3ra-1082/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: I. Secrieru dosarul nr. 3ra-1082/16 instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, I. Cotruță Î N C H E I E R E 13 iulie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare a Departamentului Instituțiilor Penitenciare, Dermenji Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cornovan Irina împotriva Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare, intervenient accesoriu Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana, mun.

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de reprezentantul Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare – Serghei Țurcan și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 23 octombrie 2015, de admitere parțială a acțiunii, c o n s t a t ă La 18 septembrie 2015 Cornovan Irina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare, intervenient accesoriu Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana, mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la 14 februarie 2015 a încheiat căsătoria cu Cornovan Danu, angajat al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, direcția trupelor de pază, supraveghere și escortare, în funcția de sergent-inferior din 14 februarie 2015, și se află la întreținerea lui. Din căsătorie au un copil – fiica Cornovan Sofia, născută la 22 august 2015. Astfel, la 31 iulie 2015 a solicitat Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare sect. Ciocana mun. Chișinău achitarea indemnizației, prezentînd și toate actele necesare. Indică reclamanta că prin răspunsul nr. 11/667 din 19 august 2015, i s-a 1 refuzat achitarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului.

Indică că, consideră refuzul Departamentului Instituțiilor Penitenciare ilegal or, conform art. 124 alin. (1) Codul Muncii și art. 6 alin. (7) din Legea privind indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, nr. 289- XV din 22 iulie 2004, soțiilor aflate la întreținerea soțului asigurat li se acordă dreptul la indemnizație de maternitate în cazul în care soțul confirmă un stagiu de cotizare specificat la alin.(1), (2) sau (3). În cazul înregistrării căsătoriei după producerea riscului asigurat (concediul de maternitate), dreptul la indemnizație se stabilește pentru perioada de la data înregistrării căsătoriei pînă la data expirării concediului de maternitate.

Cere reclamanta recunoașterea ilegală a refuzului Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare, privind stabilirea și calcularea concediului de maternitate prenatal și postnatal și stabilirea indemnizației pentru concediul de maternitate prenatal 70 zile și postnatal 56 zile în legătură cu nașterea copilului, la locul de muncă al soțului Cornovan Danu. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 23 octombrie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, s-a recunoscut ilegal refuzul Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare, nr. 11/667 din 19 august 2015 privind stabilirea și achitarea indemnizației de maternitate și s-a obligat Direcția trupelor de pază, supraveghere și escortare a Departamentului Instituțiilor Penitenciare să calculeze și să achite lui Cornovan Irina indemnizația pentru concediul de maternitate ce include concediul prenatal 70 de zile calendaristice și postnatal 56 de zile calendaristice.

În rest acțiunea s-a respins. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, a fost respins apelul declarat de reprezentantul Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare – Serghei Țurcan și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 23 octombrie 2015. La 30 mai 2016 reprezentantul Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare a Departamentului Instituțiilor Penitenciare, Dermenji Dumitru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la adoptarea hotărîrii contestate a aplicat și interpretat eronat normele de drept material și procedural și a aplicat o lege ce nu trebuia aplicată.

Indică recurentul că în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (5) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale, acordate soției aflate la întreținerea soțului salariat, este venitul mediu lunar asigurat al soțului și se determină în condițiile prevăzute în respectivul articol, iar în art. 4 alin. (1) al aceleiași Legi se stipulează că plata indemnizației de maternitate se efectuează de la bugetul asigurărilor sociale de stat. În conformitate cu Legea privind sistemul public de asigurări sociale 2 nr. 489-XIV din 08 iulie 1999, persoană asigurată se consideră persoana fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul în Republica Moldova, care plătește contribuții de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

Conform art. 31 alin. (1) al Legii cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996, colaboratorii sistemului penitenciar sunt cuprinși în asigurarea de persoane prin efectul legii obligatorie din contul mijloacelor bugetului de stat. Alin. (2) al aceluiași articol al Legii cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996 stabilește, că sumele asigurate se plătesc în caz de deces, invaliditate și vătămare a sănătății colaboratorului sistemului penitenciar în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau contractarea unei boli profesionale. Astfel, menționează recurentul că colaboratorii sistemului penitenciar nu sunt asigurați în sistemul public de asigurări sociale, fiind supuși asigurării de stat obligatorii.

În susținerea celor invocate, indică recurentul și prevederile pct. 21 al Hotărîrii de Guvern nr. 108/2005, care stabilește că baza de calcul a indemnizațiilor o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimile 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuțiile de asigurări sociale. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Direcția trupelor de pază, supraveghere și escortare a Departamentului Instituțiilor Penitenciare este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Direcția trupelor de pază, supraveghere și escortare a Departamentului Instituțiilor Penitenciare nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situația de apreciere de către prima instanță a circumstanțelor de fapt a cauzei.

Instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele anexate la materialele cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Direcția trupelor de pază, supraveghere și escortare a Departamentului Instituțiilor Penitenciare, în esența lor, sînt similare argumentelor invocate în prima instanță și sînt expuse asupra circumstanțelor de 3 fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerințelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Direcția trupelor de pază, supraveghere și escortare a Departamentului Instituțiilor Penitenciare, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e Recursul declarat de către reprezentantul Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare a Departamentului Instituțiilor Penitenciare, Dermenji Dumitru, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Galina Stratulat 4