RÎZA AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
RÎZA AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2022)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 41997/16 Adrian-Valer RÎZA împotriva României și a altor două cereri (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 24 noiembrie 2022 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan , Președintele Anja Seibert-Fohr , Ana Maria Guerra Martins , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este stabilită în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului român („Guvernului”). Asociația Dreptului cererilor Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Denumirile prevăzute la art. 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) Reclamanții se plângeau de condițiile inadecvate de detenție. Se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus torturii sau unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Guvernul a susținut în principal că reclamanții și-au pierdut statutul de victimă deoarece au beneficiat de remediul oferit prin Legea nr. 169/2017 de modificare și încheierea Legii nr. 254/2013 privind executarea condamnărilor. Ei au solicitat Curții să respingă cererile prezente pentru a fi incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției. Reclamanții nu sunt de acord, susținând că compensația acordată lor nu era suficientă. Curtea constată că, în hotărârea Dîrjan și Ștefan v. România ((dec.), nr. 14224/15 și 50977/15, 15 aprilie 2020) a examinat cereri similare ca cele din acest caz și le-a declarat inadmisibil având în vedere faptul că reclamanții și-au pierdut statutul de victimă. Curtea a remarcat că Legea nr. 169/2017 de modificare și încheiere a Legii nr. 254/2013 privind executarea condamnărilor, adoptată după hotărârea pilotă în cazul Rezmiveș și alții c. România (n. 61467/12 și altele 3, 25 aprilie 2017) și în vigoare între octombrie 2017 și decembrie 2019, au fost un remediu eficace în ceea ce privește condițiile de detenție inadecvate în închisoarele românești. Mai precis, legea de mai sus prevedea un remediu compensatoriu, disponibil pentru perioadele de detenție care variază între 2012 și 2019 și permite deducerea de șase zile pentru 30 de zile petrecute în condiții de detenție care nu sunt conforme cu art. 3 din convenție (a se vedea Dîrjan și Ștefan , citat mai sus, § 28). Acest avantaj a influențat termenul condamnării la închisoare și a dat deținuților ocazia de a fi eliberați anterior la eliberare condiționată. În ceea ce privește circumstanțele prezentelor cazuri, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea acestor plângeri. Remediul menționat anterior a fost disponibil pentru reclamanții în prezentele cereri și, într-adevăr, au beneficiat de acestea. Astfel, la date diferite, autoritățile interne, care aplică dispozițiile prevăzute în decizia menționată anterior Dîrjan și Ștefan , a acordat compensații, prin reducerea zilelor, reclamanților pentru întreaga perioadă de detenție petrecută în condiții inadecvate de care s-au plângut (pentru mai multe detalii, a se vedea tabelul anexat). În plus, reclamanții au fost eliberați din centrele de detenție pe care le-au plâns. Prin urmare, Curtea este convinsă că reclamanții au beneficiat de un recurs adecvat și nu mai pot pretinde că sunt victime de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolului 3 din Convenție, în ceea ce privește condițiile de detenție ale acestora, descrise în tabelul adăugat. Rezultă că cererile din această parte sunt incompatibile ratione personae în conformitate cu dispozițiile Convenției și trebuie respinse în conformitate cu art. (a) și 4 din Convenție. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri fie nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consacrate în Convenție sau în protocolurile acestora. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 decembrie 2022. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Armen Harutyunyan Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții necorespunzătoare de detenție) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Începe și în sfârșit Durata compensației interne acordate (în zile) pe baza perioadei totale calculate pe plan intern 41997/16 05/08/2016 Adrian-Valer RÎZA 1976 Rahova și Bistrița Năsăud Prizonii 12/04/2016 până la 14/11/2017 1 an(s) și 7 luni(s) și 3 zile(s) 108 zile(s) în compensare pentru o perioadă totală de detenție cheltuită în condiții inadecvate între 12/04/2016 și 14/11/2017 49335/16 12/08/2016 Dorel-Cătălin DASCĂLU 1977 Stația de Poliție a Constanța County; Poarta Albă (inclusiv Valu lui Traian) și Prizoane Slobozia 23/12/2014 până la 24/10/2017 2 ani(s) și 10 luni(s) și 1 zi 204 zile de compensare pentru o perioadă totală de detenție cheltuită în condiții inadecvate între 23/12/2014 și 24/10/2017 59805/17 22/09/2017 Gigi UILĂCAN 1984 Prizona Codlea 04/11/2015 până la 09/08/2017 1 an(s) și 9 luni(s) și 6 zile(s) 120 zile de compensare pentru o perioadă totală de detenție cheltuită în condiții inadecvate între 04/11/2015 și 09/08/2017