3rh-46/16 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3rh-46/2016 prima instanţă: N. Chircu instanţa de recurs:I. Sîrcu, V. Macinskaia, V. Clevadî, T. Chişca-Doneva, G. Stratulat ÎNCHEIERE 09 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul, Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Galina Stratulat examinînd cererea de revizuire depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Moldova Zahăr” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Moldova Zahăr” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Biroul Vamal Briceni, s-a casat decizia instanţei de apel şi s-a emis o nouă hotărîre de respingere a acţiunii c o n s t a t a t ă : La 15 octombrie 2012 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Briceni, intervenient accesoriu FCP „Valah” SRL cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii a indicat că, Biroul Vamal Briceni a efectuat la întreprindere un audit post-vămuire în temeiul căruia la 13 iulie 2012 a fost întocmit procesul-verbal nr. 20 de examinare a rezultatelor preliminare ale auditului post-vămuire şi la 23 iulie 2012 actul de audit post-vămuire nr.3433012. Prin dispoziţia şefului Biroului Vamal Briceni nr.1282 din 03 august 2012 a fost dispusă suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, fiind interzise efectuarea oricăror operaţiuni prin decontarea mijloacelor băneşti de pe conturi. La 09 august 2012 SRL „Moldova Zahăr” a solicitat prin cerere revocarea suspendării operaţiunilor la conturile bancare. La 15 august 2012 Biroul Vamal Briceni prin ordinul incaso nr.3 a transferat suma de 14189698,24 lei.

La 14 august 2012 a contestat prin cerere prealabilă actul de audit post-vămuire nr. 3422012 din 23 iulie 2012 şi deciziile de regularizare din 23 iulie 2012, însă prin 1 scrisoarea nr.28/11-11032 din 14 septembrie 2012 Serviciul Vamal a respins cererea prealabilă, invocînd omiterea termenului de atac. Consideră refuzul neîntemeiat, deoarece reieşind din prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ şi art. 2024 lit. d) şi e), Cod Vamal în coraborare cu prevederile art. 2028 alin.(3), 297 alin. (1) Cod Vamal, termenul de contestare a actelor administrative n-a fost omis.

Astfel, procesul-verbal nr. 20 din 13 iulie 2012 a fost contestat la 19 iulie 2012, iar dispoziţia şefului Biroului Vamal Briceni nr.1282 din 03 august 2012 a fost contestată la 09 august 2012, actul de audit post-vămuire nr. 3422012 din 23 iulie 2012 şi deciziile de regularizare nr. 93, 94, 95, 96 din 23 iulie 2012 au fost contestate prin cerere prealabilă la 14 august 2012. Acțiunile Biroului Vamal Briceni exprimate prin procesul-verbal de examinare a rezultatelor preliminare ale auditului post- vămuire şi actul de audit nr. 3422012 din 23 iulie 2012, dispoziţia şefului Biroului Vamal Briceni nr.1282 din 03 august 2012 şi deciziile de regularizare din 14 septembie 2012 le consideră neîntemeiate şi ilegale deoarece: SRL „Moldova Zahăr” la finele anului 2011 - începutul anului 2012 a procurat zahăr alb în cantitate de 2056,95 t, beneficiind de înlesniri tarifare conform pct. 9 din nota-anexă a Legii RM din 20 noiembrie 1997 “cu privire la tariful vamal”.

În luna aprilie 2012 s-a decis vinderea zahărului importat şi pînă în luna iunie 2012 au fost vîndute 2042,8 t din cantitatea totală de 2056,95 t importate. Prin procesul - verbal nr. 20 din 13 iulie 2012 de examinare a rezultatelor preliminare ale auditului postvămuire şi actul de audit postvămuire Nr. 3422012 din 23 iulie 2012 şi recalculării taxei vamale în mărime de 75% la importul a 2056,95 t zahăr alb, avînd în vedere că întreprinderea a utilizat mărfurile importate în condiţii preferenţiale în alte scopuri decît cele iniţial declarate şi s-a dispus calcularea taxei vamale în raport de 65% din zahărul realizat cu includerea sumei TVA şi a penalităţilor pentru întreaga perioadă, iar prin decizia de regularizare nr.96 din 23 iulie 2012 s-a stabilit suma totală a drepturilor de import/export spre încasare în cuantum de 13902740,96 lei.

Consideră actele date ilegale şi nule, deoarece la momentul importului zahărului alb respectivele relaţii erau guvernate de Hotărîrea Guvernulului RM nr.563 din 10 septembrie 2009 “pentru aprobarea Regulamentului privind modul de administrare a contingentelor tarifare la importul de zahăr alb şi produse zaharoase”. Conform pct.6 al regulamentului nominalizat autorizaţiile de import pentru produsele menţionate în pct. 3 se vor acorda în exclusivitate producătorilor autohtoni de zahăr, precum şi consumatorilor industriali de zahăr, în funcţie de necesităţile tehnologice ale acestora şi fără drept de comercializare ulterioară pe piaţa internă a zahărului şi produselor zaharoase importate.

Hotărîrea menţionată a fost abrogată prin Hotărîrea Guverului RM nr. 114 din 22 februarie 2012 cu privire la modul de administrare a contingentelor tarifare la importul de zahăr alb şi produse zaharoase, unde în pct. 3 se prevede că, taxa vamală preferenţială la import în mărime de 10% se aplică pentru fiecare tranzacţie de import al zahărului şi produselor zaharoase în limita de zece la sută a contingentului cantitativ stabilit de legislaţia în vigoare. La constatarea plăţilor în procesul-verbal nr. 20 din 13 iulie 2012 şi actul de audit post-vămuire nr. 3422012 din 23 iulie 2012 emitenţii s-au condus de art. 35 Cod Vamal potrivit căruia: în cazul în care mărfurile sunt puse în liberă circulaţie cu acordarea de facilităţi fiscale şi vamale pe motivul destinației lor finale, acestea rămîn sub supraveghere vamală.

Această supraveghere încetează a mai fi 2 aplicată, cu condiţia achitării drepturilor de import datorate în cazul în care mărfurile sunt exportate, distruse sau utilizate în alte scopuri decît cele prevăzute de legislaţia pentru aplicarea facilităţilor fiscale şi vamale. Momentul apariţiei obligaţiei vamale a SRL „Moldova Zahăr” în privinţa zahărului importat se naşte în momentul dispunerii de acest zahăr în alte scopuri decît cele declarate pentru care s-au acordat facilităţile, fapt prevăzut de art. 1275 Cod Vamal. De rînd cu aceasta la art. 18 şi 19 a Legii nr. 317 din 18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale si locale, este prevăzut că, actul normativ, de regulă, nu are efect retroactiv şi acţiunea actului normativ încetează dacă acesta este abrogat.

De aici rezultă, că situaţia utilizării mărfurilor în alte scopuri decît cele stabilite prin destinaţia finală a acestora s-a produs la data în care mărfurile au început a fi vîndute, adică începînd cu 17 aprilie 2012, cînd deja era aplicabilă Hotărîrea Guverului RM nr.114 din 22 februarie 2012, taxele vamale şi TVA fiind achitate conform prevederilor acesteia şi alte acte normative conexe. Cu referire la constatările procesulul-verbal nr. 20 din 13 iulie 2012 şi a dispoziţiilor actului de audit post-vămuire nr. 3422012 din 23 iulie 2012 în privinţa tranzacţiilor între reclamant şi firmele comerciale „ELTROMEX” şi „WIKPOOL Sp.o.o”, SRL „Moldova Zahăr” a efectuat plăţi TVA atît reieşind din valoarea mărfurilor intrate pe teritoriul R.M, cît şi reieşind din costul serviciilor procurate în legătură exploatarea mărfurilor, doar că TVA pe servicii s-a plătit separat, oricum destinatar fiind bugetul public naţional.

Atfel spus, bugetul R.M. nu a suferit nici o pierdere în legătură cu plata TVA versificată. Ceea ce ţine de importul unui terminal de cîntărire format din calculatoare industriale cu panou în culoare şi ecran, a imprimantei, semafoarelor, sistemului de televiziune în circuit închis şi sistemului de identificare, vis- a-vis de menţiunea greşită a nomenclatorului de mărfuri, accentuează faptul că toate mărfurile au fost verificate de colaboratorii vamali, fiind trecute prin control vamal şi devamate, fără a se reţine argumentul că nomenclatorul mărfurilor este greşit. În plus, întreprinderea şi factorii ei de decizie nu sunt versaţi în corectudinea respectării Nomenclatorului de mărfuri, avînd toată certitudinea că mărfurile fiind deja vămuite de către persoane competente se conformă nomenclatorului cuvenit fiind în limitele legii.

Brokerul vamal care a îndeplinit declaraţia vamală, Arsenie Ion din cadrul SRL „Valah”, consideră că marfa a fost clasificată conform nomenclatorului şi procedura a fost efectuată conform legislaţiei în vigoare. Serviciului Vamal în rezultatul actelor întocmite în urma auditului postvămuire şi al sumelor calculate spre plată în sarcina declarantului, prin dispoziţia nr. 1282 din 03 august 2012, şeful Biroului Vamal Briceni a dispus suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale întreprinderii: MDL 22517031338; Euro 22517031; MDL 225830384, fiind interzise efectuarea oricăror cheltuieli prin decontarea mijloacelor băneşti de pe aceste conturi, iar apoi prin Ordinul incaso nr.3 de pe contul bancar a ÎCS „Moldova Zahăr” SRL nr.22517031338 a dispus transferul pe contul Ministerului Finanţelor, Trezorăria de Stat a sumei de 14189698,24 lei.

De fapt, sumele băneşti ce se găseau pe conturile suspendate depăşeau de cîteva ori sumele calculate spre plată de către serviciul vamal în sarcina declarantului, iar suspendarea conturilor a dus la stoparea plăţilor către alţi agenţi cu care reclamantul avea relaţii economice. La ordinea zilei de suspendare a operaţiunilor, întreprinderea datora plăţi partenerilor săi comerciali în valoare de peste 3,5 milioane lei, întîrzierea plăţilor către terţi a adus prejudiciu întreprinderii vis-a-vis de parteneri, exprimată prin 3 subminarea încrederii, profesionalismului şi capacităţii de activitate. De rînd cu aceasta, suspendarea operaţiunilor la conturile ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a dus la incapacitatea de plată a întreprinderii faţă de angajaţii săi.

Astfel, indică reclamantul că de către angajații Biroului Vamal a fost prejudiciat, la dispunerea transferului prin ordinul incaso nr. 3 de pe contul său bancar, în sumă de 14189698,24 lei, transferaţi pe contul Ministerului Finanţelor. Cere reclamantul declararea nulităţii procesului-verbal nr. 20 din 13 iulie 2012 de examinare a rezultatelor preliminare ale auditului post-vămuire şi actului de audit post- vămuire Nr. 3433012 din 23 iulie 2012, declararea nulităţii deciziilor de regularizare nr. 93, 94, 95 şi 96 din 23 iulie 2012 şi repunerea părţilor la poziţia iniţială situaţiei pînă la 13 iulie 2012 cu restituirea ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a plăţilor vamale încasate conform deciziilor de regularizare nr. 93, 94, 95 şi 96 din 23 iulie 2012 şi odinului incaso nr. 3 din 15 august 2012 în sumă de 14.189.698,24 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă. La 29 aprilie 2013 Biroul Vamal Briceni a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013 recursul Biroului Vamal Briceni a fost admis, s-a casat hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2013, şi s-a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Moldova Zahăr” împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la contestarea actelor administrative, s-a respins. La 29 martie 2016 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a declarat cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013, cu dispunerea rejudecării pricinii de către instanţa de recurs.

În drept îşi întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art. 449 lit. b) şi h) CPC, invocând că i-au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior şi că Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale care poate fi remediată cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

Invocă că prin decizia instanţei de recurs s-a constatat legalitatea actului administrativ contestat datortită aplicării prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009. Susţine că prin Ordinul nr. 18 din 12 iunie 2012, emis de o persoană neidentificată din cadrul Biroului Vamal Briceni, s-a dispus efectuarea controlului ulterior prin audit post-vămuire vizînd respectarea reglementărilor vamale asupra tranzacţiilor economice externe efectuate în perioada anului 2011 de către SC „Moldova Zahăr” SRL.

La 19 iunie 2012 Biroul Vamal Briceni a solicitat asistenţă Serviciului Vamal în vederea clarificării modului de aplicare a facilităților tarifare prevăzute de pct. 9 al Anexei nr. 1 la Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 şi a prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009. Prin Scrisoarea nr. 28/06-8154 din 06 iulie 2012, Serviciul Vamal a informat subdiviziunea teritorială, printre altele, despre faptul că „(...) în cazul realizării zahărului 4 importat, destinaţia finală a acestora încetează a mai fi respectată, astfel pentru aceste mărfuri urmează a fi recalculată taxa vamală în mărime de 75 % ”. Prin Decizia de regularizare nr. 96 din 23 iulie 2012, care are statut de titlu executoriu, aprobată de o persoană neidentificată din cadrul Biroului Vamal Briceni, s-a dispus încasarea de la ÎM „Moldova Zahăr” SRL a drepturilor de import pentru zahărul importat şi comercializat pe teritoriul Republicii Moldova, în valoare de 13 609 534,23 lei, fiind calculată şi o penalitate în mărime de 293 206,73 lei, în total 13 902 740,96 lei.

Indică revizuentul că Ministerul Economiei în calitate de organ central de specialitate al administraţiei publice, responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul comerțului şi de reglementare a acestui domeniu, în cadrul ședinței de lucru cu reprezentanții Serviciului Vamal, cât şi organizată prin Scrisoarea nr. 09-3828 din 29 iunie 2010, în calitate de autor al Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009 a comunicat autorităţii vamale conceptul care a stat la baza elaborării hotărîrii cu explicarea semnificaţiei unor accepţiuni din acest document. La data de 27 iulie 2015, în mod repetat, Ministerul Economiei a informat oficial Ministerul Finanţelor despre modul de aplicare a prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009, reiterînd aceeaşi poziţie ca şi anterior.

Cunoscînd esenţa interpretărilor menţionate sau, cel puţin fiind obligaţi să le cunoască începînd cu data de 29 iunie 2010 (Scrisoarea Ministerului Economiei nr. 09- 3828 din 29.06.2010), funcţionarii din cadrul Serviciului Vamal şi/sau subdiviziunile teritoriale, erau obligaţi să se abţină de la aplicarea actului normativ contrar conceptului şi raționamentului elaborării Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009. Aceeaşi funcţionari, cel puţin, după data de 29 iunie 2010 erau obligaţi să constate de fiecare dată (în caz de efectuare a controlului la categoria respectivă de importatori) aceeași situaţie de fapt şi de drept, care a fost reținută în cadrul controlului efectuat la ÎM „Sudzucker-Moldova” SA, şi anume, că importul de zahăr în regim facilitar şi comercializarea lui ulterioară pe piaţa internă se efectuiază în scopul asigurării securităţii alimentare a statului, în concordanţă cu legislaţia în vigoare ”. Or, modul în care a fost pusă în aplicare Hotărîrea Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009, în privinţa ÎM „Moldova Zahăr” SRL, cît şi prejudiciul suportat de întreprindere (13 902 740,976 lei fără venit ratat), denotă că funcţionarii vamali şi-au depăşit atribuţiile de serviciu.

Mai indică reprezentantul ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, Victor Mandraburca că aceasta urma să fie tratată cel puţin în modul în care a fost tratată întreprinderea „Sudzucker-Moldova” SA. Or, odată cu adoptarea deciziilor de regularizare, funcţionarii vamali au avut obligaţia să informeze contribuabilul / plătitorul vamal despre dreptul, termenul şi modul de atac al actelor emise. Astfel consideră revizuentul că ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a fost supusă unor forme grave de discriminare din partea unei autorități publice a statului, reieșind din prevederile art. 1 al Legii nr. 121 din 25 mai 2012, discriminarea ÎM „Moldova Zahăr” SRL avînd loc pe baza criteriului de naţionalitate şi origine, asociatului întreprinderii, care este din Polonia, iar în cazul ÎCS „Sudzucker - Moldova” SA, asociatul este din Germania.

În susţinerea poziţiei sale invocă revizuientul că, prin Scrisoarea Ministerului Finanţelor nr. 28/11-3464 din 29 februarie 2016, ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a fost 5 informată despre examinarea contestației privind acțiunile de discriminare la care a fost supusă ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, fiindu-i expediate Scrisorile Ministerului Economiei din 27 iulie 2015, 13 ianuarie 2015 şi Scrisoarea Ministerului Finanţelor din 22 august 2015. Astfel, autorităţile statului, în mod oficial şi pentru prima oară au pus la dispoziţia ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, înscrisurile pe care aceasta le prezumă a fi autentice. Anterior, prin contestațiile depuse în cadrul controlului vamal, ÎCS „Moldova Zahăr” SRL s-a opus modului abuziv de interpretare şi aplicare a Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009, fără a avea însă la dispoziție înscrisurile indicate supra.

Precizează revizuientul că în astfel de circumstanţe nu a avut la dispoziţie o altă modalitate legală pentru a afla faptele şi circumstanţele descrise în înscrisurile obţinute de la Ministerul Finanţelor în baza Scrisorii nr. 28/11-3464 din 29 februarie 2016. Mai indică că Serviciul Vamal a tăinuit informaţia, faptele şi circumstanţele esenţiale ale pricinii, influienţînd soluţia instanţei de recurs, deoarece prin Scrisoarea nr. 09-3828 din 29 iunie 2010, Ministerul Economiei a informat autoritatea vamală despre modul de aplicare a Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009. Astfel, autoritatea vamală a cunoscut că, sintagma din pct. 6) al Regulamentului: aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009 - „în funcţie de necesităţile tehnologice ale acestora şi fără drept de comercializare ulterioară pe piaţa internă a zahărului şi produselor zaharoase importate ” se referă exclusiv la consumatorii industriali de zahăr”.

Afirmă că în condiţiile în care autoritatea vamală nu ar fi tăinuit aceste circumstanţe şi fapte esenţiale, Decizia de regularizare nr. 96 din 23 iulie 2012 nu ar fi fost emisă, sau, cel puţin, această decizie de regularizare ar fi fost anulată pe cale judiciară. Mai indică că Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

Astfel, Guvernul Republicii Moldova, prin intermediul autorităţilor centrale: Ministerul Finanţelor, prin Scrisoarea nr. 14/4-13/251 din 22 august 2015 şi Ministerul Economiei, prin scrisorile din 13 ianuarie 2015 şi 27 iulie 2015, au recunoscut, nu doar printr-o simplă declaraţie, dar în mod oficial, că a avut loc încălcarea drepturilor fundamentale ale ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, garantate prin art. 1 Primul Protocol adiţional al CEDO separat şi coroborat cu art. 14 CEDO. La 16 mai 2016 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a depus supliment la cererea de revizuire, prin care a invocat că prin scrisoarea nr. 28/11-69/3 din 14 aprilie 2016 Ministerul Finanțelor a informat Ambasada Poloniei despre esența problemei.

Mai indică că ilegalitatea deciziei supuse revizuirii se constatată şi din răspunsul Ministerului Economiei nr. 009-3001 din 26 mai 2010, prin care se confirmă suplimentar că Serviciul Vamal al Republicii Moldova la momentul efectuării Auditului post-vămuire la ÎCS „Moldova Zahăr” şi emiterii deciziei de regularizare cunoştea poziţia oficială a Ministerului Economiei pe subiectul modului de executare a Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009, tăinuind însă aceste reglementări pe tot parcursul examinării prezentei pricini.

