3ra-653/16 — contestarea actului administrativ

3ra-653/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: E. Cojocari nr. 3ra-653/16

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc

DECIZIE

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

Oleg Sternioală

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Pavel Petcu, reprezentat de avocatul

Dragomir Petcu

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Petcu

împotriva Centrului Național Anticorupție al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016 prin care a

fost admis apelul declarat de Centrul Național Anticorupție al Republicii Moldova,

casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 iunie 2015 și emisă o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 06 martie 2015, Pavel Petcu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Centrului Național Anticorupție al RM cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că la 06 februarie 2015, prin decizia

Colegiului Disciplinar al CNA nr. 07/-1/1 cu privire la examinarea cauzei

disciplinare intentată de către conducerea CNA la 28 noiembrie2014, a fost decisă

sancționarea lui în calitate de ofițer superior de urmărire penală al Direcției nr. 1

DGUP a CNA, fiindu-i aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare, cu

remiterea prezentei decizii conducerii CNA în vederea aplicării prin ordin a

sancțiunii disciplinare.

Afirmă că întru executarea deciziei menționate, la 10 februarie 2015,

conducătorul CNA al RM a emis Ordinul nr. 30ps prin care i-a fost aplicată

sancțiunea disciplinară - mustrare.

Având în vedere prevederile art. 9 lit. 1) și art. 33 alin. (7) din Legea cu

privire la Centrul National Anticorupție, menționează că decizia exprimată prin

ordin de a sancționa angajații Centrului poate fi emisă doar de către director, ca

realizare a voinței sale bazată pe propunerea argumentată prezentată de Colegiul

1

Disciplinar al CNA, iar Colegiul Disciplinar nu dispune de competență de a

sancționa angajații Centrului, împuternicirile acestuia fiind limitate cu examinarea

cauzei disciplinare intentate de Directorul Centrului, constatarea abaterilor și

propunerea adresată Directorului Centrului de a sancționa angajatul, fără a

identifica tipul sancțiunii.

Remarcă că decizia menționată este ilegală, deoarece în urma examinării

procedurii disciplinare, Colegiul Disciplinar al CNA nu a emis o careva propunere,

ci și-a asumat ilegal competența Directorului și a decis asupra vinovăției lui prin

emiterea deciziei de sancționare, individualizarea sancțiunii și dispunerea indicației

adresate Directorului de a perfecta ordinul de sancționare.

Afirmă că potrivit dispozitivului ordinului contestat, dânsul a fost sancționat

cu sancțiunea mustrare, pentru abaterile disciplinare de serviciu, exprimate prin

încălcarea prevederilor art. 24 lit. c) din Instrucțiunea cu privire la efectuarea

investigațiilor în cadrul anchetei de serviciu și procedurii disciplinare, art. 19

alin. (3), 20 alin. (1), 125 alin. (1), 246 alin. (1), 247 alin. (2), 259 CPC, precum și

prevederile art. 5 alin. (3) și art. 13 alin. (1) din Legea privind statutul ofițerului de

urmărire penală, fapte sau omisiuni ce constituie și încălcări ale prevederilor art. 3

pct. 1, 5, 7, 14, art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1), art. 15 alin. (1) Cod de conduită a

colaboratorilor CNA și ale prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), d) din Lega cu

privire la Centrul Național Anticorupție.

Relatează că la baza sancționării lui disciplinare a stat încheierea din

29 ianuarie 2015 privind rezultatele investigațiilor efectuate în cadrul procedurii

disciplinare asupra circumstanțelor expuse în sesizarea Procuraturii Anticorupție

nr. 2037-DR din 25 noiembrie 2014, întocmite de ofițerul superior de investigații

al Direcției Securitate Internă a DGS a CNA, Victor Filip.

Indică că investigațiile efectuate în cadrul procedurii disciplinare au avut loc

cu încălcarea termenului legal de examinare, prevăzut de pct. 17 din Instrucțiunea

cu privire la efectuarea investigațiilor în cadrul anchetei de serviciu și procedurii

disciplinare, deoarece pornirea procedurii disciplinare a avut loc la

28 noiembrie 2014, iar aprobarea încheierii cu concluziile de rigoare a avut loc la

29 ianuarie 2015, respectiv, cu încălcarea termenului legal de 30 zile.

Având în vedere prevederile art. 3, 10 din Legea privind statutul ofițerului de

urmărire penală, pct. 1, pct. 2.1 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 7 din 04 iulie 2005,

art. 118, 119, 125, 126, 130, 301 CPP, remarcă că Colegiul Disciplinar al CNA și

Direcția Securitate Internă a Centrului, reprezentată de ofițerul superior de

investigații Victor Filip, nu sunt în drept să se implice în examinarea acțiunilor de

urmărire penală ale lui în calitate de ofițer de urmărire penală, deoarece în

activitatea sa, dânsul se conducea de prevederile din Legea cu privire la statutul

ofițerului de urmărire penală, Legea cu privire la CNA, CPC și nicidecum unor

ordine sau instrucțiuni de ordin intern, adoptate abuziv de conducerea Centrului,

care sunt inferioare legilor organice menționate.

Mai notează că prin încheierea din 05 decembrie 2014 conducerea Direcției

Generale Urmărire Penală, în urma sesizării subdiviziunii de securitate internă a

Centrului, a ajuns la concluzia că în acțiunile lui nu a fost constatată o atitudine

neglijentă și neconștiincioasă față de atribuțiile de serviciu, fiind adoptată decizia

de a se limita la o discuție oficială în cadrul ședinței conducerii DGUP, în urma

2

căreia dânsul a fost atenționat asupra necesității neadmiterii pe viitor a cazurilor

expuse în sesizare, intensificării și planificării lucrului zilnic.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 206 Codul muncii, art. 14,

16, 25, 26, 29 din Legea contenciosului administrativ, art. 60 din Legea cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, art. 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, anularea ordinului nr. 30ps din 10 februarie 2015

emis de Directorul CNA și a deciziei Colegiului Disciplinar al CNA nr. 07-1/1 din

06 februarie 2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 iunie 2015 a fost

admisă acțiunea integral, anulat ordinului nr. 30ps din 10 februarie 2015 cu privire

la aplicarea sancțiunii disciplinare lui Pavel Petcu, emis de Directorul CNA, Viorel

Chetraru și decizia Colegiului Disciplinar al CNA nr. 07-1/1 din 06 februarie 2015

cu privire la sancționarea angajatului Centrului, Pavel Petcu.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016 a fost admis apelul

declarat de Centrul Național Anticorupție al RM, casată hotărârea primei instanțe

și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

La 09 martie 2016, Pavel Petcu, reprezentat de avocatul Dragomir Petcu a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei recurate cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Remarcă că argumentul instanței de apel cu referire la faptul că dânsul nu s-a

prezentat la ședința de judecată în Curtea de Apel Chișinău fiind înștiințat în mod

legal conform art. 108 CPC, ca fiind unul ce nu corespunde realității, deoarece

dânsul împreună cu avocatul său au fost prezenți în cadrul ședințelor de judecată la

Curtea de Apel Chișinău în care și-au expus poziția, fapt ce denotă abstractitatea și

indiferența instanței de apel față de argumentele expuse de el în cadrul dezbaterilor

judiciare.

Susține că instanța de fond a stabilit corect materialul probatoriu pe cauza

dată, prin care a constatat decizia nr. 07/-11 a Colegiului Disciplinar al CNA din

06 februarie 2015 și ordinul nr. 30ps din 10 februarie 2015 ca fiind nefondate și

ilegale.

Având în vedere prevederile art. 9 lit. l) din Legea cu privire la Centrul

Național Anticorupție, afirmă că stimularea și sancționarea disciplinară a

angajaților ține de competența exclusivă a Directorului Centrului și nicidecum a

Colegiului Disciplinar al CNA.

