3ra-642/17 — Contestarea actelor administrative

Prima instanță: N. Pasecinic 3ra–642/17

Instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Departamentul Instituțiilor

Penitenciare,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Voleanscaia Valentinei

către Penitenciarul nr. 9 și Departamentul Instituțiilor Penitenciare cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare și menținută

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 iulie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 06 iunie 2016, reclamanta Voleanscaia Valentina a contestat în

instanța de judecată refuzul Penitenciarului nr. 9 și Departamentului Instituțiilor

Penitenciare (în continuare DIP) de a stabili, calcula și achita reclamantei

indemnizația unică la nașterea copilului, refuz exteriorizat prin scrisoarea nr.8-V-

2/16 din 07 aprilie 2016 și respectiv nr.5/V-913 din 17 mai 2016.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că se află în relații de căsătorie cu

Voleanschii Ivan, care este angajat și activează în cadrul Penitenciarului nr.9 a DIP

al MJ. La data de 03 februarie 2016, s-a născut copilul lor, Voleanschii Denis. Ea

nu este angajată în câmpul muncii și se află la întreținerea soțului Voleanschii

Ivan.

La data de 01 aprilie 2016, reclamanta s-a adresat cu o cerere către

Penitenciarul nr. 9, prin care a solicitat stabilirea, calcularea și achitarea

indemnizației unice la nașterea copilului de la locul de muncă a soțului Voleanschii

Ivan, cât și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului Voleanschii Denis

până la împlinirea vârstei de 3 ani, începând cu data de 03 februarie 2016, anexând

toate actele necesare. Cererea reclamantei a fost respinsă prin scrisoarea nr.8-V -

2/16 din 07 aprilie 2016, din motiv că soțul reclamantei primește salariu de la

bugetul de stat și instituția în care activează nu transferă cotizații în fondul social.

Nefiind de acord cu răspunsul primit, reclamanta l-a contestat la instituția

ierarhică superioară DIP al MJ, depunând în acest sens la 25 aprilie 2016 o cerere

către ultima, iar ca urmare, prin scrisoarea nr.5/V-913 din 17 mai 2016, cererea

reclamantei a fost respinsă, motiv pentru care Voleanscaia Valentina s-a adresat în

instanța de judecată.

În temeiul prevederilor art. 124 alin. (1) și (2) din Codul muncii, art. 16 alin.

(1), 18 alin. (1), (6) al Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile

pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, art.

41 lit. d) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie

1999 și art. 31 alin. (1) din Legea nr.1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la

sistemul penitenciar, reclamanta a solicitat instanței de judecată, obligarea

Penitenciarului nr. 9 și DIP să-i stabilească, să-i calculeze și să-i achite

indemnizația unică la nașterea copilului; să-i calculeze și să-i achite indemnizația

lunară pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vârstei de 3 ani, începând cu

data de 03 februarie 2016, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 iulie 2016

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă recunoașterea ca fiind ilegale, a

refuzului DIP nr. 5/v-913 din 17 mai 2016 și a refuzului Penitenciarului nr. 9 nr. 8-

V-2/16 din 07 aprilie 2016; obligarea Penitenciarului nr. 9 Pruncul și DIP în

termen de 30 de zile de la data devenirii definitive a hotărârii să stabilească, să

calculeze și să achite în beneficiul persoanei neangajate Valentina Voleanscaia, dar

întreținute de salariatul Ivan Voleanschii, a indemnizației unice la naștere

(concediul de maternitate) a copilului Voleanschii Denis Ivan; obligarea

Penitenciarului nr. 9 și DIP în termen de 30 de zile de la data devenirii definitive a

hotărârii să stabilească, să calculeze și să achite în beneficiul persoanei neangajate

Valentina Voleanscaia, dar întreținute de salariatul Ivan Voleanschii, a

indemnizației lunare pentru creșterea copilului Voleanschii Denis Ivan, născut la

03 februarie 2016, până la vârsta de 3 ani. În rest, pretențiile din acțiune au fost

respinse, ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, a fost respins

apelul declarat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare și menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 iulie 2016.

La data de 27 aprilie 2017, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie respinsă.

În motivarea recursului, a indicat că concluzia instanței de apel sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei și au fost interpretate în mod eronat normele

de drept material.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Departamentul Instituțiilor Penitenciare, neîntemeiat și care urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind inadmisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentului Departamentul Instituțiilor

Penitenciare.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Departamentul Instituțiilor

Penitenciare.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător /semnătura/ Svetlana Filincova,

Judecători /semnătura/ Iurie Bejenaru,

/semnătura/ Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova