3ra-889/16 — declararea acțiunilor ca ilegale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea acţiunilor ca ilegale
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-889/16 — declararea acțiunilor ca ilegale (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Judecătoria Comrat Dosarul nr. 3ra-889/16
Judecător: Gr.Colev
Curtea de Apel Comrat
Judecători: A.Curdov, S.Gubenco, Șt.Starciuc
ÎNCHEIERE
15 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Valeriu Doagă
Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea
soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspecția
Financiară, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui
Leicovici Piotr împotriva Inspecției Financiare privind declararea ilegalității
acțiunilor pîrîtului și obligarea eliberării informației solicitate,
împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 10 martie 2016,
C O N S T A T Ă :
La 26.02.2015, reclamantul Leicovici Piotr s-a adresat cu cerere de chemare
în judecată împotriva Inspecției Financiare de pe lîngă Ministerul Finanțelor RM,
prin care a solicitat declararea acțiunilor pîrîtului ca ilegale; obligarea de a executa
cerințele Legii privind accesul la informație și eliberarea informației solicitate.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 12.01.2015, a depus cerere la
oficiul pîrîtului, prin care a solicitat Direcției teritoriale a Inspecției Financiare a
UTA Găgăuzia de a acorda informația oficială, pe care o deține, conform activității
profesionale.
În conformitate cu art. 4 și 5 din Legea privind accesul la informație, oricine,
în condițiile prezentei legi, are dreptul de a primi și de a face cunoștință cu
informațiile oficiale.
Susține că pîrîtul a încălcat cerințele legislației în vigoare, nu a examinat în
mod corespunzător solicitarea reclamantului, nu i-a propus măcar să facă
cunoștințe cu informația solicitată, nu i-a solicitat concret să plătească costul
serviciilor pentru eliberarea informației pe suportul de hîrtie.
Menționează că, de fapt, colaboratorii și/sau administrația pîrîtului, care este
organ de control și supraveghere în domeniul finanțelor, a dat dovadă de inacțiune
completă la examinarea solicitării lui, prin ce a încălcat prevederile Constituției
RM, Legii privind accesul la informație legii cu privire la petiționare.
La 12.05.2015, reclamantul a depus cerere de modificare a cerințelor, prin
care a solicitat declararea acțiunilor pîrîtului ca ilegale, în legătură cu examinarea
tardivă a cererii reclamantului din 12.01.2015 și furnizarea informației cu omiterea
termenelor prevăzute de Legea privind accesul la informație și obligarea de a
executa cerințele Legii privind accesul la informație și eliberarea informației
solicitate.
Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 12 mai 2015, a fost admisă parțial
acțiunea lui leicovici Piotr, fiind recunoscute ilegale acțiunile Inspecției Financiare
1
în legătură cu neexaminarea la timp a cererii reclamantului din 12.01.2015 și
prezentarea informației cu omiterea esențială a termenului prevăzut de Legea
privind accesul la informație. În rest, acțiunea lui Leicovici Piotr privind obligarea
Inspecției Financiare de a executa cerințele Legii privind accesul la informație și
eliberarea informației solicitate, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a aplicat prevederile art. 4, 6, 11, 16,
19, 21, 23 din Legea privind accesul la informație, menționînd că reclamantul a
primit răspuns la cererea sa din 12.01.2015 doar la 09.04.2015, adică cu încălcarea
termenului legal. Referitor la cerința de obligare la furnizarea informației solicitate,
instanța a statuat netemeinicia ei, deoarece reclamantul nu contestă faptul că
aceasta a fost recepționată la 09.04.2015.
La 11.06.2015, Inspecția Financiară a atacat cu apel hotărîrea instanței de
fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 12
mai 2015 și emiterea unei noi hotărîri respingere a acțiunii.
În motivarea apelului, apelantul a invocat că hotărîrea atacată în partea
admiterii cerințelor reclamantului este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece în
timpul examinării cauzei nu au fost luate în considerație că cererea privind
furnizarea informației solicitate a fost depusă de către Leicovici Piotr în Direcția
teritorială a Inspecției Financiară pe UTA Găgăuzia la data de 12.01.15, iar în
legătură cu faptul că era imposibil de a elibera imediat informația solicitată, din
motivul transmiterii materialelor solicitate în arhiva Inspecției Financiare în mun.
Chișinău, la 29.01.15, reclamantul a fost informat în scris, adică în termen de 15
zile lucrătoare, precum că solicitarea privind furnizarea copiilor solicitate de către
el a fost trimis în mod verbal (prin telefon) la locul de păstrare a lor.
La fel a menționat că, îndată după primirea copiilor de pe actele solicitate
(20.02.2015), în adresa lui Leicovici Piotr a fost expediată scrisoare-invitație
pentru primirea copiilor actelor solicitate, în care de asemenea a fost indicat faptul,
că la depunerea solicitării el a încălcat cerințele art. 12 alin. (2) lit. c) din Legea
privind accesul la informație și anume, el nu a prezentat actul de identitate, pe care
el trebuie să-l dețină la primirea informației solicitate.
A mai indicat că, necătînd la invocarea caracterului urgent de primire a
informației solicitate, pentru primirea ei Leicovici Piotr s-a prezentat în Direcția
teritorială a Inspecției Financiare pe UTA Găgăuzia doar la 30.03.2015 și a primit-
o în aceeași zi, despre ce denotă semnătura lui personală, însă în instanța de
judecată a declarat, inclusiv și în scris, că informația a fost primită de către el doar
la 09.04.2015, ceea ce nu corespunde realității de fapt.
Prin decizia Curții de Apel Comrat din 10 martie 2016, a fost respins apelul
declarat de Inspecția Financiară și menținută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 12
mai 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Leicovici
Piotr împotriva Inspecției Financiare privind declararea ilegalității acțiunilor
pîrîtului și obligarea eliberării informației solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de
apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele
dosarului, iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.
Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare
obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat
2
normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală
și întemeiată.
Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 04.04.2016, Inspecția
Financiară a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei
Curții de Apel Comrat din 10 martie 2016 și a hotărîrii Judecătoriei Comrat din 12
mai 2015 și emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii lui
Leicovici Piotr.
În argumentarea recursului, recurentul a invocat că instanțele au examinat
cauza superficial, nu au constatat de drept care este obiectul litigiului, rapoartele
părților pe dosar, circumstanțele de fapt și de drept, căile și modul de realizare a
accesului la informație oficială.
Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, completul atestă
că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele
ierarhic inferioare au apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele
cauzei. În viziunea recurentului, instanțele au examinat cauza superficial, nu au
constatat de drept care este obiectul litigiului, rapoartele părților pe dosar,
circumstanțele de fapt și de drept, căile și modul de realizare a accesului la
informație oficială.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt
și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare minuțioasă de către
instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care
este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui
temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,
așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui
temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
3
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie
efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe
cînd în recursul declarat de Inspecția Financiară, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Inspecția Financiară ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
D I S P U N E:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspecția Financiară.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Valeriu Doagă
Judecători Sveatoslav Moldovan
Iuliana Oprea
4