3ra-128/16 — Privind contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-128/16 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica mun. Chişinău – V. Puica Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac, ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Iulia Sîrcu, Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Irina Ţurcan împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare, intervenienţii accesorii Mihail Ţurcan şi Casa Naţională de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ, calcularea şi achitarea concediului de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 27 mai 2015, CONSTATĂ : La 17 ianuarie 2015 Irina Ţurcan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare, intervenienţii accesorii Mihail Ţurcan şi Casa Naţională de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ nr. 5/T-2602/14 din 18 decembrie 2014, calcularea şi achitarea concediului de maternitate. În motivarea cererii reclamanta a invocat că la 17 iulie 2014 a încheiat căsătorie cu Mihail Ţurcan. La 11 octombrie 2014 s-a născut fiul Grigore Ţurcan. Luînd în consideraţie că nu este încadrată în cîmpul muncii, este studentă la Unversitatea de Stat din Moldova, nu dispune de alte venituri, se află la întreţinerea soţului, fapt care a determinat adresarea cu cerere privind achitarea concediului de maternitate.

1 Irina Ţurcan a menţionat că soţul ei Mihal Ţurcan activează în calitate de capitan de justiţie în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu destinaţie specială “Pantera”, începînd cu 14 ianuarie 2013 pînă în prezent, confirmat prin extrasul din carnetul de muncă şi certificatul nr. Ţ-56 din 24 noiembrie 2014. Reclamanta a susţinut că în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea privind îndemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi pct. 21 din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a îndemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, soţiilor aflate la întreţinerea soţilor se acordă concediu de maternitate şi se achită îndemnizaţia de maternitate (sarcină şi lăuzie) de la locul de muncă a soţului.

Astfel s-a adresat Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu cerere prealabilă, respinsă la 18 decembrie 2014 prin actul nr. 5/T-2602/14. Irina Ţurcan a solicitat anularea actului administrativ nr. 5/T-2602/14 din 18 decembrie 2014, emis de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare ca fiind neîntemeiat; obligarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare de a calcula şi a achita îndemnizaţia pentru concediul de maternitate prenatal (70 zile) şi postnatal (70 zile) în legătură cu naşterea copilului Grigore Ţurcan la 11 octombrie 2014 din venitul mediul lunar al angajatului Mihail Ţurcan. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 mai 2015 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către Irina Ţurcan.

S-a recunoscut neîntemeiat refuzul Departamentului Instituţiilor Penitenciare privind calcularea şi achitarea îndemnizaţiei pentru concediu de maternitate. S-a obligat Departamentul Instituţiilor Penitenciare să calculeze şi să achite Irinei Ţurcan îndemnizaţia pentru concediul de maternitate prenatal (70 zile) şi postnatal (70 zile) în legătură cu naşterea la 11 octombrie 2014, a copilului Grigore Ţurcan din venitul mediu lunar realizat de către angajatul Mihail Ţurcan (f.d. 54, 62 - 67). La 16 iunie 2015 Departamentul Instituţiilor Penitenciare a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 mai 2015, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă (f.d.

59 - 61). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 mai 2015 (f.d. 83 - 89). La 14 decembrie 2015 Departamentul Instituţiilor Penitenciare a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 mai 2015, solicitînd casarea acestora, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea (f.d. 92 - 94). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de fond şi de apel, luînd la bază prevederile legale, care nu reglementează raporturile juridice de stabilire şi plată a îndemnizaţiei de maternitate în cazurile persoanelor neasigurate, au interpretat eronat aceste legi şi ca rezultat au emis hotărîri contrar legii.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale . Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 29 septembrie 2015 şi a fost expediată părţilor la 05 octombrie 2015 (f.d. 90). Dovada 2 recepţionării copiei deciziei la materialele cauzei lipseşte. Recurentul a depus recurs la 14 decembrie 2015 şi se consideră a fi depus în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Recurentul a invocat în recursul său că instanţa de fond şi de apel luînd la bază prevederile legale, care nu reglementează raporturile juridice de stabilire şi plată a îndemnizaţiei de maternitate în cazurile persoanelor neasigurate, au interpretat eronat aceste legi şi ca rezultat au emis hotărîri contrar legi. În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaş articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele 3 anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul, declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Irina Ţurcan împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare, intervenienţii accesorii Mihail Ţurcan şi Casa Naţională de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ, calcularea şi achitarea concediului de maternitate. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru Maria Ghervas 4