2ra-1138/16 — Restituirea bunului confiscat

Dosarul nr. 2ra-1138/16 Prima instanță: judecătoria Centru, mun.Chişinău (jud. E. Palanciuc) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. B. Bîrca, E.Clim, E. Fistican) DECIZIE 08 iunie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Mariana Pitic Oleg Sternioală examinând recursurile declarate de Ivan Turceac, Larisa Cerchez, Consiliul municipal Chişinău împotriva deciziei din 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Turceac, Larisa Cerchez împotriva Consiliului municipal Chişinău, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la restituirea bunurilor confiscate sau contravalorii acestora, c o n s t a t ă: La data de 09 iunie 2008, Ivan Turceac, Larisa Cerchez s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Chişinău, Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova solicitînd iniţial recuperarea valorii casei de locuit situată pe bd. Ştefan cel Mare nr. 36 (anterior str. Starostenco nr. 46) şi casei de locuit din str. Petru Rareş nr. 20 (anterior str. Pavlovscaia) în formă de compensaţie bănească în mărime de 14820119 lei 31 bani cu restituirea lotului de livadă cu o suprafaţa totală de 1,200 ha, amplasat în mun. Chişinău sect. Visterniceni strada nr. 41 casa nr. 33 şi a lotului de livadă cu o suprafaţa totală de 1,300 ha, amplasat în mun. Chişinău sect. Botanica strada 119 casa nr.12. În motivarea acţiunii, reclamanţii au invocat că la data de 13 iunie 1941, Popov Serghei, a.n.1925, împreună cu familia sa Popov Leonid Serghei şi Popov Pelaghia, în mod ilegal forţat, au fost expulzaţi din Moldova.

Menţionează că, în rezultatul aplicării măsurilor de constrângere întreprinse de către stat faţă de familia Popov a fost confiscată următoarea avere situată în mun. Chişinău şi anume: - casa de locuit situată pe bd. Ştefan cel Mare nr. 36 (anterior str. Starostenco nr.46); - casa de locuit din str. Petru Rareş nr. 20 (anterior str. Pavlovscaia); -un lot de livadă cu o suprafaţă totală de 1,200 ha, amplasat în mun. Chişinău sect. Visterniceni strada nr.41 casa nr.33; - un lot de livadă cu o suprafaţă totală de 1,300 ha, amplasat în mun. Chişinău sect. Botanica strada nr.119 casa nr.12. Afirmă că, la data de 12 martie 2007 a decedat Popov Serghei Leonid - persoană 1 reabilitată ce a supraviețuit după perioada represiunilor politice şi care la data de 04 ianuarie 2007 a depus comisiei speciale create de către Consiliul municipal Chişinău o cerere privind restituirea sau recuperarea valorii bunurilor confiscate.

Indică reclamanţii că, sunt moştenitori testamentari a cîte ½ cotă parte din averea succesorală în baza certificatului de moştenitor sub nr.6825 din 02 octombrie 2007, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial cu nr.01000773947 la data de 04 octombrie 2007. La data de 29 februarie 2008, în baza certificatului menţionat, s-a adresat pîrîtului, solicitînd restituirea sau recuperarea bunurilor confiscate. Prin referinţa nr. 056/69 din 26 martie 2008 a primit răspuns despre faptul imposibilităţii examinării cererii pe motiv că lipsesc actele de evaluare a bunurilor conform preţurilor de piaţă în vigoare după cum prevede pct. 5 al Hotărîrii Guvernului RM nr. 627 din 06 iunie 2007. Remarcă că, toate documentele care atestă confiscarea bunurilor au fost prezentate în mod deplin, iar bunurile imobile la momentul actual nu s-au păstrat.

Prin încheierea din 29 iulie 2010 a judecătoriei Centru mun.Chişinău a fost atras ca copîrît Ministerul Finanţelor al RM. La data de 26 mai 2011, reclamanţii Ivan Turceac şi Larisa Cerchez au depus o cerere de extindere a pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul Consiliului municipal Chişinău valoarea casei de locuit situată pe bd. Ştefan cel Mare nr. 36 (anterior str. Starostenco nr. 46), în mărime de 10756969, 14 lei, valoarea casei de locuit din str. Petru Rareş, nr. 20 (anterior str. Pavlovscaia) în formă de compensaţie bănească în mărime de 4063150, 17 lei, valoarea lotului de livadă cu o suprafaţa totală de 1,200 ha, amplasat în mun. Chişinău sect. Visterniceni, strada nr. 41 casa nr. 33, în mărime de 15000000 lei, valoarea lotului de livadă cu o suprafaţa totală de 1,300 ha, amplasat în mun.

