3ra-31/17 — contestarea actului administrativ

3ra-31/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: I. Chirtoacă nr.3ra-31/17

instanța de apel: D. Manole, I. Cotruță, A. Bostan

ÎNCHEIERE

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Barbuța Ecaterina împotriva Serviciului Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat

de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale și menținută hotărîrea

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 23 mai 2016

c o n s t a t ă

La 17 noiembrie 2016 Barbuța Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne, Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 30 august 2015 a înregistrat

căsătoria cu Barbuța Ion, iar la 06 februarie 2015 s-a născut fiul Barbuța Cristian.

Reclamanta indică că nu este angajată în cîmpul muncii și se află la întreținerea

soțului, iar Barbuța Ion este angajat în bază de contract în cadrul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale începînd cu 10 octombrie 2014 și pînă în prezent în

funcția de tehnician superior al Serviciului Logistică al Centrului republican de instruire.

Prin prisma art. 16 și 18 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004,

reclamanta la 21 martie 2016 s-a adresat către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale cu cerere prin care a solicitat calcularea și plata în beneficiul acesteia a

indemnizației pentru concediul de maternitate (126 zile) pentru copilul Barbuța Cristian

reieșind din cuantumul de 100% din salariul mediu al soțului Barbuța Ion, precum și

indemnizația lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului pe parcursul a 3 ani de la

nașterea copilului în mărime de 90% din venitul mediu al soțului Barbuța Ion.

La 18 aprilie 2016 însă cererea lui Barbuța Ecaterina a fost respinsă, pe motiv că

colaboratorii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, conform art. 30 al

Legii nr. 93 din 05 aprilie 2007, sunt supuși asigurării obligatorii de stat, dar nu și

asigurărilor sociale de stat. Totodată, s-a invocat faptul că în temeiul art. 123 al. (2) și

art. 124 al. (1) Codul muncii, art. 16 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, a fost

aprobat modul de stabilire, calculare și achitare a indemnizației din contul bugetului

asigurărilor sociale de stat, prin care indemnizația de maternitate și cea de creștere a

copilului urmează a fi solicitată de la CNAS.

Reclamanta invocă dezacordul asupra răspunsului dat, deoarece implicit îi este

încălcat dreptul de a primi indemnizația de maternitate și cea de creștere a copilului pînă

la vîrsta de 3 ani. Or, conform art. 29 al Legii nr. 489 din 08 iulie 1999, nedepunerea

contribuției de asigurări sociale de către angajator nu afectează plata drepturilor cuvenite

asiguraților.

Art, 124 al. (1) Codul muncii indică că, femeilor salariate și ucenicelor, precum

și soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce

include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu

3 și mai mulți feți – 112 zile calendaristice) și concediul postnatal cu o durată de 56 de

zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a doi sau mai mulți copii

– 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizații în modul

prevăzut la art.123 alin.(2). Art. 123 al. (2) Codul muncii stabilește că, modul de

stabilire, calculare și achitare a indemnizațiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în

legătură cu concediul medical este prevăzut de legislația în vigoare.

Conform art. 7 al. (1) al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, baza

de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b), d) și

g) și art.15 alin.(1) lit.a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12

luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost

calculate contribuții individuale de asigurări sociale. Totodată, conform art. 4 al. (1) al

Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999, în sistemul

public, este asigurată obligatoriu, prin efectul legii, persoana numită la nivelul autorității

executive.

Astfel, Ministerul Afacerilor Interne este o autoritate executivă, iar angajații

acestuia, inclusiv angajații Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale –

subdiviziune a MAI, sunt asigurați în sistemul public obligatoriu prin efectul legii.

Plata indemnizației de maternitate este prevăzută și de Hotărîrea Guvernului nr.

108 din 03 februarie 2005, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de

stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de

muncă și altor prestații de asigurări sociale, care la pct. 12 lit. d) prevede că în cazul

acordării concediului pentru sarcină și lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea

copilului pînă la vîrsta de 3 ani, persoana îndreptățită va beneficia de ambele

indemnizații (de maternitate și de îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani).

Cuantumul lunar al indemnizației de maternitate este de 100% din baza de calcul

stabilită la pct. 23 al Regulamentului și anume venitul mediu lunar realizat în ultimele

12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au

fost calculate contribuțiile de asigurări sociale.