Indică că investigațiile efectuate în cadrul procedurii disciplinare au avut loc

cu încălcarea termenului legal de examinare, prevăzut de pct. 17 din Instrucțiunea

cu privire la efectuarea investigațiilor în cadrul anchetei de serviciu și procedurii

disciplinare, aprobat prin ordinul CNA nr. 114 din 07 septembrie 2014.

Menționează că pornirea procedurii disciplinare a avut loc la

28 noiembrie 2014, iar aprobarea încheierii cu concluziile de rigoare a avut loc la

29 ianuarie 2015, respectiv, termenul legal de 30 de zile pentru examinare a fost

încălcat de ofițerul superior de investigații, Victor Filip, încălcare ignorată atât de

CNA, cât și de instanța de apel.

3

Având în vedere prevederile art. 3, 10 din Legea privind statutul ofițerului de

urmărire penală, pct. 1 și pct. 2.1 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 7 din

04 iulie 2005, afirmă că Colegiul Disciplinar al CNA nu a ținut cont de specificul

activității ofițerului de urmărire penală, de specificul acțiunilor ce pot fi efectuate

de către ofițerul de urmărire penală, precum și de specificul controlului legalității

acțiunilor ofițerului.

Mai notează că el în motivarea cererii sale, nu contestă faptul că dânsul a

fost sancționat în calitate de colaborator al CNA sau în calitate de ofițer de

urmărire penală. Totodată, nu contestă nici aplicabilitatea în timp a celor două legi

organice și anume, Legea nr. 1104 din 06 iunie 2002 și Legea nr. 333 din

10 noiembrie 2006.

Indică că dimpotrivă, dânsul a atenționat asupra faptului că colaboratorii DSI

a CNA și Colegiul Disciplinar, depășind atribuțiile date prin lege, s-au implicat în

activitatea ofițerului de urmărire penală, încercând să-i indice ce acțiuni de

urmărire penală dânsul trebuia să efectueze.

Consideră că asupra legalității acțiunilor sau inacțiunilor lui în calitate de

ofițer de urmărire penală, care după părerea Colegiului Disciplinar al CNA constau

în neefectuarea percheziției la locul transmiterii banilor, percheziției încăperilor,

mijloacelor de transport unde urmau a fi transmise sau ascunse mijloacele bănești

pretinse, neadministrarea a careva probe ce ar dovedi implicarea unei persoane la

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 CP, tergiversarea urmăririi penale,

trebuia să se pronunțe fie procurorul printr-o ordonanță motivată, fie judecătorul de

instrucție.

Afirmă că instanța de apel, în motivarea deciziei recurate, neîntemeiat a

încercat să convingă precum că dânsul a fost sancționat anume pentru încălcarea

obligațiilor profesionale.

Menționează că încălcările depistate de către procuror în Sesizarea din

21 noiembrie 2014 parvenită către Colegiul Disciplinar al CNA, țin exclusiv de

încălcarea legislației ce se referă la instrumentarea unei cauze penale și prin

urmare, nu au nimic în comun cu disciplina de serviciu a unui colaborator al CNA.

Remarcă că nu au fost respectate nici prevederile art. 206 Codul muncii,

deoarece angajatorul la aplicarea sancțiunii disciplinare, trebuia să țină cont de

gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective, cum ar fi:

volumul mare de lucru al ofițerului de urmărire penală, explicațiile depuse de el în

cadrul investigațiilor procedurii disciplinare etc.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016

în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Analizând materialele dosarului în raport cu recursul formulat, prin prisma

motivului de drept indicat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că acesta este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

4

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că la 28 noiembrie 2014 conducerea

CNA a intentat cauza disciplinară în privința ofițerului de urmărire penală Pavel

Petcu, angajat al Centrului Național Anticorupție.

La fel, se constată că prin decizia Colegiului disciplinar al Centrului

Național Anticorupție nr. 07-1/1 din 06 februarie 2015 cu privire la examinarea

cauzei intentată în privința angajatului Centrului – Pavel Petcu, s-a decis aplicarea

sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare ofițerului superior de urmărire penală

al Direcției nr. 1 a DGUP a CNA, căpitanul Pavel Petcu (f. d. 8 – 9).

Ca urmare, prin Ordinul nr. 30ps din 10 februarie 2015 cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare, emis de către directorul Centrului Național

Anticorupție a fost ordonată aplicarea sancțiunii disciplinare – „mustrare”

căpitanului Pavel Petcu, ofițer superior de urmărire penală al Direcției nr. 1 a

DGUP a CNA (f. d. 7).

Înaintând prezenta acțiune în judecată împotriva Centrului Național

Anticorupție, Pavel Petcu a solicitat anularea ordinului nr. 30ps din

10 februarie 2015 emis de Directorul CNA și a deciziei Colegiului Disciplinar al

CNA nr. 07-1/1 din 06 februarie 2015.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a admis acțiunea

integral, a anulat ordinul nr. 30ps din 10 februarie 2015 cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare lui Pavel Petcu, emis de Directorul CNA, Viorel Chetraru și

decizia Colegiului Disciplinar al CNA nr. 07-1/1 din 06 februarie 2015 cu privire

la sancționarea angajatului Centrului, Pavel Petcu.

Judecând apelul declarat de Centrul Național Anticorupție al RM, instanța de

apel a constatat temeinicia acestui și, admițându-l a casat hotărârea primei,

pronunțând o nouă hotărâre prin care a respins acțiunea ca nefondată.

Din conținutul deciziei recurate este de observat că instanța de apel, în

argumentarea soluției sale cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanțe,

respectiv și a cererii de chemare în judecată depusă de Pavel Petcu a reținut la

adoptare ordinului contestat, a fost respectată integral Legea cu privire la Centrul

Național Anticorupție, deoarece lui Pavel Petcu sancțiunea disciplinară i-a fost

aplicată ca colaborator al CNA, iar modificările la art. 33 din legea dată au fost

introduse prin Legea nr. 319 din 27 decembrie 2012, care este o lege posterioară

Legii nr. 333 din 10 noiembrie 2006 și are prioritate de aplicare.

Instanța de recurs reține, însă, că concluziile instanței de apel și soluția dată

în sensul respingerii integrale a acțiunii sunt lipsite de suport legal.

Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea

nr. 1104 din 06 iunie 2002 cu privire la Centrul Național Anticorupție, încălcarea

obligațiilor profesionale, disciplinei de serviciu, conduitei profesionale a

angajaților Centrului se examinează de către Colegiul disciplinar, iar conform

alin. (7), sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin al directorului, în baza deciziei

majorității membrilor Colegiului disciplinar, în termen de 6 luni de la constatarea

faptei, dar nu mai târziu de un an de la comiterea ei.

5

În același timp, este util a sublinia că Pavel Petcu, deși este colaborator al

Centrului Național Anticorupție, deține funcția de ofițer superior de urmărire

penală al Direcției nr. 1 a DGUP a CNA, prin urmare față de acesta are

aplicativitate prevederile Legii privind statutul ofițerului de urmărire penală

nr. 333-XVI din 10 noiembrie 2006, în vigoare din 22 decembrie 2006, cu

ulterioarele modificări și completări, care este o lege organică specială ce se referă

la o anumită categorie de angajați.

Or, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea privind statutul ofițerului de urmărire

penală, ofițerii de urmărire penală sunt desemnați și își desfășoară activitatea în

organele de urmărire penală constituite, conform legii, în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, Serviciului Vamal și Centrului Național Anticorupție.

Această interpretare se impune și din perspectiva rațiunilor prevăzute la

art. 14 din legea menționată, care expres indică că raporturile de muncă ale

ofițerilor de urmărire penală sunt reglementate de Codul muncii, de alte acte

legislative și normative care conțin norme ale dreptului muncii, precum și de actele

legislative și normative care reglementează activitatea instituțiilor în cadrul cărora

sunt constituite organe de urmărire penală, luându-se în vedere particularitățile

prevăzute de prezenta lege.

Ca consecință, este indubitabil că dispozițiile din Legea privind statutul

ofițerului de urmărire penală, sunt aplicabile oricărei situații a raporturilor de

muncă care se referă la ofițerul de urmărire penală, în aceste situații urmând a fi

luate în vedere particularitățile prevăzute de prezenta lege.

Prin urmare, la caz nu suntem în prezența când între două acte legislative cu

aceeași forță juridică apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite

asupra aceluiași obiect al reglementării, urmând a fi aplicate prevederile actului

posterior, după cum a menționat instanța de apel.

În acest context, se apreciază că, în litigiul dedus judecății, se extind

particularitățile prevăzute în Legea privind statutul ofițerului de urmărire penală,

care, la art. 24 alin. (1) indică că pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea

necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, inclusiv pentru emiterea/adoptarea

unui act administrativ sau încheierea unui act juridic cu încălcarea dispozițiilor

legale privind conflictul de interese, fapt stabilit prin actul de constatare rămas

definitiv, pentru încălcarea disciplinei de muncă și săvârșirea unor acțiuni care

dezonorează angajatul organului de urmărire penală, ofițerului de urmărire penală i

se aplică:

a) observația;

b) mustrarea;

c) mustrarea aspră;

d) retrogradarea din grad special;

e) retragerea insignei onorifice;

f) concedierea;

g) alte sancțiuni disciplinare prevăzute de actele legislative sau normative

care reglementează modul de sancționare disciplinară a angajaților instituției în

cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.

Pentru considerentele expuse, instanța de recurs constată ca întemeiată

reținerea primei instanțe în sensul că răspunderea disciplinară a ofițerului superior

6

de urmărire penală Pavel Petcu urma a fi examinată prin prisma particularităților

prevăzute la art. 24 din Legea privind statutul ofițerului de urmărire penală, în

coroborare cu dispozițiile art. 25 alin. (2) și (3) din legea menționată care indică că

sancțiunile disciplinare se aplică ofițerului de urmărire penală de către

conducătorul instituției în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală,

în baza concluziei cercetării de serviciu, efectuate de organul de urmărire penală

sau cu participarea lui, iar ordinul privind aplicarea sancțiunii disciplinare poate fi

contestat în instanță de judecată, în condițiile legislației.

La caz, însă se constată că față de ofițerul de urmărire penală Pavel Petcu a

fost aplicată procedura de sancționare prevăzută de Legea cu privire la Centrul

Național Anticorupție, procedură care nu este aplicabilă ofițerului de urmărire

penală.

Pe de altă parte, instanța de recurs reține ca justă și aprecierea primei

instanțe în sensul că sancțiunea disciplinară aplicată ofițerului superior de urmărire

penală Pavel Petcu a avut loc cu încălcarea termenului legal.

Astfel, art. 24 alin. (2) din Legea privind statutul ofițerului de urmărire

penală specifică direct că sancțiunea disciplinară se aplică în termen de o lună de la

data depistării abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii

ei.

În raport cu considerentele mai sus menționate, în speță se constată că prima

instanță corect a stabilit că drept temei pentru inițierea procedurii disciplinare a

constituit sesizarea procurorului din 21 noiembrie 2014, înregistrată în cancelaria

CNA la 25 noiembrie 2014.

Cu toate acestea, ordinul cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare a fost

emis de către conducătorul instituției doar la 10 februarie 2015, prin urmare cu

expirarea termenului de o lună prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea privind

statutul ofițerului de urmărire penală.

În conexiunea celor relatate se constată că instanța de apel nu a calificat

corect, din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, ce a dus la

emiterea unei soluții greșite, pe când prima instanță în mod temeinic a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii și anularea ordinului nr. 30ps din 10 februarie 2015

cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare lui Pavel Petcu, ca emis cu încălcarea

procedurii și termenului de aplicare a sancțiunii.

Distinct de cele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Pavel Petcu, reprezentat de avocatul

Dragomir Petcu.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016 și se

menține hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 iunie 2015 în

7

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Petcu împotriva

Centrului Național Anticorupție al Republicii Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

Oleg Sternioală

Ala Cobăneanu

8