3ra-1702/16 — Contestarea actului administrativ

3ra-1702/16 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: judecătoria Buiucani mun.Chișinău Dosarul nr.3ra-1702/16

judecător: L.Pruteanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: M.Guzun, A.Nogai, Vl.Brașoveanu

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță, Nicolae Craiu

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016 și hotărîrii

judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 08 decembrie 2015

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de executorul

judecătoresc Popa Ana către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Colegiul

disciplinar al executorilor judecătorești cu privire la contestarea deciziei Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată

c o n s t a t ă :

La data de 06 august 2015, avocatul Victoria Roșca, în interesele Anei Popa, s-a

adresat în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Colegiul

disciplinar al executorilor judecătorești, privind contestarea deciziei Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, a indicat că, la 02 aprilie 2015, Colegiul disciplinar al

executorilor judecătorești a emis o decizie, prin care a dispus a admite solicitarea

Societății cu Răspundere Limitată „Auto-Mar" privind atragerea la răspundere

disciplinară și aplicarea față de executorul judecătoresc Popa Ana a sancțiunii

disciplinare sub formă de mustrare.

În partea motivantă a deciziei contestate, Colegiul disciplinar al executorilor

judecătorești a stabilit că, la luarea măsurilor de asigurare a executării documentului

executoriu, prin încheierea nr.006s805/2014 din 31 octombrie 2014 privind încasarea

taxei de stat în sumă de 78,63 lei, executorul judecătoresc a încălcat principiul

legalității, egalității și disponibilității, principii consfințite prin art.2-4 Cod de

executare, astfel, fiind ignorate și prevederile art. 1(1) din același cod, care stabilește, că,

procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorului,

1

recunoscute printr-un document executoriu, prezentat spre executare, în modul stabilit de

lege.

Indică reclamanta că, Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești a constatat

încălcarea legislației de către executorul judecătoresc Popa Ana la etapa aplicării

măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu. Totodată, Colegiul a

constatat, că în acțiunile executorului judecătoresc sunt prezente elementele abaterii

disciplinare, prevăzute la art.21 lit.b1) al Legii privind executorii judecătorești.

Specifică că, în temeiul art.60 Cod de executare, la data de 31 octombrie 2014, a

intentat procedura de executare și în aceiași zi a emis încheierea de aplicare a măsurilor

de asigurare.

La data de 07 noiembrie 2014, debitorul a stins datoria și la aceiași dată fiind

emisă încheierea de încasare a cheltuielilor de executare.

La data de 20 noiembrie 2014, executorul judecătoresc a recepționat comunicatul

informativ privind disponibilitatea mijloacelor bănești în contul bancar al debitorului și

la aceiași dată a emis ordinul incaso, iar la data imediat următoare, 21 noiembrie 2014, a

emis încheierea de ridicare a măsurilor de asigurare.

Reclamanta a indicat că, acționând în temeiul art.38 alin.1) Cod de executare, la

data de 07 noiembrie 2014 a emis încheierea de încasare a onorariului, acordându-i

debitorului un termen de executare de 15 zile. Încheierea respectivă, împreună cu

încheierea de achitare a spezelor și taxelor de executare a fost expediată prin scrisoare cu

aviz recomandat debitorului.

A mai specificat că, argumentul de bază al Colegiului disciplinar în vederea

sancționării executorului judecătoresc constă în faptul, că măsurile de asigurare aplicate

de către executorul judecătoresc nu au fost necesare și rezonabile, iar acțiunile

executorului judecătoresc trebuiau să fie întreprinse în condițiile legii și bazate pe

raționament, orice măsură de asigurare urmează să fie proporțională.

Reclamanta a mai indicat că, necesitatea aplicării măsurilor de asigurare constă în

însăși sarcina procedurii de executare - realizarea drepturilor creditorului, recunoscute

printr-un document executoriu. Rezonabilitatea măsurilor de asigurare trebuie

interpretată în coraport cu riscul existent privind executarea de facto a documentului

executoriu. Executorul judecătoresc este împuternicit prin lege cu dreptul de a aplica

una, sau mai multe măsuri de asigurare, enumerate exhaustiv în conținutul art.63 Cod de

executare. Reieșind din riscul privind incertitudinea valorii bunurilor deținute de debitor,

de cele mai dese ori incertitudinea apare vis-a-vis de existența acestor bunuri, atunci

executorul judecătoresc, este nevoit să aplice toate măsurile de asigurare prevăzute de

lege.

Totodată, proporționalitatea aplicării măsurilor de asigurare nu trebuie înțeleasă

matematic (1 măsură = cu 100 lei, etc), ci trebuie relaționată cu faptul că în încheierea,

prin care se aplică măsurile de asigurare, executorul judecătoresc trebuie să indice

mărimea sumei urmărite - obligație executată de reclamant în speța respectivă.

Referitor la legalitatea acțiunilor sale a indicat art.11, art.38, art.63 Cod de

executare, iar privitor la raționamentul, pe care s-a bazat executorul judecătoresc invocă

documentul executoriu, primit spre executare la demersul Judecătoriei Râșcani mun.

Chișinău.

2

A menționat, că prin decizia sa, Colegiul disciplinar a indicat că, executorul

judecătoresc a neglijat alte principii fundamentale, precum sunt: principiul legalității,

principiul egalității și principiul disponibilității, fapt ce a determinat să se adreseze în

judecată cu cererea respectivă.

Solicită anularea deciziei Colegiului disciplinar din 02 aprilie 2015, prin care a

fost atrasă la răspundere disciplinară cu aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de

mustrare și compensarea tuturor cheltuielilor de judecată efectiv suportate.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 08 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă integral, fiind dispusă anularea deciziei Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești din 02 aprilie 2015, prin care în acțiunile executorului

judecătoresc Popa Ana s-a constatat o abatere disciplinară și i s-a aplicat sancțiune

disciplinară sub formă de mustrare, ca fiind emisă contrar prevederilor legii. S-a încasat

de la Ministerul Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Anei Popa, cheltuielile de

judecată în mărime de 2 500 lei.

Instanța de fond a concluzionat că, analizând acțiunile executorului judecătoresc

Popa Ana, efectuate în procedura de executare nr.006s-805/2014, careva acțiuni, care ar

putea fi calificate ca o încălcare gravă a legislației, executorul judecătoresc Popa Ana nu

a admis. A menționat prima instanță că, executorul judecătoresc Popa Ana, în cadrul

acestei proceduri de executare a acționat în limitele legii, în conformitate cu prevederile

Codului de executare și a Legii privind executorii judecătorești, întrucît necesitatea

aplicării măsurii de asigurare constă în realizarea dreptului creditorului recunoscut

printr-un document executoriu și din momentul parvenirii documentului executoriu,

executorul judecătoresc are obligația prevăzută de lege pentru a întreprinde toate

măsurile în vederea executării documentului executoriu.

Totodată, instanța de fond a apreciat drept întemeiate argumentele reclamantei

precum că rezonabilitatea măsurilor de asigurare trebuie interpretată în coraport cu

riscul existent privind executarea de facto a documentului executoriu, executorul

judecătoresc fiind împuternicit prin lege cu dreptul de a aplica una sau mai multe măsuri

asigurătorii, reieșind din riscul privind incertitudinea valorii bunurilor deținute de

debitor. Or, executorul judecătoresc, în procedura de executare urmează să utilizeze

toate pârghiile oferite de lege, să aplice toate măsurile de asigurare, deoarece neaplicarea

lor poate fi apreciată ca o încălcare a legii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016, a fost respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu menținerea hotărîrii

judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 08 decembrie 2015.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a reținut momentul precum

că în acțiunile executorului judecătoresc Popa Ana nu au fost constatate careva acțiuni

care ar putea constitui o încălcare gravă a legislației. Colegiul a menționat că, legalitatea

încheierii executorului judecătoresc Popa Ana din 31 octombrie 2014 privind aplicarea

măsurilor de asigurare a executării a fost obiectul litigiului dedus judecății, la cererea de

contestare a Societății cu Răspundere Limitată „Automar”. Astfel, prin hotărîrea

judecătoriei Râșcani mun.Chișinău din 31 martie 2015, cerința contestatorului cu privire

la anularea încheierii nr.006s-805/2014 din 31 octombrie 2014 privind aplicarea

măsurilor de asigurare s-a respins ca neîntemeiată. Hotărîrea respectivă a fost menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2015.

3

Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 16 septembrie 2016, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 05 iulie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din

08 decembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de

chemare în judecată integral ca fiind neîntemeiată.

Menționează că decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016 urmează a fi

casată, deoarece instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărîrii primei

instanțe, eronat a interpretat dreptul material care reglementează anularea actului

administrativ și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Astfel, instanță eronat a interpretat și aplicat art. 21 al Legii cu privire la

executorii judecătorești, dispozițiile căruia reglementează că executorul judecătoresc

poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, în cazul

acțiunilor sau omisiunilor care contravin dispozițiilor stabilite de lege.

La caz, în cadrul procedurii disciplinare pornită împotriva executorului

judecătoresc Popa Ana, Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești a stabilit, că

acțiunile executorului judecătoresc A.Popa se încadrează în prevederile art. 22 alin. (2)

lit. b ) al Legii cu privire la executorii judecătorești, motivînd că la luarea măsurilor de

asigurare a executării documentului executoriu din 31 octombrie 2014 privind încasarea

de la "Auto Mar" Societate cu Răspundere Limitată a taxei de stat în sumă de 78,63 lei,

executorul judecătoresc a încălcat principiul legalității, egalității și disponibilității,

principii consfințite prin art. 2-4 Cod de executare, astfel, fiind ignorate și prevederile

art. 1(1) din același cod care stabilește, că procedura de executare are sarcina de a

contribui la realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu

prezentat spre executare, în modul stabilit de lege. Or, în cadrul procedurii de executare

nominalizate, executorul judecătoresc Popa Ana, întru asigurarea executării, încasării de

la debitor a taxei de stat în sumă de 78,63 lei, a dispus luarea măsurilor de asigurare care

nu au fost necesare și rezonabile în cadrul executării documentului executoriu. Prin

urmare, Colegiul a considerat că acțiunile executorului judecătoresc trebuie să fie

întreprinse în condițiile legii și bazate pe raționament, orice măsură de asigurare

urmează să fie proporțională. Executorul judecătoresc Popa Ana a ignorat aceste

principii, fapt care în opinia Colegiului constituie abatere disciplinară. Ilegalitatea

acestor acțiuni este stabilită și prin hotărîre judecătorească.

Menționează că, executorul judecătoresc Popa Ana a aplicat restricții excesive

asupra dreptului de proprietate și neproporționale scopului acestor restricții. Or, potrivit

art.54 alin.(4) din Constituția RM, restrîngerea exercițiului unor drepturi sau al unor

libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge

existența dreptului sau a libertății.

A mai menționat că luarea măsurilor de asigurare a executării documentului

executoriu din 31 octombrie 2014 privind încasarea de la Societatea cu Răspundere

Limitată "Auto Mar" a taxei de stat în sumă de 78,63 lei, nu este ilegală, ci încalcă

principiul legalității, egalității și disponibilității principii consființite prin art.2-4 Cod de

executare, fiind ignorate prevederile art.1 alin.(1) din același cod, care stabilește că

procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea dreptului creditorului

recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare în modul stabilit de

4

lege. Totodată, acțiunile executorului a generat un risc sporit de creare a prejudiciului

material creditorului, inclusiv a venitului ratat.

Relevă că, acțiunile intimatului ce constituie abatere disciplinară nu constituie

neglijență ci o intenție directă de a încălca legea, acțiune contrară jurământului depus de

Popa Ana conform art.13 al Legii cu privire la executorii judecătorești. Astfel,

argumentele instanței de apel precum că instanța de fond corect a reținut momentul

precum că în acțiunile executorului judecătoresc Popa Ana nu au fost constatate careva

acțiuni care ar putea constitui o încălcare gravă a legislației, sunt inexplicabile,

nejustificate.

Consideră că, decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești din 02

aprilie 2015, a fost emisă cu respectarea competenței și a procedurii stabilite.

În final invocă că, hotărîrea privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub forma de

mustrare executorului judecătoresc Popa Ana a fost luată în unanimitate de membrii

Colegiului. Astfel, Ministerul Justiției nu poartă răspundere pentru acțiunile Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Colegiul reține că la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de expediere în

adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel (f.d.129). Însă, la

materialele cauzei nu se regăsesc careva probe ce ar confirma recepționarea de către

părți a copiei deciziei. Astfel recursul declarat la data de 16 septembrie 2016, se

consideră depus în termen.

La data de 21 octombrie 2016, în adresa intimatului executorul judecătoresc Popa

Ana, a fost expediat spre cunoștință copia recursului declarat de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la

recurs (f.d.147).

La data de 28 noiembrie 2016, intimatul executorul judecătoresc Popa Ana, prin

intermediul avocatului său Victoria Roșca-Bot, a depus referința la recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, invocînd că susține integral hotărîrea

judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 08 decembrie 2015 și decizia Curții de Apel din

05 iulie 2016. Consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova urmează a fi respins cu menținerea actelor judecătorești susmenționate.

Totodată, solicită intimatul încasarea de la recurent a cheltuielilor de asistență juridică

în mărime de 500 lei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin.

(4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

5

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3),

(4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC, or, recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie

să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt

similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

6