6 La 07 iunie 2016 ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a depus supliment la cererea de revizuire, prin care a indicat că drept răspuns la scrisoarea nr. 28/11-69/3 din 14 aprilie 2016 adresată Ambasadei Poloniei la Chişinău, Ministerul Finanţelor a confirmat că sancţiunile aplicate ÎCS „Moldova Zahăr” SRL se datorează aplicării şi interpretării eronate de către Srviciul Vamal a dispoziţiilor pct. 6 din Hotărîrea Guvernului RM Nr. 563 din 10 septembrie 2009. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii.

În conformitate cu art. 451 CPC al RM cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

Iar în conformitate cu art. 447 CPC sînt în drept să depună cerere de revizuire, părţile şi alţi participanţi la proces, persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească şi Agentul guvernamental, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) şi h). Astfel, la caz, se constată că revizuentul ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, cu referire la dispozițiile art. 449 lit. b) şi h) CPC a invocat în susţinerea cererii de revizuire faptul că i-au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nici nu i-au putut fi cunoscute anterior, dar care au ca efect corectarea erorii judiciare şi omisiunii justiţiei şi anume că prin scrisoarea nr. 09-3828 din 29 iunie 2010, Ministerul Economiei a informat autoritatea vamală despre modul de aplicare a prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009, despre existenţa căreia nu a avut cunoştinţă, aceasta indicînd o altă practică şi abordare decît cea admisă în speţă.

În susţinerea acestor invocări revizuientul ÎCS „Moldova Zahăr” SRL a anexat copiile scrisorilor Ministerului Finanţelor nr. 28/11-3464 din 29 februarie 2016, scrisoarea Ministerului Finanţelor nr. 14/4-251 din 22 august 2015, scrisoarea Ministerului Economiei nr. 09/1-57 din 13 ianuarie 2015, scrisoarea Ministerului Economiei din 27 iulie 2015, scrisoare Ministerului Finanţelor nr. 28/11-69/3 din 14 aprilie 2016, scrisoarea Ministerului Economiei nr. 09/1-57 din 19 ianuarie 2015 şi scrisoarea Ministerului Economiei din 29 aprilie 2015, prin care se confirmă o altă interpretare a circumstanțelor cauzei şi normelor de drept material aplicabile la caz, decît cea abordată în pricina dată.

La fel a fost anexată copia scrisorii Ministerului Economiei nr. 09-3001 din 26 mai 2010, prin care se confirmă suplimentar că Serviciul Vamal al Republicii Moldova la momentul efectuării Auditului post-vămuire la ÎCS „Moldova Zahăr” şi emiterii deciziei de regularizare cunoştea poziţia oficială a Ministerului Economiei în calitate de organ central de specialitate al administraţiei publice, responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul comerțului şi de reglementare a acestui domeniu, pe subiectul modului de executare a Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009, tăinuind însă aceste reglementări pe tot parcursul examinării prezentei pricini.

7 Verificînd temeinicia argumentelor menţionate, prin prisma prevederilor art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că în condiţiile în care autoritatea vamală ar fi ţinut cont de aceste circumstanţe şi fapte esenţiale şi nu ar fi ascuns existenţa acestora, Decizia de regularizare nr. 96 din 23 iulie 2012 nu ar fi fost emisă, sau, cel puţin, această decizie de regularizare ar fi fost anulată pe cale judiciară. Respectiv, înscrisurile prezentate raportate la decizia revizuirea căreia se solicită, instituie imperativ necesitatea redeschiderii examinării cauzei civile, întru neadmiterea încasării ilegale din contul revizuentului a unei sume considerabile.

În susținerea acestei opinii, vine şi scrisoarea Ministerului Finanţelor nr. 28/11- 3464 din 29 februarie 2016, din care rezultă acțiunile de discriminare la care a fost supusă ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, ţinînd cont că autoritatea vamală prin Scrisoarea Ministerului Economiei nr. 09-3828 din 29 iunie 2010, a fost informată despre modul de aplicare a Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009. Astfel, autoritatea vamală a cunoscut că, sintagma din pct. 6) al Regulamentului: aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009 - „în funcţie de necesităţile tehnologice ale acestora şi fără drept de comercializare ulterioară pe piaţa internă a zahărului şi produselor zaharoase importate” se referă exclusiv la consumatorii industriali de zahăr”.

Respectiv, autoritatea vamală cunoscînd esenţa interpretărilor menţionate sau, cel puţin fiind constrânsă să le cunoască începînd cu data de 29 iunie 2010 (Scrisoarea Ministerului Economiei nr. 09-3828 din 29.06.2010), era obligată să se abţină de la aplicarea actului normativ contrar conceptului şi raționamentului elaborării Hotărîrii Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009. Or, modul în care a fost pusă în aplicare Hotărîrea Guvernului nr. 563 din 10 septembrie 2009, în privinţa ÎM „Moldova Zahăr” SRL, în raport cu modul în care a fost tratată întreprinderea „Sudzucker-Moldova” SA la efectuarea controlului la categoria respectivă de importatori, denotă că a avut loc încălcarea drepturilor fundamentale ale ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, garantate prin art. 1 Primul Protocol adiţional al CEDO separat şi coroborat cu art. 14 CEDO.

La acest segment, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie mai reţine şi faptul că unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Însă, potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele judecătoreşti naţionale sunt în drept de a admite derogări din principiile şi garanţiile stabilite prin normele Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, inclusiv şi din principiul securităţii raporturilor juridice, cînd aceasta este necesar într-o societate democratică, pentru garantarea şi respectarea intereselor ce prevalează interesele reclamantului, în special, în caz în care aceasta cer interesele justiţiei.

Potrivit opiniei Curţii Europene a Drepturilor Omului, expuse în hotărîrea pronunţată pe cauza Nikitin versus Rusia, redeschiderea procedurii în baza unor fapte noi nu constituie o încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute de art. 4 Protocolul 7 al 8 Convenţiei. În asemenea cazuri, cînd hotărîrea irevocabilă respectivă a dus la unele consecinţe negative serioase, care nu pot fi rectificate de cît prin reexaminarea sau redeschiderea cauzei, iar violarea constatată este cauzată de erori sau deficienţe de o asemenea gravitate încît apare un dubiu serios în privinţa rezultatului procedurilor contestate, excluderea posibilităţii de revizuire a hotărîrii, pentru motive formale, poate să ducă la încălcarea principiului echităţii şi legalităţii hotărîrii judecătoreşti, fiind lezată şi încrederea publicului în autoritatea judecătorească.

Iar admiterea cererii de revizuire în cauză, reieşind din sensul art. 3, 6 şi paragraful 2 al art. 4 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, nu constituie încălcarea în privinţa intimatului a principiului securităţii raporturilor juridice, ci reprezintă o măsură necesară şi admisibilă într-o societate democratică pentru apărarea unui interes public şi a echităţii justiţiei. Redeschiderea procesului în pricina dată rezultă din circumstanţe şi fapte noi, recent descoperite, care sunt de natură să afecteze decizia contestată, precum şi din necesitatea înlăturării unor consecinţe negative serioase, generate în urma încălcării flagrante a normelor constituţionale, care au lezat interese publice şi care nu pot fi rectificate decît prin reexaminarea cauzei.

În asemenea împrejurări şi întru evitarea admiterii unei încălcări a dispoziţiilor statuate la art. 6 § 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire declarată de ÎCS „Moldova Zahăr” SRL, de a casa decizia instanţei de recurs şi de a reţine pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecători. În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se admite cererea de revizuire depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Moldova Zahăr” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează integral decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital „Moldova Zahăr” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Briceni cu privire la contestarea actelor administrative şi se reţine pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie în alt complet de judecători. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Ala Cobăneanu Oleg Sternioală Galina Stratulat 9