3ra-60/16 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-60/16 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica mun. Chişinău – V. Holban Instanţa de apel: CA Chişinău – M. Ciugureanu, E. Clim, B. Bîrca DECIZIE 27 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova, Judecători Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Maria Ghervas examinînd recursurile declarate de către avocatul Ion Stegărescu în interesele Galinei Căpăţînă şi Departamentul Instituțiilor Penitenciare în pricina civilă la acţiunea Galinei Căpăţînă împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare şi Penitenciarului nr. 9 privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din data de 30 septembrie 2015, prin care s-au respins apelurile declarate de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare şi Galina Căpăţînă, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 aprilie 2015, prin care s-a admis parţial acţiunea, CONSTATĂ: La data de 22 ianuarie 2015 Căpăţînă Galina a depus cerere de chemare în judecată împotriva actelor emise de Departamentul Instituțiilor Penitenciare (în continuare DIP) nr. 5/102 din 15 ianuarie 2015 şi Penitenciarul nr. 9 nr. 11-C-9/14 din 15 decembrie 2014 privind refuzul în stabilirea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate, solicitînd obligarea DIP la calcularea şi achitarea indemnizației de maternitate la locul de muncă al soţului, încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei şi cheltuielilor de asistenţă juridică ( f.d. 4-8). În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că la data de 25 octombrie 2010 a înregistrat căsătoria cu Căpăţînă Dumitru, care activează în cadrul DIP, în funcţie de comandant de grupă al serviciului pază şi escortă al Penitenciarului nr.9.

Reclamanta a mai menționat, că nu este angajată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului, iar la data de 08 ianuarie 2015 s-a născut fiica Căpăţînă Maria. Astfel, nefiind încadrată în cîmplul muncii şi aflîndu-se la întreţinerea soţului, s-a adresat către Penitenciarul nr. 9, cu cerere de a i se acorda indemnizaţia de maternitate la locul de muncă al soţului. Prin actul nr. 11- C-9/14 din 15 decembrie 2014 Penitenciarul nr. 9 a respins cererea, motivînd că nu este în drept de a achita indemnizaţia cu privire la concediul prenatal şi postnatal din salariul efectivului de trupă şi corpului de comandă din sistemul penitenciar, fiindcă instituţiile sistemului penitenciar nu achită contribuții de asigurări sociale şi nu au calitatea de asigurați.

La data de 22 decembrie 2014 Căpăţînă Galina prin intermediul avocatului a expediat în adresa DIP cerere prealabilă privind achitarea indemnizației de maternitate la locul de muncă a soţului. Prin actul nr. 5/102 din 15 ianuarie 2015 al DIP i-a fost respinsă cererea pe motiv 1 că Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar nu reglementează raporturile juridice de stabilire şi plată a indemnizaţiei de maternitate colaboratorilor sistemului penitenciar sau persoanelor care se află la întreţinerea acestora. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din data de 28 aprilie 2015, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, s-a recunoscut ilegal refuzul DIP nr. 5/102 din 15 ianuarie 2015, s-a obligat DIP să calculeze şi să achite Galinei Căpăţînă indemnizaţia de maternitate, în rest cererea a fost respinsă ( f.d.

42). Nefiind de acord cu hotărîriea primei instanțe, la data de 05 mai 2015 DIP a depus apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii contestate ( f.d. 45-47). La data de 20 mai 2015 avocatul Stegărescu Ion în interesele Galinei Căpăţînă a depus apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din data de 28 aprilie 2015, în partea în care au fost respinse pretenţiile reclamantei, emițînd o nouă hotărîre în ordinea stabilită pentru prima instanţă, în caz că eroarea nu poate fi reparată în apel, să fie trimisă la rejudecare ( f.d. 63-67) . Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 30 septembrie 2015 s-au respins apelurile declarate de DIP şi avocatul Stegărescu Ion în interesele reclamantei Căpăţînă Galina, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe ( f.d.

86). Nefiind de acord cu Decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015, avocatul Stegărescu Ion în interesele Galinei Căpăţînă a depus recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care acţiunea să fie admisă integral ( f.d. 97-100). În motivarea recursului recurentul a invocat, că instanţa de fond şi instanţa de apel au ajuns la o concluzie eronată, aplicînd o normă materială ce nu trebuie aplicată, cît şi a dat o apreciere unilaterală probelor. La data de 24 decembrie 2015 Departamentul Instituţiilor Penitenciare a depus recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţinii (f.d.

107-109), invocând că instanța de apel, verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe, eronat a interpretat dreptul material, care reglementează condițiile de stabilire, modul de calcul şi plată a indemnizației de maternitate în cazurile persoanelor neasigurate. Departamentul Instituțiilor Penitenciare la data de 30 decembrie 2015 a depus referință la cererea de recurs depusă de avocatul Ion Stegărescu în interesele Galinei Căpăţînă, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil (f.d. 111-112). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 30 septembrie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal, confirmarea privind recepționarea deciziei la materialele dosarului nu este.

În aceste circumstanțe, recursurile depuse la 16 noiembrie 2015 şi 24 decembrie 2015 se consideră a fi depuse în termen. Cu referire la recursul depus de Departamentul Insituţiilor Penitenciare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează să fie respins din următoarele considerente. Potrivit articolului 445 alin.1, lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul.

2 În speță, Căpăţînă Galina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva actelor emise de Departamentul Instituțiilor Penitenciare (în continuare DIP) nr. 5/102 din 15 ianuarie 2015 şi Penitenciarul nr. 9 nr. 11-C-9/14 din 15 decembrie 2014 privind refuzul în stabilirea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate, solicitînd obligarea DIP la calcularea şi achitarea indemnizației de maternitate la locul de muncă al soţului, încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei şi cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015 a fost admisă parţial acţiunea, s-a recunoscut ilegal refuzul Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr. 5/102 din 15 ianuarie 2015, s-a obligat Departamentul Instituțiilor Penitenciare să stabilească, calculeze şi să achite Galinei Căpăţînă indemnizația pentru concediul medical (maternitate) în legătură cu nașterea la 08 ianuarie 2015 a copilului Căpăţînă Maria. Departamentul Instituţiilor Penitenciare, contestînd hotărîrile instanţei, a invocat lipsa cadrului legal pentru stabilirea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate Galinei Căpăţînă. Verificînd argumentul recurentului, instanţa de recurs constată argumentul nefondat.

La caz, reclamanta Căpăţină Galina, nefiind încadarată în cîmpul muncii şi aflîndu- se la întreţinerea soţului Căpăţînă Dumitru, care activează în cadrul Penitenciarului nr. 9, beneficiază de indemnizația de maternitate, prevăzută la art. 123 alin. 2 Codul Muncii. Articolul 124 alin. 1 Codul Muncii prevede că „femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi – 112 zile calendaristice) şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii – 70 de zile calendaristice)”.

Departamentul Instituţiilor Penitenciare este un organ central de specialitate, cu statut de subdiviziune independentă al Ministerului Justiţiei. Încadrarea în serviciu, atestarea, detaşarea, transferarea şi concedierea din sistemul penitenciar se efectuează în conformitate cu Legea nr. 1036- XIII din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar. În partea în care exercitarea serviciului în cadrul sistemului penitenciar nu este reglementată prin acte normative speciale, se aplică prevederile Codului Muncii. Colaboratorul sistemului penitenciar este persoană inviolabilă şi se află sub protecţia statului. Astfel, colaboratorii instituțiilor penitenciare dispun de dreptul la plata indemnizațiilor prevăzute de Codul Muncii.

Ca urmare, a fost creată o practică judiciară prin care s-a instituit că, soţiilor colaboratorilor din sistemul penitenciar şi a colaboratorilor de poliţie, neangajate în cîmpul muncii şi care nu au un venit asigurat, indemnizaţiile de maternitate ( prenatal şi postnatal), li se vor calcula şi achita la locul de muncă al soţului. În acest context, Colegiul lărgit constată că recursul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare urmează a fi respins. Cu referire la recursul depus de avocatul Ion Stegărescu în interesele Galinei Căpăţînă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții 3 Supreme de Justiție consideră recursul parţial întemeiat și care urmează să fie admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.1, lit. b) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Avocatul Ion Stegărescu, înaintînd acţiune în contencios administrativ în interesele Galinei Căpăţînă, a solicitat şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei, cît şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 6 450 lei. Instanțele au respins ambele pretenții pe motivul neaprobării acestor pretenţii. Argumentele instanţelor de respingere a acestor pretenţii au fost criticate în recurs de avocatul Ion Stegărescu. Analizînd criticile formate de avocatul Ion Stegărescu în raport cu materialele cauzei instanţa de recurs reţine următoarele.

Cu referire la pretenţia privind recuperarea prejudiciului moral instanţa reţine, că potrivit art. 16 alin. 1 al Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate”. Articolul 25 alin. 3 în coroborare cu alin. 4 al aceleiași Legi stipulează că „în cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile.

Mărimea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de contencios administrativ, independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie a pîrîtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate”. Conform art. 1423 Cod Civil mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul şi gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiție a răspunderii, şi de măsura în care această compensație poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în drept să-şi estimeze prejudiciul adus, dar numai instanţa de judecată este împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducîndu-se de noţiunea reparării rezonabile, de circumstanţele cazului concret, de personalitatea părţilor. Instanțele ierarhic inferioare, soluţionînd pretenţia reclamantei cu privire la compensarea prejudiciului moral, întemeiat au respins-o. Instanţa de recurs nu poate reţine afirmațiile reprezentantului recurentei invocate întru încasarea prejudiciului moral, or potrivit jurisprudenței CtEDO (cauza Amihalachioaie vs Moldova), constatarea unei violări constituie prin sine o satisfacție suficientă pentru prejudiciul moral eventual suferit de reclamantă.

