3ra-923/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: V. Brașoveanu dosarul nr.2ra-923/16

instanța de apel: N. Vascan,E. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea Mixtă „Palace Casino” Societate cu Răspundere Limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

„Palace Casino” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Camerei de Licențiere

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016 prin care a

fost respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Palace Casino” Societate cu

Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13

iulie 2015 prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 27 ianuarie 2012, ÎM „Palace Casino” RSL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Camerei de Licențiere cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că conform licenței seria A MMII

nr. 033033 din 17 noiembrie 2009, își desfășoară activitatea în domeniul jocurilor de

noroc, întreținerea cazinoului „Napoleon Palace”.

Prin Decizia Camerei de Licențiere nr. 4995 din 04 noiembrie 2010 s-a dispus

prelungirea termenului de valabilitate al licenței, deținută de titularul - ÎM „Palace

Casino” SRL.

Ulterior, prin Decizia Camerei de Licențiere nr.4132 din 27 decembrie 2011,

parvenită în adresa ÎM „Palace Casino” SRL, s-a dispus recalcularea taxei de licență,

indicată în Decizia nr.4995 din 04 noiembrie 2010, fiind obligată ÎM „Palace Casino”

SRL să achite suplimentar pentru 6 mese de joc, o taxă, în mărime totală de 1 080000

lei, drept temei constituind concluziile Curții Constituționale a Republicii Moldova,

reflectate în Hotărârea nr.5 din 18 februarie 2011 pentru controlul constituționalității

unor prevederi din Legea nr. 175 din 9 iulie 2010 „pentru modificarea și completare a

Legii nr.440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere”, din Legea

nr. 176 din 15 iulie 2010 „pentru modificarea și completarea Legii nr. 451-XV din 30

iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător” și Legii

nr. 193 din 15 iulie 2010 „pentru modificarea și completarea unor acte legislative”,

precum și punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 42 din 17 martie 2011 cu

privire la modificarea anexei la Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător și în temeiul art. 18 alin.

(2) al Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a

activității de întreprinzător.

Consideră că Decizia Camerei de Licențiere nr. 4132 din 27 decembrie 2011

privind calcularea taxei de licență este neîntemeiată și contravine legislației în

vigoare, practicii jurisdicționale a Curții Constituționale a Republicii Moldova și

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Iar, în acest sens indică că Legea nr.176 din 15 iulie 2010 prin care au fost

introduse modificări în Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea

prin licențiere a activității de întreprinzător, în special pct. 1 lit. e) din Anexă, potrivit

cărora, taxa pentru întreținerea cazinourilor a fost stabilită până la 6 mese - 180000

lei pentru fiecare masă și începând cu a 7-a - 360000 lei, pentru fiecare masă, a intrat

în vigoare la data de 10 august 2010, cînd a fost publicată în Monitorul Oficial.

Conform Hotărârii Curții Constituționale nr.5 din 18 februarie 2011, a fost

declarat neconstituțional pct. 1 lit. e) din Anexa la Legea nr. 451/2001, în redacția

Legii nr.176 din 15 iulie 2010, Hotărâre - care produce efecte numai pe viitor, în

conformitate cu art. 26 alin. (7) al Legii nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la

Curtea Constituțională.

Susține că Parlamentul Republicii Moldova, interpretând eronat Hotărârea

Curții Constituționale nr.5 din 18 februarie 2011, a adoptat Legea nr.42 din 17 martie

2011, prin care a modificat pct. 1 lit. e) din Anexa la Legea nr.451/2001 privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, stabilind taxa de licențiere

unică pentru întreținerea cazinourilor, indiferent de cantitatea meselor de joc, care

constituie – 360 000 lei pentru fiecare masă de joc, aplicând această modificare

legislativă cu efect retroactiv, din data de 10 august 2010.

Menționează reclamantul că, aplicarea Legii nr.42 din 17 martie 2011

(publicată în Monitorul Oficial la 01 aprilie 2011), cu efect retroactiv, contravine art.

46 alin. (1) al Legii nr. 780 din 27 decembrie 2011 privind actele legislative, art.76

din Constituție și Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova nr.32 din 29

octombrie 1998 privind interpretarea art.76 din Constituție, și altor acte legislative în

vigoare, prejudiciind grav și încălcând principiile de bază de reglementare a activității

de întreprinzător.