Soțiile aflate la întreținerea soților asigurați indemnizațiile de maternitate se

stabilesc de la 01 octombrie 2003, data intrării în vigoare a Codului muncii.

Cazului dat sunt relevante și prevederile pct. 2 al Hotărîrii Guvernului cu privire

la indemnizațiile adresate familiilor cu copii nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, care

prevede că persoană asigurată se consideră, în condițiile Regulamentului cu privire la

modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, persoana care

îndeplinește condițiile prevăzute în articolul 6 al Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale. Or, coroborînd norma dată cu art. 30 al Legii Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007 rezultă că, colaboratorii

Serviciului sunt supuși asigurării obligatorii de stat în condițiile și modul stabilit de

legislație.

Și art. 124 al. (2) Codul muncii prevede că, în baza unei cereri scrise, persoanelor

indicate la alin.(1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu

parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației

din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015 prevede la art. 7 al. (1)

că, plătitorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cei finanțați de la bugetul

public național, sunt obligați să transfere, în mărimea cuvenită, în modul și în termenele

stabilite în anexa nr.3, contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii la bugetul

asigurărilor sociale de stat, aferente salariilor calculate și altor recompense.

Conform Legii bugetului de stat nr. 72 din 12 aprilie 2015, Ministerului

Afacerilor Interne i s-a alocat pentru anul 2015 la capitolul asigurări și asistență socială

– 506709,5 lei.

În circumstanțele enunțate, avînd în vedere că Barbuța Ion este angajat al

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, iar soția acestuia nu este angajată

în cîmpul muncii și se află la întreținerea soțului, reclamanta dispune de dreptul legal de

a beneficia de indemnizația pentru concediul medical de maternitate (sarcină și lăuzie)

și deoarece Barbuța Ion pe parcursul lunilor ianuarie 2016 – decembrie 2015 a realizat

un venit de 51247,56 lei, media lunară constituind 4270,63 lei, cere Barbuța Ecaterina

de a recunoaște ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

nr. 19/7-B-45/16 din 18 aprilie 2016; obligarea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale de a calcula și achita în beneficiul reclamantei a indemnizației pentru

concediul de maternitate (126 zile) pentru nașterea copilului Barbuța Cristian, reieșind

din cuantumul de 100% din salariul mediu lunar de 4270,63 lei a soțului Barbuța Ion;

obligarea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale de a calcula și achita

în beneficiul reclamantei a indemnizației pentru creșterea/îngrijirea copilului Barbuța

Cristian de la naștere și pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, lunar a cîte 30% din salariul

mediu lunar de 4270,63 lei realizat de către soțul Barbuța Ion; încasarea de la Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale în beneficiul reclamantei a cheltuielilor de

asistență juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 mai 2016, a fost admisă

parțial acțiunea, a fost recunoscut ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale nr. 19/7-B-45/16 din 18 aprilie 2016, a fost obligat Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale de a calcula și achita în beneficiul

reclamantei a indemnizației pentru concediul de maternitate pentru copilul Barbuța

Cristian reieșind din cuantumul de 100% din salariul mediu lunar de 4270,63 lei a soțului

Barbuța Ion, a fost obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale de a

calcula și achita în beneficiul reclamantei a indemnizației pentru creșterea și îngrijirea

copilului Barbuța Cristian de la naștere și pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, lunar a cîte

30% din salariul mediu lunar de 4270,63 lei realizat de către soțul Barbuța Ion, a fost

încasat de la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale în beneficiul

reclamantei 4000 lei cheltuielile de asistență juridică, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, a fost respins apelul

declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale și menținută hotărîrea

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 23 mai 2016.

La 17 noiembrie 2016 Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea

recursului, casarea hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, Bărbuța Ion activează în cadrul Serviciului

Protecției Civile și Situații Excepționale în funcție de tehnician superior al Serviciului

Logistic al Centrului republican de instruire. Susține că personalului atestat din cadrul

Serviciului se răsfrîng prevederile Legii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, care este o lege specială și în care sunt

prevăzute norme de drept și de bază a activității acestora.

Conform art.123 al Codului muncii, precum și prevederilor art.16 al Legii nr.289

din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale, a fost aprobat modul de stabilire, calculare și achitare a

indemnizațiilor din contul bugetului asigurărilor sociale de stat, iar indemnizația de

maternitate urmează a fi solicitată de la Casa Națională de Asigurări Sociale.

Or, conform art. 30 al Legii nr.93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale sunt supuși asigurării obligatorii de stat, dar

nu și asigurării sociale de stat.

Conform pct. 19 al Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de

calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă și altor

prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie

2005, indemnizația de maternitate femeilor asigurate, ucenicelor și soțiilor aflate la

întreținerea soților asigurați se stabilesc de către structurile teritoriale de asigurări

sociale.

Totodată, conform art. 14 al. (4) al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat

pentru anul 2015 nr.73 din 12 aprilie 2015, indemnizațiile de maternitate pentru

persoanele angajate prin contract individual de muncă și indemnizațiile de maternitate

pentru soțiile aflate la întreținerea soților salariați se calculează de structurile teritoriale

ale Casei Naționale de Asigurări Sociale și se plătesc, prin intermediul prestatorilor de

servicii de plată desemnați, prin cerere, de către beneficiari. Prestatorul de servicii de

plată desemnat de către beneficiar va încheia contract cu Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Prin urmare, intimata este în drept de a solicita stabilirea și achitarea

indemnizației de maternitate de la Casa Națională de Asigurări Sociale, în baza actelor

justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire,

în conformitate cu art. 27 din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile

pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Vis-a-vis de achitarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la

împlinirea vîrstei de 3 ani recurentul a indicat că, conform Legii nr. 289 din 22 iulie

2004 și Regulamentului cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor

adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15

decembrie 2001, persoana asigurată are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea

copilului pană la vîrsta de 3 ani cu condiția că se află în concediu pentru îngrijirea

copilului și confirmă stagiul necesar de cotizare, de cel puțin 3 ani sau de cel puțin de 9

luni din ultimele 24 luni anterioare producerii riscului asigurat (nașterii copilului).

De indemnizația lunară pentru creșterea copilului beneficiază persoanele

asigurate care desfășoară activitate pe bază de contract individual de muncă pe durată

determinată și dacă întrunesc stagiul necesar de cotizare.

Potrivit art. 2 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din

08 iulie 1999, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită, în condițiile

legii, prin sistemul public de asigurări sociale.

Conform pct. 2 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a

indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, persoană asigurată se consideră persoana

care îndeplinește condițiile prevăzute în art. 6 al Legii privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Punctul 4 din acest Regulament prevede că, familiile cu copii beneficiază de

următoarele tipuri de indemnizații - unică la nașterea copilului și indemnizația lunară

pentru creșterea/îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani - în cazul

persoanelor asigurate și a vîrstei de 1,5 ani - în cazul persoanelor neasigurate.

Dispozițiile pct. 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002

stabilesc că cheltuielile suportate în vederea realizării prevederilor prezentei hotărîri se

vor acoperi respectiv: - din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat -

indemnizația unică la nașterea copilului și indemnizația lunară pentru

creșterea/îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, persoanelor asigurate; -

din contul mijloacelor bugetului de stat - indemnizația unică la nașterea copilului,

persoanelor neasigurate; indemnizația lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului pînă la

împlinirea vîrstei de 1,5 ani, persoanelor neasigurate.

Conform art. 8 din Regulamentul enunțat, cererea pentru stabilirea

indemnizațiilor prevăzute în capitolul II din prezentul Regulament se depune la casa

teritorială de la locul de domiciliu sau, în cazul în care a fost stabilită indemnizația de

maternitate, la casa teritorială în deservirea căreia se află unitatea de la locul de lucru de

bază unde a fost stabilită indemnizația de maternitate, personal de către persoana căreia

i se va stabili indemnizația sau prin intermediul reprezentantului primăriei. Cererea se

depune conform modelului stabilit de Casa Națională. Decizia cu privire la stabilirea

indemnizațiilor specificate în Regulament se adoptă de către conducătorul casei

teritoriale.

Astfel, rezultă că indiferent de faptul dacă solicitantul acestor indemnizații este

angajat în cîmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizației unice la nașterea

copilului și indemnizației lunare pentru creșterea/îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3

ani (1,5 ani) va fi depusă la casa teritorială de asigurări sociale.

Normele materiale enunțate însă au fost aplicate eronat de instanțele inferioare.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul

declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat