3ra-889/16 — declararea acțiunilor ca ilegale

Judecătoria Comrat Dosarul nr. 3ra-889/16

Judecător: Gr.Colev

Curtea de Apel Comrat

Judecători: A.Curdov, S.Gubenco, Șt.Starciuc

ÎNCHEIERE

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspecția

Financiară, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui

Leicovici Piotr împotriva Inspecției Financiare privind declararea ilegalității

acțiunilor pîrîtului și obligarea eliberării informației solicitate,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 10 martie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 26.02.2015, reclamantul Leicovici Piotr s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Inspecției Financiare de pe lîngă Ministerul Finanțelor RM,

prin care a solicitat declararea acțiunilor pîrîtului ca ilegale; obligarea de a executa

cerințele Legii privind accesul la informație și eliberarea informației solicitate.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 12.01.2015, a depus cerere la

oficiul pîrîtului, prin care a solicitat Direcției teritoriale a Inspecției Financiare a

UTA Găgăuzia de a acorda informația oficială, pe care o deține, conform activității

profesionale.

În conformitate cu art. 4 și 5 din Legea privind accesul la informație, oricine,

în condițiile prezentei legi, are dreptul de a primi și de a face cunoștință cu

informațiile oficiale.

Susține că pîrîtul a încălcat cerințele legislației în vigoare, nu a examinat în

mod corespunzător solicitarea reclamantului, nu i-a propus măcar să facă

cunoștințe cu informația solicitată, nu i-a solicitat concret să plătească costul

serviciilor pentru eliberarea informației pe suportul de hîrtie.

Menționează că, de fapt, colaboratorii și/sau administrația pîrîtului, care este

organ de control și supraveghere în domeniul finanțelor, a dat dovadă de inacțiune

completă la examinarea solicitării lui, prin ce a încălcat prevederile Constituției

RM, Legii privind accesul la informație legii cu privire la petiționare.

La 12.05.2015, reclamantul a depus cerere de modificare a cerințelor, prin

care a solicitat declararea acțiunilor pîrîtului ca ilegale, în legătură cu examinarea

tardivă a cererii reclamantului din 12.01.2015 și furnizarea informației cu omiterea

termenelor prevăzute de Legea privind accesul la informație și obligarea de a

executa cerințele Legii privind accesul la informație și eliberarea informației

solicitate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 12 mai 2015, a fost admisă parțial

acțiunea lui leicovici Piotr, fiind recunoscute ilegale acțiunile Inspecției Financiare

1

în legătură cu neexaminarea la timp a cererii reclamantului din 12.01.2015 și

prezentarea informației cu omiterea esențială a termenului prevăzut de Legea

privind accesul la informație. În rest, acțiunea lui Leicovici Piotr privind obligarea

Inspecției Financiare de a executa cerințele Legii privind accesul la informație și

eliberarea informației solicitate, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a aplicat prevederile art. 4, 6, 11, 16,

19, 21, 23 din Legea privind accesul la informație, menționînd că reclamantul a

primit răspuns la cererea sa din 12.01.2015 doar la 09.04.2015, adică cu încălcarea

termenului legal. Referitor la cerința de obligare la furnizarea informației solicitate,

instanța a statuat netemeinicia ei, deoarece reclamantul nu contestă faptul că

aceasta a fost recepționată la 09.04.2015.

La 11.06.2015, Inspecția Financiară a atacat cu apel hotărîrea instanței de

fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 12

mai 2015 și emiterea unei noi hotărîri respingere a acțiunii.

În motivarea apelului, apelantul a invocat că hotărîrea atacată în partea

admiterii cerințelor reclamantului este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece în

timpul examinării cauzei nu au fost luate în considerație că cererea privind

furnizarea informației solicitate a fost depusă de către Leicovici Piotr în Direcția

teritorială a Inspecției Financiară pe UTA Găgăuzia la data de 12.01.15, iar în

legătură cu faptul că era imposibil de a elibera imediat informația solicitată, din

motivul transmiterii materialelor solicitate în arhiva Inspecției Financiare în mun.

Chișinău, la 29.01.15, reclamantul a fost informat în scris, adică în termen de 15

zile lucrătoare, precum că solicitarea privind furnizarea copiilor solicitate de către

el a fost trimis în mod verbal (prin telefon) la locul de păstrare a lor.

La fel a menționat că, îndată după primirea copiilor de pe actele solicitate

(20.02.2015), în adresa lui Leicovici Piotr a fost expediată scrisoare-invitație

pentru primirea copiilor actelor solicitate, în care de asemenea a fost indicat faptul,

că la depunerea solicitării el a încălcat cerințele art. 12 alin. (2) lit. c) din Legea

privind accesul la informație și anume, el nu a prezentat actul de identitate, pe care

el trebuie să-l dețină la primirea informației solicitate.

A mai indicat că, necătînd la invocarea caracterului urgent de primire a

informației solicitate, pentru primirea ei Leicovici Piotr s-a prezentat în Direcția

teritorială a Inspecției Financiare pe UTA Găgăuzia doar la 30.03.2015 și a primit-

o în aceeași zi, despre ce denotă semnătura lui personală, însă în instanța de

judecată a declarat, inclusiv și în scris, că informația a fost primită de către el doar

la 09.04.2015, ceea ce nu corespunde realității de fapt.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 10 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de Inspecția Financiară și menținută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 12

mai 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Leicovici

Piotr împotriva Inspecției Financiare privind declararea ilegalității acțiunilor

pîrîtului și obligarea eliberării informației solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

2

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală

și întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 04.04.2016, Inspecția

Financiară a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Comrat din 10 martie 2016 și a hotărîrii Judecătoriei Comrat din 12

mai 2015 și emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii lui

Leicovici Piotr.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că instanțele au examinat

cauza superficial, nu au constatat de drept care este obiectul litigiului, rapoartele

părților pe dosar, circumstanțele de fapt și de drept, căile și modul de realizare a

accesului la informație oficială.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, completul atestă

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele

ierarhic inferioare au apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele

cauzei. În viziunea recurentului, instanțele au examinat cauza superficial, nu au

constatat de drept care este obiectul litigiului, rapoartele părților pe dosar,

circumstanțele de fapt și de drept, căile și modul de realizare a accesului la

informație oficială.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt

și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare minuțioasă de către

instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

3

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

cînd în recursul declarat de Inspecția Financiară, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspecția Financiară ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspecția Financiară.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

4