3ra-1266/16 — contestarea actului administrativ, obligarea calculării si achitării indemnizatiei de maternitate si încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra-1266 /16

prima instanță: T. Avasiloaie

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Departamentul Instituției

Penitenciare,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lilia Chiulaflî

împotriva Departamentului Instituției Penitenciare cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea calculării și achitării indemnizației de maternitate și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Lilia Chiulaflî și Departamentul Instituției

Penitenciare, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din

17 noiembrie 2015,

constată

La 28 octombrie 2015, Lilia Chiulaflî a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Departamentului Instituției Penitenciare cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea calculării și achitării indemnizației de maternitate și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 01 iulie 2014, a înregistrat

căsătoria cu Andrei Chiulaflî. Potrivit certificatelor medicale se confirmă faptul că

Lilia Chiulaflî este însărcinată.

Menționează că, soțul său Chiulaflî Andrei este colaboratorul Penitenciarului nr.

1 - Taraclia și deține funcția de șef de sector - serviciul activitate educativă,

psihologică și asistență socială.

La 23 septembrie 2015, Lilia Chiulaflî s-a adresat la Departamentul Instituțiilor

Penitenciare din cadrul Ministerului Justiției cu o cerere, prin care a solicitat să i se

achite de la locul de muncă al soțului său Chiulaflî Andrei indemnizația pentru

concediul de maternitate prenatal și postnatal

1

Conform răspunsului Departamentului Instituției Penitenciare nr. 6/C-1923 din

05 octombrie 2015, cererea a fost respinsă, din motivul că garanțiile sociale pentru

colaboratorii sistemului penitenciar pe parcursul activității sunt prevăzute la capitolul

VI a Legii nr. 1036 din 17 decembrie1996 și achitate din contul bugetului de stat, iar

legea menționată nu prevede acordarea de indemnizații de maternitate soțiilor aflate

la întreținerea acestora.

Consideră reclamanta că refuzul nr. 6/C-1923 din 05 octombrie 2015 este unul

neîntemeiat și ilegal.

Reclamanta își întemeiază acțiunea în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000; Legii cu privire la sistemul penitenciar nr. 103 din 17

decembrie 1996; Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004; Legii privind sistemul

public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999; Regulamentului cu privire la

condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru

incapacitatea temporară de muncă aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03

februarie 2005; art. 14 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015

nr. 73 din 12 aprilie 2015; art. art. 123, 124 din Codul muncii; art. art. 1, 4-5, 14, 38,

166, 167, 278 din Codul de procedură civilă, art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Solicită reclamanta constatarea ilegalității refuzului Departamentului Instituției

Penitenciare nr. 6/C-1923 din 05 octombrie 2015, cu privire la calcularea și achitarea

indemnizației pentru concediul de maternitate; anularea/revocarea refuzului

Departamentului Instituției Penitenciare nr. 6/C-1923 din 05 octombrie 2015, cu

privire la calcularea și achitarea indemnizației pentru concediul de maternitate,

obligarea Departamentului Instituției Penitenciare să calculeze și să achite

indemnizația pentru concediul de maternitate, încasarea din contul Departamentului

Instituției Penitenciare în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 17 noiembrie 2015

acțiunea a fost admisă, a fost recunoscut ilegal refuzul Departamentului Instituției

Penitenciare nr. 6/C-1923 din 05 octombrie 2015, cu privire la calcularea și achitarea

indemnizației pentru concediul de maternitate, fiind obligat Departamentul Instituției

Penitenciare să-i calculeze și să achite Liliei Chiulaflî indemnizația de maternitate în

legătură cu faptul aflării în concediul de maternitate în perioada 21 septembrie 2015

– 24 ianuarie 2016, urmat de nașterea copilului minor Artiom Chiulaflî la 09

noiembrie 2015. A fost încasat din contul Departamentului Instituției Penitenciare în

beneficiul Liliei Chiulaflî cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 1500 lei

(f.d. 64-65).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016, au fost respinse

apelurile declarate de către Lilia Chiulaflî și Departamentul Instituției Penitenciare,

fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 17 noiembrie

2015 (f.d.95-102).

La 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei emise (f.d. 103).

2

La 30 iunie 2016, Departamentul Instituției Penitenciare a declarat recurs,

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat

și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 30 iunie

2016, este depus în termen, deoarece conform scrisorii de însoțire, recurentul a

recepționat copia deciziei instanței de apel la 26 mai 2016 (f.d. 109).

În motivarea recursului Departamentul Instituției Penitenciare a invocat că atât

instanța de apel, cît și prima instanță au examinat pricina fară stabilirea tuturor

circumstanțelor importante a cauzei. Astfel recurentul susține că colaboratorii

sistemului penitenciar nu sunt asigurați în sistemul public de asigurări sociale, fiind

supuși asigurării de stat obligatorii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 15 iulie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Liliei Chiulaflî,

cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței

Pînă la examinarea cererii de recurs Lilia Chiulaflî nu a depus referință la cererea

de recurs declarată, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

Colegiul menționează că, Departamentul Instituției Penitenciare, în cererea de

recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2),

(3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Departamentul Instituției Penitenciare, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Departamentul Instituției Penitenciare, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4

5