2ra-1574/16 — recunoașterea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-1574/16

Instanța de fond: Judecătoria sec. Rîșcani, mun. Chișinău – O. Melniciuc

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Ciugureanu, E. Clim, B. Bîrcă

Î N C H E I E R E

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte completului Ala Cobăneanu,

judecători Nicolae Craiu, Maria Ghervas,

examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Larisa Muhai în pricina civilă la acțiunea Larisei Muhai și Olgăi Parfionova

împotriva Întreprinderii de Stat Cadastru și Lidiei Guțu privind recunoașterea

dreptului de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015,

C O N S T A T Ă:

Larisa Muhai și Olga Parfionova s-au adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Cadastru” și Lidiei Guțu privind recunoașterea dreptului de

proprietate exclusivă a Larisei Muhai și Olgăi Parfionova asupra bunurilor imobile

cu numerele cadastrale 0100507.219.01, 0100507.219.03 și 0100507.219.05, a

obliga ÎS „Cadastru” de a radia din Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate

asupra cotei-părți din imobilul cu numărul cadastral 0100507.219.01 în mărime de

½ din casa de locuit, în privința Lidiei Guțu din motivul demolării acesteia ( f.d. 10-

12, vol. I).

În motivarea acțiunii reclamantele au invocat, că sunt coproprietarii casei de

locuit din mun. Chișinău, str. Topîrceanu, 20, Larisa Muhai deține 1/6 cotă parte,

Olga Parfionova deține 1/3 cotă parte.

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile coproprietari ai bunurilor din

mun. Chișinău, str. Topîrceanu 20, sunt Lidia Guțu, care deține ½ cotă parte în baza

contractului de schimb nr. 5-4362 din 12 august 1997, Larisa Muhai, care deține 1/6

cotă parte în baza contractului de donație nr. 14-34 din 16 aprilie 1991 și Olga

Parfionova, care deține 1/3 cotă parte în baza contractului de donație nr. 1580 din 27

aprilie 2005.

Cota parte ce-i aparține Lidiei Guțu a fost demolată în anul 2005, de asemenea

a fost demolată și construcția anexa nr.4. Jumătatea din casa individuală de locuit și

anexa 0100507.04, care aparține Lidiei Guțu a fost demolată de aceasta, fapt

confirmat prin dispoziția nr. 83 din 12 mai 2005, în care se menționează că Lidia

Guțu în mod neautorizat a demolat ½ cotă parte din casa de locuit din str. Topîrceanu

1

mun. Chișinău din 09 februarie 2006.

La moment jumătatea de casă, care a aparținut Lidiei Guțu nu mai există, fapt

confirmat prin actul de inspectare din 26 ianuarie 2013. Potrivit mențiunilor din

planul cadastral, dispoziția Preturii sect. Buiucani nr. 83 din 12 mai 2005 Lidia Guțu

în mod neautorizat a demolat ½ cotă parte din casa de locuit din str. Topîrceanu, 20.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din data de 11 februarie 2015

s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată ( f.d. 138, vol.I).

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 10 martie 2015 Larisa

Muhai și Olga Parfionova au depus cerere de apel, prin care au solicitat casarea

hotărîrii contestate cu emiterea unei hotărări noi de admitere a cererii de chemare în

judecată ( f.d. 147-148).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 09 decembrie 2015 s-a respins

apelul declarat de Larisa Muhai și Olga Parfionova, s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din data de 11 februarie 2015 ( f.d.234-239, vol.

I).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut prevederile art. 407 al Legii

cadastrului bunurilor imobile nr. 1543- XIII din data de 25 februarie 1998 „ în cazul

în care bunul imobil își încetează existența prin pieire fortuită sau distrugere

(demolare), concomitent cu înregistrarea privind încetarea existenței bunului imobil

în registrul bunurilor imobile se radiază toate drepturile reale și grevările

referitoare la acel bun imobil. Înregistrarea privind încetarea existenței bunului

imobil se face în temeiul documentelor ce confirmă faptul pieirii fortuite sau

distrugerii (demolării) bunului imobil”.

La caz, întru susținerea pretențiilor reclamantele nu au prezentat autorizația de

desființare a construcției și actul de constatare a demolării construcției din str.

Topîrceanu 20, mun. Chișinău, aprobat de către autoritatea publică locală, care sunt

necesare pentru înregistrarea încetării exestenței bunului imobil în registrul

bunurilor imobile.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 21 martie 2016 avocatul

Domnița Pagoni în interesele Larisei Muhai și Olgăi Parfionova a declarat recurs,

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii

primei instanțe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acțiunii ( f.d. 2-8, vol.II).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din data de 25 mai 2016 s-a

considerat inadmisibil recursul depus de către avocatul Domnița Pagonii în

interesele Larisei Muhai și Olgăi Parfionova, fiind depus de o persoană

neîmputernicită.