Relatează că întru respectarea procedurii prealabile de soluționare a litigiului

pe cale extrajudiciară, prin cererea prealabilă nr.01/01 din 17 ianuarie 2012, a

solicitat Camerei de Licențiere, anularea Deciziei nr.4132 din 27 decembrie 2011

privind recalcularea taxei de licență, însă prin răspunsul nr. 01/103 din data de 20

ianuarie 2012, autoritatea de licențiere a respins cererea prealabilă.

Solicită, anularea deciziei Camerei de Licențiere nr. 4132 din 27 decembrie

2011.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 iulie 2015, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016, a fost respins apelul

declarat de ÎM „Palace Casino” SRL și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 76 din

Constituția Republicii Moldova care reglementează intrarea în vigoare a legii, și art.

art. 26 alin. (5), și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire

la Curtea Constituțională, care stabilește actele Curții Constituționale și acțiunea

actelor Curții Constituționale și a remarcat că decizia Curții Constituționale nr.3 din

01 noiembrie 2012, de sistare a procesului asupra sesizărilor privind excepția de

neconstituționalitate a prevederilor articolului II din Legea nr. 42 din 17 martie 2011

cu privire la modificarea anexei la Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, prin care actul normativ

contestat a fost prezumat constituțional, deși este pronunțată în cadrul unui litigiu

care există în fața justiției între anumite părți determinate este obligatorie și produce

efecte pentru toți.

Totodată, instanța de apel a invocat prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 5 și

art. 18 alin. (2) din Legea 451 din 30 iulie 2001, privind reglementarea prin licențiere

a activității de întreprinzător, care prevedere genurile de activitate supuse

reglementării prin licențiere și taxa pentru licență și a concluzionat că raportul juridic

născut prin formularea de către ÎM „Palace Casino” SRL a cererii de prelungire a

licenței pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc, a produs efecte juridice sub

imperiul Legii nr. 42 din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.

451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de

întreprinzător, iar Camera de Licențiere, ca organ care pune în executare prevederile

normative, este obligată să aplice legea care guvernează raportul juridic incident.

Sub acest aspect a remarcat instanța de apel că în cazul neaplicării Legii nr. 42

din 17 martie 2011, prin care a fost modificat pct. 1 lit. e) din anexa la Legea nr. 451

din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător,

și stabilită taxa de licențiere unică pentru întreținerea cazinourilor de 360 000 pentru

fiecare masă de joc, indiferent de cantitatea meselor de joc, ar avea loc o sfidare atît a

statului de drept, cît și a autorității constituționale.

Iar, cu referire la prevederile pct. 6 alin. (2) a Hotărârii Guvernului nr. 779 din

27 noiembrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și

funcționarea Camerei de Licențiere și efectivului-limită ale acesteia, în conformitate

cu care una dintre funcțiile de bază ale autorității de licențiere constă în asigurarea

respectării legislației în domeniul reglementării prin licențiere a activității de

întreprinzător în limitele și în conformitate cu prevederile legii și ale prezentului

Regulament, a reținut corectitudinea constatării primei instanțe că autoritatea de

licențiere, întru executarea Legii nr. 42 din 17 martie 2011 era obligată să dispună

recalcularea taxei de licență cu emiterea deciziei nr.4132 din 27 decembrie 2011.

La 29 aprilie 2016, ÎM „Palace Casino” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În motivarea recursului a indicat motive similare celor menționate în cererea de

chemare în judecată, apreciind că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului, și nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, în special art. 76 din Constituția Republicii Moldova, care

reglementează intrarea în vigoare a legii și art. 46 din Legea nr. 780-XV din 27

decembrie 2001 privind actele legislative.

Totodată, a remarcat că instanțele judecătorești eronat au aplicat Legea nr. 42

din 17 martie 2011 cu privire la modificarea anexei la Legea nr.451-XV din 30 iulie

2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, au aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată, menționaînd că legea respectivă nu trebuia să fie

aplicată la caz.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele cauzei copia deciziei instanței de apel din 10

februarie 2016 a fost expediată în adresa participanților la proces prin scrisoarea de

însoțire nr. 1221 din 26 februarie 2016, și a fost recepționată de către ÎM „Place

Casino” SRL la data de 02 martie 2016 (f.d. 172).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 29 aprilie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Întreprinderea Mixtă „Palace Casino” Societate cu Răspundere Limitată este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă

„Palace Casino” Societate cu Răspundere Limitată nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei

care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Palace Casino” Societate cu

Răspundere Limitată asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Întreprinderea Mixtă „Palace Casino” Societate cu Răspundere

Limitată ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Palace Casino” Societate cu

Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță