muhai și Olgăi Parfionova, fiind depus de o persoană
neîmputernicită.
La data de 03 iunie 2016 Muhai Larisa a depus recurs, solicitînd repunerea în
termen de declarare a recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii
primei instanțe.
În motivarea recursului recurenta Muhai Larisa a indicat, că instanța de apel la
emiterea deciziei a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată. La data de 09
decembrie 2015 instanța de apel a pronunțat decizia contestată. Pînă la data de 28
februarie 2016, cînd a plecat peste hotarele țării, nu a primit decizia instanței de
apel. Revenind în țară la data de 10 martie 2016, în legătură cu starea sănătății, s-a
adresat la medic, fiind internată în spital, apoi a urmat tratament la domiciliu. Decizia
2
instanței de apel a primit-o la data de 28 mai 2016, consideră că motivul de omitere
a termenului este justificat prin certificatul medical și copia pașaportului, care
confirmă că în perioada 28 februarie 2016-10 martie 2016 nu s-a aflat în țară.
La data de 27 iunie 2016 avocatul Grecu Denis în interesele Lidiei Guțu a depus
referință la cererea de recurs, solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea
deciziei instanței de apel din data de 09 decembrie 2015 ( f.d. 53-57, vol. II).
Verificînd încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Muhai
Larisa în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție consideră, că acesta este inadmisibil din următoarele
motive.
Conform art. 434 CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data
comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Muhai Larisa, depunînd recursul la 03 iunie 2016, peste 6 luni de la adoptarea
deciziei instanței de apel, a motivat omiterea termenului prin faptul că cu textul
integral al deciziei a făcut cunoștință abia la 27 mai 2016, cînd l-a primit la Curtea
de Apel Chișinău. A mai indicat, că la data de 28 februarie 2016, contactînd instanța
de apel, a aflat că textul deciziei nu este redactat, iar ulterior ea a fost plecată un timp
peste hotare, apoi a fost bolnavă.
Instanța de recurs observă, că argumentele recurentei contravin situației de fapt,
rezultată din materialele dosarului.
Materialele dosarului atestă faptul că decizia a fost adoptată de către instanța
de apel la data de 09 decembrie 2015. Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa
participanților la proces textul integral al deciziei ( f.d. 240, vol. I), totodată textul a
fost plasat și pe pagina web al instanței de apel.
Argumentul recurentei, precum că la data de 28 februarie 2016 decizia instanței
de apel nu era redactată, se combate prin următoarele probe:
La data de 25 ianuarie 2016 la solicitarea Lidiei Guțu instanța de apel a eliberat
copia deciziei (f.d. 241, vol. I). Totodată, conform Instrucțiunii referitor la activitatea
de evidență și documentare procesuală în judecătorii și curțile de apel dosarul la 23
februarie 2016 a fost remis instanței de fond, Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău
pentru punerea în executare a hotărîrilor judecătorești, cît și pentru păstrare.
Prin urmare, Muhai Larisa a omis termenul de declarare a recursului din
neglijența sa, neexistînd temeiuri de a repune recursul în termen.
Conform jurisprudenței CEDO participanții procesului de judecată, inițiind
proceduri în justiție, urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență
derularea procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale
procedurale.
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
justiție consideră necesar a menționa și faptul că recurenta, cunoscînd despre
pronunțarea hotărîrii contestate, nu a luat măsurile necesare după cum sugerează
jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanță, în speță
contestarea la timp a actului de dispoziție a instanței de fond.
În corespundere cu norma art. 433 lit. b) CPC cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare
prevăzut la art. 434.
3
Totodată, în alin. 2) al aceluiași articol, legiuitorul a precizat că termenul de 2
luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Prin referință la aceste
prevederi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție constată, că Muhai Larisa a înaintat tardiv cererea de recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015, situație ce determină
declararea acesteia ca fiind inadmisibilă.
Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluție este compatibilă cu
respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,
avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea
recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de
atac, a deciziei judecătorești emise în instanța de apel și ar leza, în acest mod,
principiul securității raporturilor juridice.
Din considerentele enumerate și avînd în vedere faptul că cererea de recurs a
fost depusă cu nerespectarea prevederilor art. 434 CPC, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la
concluzia de a considera recursul declarat de Muhai Larisa ca inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Larisa Muhai împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015, în pricina civilă la acțiunea
Larisei Muhai și Olgăi Parfionova împotriva Întreprinderii de Stat Cadastru și Guțu
Lidia privind recunoașterea dreptului de proprietate.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Ala Cobăneanu
judecători Nicolae Craiu
Maria Ghervas
4