3ra-1009/16 — contestarea actului administrativ,

Dosarul nr. 3ra-1009/16

Prima instanță: L. Brînză

Instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac și A. Pahopol

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecător: Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî și Oleg Stemioală

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serviciul

Vamal al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe

Acțiuni „Panific” către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, privind anularea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, prin care apelul

declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova a fost respins, fiind menținută

hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 octombrie 2015.

A C O N S T A T A T:

La 13 ianuarie 2014, Societatea pe Acțiuni „Panific” a depus în instanța de

judecată cerere către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, privind anularea actelor

administrative.

În motivarea acțiunii a invocat că la 06 aprilie 2007, potrivit declarației vamale

DV 450011427, a vămuit automobilul de model Volvo-FH 12-420, Cod VIN

YV2A4DACXYB2684, cu includerea acestuia în capitalul social al întreprinderii.

La 16 iunie 2010, unitatea de transport menționată a fost realizată către

Societatea pe Acțiuni „Supraten” cu scoaterea de la evidența contabilă.

Reclamantul specifică faptul că la 06 noiembrie 2013, Secția reverificare și audit

post-vămuire a Serviciului Vamal a inițiat un control, iar la 15 noiembrie 2013 a fost

întocmit un proces-verbal de reverificare, în care a menționat, că prin înstrăinarea

automobilului Volvo FH 12-420, au fost încălcate prevederile art. 28, art. 35 și art.

1275 Cod Vamal.

1

Cu decizia respectivă reclamantul a luat cunoștință la 02 decembrie 2013.

Nefiind deacord cu aceasta, la 10 decembrie 2013, Societatea pe Acțiuni „Panific” a

contestat-o cu cerere prealabilă, însă prin scrisoarea de răspuns din 23 decembrie

2013, cererea a fost respinsă.

Societatea pe Acțiuni „Panific” mai invocă faptul că nu este de acord cu

răspunsul primit la cererea prealabilă, modificarea art. 35 Cod Vamal, nu poate

constitui temei de a impune o obligație vamală pentru niște raporturi juridice care sau

finalizat sub guvernarea Legii anterioare.

Indică reclamanta că în redacția de pînă la 23 decembrie 2011, art. 28 Cod

Vamal conținea sintagma „și a îndeplinirii altor cerințe prevăzute de prezentul cod și

alte acte normative”. Dispoziția art.35 Cod Vamal era o prevedere care concretiza

raporturile menționate.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 martie 2014, a fost

corectată greșeala tehnică strecurată în cererea de chemare în judecată înaintată de

Societatea pe Acțiuni „Panific”, indicănduse corect pîrîtul – Serviciul Vamal al

Republicii Moldova (f.d. 34).

La 16 iunie 2015, Societatea pe Acțiuni „Panific” a înaintat o cerere prin care

și-a concretizat pretențiile (f.d. 98-100).

Suplimentar la cele invocate în cererea de chemare în judecată, reclamanta a

indicat că organul vamal, fară nici un temei legal a dispus prin decizia de

Regularizare nr. 55 din 26 noiembrie 2013 încasarea drepturilor de import. Din

conținutul Actului de audit post-vămuire nr. 18/2 din 15 noiembrie 2013 și deciziei

respective, rezultă că concluziile Serviciului Vamal sînt întemeiate pe prevederile art.

35 Cod Vamal în redacția Legii nr. 267 din 23 decembrie 2011, în vigoare din 13

ianuarie 2012.

În consecință, consideră reclamanta că decizia contestată a fost emisă cu

încălcarea art. 76 din Constituție, art. 46 alin. l din Legea privind actele legislative,

art.6 alin. 20 Cod Vamal, deoarece mijlocul de transport importat de Societatea pe

Acțiuni „Panific” a fost înstrăinat la 18 iunie 2010.

Solicită Societatea pe Acțiuni „Panific” anularea deciziei de regularizare nr. 55

din 26 noiembrie 2013, emisă de Serviciul Vamal al Republicii Moldova.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 26 octombrie 2015, cererea

de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acțiuni „Panific” către Serviciul

Vamal al Republicii Moldova, privind anularea actului administrativ a fost admisă

integral. A fost recunoscută ilegală și a fost anulată decizia de regularizare nr. 55 din

26 noiembrie 2013, emisă de Serviciul Vamal al Republicii Moldova (f.d. 141, 143-

150).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, apelul declarat de

Serviciul Vamal al Republicii Moldova a fost respins, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 octombrie 2015 (f.d. 196, 197-201).

2

La 04 mai 2016, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a contestat cu recurs

decizia instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care pretențiile

să fie respinse integral ca nefondate.

În motivarea recursului recurenta a invocat faptul că atît instanța de apel, cît și

prima instanță nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea

corectă a pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Copia deciziei instanței de apel a fost expediată în adresa părților la 02 martie

2016 (f.d. 164), însă la dosar nu sunt anexate probe care ar certifica data recepționării

de către recurent a copiei deciziei recurate.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

La 30 mai 2016, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului declarat de

Serviciul Vamal al Republicii Moldova, iar la 30 iunie 2016 Societatea pe Acțiuni

„Panific” a depus referință, solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) și (3) CPC după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. In cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii

Moldova este inadmisibil.

În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată

cu respectarea normelor de drept material și procesual, iar recursul fiind vădit

neîntemeiat.

3

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la

art. 433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, instanța de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC,

în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 CPC și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a

arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material și respectînd normele de

drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4