La data de 03 iunie 2016 Muhai Larisa a depus recurs, solicitînd repunerea în

termen de declarare a recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii

primei instanțe.

În motivarea recursului recurenta Muhai Larisa a indicat, că instanța de apel la

emiterea deciziei a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată. La data de 09

decembrie 2015 instanța de apel a pronunțat decizia contestată. Pînă la data de 28

februarie 2016, cînd a plecat peste hotarele țării, nu a primit decizia instanței de

apel. Revenind în țară la data de 10 martie 2016, în legătură cu starea sănătății, s-a

adresat la medic, fiind internată în spital, apoi a urmat tratament la domiciliu. Decizia

2

instanței de apel a primit-o la data de 28 mai 2016, consideră că motivul de omitere

a termenului este justificat prin certificatul medical și copia pașaportului, care

confirmă că în perioada 28 februarie 2016-10 martie 2016 nu s-a aflat în țară.

La data de 27 iunie 2016 avocatul Grecu Denis în interesele Lidiei Guțu a depus

referință la cererea de recurs, solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea

deciziei instanței de apel din data de 09 decembrie 2015 ( f.d. 53-57, vol. II).

Verificînd încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Muhai

Larisa în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră, că acesta este inadmisibil din următoarele

motive.

Conform art. 434 CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Muhai Larisa, depunînd recursul la 03 iunie 2016, peste 6 luni de la adoptarea

deciziei instanței de apel, a motivat omiterea termenului prin faptul că cu textul

integral al deciziei a făcut cunoștință abia la 27 mai 2016, cînd l-a primit la Curtea

de Apel Chișinău. A mai indicat, că la data de 28 februarie 2016, contactînd instanța

de apel, a aflat că textul deciziei nu este redactat, iar ulterior ea a fost plecată un timp

peste hotare, apoi a fost bolnavă.

Instanța de recurs observă, că argumentele recurentei contravin situației de fapt,

rezultată din materialele dosarului.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia a fost adoptată de către instanța

de apel la data de 09 decembrie 2015. Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces textul integral al deciziei ( f.d. 240, vol. I), totodată textul a

fost plasat și pe pagina web al instanței de apel.

Argumentul recurentei, precum că la data de 28 februarie 2016 decizia instanței

de apel nu era redactată, se combate prin următoarele probe:

La data de 25 ianuarie 2016 la solicitarea Lidiei Guțu instanța de apel a eliberat

copia deciziei (f.d. 241, vol. I). Totodată, conform Instrucțiunii referitor la activitatea

de evidență și documentare procesuală în judecătorii și curțile de apel dosarul la 23

februarie 2016 a fost remis instanței de fond, Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

pentru punerea în executare a hotărîrilor judecătorești, cît și pentru păstrare.

Prin urmare, Muhai Larisa a omis termenul de declarare a recursului din

neglijența sa, neexistînd temeiuri de a repune recursul în termen.

Conform jurisprudenței CEDO participanții procesului de judecată, inițiind

proceduri în justiție, urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență

derularea procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale

procedurale.

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

justiție consideră necesar a menționa și faptul că recurenta, cunoscînd despre

pronunțarea hotărîrii contestate, nu a luat măsurile necesare după cum sugerează

jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanță, în speță

contestarea la timp a actului de dispoziție a instanței de fond.

În corespundere cu norma art. 433 lit. b) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare

prevăzut la art. 434.

3

Totodată, în alin. 2) al aceluiași articol, legiuitorul a precizat că termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Prin referință la aceste

prevederi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție constată, că Muhai Larisa a înaintat tardiv cererea de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015, situație ce determină

declararea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

atac, a deciziei judecătorești emise în instanța de apel și ar leza, în acest mod,

principiul securității raporturilor juridice.

Din considerentele enumerate și avînd în vedere faptul că cererea de recurs a

fost depusă cu nerespectarea prevederilor art. 434 CPC, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Muhai Larisa ca inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Larisa Muhai împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015, în pricina civilă la acțiunea

Larisei Muhai și Olgăi Parfionova împotriva Întreprinderii de Stat Cadastru și Guțu

Lidia privind recunoașterea dreptului de proprietate.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Nicolae Craiu

Maria Ghervas

4