În această parte instanţele corect au respins pretenţiile Galinei Căpăţînă şi respectiv urmează să fie respins şi recursul. Reprezentantul recurentei Ion Stegărescu în instanţa de judecată şi în instanţa de apel a solicitat şi încasarea cheltuielilor privind asistența juridică în sumă finală de 6 450 lei, însă instanţele au respins pretenţia ca neprobată. 4 Criticele, aduse de către avocatul Ion Stegărescu hotărîrilor în această parte, instanţa de recurs le consideră parţial întemeiate din următoarele considerente. În conformitate cu art. 96 CPC instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Potrivit pct.16 al Recomandării privind cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, aprobată prin decizia nr. 2 din 30 martie 2012 a Consiliului Uniunii Avocaților din RM, pentru probarea cheltuielilor suportate și prin prisma practicii CEDO, se evidențiază necesitatea prezentării de către partea, care pretinde compensarea cheltuielilor, a dovezii achitării onorariilor avocaților, lista detaliată a actelor /acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului aferent acestora. Colegiul reține și jurisprudența CtEDO (cauza Boicenco vs Moldova).

Curtea a menționat că la determinarea cuantumului compensației acordate, instanţa de judecată, pentru a face o apreciere corectă, va ţine cont de: complexitatea cauzei; noutatea şi dificultatea problemelor juridice ridicate de speţă; aportul avocatului la soluţionarea cauzei; timpul şi munca depusă de avocat; aptitudinile speciale necesare pentru a acorda asistenţa, faptul în ce măsură munca avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare; rezultatul obţinut; restricţiile de timp impuse de client şi de circumstanţele cauzei; natura şi durata relaţiei dintre avocat şi client; experiența, reputaţia şi abilitatea avocatului; justificarea şi ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma despăgubirilor pretinse/obţinute în cauză; alţi factori, la discreţia instanţei.

În speţă, instanţa de judecată a constatat, că avocatul Ion Stegărescu a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată, prezentînd în prima instanţă bonul de plată seria EK nr.911302 pentru asistenţa juridică în sumă de 5000 lei ( f.d. 37) şi în apel borderoul de calcul cu suma de 6 450 lei (f.d.78-79). Potrivit borderoului de calcul prezentat în recurs (f.d.101-102) avocatul a întocmit cererea către Penitenciarul nr. 9 - 450 lei, cererea prealabilă -750 lei, cererea de chemare în judecată - 1400 lei, a participat la ședințe de judecată - 475 lei, cerere de apel nemotivat - 325 lei, cerere de apel motivat -1400 lei, participarea într-o şedinţă de judecată în instanța de apel -1400 lei, perfectarea cererii de recurs -775 lei, în total 7225 lei, încasarea căreia o solicită.

Instanţa de recurs, analizînd actele prezentate reţine, că avocatul într-adevăr a acordat asistenţă juridică reclamantei prin întocmirea cererilor, participarea în şedinţele de judecată. Totodată la materialele dosarului nu este anexat contractul de asistenţă juridică, în care părţile urmau să stabilească tariful unei ore de lucru a avocatului. Instanţa a mai constatat, că în borderoul de calcul sunt menţionate acţiuni, care au fost întreprinse de către reclamantă personal pînă la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. 104 din 18 decembrie 2014 şi anume întocmirea şi depunerea cererii către Penitenciarul nr.9 la data de 12 decembrie 2014 (f.d. 15), evaluată de către avocat la suma de 450 lei.

Durata ședințelor de judecată indicată în borderou nu corespunde duratei sentințelor de judecată înregistrate audio şi menționate în procesele verbale. Astfel, suma indicată nu este suma reală. Colegiul mai reține, că prezenta cauză nu prezintă o complexitate sporită, ori deja pe aceste categorii de cauze Curtea Supremă de Justiţie a stabilit o practică uniformă şi previzibilă, avocatul anterior a mai participat pe cauze analogice, a acordat asistenta 5 juridică şi altor angajați ai DIP. Cauza s-a examinat într-o perioadă relativ scurtă în cîte o şedinţă de judecată atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel. Prin urmare, cheltuielile de asistenţă juridică estimate de avocatul Ion Stegărescu în sumă de 7225 lei nu sunt probate şi nu sunt reale, rezonabile şi nici necesare, de aceia instanţa de recurs consideră raţional şi echitabil a le reduce până la 2000 lei.

În acest context, Colegiul lărgit constată că recursul declarat de avocatul Ion Stegărescu în interesele Galinei Căpăţînă urmează a fi admis parţial. În conformitate cu art. 445 alin. 1, lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se respinge recursul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare. Se admite parţial recursul declarat de avocatul Ion Stegărescu în interesele Galinei Căpăţîna. Se casează hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 aprilie 2015 și decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015, în partea respingerii pretenţiei de încasare a cheltuielilor de judecată şi în această parte se emite o hotărîre nouă prin care se încasează de la Departamentul Instituţiilor Penitenciare în beneficiul Galinei Căpăţîna cheltuielile judiciare în sumă de 2000 lei.

În rest, decizia Curții de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015 și hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 aprilie 2015, se mențin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței Svetlana Filincova Judecători Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Elena Covalenco Maria Ghervas 6