2ra-1401/16 — Transmiterea obiectului ipotecat, evacuarea din imobil si încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1401/16 prima instanţă - P. Triboi, instanţa de apel –V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa, ÎNCHEIERE 15 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Ion Marian în interesele lui Mămăligă Eugen şi Mămăligă Elena în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată Întreprinderea cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată împotriva lui Mămăliga Eugen şi Mămăliga Elena privind transmiterea obiectul ipotecat pentru înstrăinare în scopul stingerii datoriei rezultată din contractul de împrumut, evacuarea din imobilul ipotecat, şi încasarea datoriei şi cererea reconvenţională depusă de Mămăligă Eugen şi Mămăligă Elena împotriva Întreprinderii cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată privind declararea nulă a clauzei contractuale de împrumut şi recalcularea dobînzii anuale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2016, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată,

casată hotărîrea judecătoriei Nisporeni din 06 iulie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a cererii de chemare în judecată şi respingere a acţiunii reconvenţionale, c o n s t a t ă : La 30 iulie 2014 Întreprinderea cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Mămăliga Eugen şi Mămăliga Elena prin care a solicitat transmiterea bunului imobil ipotecat şi anume terenul cu destinaţie pentru construcţii suprafaţa 1.5872 ha nr. cadastral 6001220.371, - construcţia comercială cu suprafaţa 130.2 m.p. nr. cadastral 6001220.371.01, - construcţia comercială cu suprafaţa 875 m.p. nr. cadastral 6001220.371.02, - construcţia comercială cu suprafaţa 62.6 m.p.

nr. cadastral 6001220.371.04, - construcţia adiacentă cu suprafaţa 1139 m.p. nr. cadastral 6001220.371.12, situate în r-nul Nisporeni, localitatea Boldurești, 146/a, pentru înstrăinare în scopul stingerii datoriei rezultată din contractul de împrumut nr. PF 68/2010 din 28 septembrie 2010, - evacuarea lui Mămăliga Eugen, Mămăliga Elena şi a altor persoane din 1 imobilul ipotecat, - încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii formulate a reiterat că, potrivit contractului de împrumut nr. PF68/2010 din 28 septembrie 2010 şi acordul suplimentar nr.1 din 30 noiembrie 2011 Mămăligă Eugen i-a acordat lui Mămăligă Eugen un împrumut în mărime de 25 000 dolari SUA pe termen de 18 luni.

Ulterior prin acordul adiţional nr.1 al contractului de împrumut nr. PF68/2010 din 30 noiembrie 2011 Întreprinderea cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată i-a acordat lui Mămăligă Eugen un împrumut suplimentar 25 000 dolari SUA pe termen de 18 luni. Termenul rambursării împrumutului stabilit de către părţi a fost pînă la 30 mai 2013. Relatează că potrivit pct.2 al contractului Mămăligă Eugen şi-a asumat obligaţiunea de a achita lunar ratele împrumutului în ultima zi a lunii, în sume fixe conform graficului aprobat. Susține că întru garantarea obligațiilor asumate de către Mămăligă Eugen, a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 9652 din 30 septembrie 2010 cu Mămăligă Elena prin care debitorul ipotecar a transmit în ipotecă creditorului ipotecar bunul imobil teren cu destinația construcţii suprafaţa 1.5872 ha nr. cadastral 6001220371, construcţie comercială cu suprafaţa 875.0 m.p.

număr cadastral 6001220371.02, , construcţie comercială cu suprafaţa 62.6 m.p. număr cadastral 6001220371.04: construcţie adiacentă cu suprafaţa 1 139 m.p. număr cadastral 6001220371.12. amplasate în localitatea Boldurești, r-nul Nisporeni şi care aparţin cu drept de proprietate lui Mămăligă Eugen şi Mămăligă Elena. Potrivit prevederilor contractuale părţile au stabilit că valoarea bunurilor ipotecate în mărime totală de 3 262 000 lei. Invocă reclamantul că Mămăligă Eugen nu şi-a îndeplinit obligațiunile privind achitarea plăţilor prin contract, astfel la 06 august 2013 suma totală a datoriei constituie suma de 27108,01 dolari SUA, dintre care datorii la corpul împrumutului în mărime de 25 500 dolari SUA, dobânzi la împrumut în mărime de 1440,64 dolari SUA, penalitate în mărime de 167,37 dolari SUA.

Totodată menţionează că a expediat lui Mămăligă Eugen şi Mămăligă Elena o notificare prin care a comunicat despre faptul executarea obligaţiilor contractului de împrumut, însă pîrîții nu au reacționat în termenul indicat. Prin cererea suplimentară de concretizare a pretenţiilor Întreprinderea cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group”societate cu răspundere limitată (f.d.60-61) a înaintat şi pretenţia prin care a solicitat încasarea de la Mămăligă Eugen şi Mămăligă Elena a datoriei în mărime de 9603,90 dolari SUA şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4920 lei. În final reclamantul a susținut toate pretenţiile înaintate prin cererea de chemare în judecată şi cererea suplimentară.

În cadrul examinării acţiunii iniţiale Mămăligă Eugen a înaintat acţiune reconvenţională prin care a solicitat declararea nulă a ratei dobânzii de 18% anual indicată în art.2.2 pct.1 al contractului de Împrumut nr. PF 68/2010 din 28 septembrie 2010, ca nerezonabilă faţă de rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, - declararea nulă rata dobânzii 16% anual indicată în pct.3 al acordului adiţional nr.1 din 30 noiembrie 2011 a contractului de împrumut nr. PF 68/2010 din 28 septembrie 2010, ca nerezonabilă fată de rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. 2 - recalcularea dobânzii la rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei în perioadele respective de restituire a împrumuturilor, - declararea nulă a pct.2 din art.2.2 al contractului de împrumut nr. PF 68/2010 din 28 septembrie 2010, ca fiind inaplicabil.

În susţinerea pretenţiilor a indicat că potrivit contractului de împrumut nr. PF 68/2010 din 28 septembrie 2010 a primit de la Întreprinderea cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group”societate cu răspundere limitată un împrumut în mărime de 25 000 dolari SUA pe un termen de 18 luni cu o dobândă fixă de 18% anuală. Garantarea restituirii datoriei a constituit contractul de ipotecă din 30 septembrie 2010. Graficul de rambursare a creditului şi de achitare a dobânzii a fost respectat, fiind achitată datoria în întregime.

La 30 noiembrie 2011, cu 5 luni înaintate de scadența primului împrumut, în baza acordului adiţional nr.1 din 30 noiembrie 2011 a primit de la Întreprinderea cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group”societate cu răspundere limitată un împrumut de 25 500 dolari SUA pe termen de 18 luni cu o dobândă fixă de 16% anuală, cu scadența finală la 30 noiembrie 2013. Restituirea împrumutului de 25500 dolari SUA nu a fost garantată cu bunurile ipotecate pentru asigurarea restituirii împrumutului în sumă de 25000 dolari SUA. Împrumutul de 25 500 dolari SUA i-a fost acordat fără obligaţia de ipotecă a careva bunuri imobile. A achitat în total pentru împrumuturile primite suma de 588 922 lei, ceea ce formează aproximativ 49 000 dolari SUA.

Nu a achitat datoria integral din cauza ratei dobânzii nerezonabile, prea mari de 18%, ulterior de 16% anual, stabilite prin contractul de împrumut şi acordul adiţional, precum şi majorarea ratei cu 5 puncte procentuale în cazul în care împrumutul sau o tranșă a acestuia este restantă, ceea l-a pus în imposibilitate de a respecta graficul de rambursare a împrumutului şi a dobînzilor exagerate. Consideră, că condiția de majorare cu 5 puncte procentuale în cazul în care împrumutul sau o tranşă a acestuia este restantă (pct.2.1.2. al contractului de împrumut) nu este aplicabilă, deoarece pct. 2.3.1 al contractului de împrumut nu prevede o oarecare dobândă şi este ilegală.

Stabilirea dobânzilor exagerat de mari contravin prevederilor art. 869 Codul Civil şi Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.8 din 24 decembrie 2010. Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 06 iulie 2015 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată împotriva lui Mămăliga Eugen şi Mămăliga Elena privind transmiterea obiectul ipotecat pentru înstrăinare în scopul stingerii datoriei rezultată din contractul de împrumut, evacuarea din imobilul ipotecat şi încasarea datoriei. S-a admis acţiunea reconvenţională înaintată de către Mămăliga Eugen.

S-a declarat nulă rata dobânzii 18% anual din art. 2.2 pct. 1 al contractului de împrumut nr. PF 68/2010 din 28 septembrie 2010 ca nerezonabilă faţă de rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, S-a decalat nul punctul 2 din articolul 2.2 a contractului de împrumut nr. PF 68/2010 din 28 septembrie 2010, S-a declarat nulă rata dobânzii 16% anual din pct. 3 al acordului adiţional nr. 1 din 30 noiembrie 2011 a contractului de împrumut nr. PF 68/2010 din 28 septembrie 2010 ca nerezonabilă faţă de rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, cu recalcularea dobînzii la rata de finanțare a Băncii Naţionale a 3 Moldovei în perioadele respective de restituire a împrumuturilor. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2016 s-a admis apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată.

S-a casat integral hotărîrea judecătoriei Nisporeni din 06 iulie 2015 şi s-a emis o hotărîre nouă prin care; S-a încasat de la Mămăligă Eugen în beneficiul Întreprinderii cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată datorie în mărime de 9603,90 dolari SUA, derivată din acordul suplimentar nr.1 din 30 noiembrie 2011 la contractul nr. PF 68/2010 din 28 septembrie 2010. S-a transmis Întreprinderii cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată datorie în posesie pentru înstrăinare bunurile imobile situate în or.

Nisporeni, str. Viilor, 146/A, care constituie obiectul contractului de ipotecă nr. 9652 din30 septembrie 201, teren cu suprafaţă de 1,5872ha cu nr. cadastral 600011220371, clădire administrativă cu suprafaţa la sol de 875 m.p., cu nr. cadastral 600122037102, depozit cu suprafaţa de 1139 m.p., cu nr. cadastral 6001122037112. S-a dispus evacuarea lui Mămăligă Eugen, Mămăligă Elena şi toate persoane din imobilul ipotecat. S-a respins ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională înaintată de către Mămăligă Eugen. S-a încasat de la Mămăligă Eugen în beneficiul Întreprinderii cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată cheltuieli de judecată în mărime de 12436,75 lei.

La 24 aprilie 2016 avocatul Ion Marian în interesele lui Mămăligă Eugen şi Mămăligă Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2016 şi emiterea unei noi decizii prin care să fie menţinută hotărârea judecătoriei Nisporeni din 06 iulie 2015. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a examinat superficial cauza şi nu a ţinut cont de argumentele intimatului Mămăligă Eugen. Menţionează că instanţa nu a analizat şi examinat argumentul intimatului precum că contractul de împrumut a fost încheiat cu încălcarea limitelor normelor de drept şi anume prevederile art.667,869 Codul civil.

Susţine că argumentele apelantului sunt o manipulare a faptelor şi dovada de lipsă de bună credinţă în raporturile dintre împrumutător şi împrumutat, iar aprecierile constatate de către instanţa de apel sunt eronate şi neîntemeiate, lezând dreptul la un proces echitabil şi alte prevederi a art.6 CtEDO. În cadrul examinării apelului, instanţa nu a efectuat o analiză minuţioasă a circumstanţelor de drept şi de fapt. Consideră că instanţa de fond a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar instanţa de apel nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele la dosar, aplicînd incorect normele de drept material.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. 4 Prin referinţa depusă la 13 iunie 2016 Întreprinderea cu Capital Străin Organizația de Microfinanţare "First Financing Group” societate cu răspundere limitată a indicat că cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu cuprinde argumente referitoare la ilegalitatea şi netemeinicia deciziei instanţei de apel.

A invocat că soluţia instanţei de apel este justă şi emisă în conformitate cu legea, la bazei fiind puse probe pertinente şi concludente, care au fost apreciate de către instanţă potrivit art.130 Codul de procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău (f.d.138 Vol. II) decizia motivată a fost expediată participanţilor la proces la 30 martie 2016, însă la materialele dosarului nu există dovada legală de recepţionare, astfel instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 24 aprilie 2016 este depus în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 5 Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către avocatul Ion Marian în interesele lui Mămăligă Eugen şi Mămăligă Elena nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Ion Marian în interesele lui Mămăligă Eugen şi Mămăligă Elena se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 6