Chişinău sect. Botanica, strada 119 casa nr.12, în mărime de 23400000 lei, încasarea cheltuielilor de judecată constituite din 5800 lei pentru efectuarea expertizei de evaluare a imobilelor în mărime de 5800 lei, 200 lei achitate Bursei Imobiliare „Lara” . Prin hotărîrea din 24 decembrie 2013 a judecătoriei Centru, mun. Chişinău s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Turceac şi Larisa Cerchez şi s-a încasat de la Consiliul mun. Chişinău în beneficiul lui Ivan Turceac şi Larisei Cerchez cu titlu de recuperare a valorii averii confiscate şi anume: a casei de locuit din mun. Chişinău bd. Ştefan cel Mare, 36 (anterior str. Nicolaevscaia nr.46, str. Frunze nr. 36), naţionalizată în anul 1941, conform raportului de evaluare întocmit de către Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău a ÎS „Cadastru” la data de 25 septembrie 2013, suma în mărime de 10420101 lei; a casei de locuit din mun.

Chişinău str. Petru Rareş nr. 24 (anterior str. Pavlovscaia nr. 20, naţionalizată în anul 1941, conform raportului de evaluare întocmit de către Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău a ÎS „Cadastru” la data de 25 septembrie 2013, suma în mărime de 4656957 lei; s-au respins cerinţele privind restituirea bunurilor confiscate sau contravalorii loturilor de livadă amplasate în mun. Chişinău sectorul Visterniceni şi sectorul Botanica, ca neîntemeiate; s-a încasat de la Consiliul mun. Chişinău în beneficiul lui Ivan Turceac şi Larisa Cerchez cheltuielile judiciare suportate în legătură cu evaluarea imobilelor cîte 3441 lei; s-au respins cerinţele lui Ivan Turceac cu privire la restituirea cheltuielilor suportate în legătură cu acordarea asistenţei juridice, ca fiind lipsite de suport probant.

2 Prin decizia din 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-au respins apelurile declarate de Ivan Turceac, Larisa Cerchez, Consiliul municipal Chişinău şi cererea de alăturare la apel depusă de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea din 24 decembrie 2013 a judecătoriei Centru, mun. Chişinău. La data de 24 martie 2016, Ivan Turceac, Larisa Cerchez au declarat recurs împotriva deciziei din 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea parţială a acesteia în partea respingerii cerinţelor şi pronunţarea unei noi hotărîri în această parte de admitere a cerinţelor.

În susţinerea recursului s-a invocat că decizia instanţei de apel în partea respingerii apelului declarat de către Consiliul municipal Chişinău şi Ministerul Finanţelor al RM o consideră legală, deoarece Serghei Popov, prin testamentul nr. 3314 din 25 octombrie 2006 a testat tot patrimoniu care-i va aparţine le ziua decesului, indiferent unde nu s- ar afla şi din ce ar consta lui Ivan Turceac şi Larisei Cerchez. Consideră decizia instanţei de apel parţial greşită, pasibilă de casare în parte ce ţine de respingerea cerinţelor cu privire la restituirea contravalorii bunurilor confiscate: - un lot de livadă cu suprafaţa de 1,200 ha amplasat în mun. Chişinău sectorul Visterniceni str. 41 casa nr. 33; - un lot de livadă cu suprafaţa de 1,300 ha amplasat în mun.

Chişinău sectorul Botanica str. 119 casa nr. 12, deoarece la soluţionarea litigiului instanţa de apel a încălcat normele de drept material, exprimate prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, aplicînd o altă legea ce nu urma a fi aplicată şi a interpretat eronat legea.

În acest sens remarcă că, în preambului Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, legiuitorul a stipulat că începînd cu 7 noiembrie 1917, pe teritoriul actualei Republici Moldova, mai întîi în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, iar începînd cu 28 iunie 1940 şi în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, organele de stat în perioada regimului totalitar au săvîrşit un şir de represiuni politice în masă (…). Parlamentul, condamnînd în mod hotărît represiunile politice săvîrşite de organele de stat administrative, judiciare şi extrajudiciare în perioada regimului totalitar şi încălcarea gravă de către aceste organe a normelor de drept şi morale, şi în scopul reabilitării victimelor represiunilor, reintegrării lor în drepturile politice, sociale şi cetăţeneşti, compensării pagubelor materiale pricinuite, precum şi lichidării altor consecinţe ale samavolniciei regimului totalitar, adoptă prezenta lege.

Susţin că, la data de 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică a ocupat, prin forţa armelor, Basarabia şi Nordul Bucovinei şi a anexat un teritoriu de 44.422 km2, cu 3200000 locuitori în Basarabia şi 6 mii km2 cu peste 500000 locuitori în partea de nord a Bucovinei. La 2 august 1940, Sovietului Suprem al URSS, format din 6 judeţe: Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău, Orhei, Soroca din Basarabia şi 6 raioane: Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbniţa, Slobozia şi Tiraspol ale RASSM a creat RSS Moldovenească, intrînd în componenţa URSS. Este un fapt notoriu instaurarea în această perioadă a regimului totalitar de ocupaţie pe întreg teritoriul actual a R.Moldova.

Afirmă că, la data de 15 august 1940 Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a emis două decrete: Decretul cu privire la naţionalizarea băncilor, întreprinderilor industriale şi comerciale, transportului feroviar şi fluvial şi mijloacelor de 3 telecomunicaţii din Basarabia, naţionalizînd începînd cu 28 iunie toate mijloacele şi uneltele de producţie fixe în ramurile menţionate şi Decretul cu privire la restabilirea, pe teritoriul Basarabiei, a legilor sovietice referitoare la naţionalizarea pământului, declarînd întregul pământul cu bogăţiile subsolului, pădurile şi apele lui drept proprietate de stat, lichidând astfel, proprietatea moşierească şi capitalistă asupra pământului.

Declară că, regimul comunist totalitar de ocupaţie, fiind denumit aşa iniţial prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1226 din 08 decembrie 1992, pentru punerea în aplicare a Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvîrşite de regimul comunist totalitar de ocupaţie -7 noiembrie 1917 - 23 iunie 1990, prin decretele nominalizate dorindu-şi restabilirea pe teritoriul actualei R.Moldova a legilor sovietice, încălcînd grav dreptul la proprietate practic a impus statul RSSM să recurgă la naţionalizarea proprietăţilor private inclusiv a pămîntului, preluînd abuziv proprietăţile în perioada de referinţă, le-a supus naţionalizării ca mai apoi să-şi declare dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.

În atare circumstanţe, preluarea abuzivă de către stat în orice mod a bunurilor de orice gen de la foştii proprietari, naţionalizarea ulterioară cu declararea ulterioară a dreptului statului asupra acestor bunuri a fost făcută în lipsa unui titlul valabil din partea statului, fapt ce a determinat legiuitorul R.Moldova să adopte la data de 08 decembrie 1992 Legea nr.1225 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice . Opinează că, motivarea identică de către instanţele ierarhic inferioare, ridică semne de întrebare cu referire la aplicarea corectă a normelor de drept material în speţă or, concluzia instanţelor de judecată inferioare precum сă „...după anul 1940 loturile de livadă, la care pretind reclamanţii Turceac Ivan, Cerchez Larisa, după decesul cet.

Popov Serghei ca moştenitori testamentari, au devenit proprietate exclusivă a statului. gestionate prin intermediul administraţiei publice locale”, şi din această cauză fie bunurile nu pot fi retrocedate, fie nu poate fi retrocedată valoarea acestora, este sub orice critică, nu are acoperire juridică. Indică că, s-a constatat cu certitudine faptul că, regimul totalitar de ocupaţie s-a instaurat din 07 noiembrie 1917 pe întreg teritoriul actual al R.Moldova pînă 23 iunie 1990 şi că prin decretele menţionate supra, regimul totalitar de ocupaţie a trecut fortat averea, bunurile foştilor proprietari prin preluarea abuzivă şi ulterioara confiscare şi naţionalizare, fără titlul valabil în proprietaea sa.

Relevă că, Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, a fost adoptată în scopul reabilitării victimelor represiunilor, reintegrării lor în drepturile politice, sociale şi cetăţeneşti, compensării pagubelor materiale pricinuite, precum şi lichidării altor consecinţe ale samavolniciei regimului totalitar. Pe cînd, din motivarea actelor de dispoziţie adoptate de instanţele ierarhic inferioare se indică că „ …după anul 1940 loturile de livadă, la care pretind reclamanţii Turceac Ivan, Cerchez Larisa, după decesul cet. Popov Serghei ca moştenitori testamentari, au devenit proprietate exclusivă a statului”, din care rezultă sunt în prezenţa „titlului valabil de expropriere”, contravine circumstanţelor de fapt.

Or, în cazul în care statul la acel moment a preluat bunurile şi averea foştilor proprietari „cu titlul valabil de expropriere”, Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nu-şi avea sensul. În opinia sa, motivarea dată pune la dubii respectarea drepturilor fundamentale, supremaţia dreptului ca unul 4 dintre principiile fundamentale într-o societate democratică, care este inerentă tuturor articolelor Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, semnată de R.Moldova.

Specifică că, art. 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO nu garantează un drept de a dobândi bunuri, nici nu impune statelor contractante nici o restricţie cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor şi de a alege condiţiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate (Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983, § 48, seria A nr. 70; Slivenko împotriva Letoniei (dec.) [MC], nr. 48.321/99, § 121, CEDO 2002-11).

Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, cu modificările ulterioare, a fost adoptată în scopul reabilitării victimelor represiunilor, reintegrării lor în drepturile politice, sociale şi cetăţeneşti, compensării pagubelor materiale pricinuite, precum şi lichidării altor consecinţe ale samavolniciei regimului totalitar, prin care şi- a ales domeniul de aplicare în materie de restituire a bunurilor şi condiţiile în care a acceptat să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate de regimul totalitar. În opinia lor, preluarea abuzivă a proprietăţii, privarea de proprietate a foştilor proprietari din partea statului fără un titlu valabil cu ulterioara dispoziţie a bunurilor naţionalizate, combinată cu absenţa totală a unei despăgubiri constituie o sarcină disproporţională şi excesivă, incombatibilă cu respectarea dreptului de proprietate garantat de art.l al Protocolului nr. 1 al CEDO.

Notează că, rezultînd din prevederile art. 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, cu modificările ulterioare, care prevede restituirea bunurilor confiscate, bunurile, şi anume: - lot de livadă cu suprafaţa de 1,200 ha amplasat în mun. Chişinău sectorul Visterniceni str.41 casa nr.33 şi bunul lot de livadă cu suprafaţa de 1,300 ha amplasat în mun. Chişinău sectorul Botanica str. 119 casa nr.l2, au tangenţă directă cu represiunile politice. Consideră că, s-a stabilit cu certitudine legătura cauzală directă a represiunilor politice cu confiscarea naţionalizată sau scoase în orice alt mod din posesie a bunurilor foştilor proprietari, acesta fiind un fapt notoriu ce nu necesită demonstrat.

La data de 31 martie 2016, Consiliul municipal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei din 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat că este eronată concluzia instanţelor ierarhic inferioare precum că reclamanţii Ivan Turceac şi Larisa Cerchez erau în drept să depună cererea de chemare în judecată, deoarece nu au calitatea de moştenitori. Testamentul nr. 3314 din 25.10.2006, pe care şi-au întemeiat cererea, eliberat din numele lui Serghei Popov şi nu Leonid Popov - proprietarul imobilelor, se referă doar la o cotă-parte din imobil pe care o testează reclamanţilor şi nu se referă şi la alte bunuri, mai ales că Serghei Popov nu putea să testeze acele bunuri pentru că ele nu îi aparţineau cu drept de proprietate la momentul decesului.

Menţionează că, la examinarea pricinii s-a stabilit cu certitudine conform certificatului eliberat de către Procuratura RSSM nr. 13-2447/89 din 11 noiembrie 1990, în baza dispoziţiei Procurorului Procuraturii RSSM, Leonid Popov, Pelaghia Popova şi Serghei Popov, domiciliaţi în mun. Chişinău, victime ale represiunilor politice, au fost reabilitaţi. 5 Precizează că, conform procesului-verbal nr. 131 din 03 octombrie 1942, întocmit de către Tribunalul Lăpuşna, s-a constatat că în urma deportării lui Leonid Popov a rămas următoarea avere: - imobilul din str. Ştefan cel Mare, nr.36 (fosta strada Nicolaevscaia, 46), compus din 12 locuinţe; -imobilul din str. Ştefan cel Mare, nr.33 (fosta Nicolaevscaia, 37) compus din una locuinţe şi magazie pentru lemne; - imobilul din str. Petru Rareş, nr. 24 (fosta str. Pavlovscaia, 20); -un lot de livadă cu suprafaţa totală de 1,2000 ha, situat în or.

Chişinău, suburbia Visterniceni, str. 41, casa, 33; - un lot de livadă cu suprafaţa totală de 1,3000 ha, situat în suburbia Botanica, str. 119 casa 12. Conform certificatului nr. 24-12/2827 din 22 noiembrie 2005, eliberat de Arhiva Naţională, în fondul arhivistic al Primăriei Chişinău, în tabloul pentru revizuirea numerotării clădirilor în oraş pentru anul 1930 este înscris imobilul nr. 20 de pe str. Petru Rareş (fosta Pavlovscaia, 24) a cărui proprietar este Leonid Popov. Conform hotărârii Sovietului de Miniştri al RSSM nr. 124 din 15 februarie 1946 este înscris imobilul nr. 24 de pe str. Pavlovscaia, numele fostului proprietar Popov, imobilul a fost dat în folosinţă Gospodăriei Comunale Raionale, numărul clădirilor -2, construite din piatră, volumul construcţiilor 1977 m.3.

Indică că, Serghei Popov a obţinut dreptul de proprietate doar asupra bunului naţionalizat din str. Columna, nr. 33, în baza hotărîrii din 25 iunie 1997 a judecătoriei Centru, mun. Chişinău şi nu a pretins niciodată cît a fost în viaţă la bunurile din prezentul litigiu. În ianuarie 2007, Serghei Popov s-a adresat către Comisia Specială pentru achitarea averii pe care a deţinut-o Leonid şi Pelagheia Popov pînă la deportare, neprezentînd însă, actele de evaluare a imobilului precum şi certificatul de moştenitor în baza căruia Serghei Popov ar fi putut pretinde compensaţia în cauză. La data de 12 martie 2007, Serghei Popov a decedat.

Relevă că, din testamentul autentificat de notarul Andrei Bloşenco, nr. 3314 din 25 octombrie 2006, Serghei Popov a testat tot patrimoniul care îi aparţinea la ziua decesului, indiferent unde s-ar afla şi din ce ar consta lui Ivan Turceac şi Larisa Cerchez în cote-părţi egale, iar apartamentul nr. 15 din str. Hristo Botev, nr. 7/1 în exclusivitate Larisei Cerchez. Conform certificatului de moştenitori testamentari nr. 6825, eliberat de notarul Oxana Melnic pe numele lui Ivan Turceac şi Larisa Cerchez, ultimii s-au adresat la Comisia specială pentru achitarea compensaţiei pentru averea deţinută de Leonid Popov, care nu a aparţinut niciodată lui Serghei Popov.

Prin răspunsul nr. nr. 05- 6/69 din 26 martie 2008, Consiliul municipal Chişinău i-a informat despre imposibilitatea de a examina cererea depusă din cauza lipsei tuturor actelor obligatorii enumerate în pct. 5 al Hotărîrii Guvernului 627 din 05 iunie 2007, conform cărora la cererea de restituire a bunurilor sau de compensare a valorii acestora urmează a fi anexate, în mod obligatoriu, următoarele documente: a) buletinul de identitate, care confirmă cetăţenia Republicii Moldova; c) decizia de reabilitare adoptată de către autoritatea publică de resort; d) actele ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate; e) certificatul de moştenitor şi actele ce confirmă starea de rudenie cu persoana supusă represiunii politice, dacă cererea este depusă de moştenitorii persoanei supuse represiunii politice; g) actele de evaluare a bunurilor, conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii).

Ivan Turceac şi Larisa Cerchez s-au adresat cu cerere de chemare în judecată cu solicitarea de a încasa de la 6 Consiliul municipal Chişinău şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova compensaţia pentru toată averea ce nu a fost revendicată şi care a aparţinut lui Leonid Popov şi anume au solicitat încasarea de la Consiliul mun. Chişinău a valorii bunurilor imobiliare amplasate pe str. Ştefan cel Mare, nr.36 în valoare de 10 756969,14 lei şi imobilul de pe str. Petru Rareş nr. 24 în valoare de 4063150,17 lei, valoarea lotului de livadă cu suprafaţa de 1,200 ha amplasat în sec. Visterniceni nr. 41, cu valoarea - 15000000 lei şi lotul de livadă din sect. Botanica, 119 evaluat la 23400000 lei, cheltuieli de judecată, în total 53226119 lei.

Consideră că, instanţele ierarhic inferioare eronat au apreciat şi concluzionat faptul că reclamanţii Ivan Turceac şi Larisa Cerchez sunt moştenitorii deportatului şi celui care a deţinut averea Leonid Popov. Instanţa de apel nu a motivat în nici un fel cum a ajuns la concluzia că Ivan Turceac şi Larisa Cerchez ar fi moştenitori legali ai lui Leonid Popov (ei fiind moştenitori testamentari ai averii ce i-а aparţinut lui Serghei Popov). Menţionează că, instanţele inferioare nu au ţinut cont nici de prevederile art.1499 Cod civil, care menţionează că moştenirea legală, adică trecerea patrimoniului defunctului către persoanele menţionate în lege, se aplică în cazul în care: -cel ce a lăsat moştenirea nu a lăsat nici un testament;- a fost declarată nulitatea testamentului; - succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu testatorul; -succesorul testamentului este nedemn.

Afirmă că, rezultînd din prevederile art. 1500 Cod civil, care stabileşte moştenitorii, accentuează că Ivan Turceac şi Larisa Cerchez sunt moştenitori testamentari a cîte 1/2 cotă parte din averea Serghei Popov, în baza certificatului de moştenitor testamentar nr. 6825 din 02 octombrie 2007 doar asupra la un bun imobil din str. Columna, 33 mun. Chişinău şi nu sunt moştenitori a lui Leonid Popov, nu sunt nici măcar rude cu familia Popov. Serghei Popov a obţinut dreptul la proprietate asupra imobilului naţionalizat din str. Columna, nr.33, în baza hotărîrii din 25 iunie 1997 a judecătoriei Centru, mun. Chişinău, dar nu a pretins niciodată cît a fost în viaţă la bunurile din prezentul litigiu, conform certificatelor de arhivă.

Remarcă că, Ivan Turceac şi Larisa Cerchez, fiind moştenitori testamentari, nu au demonstrat legal şi documentar faptul că ar putea fi consideraţi că ar avea calitatea de moştenitori legali ai defunctului Serghei Popov, deoarece conform art. 1499 Cod civil, numai moştenitorii legali pot pretinde la întreg patrimoniul defunctului, în asemenea circumstanţe, dreptul de a revendica averea naţionalizată în anii 1941, o au doar moştenitorii legali. Reclamanţii nu au prezentat probe, care ar certifica faptul că Serghei Popov ar fi deţinut calitatea de proprietar al bunurilor imobile pretinse.

Notează că, instanţele ierarhic inferioare au apreciat eronat şi au ignorat faptul că Ivan Turceac şi Larisa Cerchez nu au demonstrat legătura de rudenie dintre Serghei Popov – Pelagheia Popov şi Leonid Popov -proprietari ai imobilelor şi în baza căror temei şi argumente Serghei Popov poate fi considerat ca fiind unicul moştenitor al averii naţionalizate cu moştenitori testamentari Ivan Turceac şi Larisa Cerchez, neavând careva legături de rudenie. Susţine că, din extrasul din ancheta condamnatului Leonid Popov rezultă expres că familia era compusă din 5 persoane: Leonid Popov, soţia, doi copii şi sora soţiei. Nu 7 a fost stabilit cercul de moştenitori a lui Leonid Popov, Serghei Popov nu a fost proprietar a bunurilor din prezentul litigiu.

Fostul proprietar era Leonid Popov. Conform art. 1453 Cod civil, în cazul în care cotele-părţi determinate în testament nu includ întregul patrimoniu succesoral, pentru partea netestată se aplică prevederile succesiunii legale sau vacante, care se referă şi la moştenitorii legali cărora le-a fost testată o parte din avere dacă testamentul nu prevede altfel. Opinează că, instanţele ierarhic inferioare nu au luat în calcul acest aspect foarte important la examinarea cauzei, au interpretat eronat prevederile legii, ceea ce dus la adoptarea unei decizii greşite şi ilegale. Relevă că, instanţele ierarhic inferioare au obligat Consiliul municipal Chişinău la achitarea compensaţiei stabilite pentru averea naţionalizată , cînd, de fapt, achitarea compensaţiei pentru averea confiscată de fapt se achită din bugetul de stat şi nu din bugetul municipal.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiei în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice demersul autorităţilor administraţiei publice locale cu decizia comisiei speciale se remit în termen de o lună Ministerului Finanţelor, pentru examinare şi coordonare cu Guvernul a propunerilor de achitare a compensaţiei respective din contul mijloacelor prevăzute în acest scop în bugetul de stat în condiţiile punctului 11 al Regulamentului. Regulamentul menţionat stipulează că în baza hotărârilor Guvernului, Ministerul Finanţelor transferă sumele corespunzătoare autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi ale municipiului Bălţi şi Chişinău.

Astfel, consideră că pe cazul dat pârâtul corespunzător trebuia să fie Ministerul Finanţelor. Consideră că, instanţa de apel a dat o calificare juridică greşită raportului litigios, deşi a determinat corect norma aplicabilă, instanţa a înţeles incorect sensul acesteia, şi, respectiv, a concluzionat greşit cu privire la obligaţiile Consiliului municipal Chişinău În conformitate cu art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 16 decembrie 2015. Ivan Turceac, Larisa Cerchez au declarat recurs la data de 24 martie 2016, iar Consiliul mun.Chişinău au declarat recurs la data de 31 martie 2016. Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată părţilor conform scrisorii de însoţire nedatate (Vol.IV, f.d.62), însă date despre recepţionarea acesteia, prin intermediul oficiului poştal, lipsesc.

Concomitent, instanţa de recurs reţine că Ivan Turceac a recepţionat decizia instanţei de apel la data de 25 ianuarie 2016, conform recipisei (Vol.IV, f.d.61). Astfel, instanţa de recurs consideră că recursurile declarate de Ivan Turceac, Larisa Cerchez la data de 24 martie 2016 şi Consiliul municipal Chişinău la data 31 martie 2016, sunt în termen. În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea din 18 mai 2016 a Curţii Supreme de Justiţie completul din 3 judecători a considerat recursurile admisibile şi a decis examinarea acestora în fond de un complet din 5 judecători.

8 În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificînd legalitatea actului de dispoziţie contestat, prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material şi procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursurile declarate de Ivan Turceac, Larisa Cerchez, Consiliul municipal Chişinău şi va casa decizia instanţei de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Conform art. 1 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08 decembrie 1992, represiune politică se consideră curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de constrîngere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de privaţiune de libertate, deportare, exilare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii, expulzare din ţară şi lipsire de cetăţenie, expropriere, internare forţată în instituţii de psihiatrie, sub altă formă de limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor administrative, judiciare şi extrajudiciare.

Conform art. 2 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08 decembrie 1992, victime ale represiunilor politice se consideră: persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor politice arătate în articolul 1; persoanele asupra cărora au fost adoptate decizii de represiune politică, dar care au reuşit să evite represiunile directe, inclusiv prin refugiu peste hotarele republicii; membrii familiei persoanelor supuse represiunilor, inclusiv copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, persoanele care au fost impuse sau nevoite să-şi urmeze părinţii, rudele, tutorii în exil ori la locul de deţinere specială, sau rămase fără îngrijirea acestora, precum şi copiii persoanelor executate în urma represiunilor politice.

Comitetele executive şi primăriile municipale eliberează legitimaţii respective victimelor represiunilor politice în localitatea unde au domiciliu stabil. Conform art. 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08 decembrie 1992, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. Nu se restituie terenurile, pădurile, plantaţiile multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil, precum şi alte bunuri confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi 9 obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească, pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. În conformitate cu art. 238 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul de judecată deliberează, sub conducerea preşedintelui şedinţei, toate problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluţionate, apreciază probele, determină circumstanţele şi caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admiterea acţiunii.

Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ. În conformitate cu dispoziţiile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă.

Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel adoptînd soluţia pe caz, prin prisma verificării legalităţii şi temeiniciei hotărîrii primei instanţe, expunîndu-se asupra temeiniciei parţiale a pretenţiilor înaintate de Ivan Turceac şi Larisa Cerchez, nu a elucidat toate circumstanţele pricinii, prin ce se impune concluzia de a fi casată decizia instanţei de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare. Din materialele pricinii rezultă că în baza dispoziţiei Procurorului Procuraturii RSSM, Leonid Popov, Pelagheia Popova şi Serghei Popov, domiciliaţi în mun. Chişinău, victime ale represiunilor politice, au fost reabilitaţi, conform certificatului eliberat de către Procuratura RSSM nr. 13-2447/89 din 11 noiembrie 1990 (Vol. I, 10 f.d.8).

Conform procesului-verbal nr. 131 din 03 octombrie 1942, întocmit de către Tribunalul judeţului Lăpuşna România s-a constatat faptul că în urma deportării lui Leonid Popov a rămas următoare avere: imobilul din str. Ştefan cel Mare, nr. 36 (fosta str. Nicolaevscaia nr. 46), compus din 12 locuinţe, care a fost distrus în urma bombardamentului; imobilul din str. Ştefan cel Mare, nr. 33 (fosta Nicolaevscaia nr. 37), compus din una locuinţă şi magazie pentru lemne care în prezent este ocupat de Vladimir Popov; imobilul din str. Petru Rareş, nr. 24 (fosta str. Pavlovscaia nr. 20), compus din 12 apartamente, dintre care o parte au fost distruse, iar 7 sunt închiriate; un lot de livadă cu suprafaţa totală de 1,2000 ha situat în or.

Chişinău suburbia Visterniceni, str. 41, casa nr. 33; un lot de livadă cu suprafaţa totală de 1,3000 ha, situat în suburbia Botanica, str. 119, casa nr. 12, declarîndu-1 pe Vladimir Popov instalat ca administratorul garant asupra acestor averi, predîndu-le, comunicîndu-i să-se conformeze întocmai regulilor pentru tutela interzişilor (Vol.I, f.d.26-27). Din certificatul nr. 24-12/2827 din 22 noiembrie 2005, eliberat de către Arhiva Naţională a Republicii Moldova, rezultă că în fondul arhivistic al Primăriei oraşului Chişinău, în tabloul pentru revizuirea numerotării clădirilor în oraş pentru anul 1930, este înscris imobilul nr. 20 de pe str. Petru Rareş (fosta Pavlovscaia), a cărui proprietar este – Popov.

Conform Hotărârii Sovietului Miniştrilor al RSSM nr. 124 din 15 februarie 1946, în lista clădirilor naţionalizate din or. Chişinău, este înscris imobilul nr. 24 de pe str. Pavlovskaia, ce aparţinea fostului proprietar Popov, fiind transmis în folosinţă Gospodăriei Comunale Raionale, numărul clădirilor - 2, construite din piatră, volumul construcţiilor – 1977 m3 (Vol. I, f.d.17). Conform testamentului nr. 3314 din 25 octombrie 2006, autentificat de notarul privat Andrei Bloşenco, Serghei Popov, a testat tot patrimoniul ce îi aparţine la ziua decesului, indiferent unde s-ar afla şi din ce ar consta lui Ivan Turceac şi Larisei Cerchez (Vol.II, f.d.17). La data de 04 ianuarie 2007, Serghei Popov s-a adresat cu cerere, înregistrată cu nr.P-71/07, prin care a solicitat recuperarea bunurilor confiscate în legătură cu represiunile politice.

Prin răspunsul nr. P-71/07 din 17 mai 2007 i s-a comunicat că Hotărîrea Guvernului din 21 februarie 2007 nu a fost publicată din care motiv nu este posibilă crearea Comisiei municipale speciale pentru examinarea problemei respective (Vol.I, f.d.105). La data de 12 martie 2007 Serghei Popov a decedat. La data de 02 octombrie 2007, în baza testamentului nr. 3314 din 25 octombrie 2006, notarul privat Oxana Melnic a eliberat certificat de moştenitor testamentar pe numele lui Ivan Turceac şi Larisa Cerchez (Vol.I, f.d.5) Reclamantul Ivan Turceac şi Larisa Cerchez s-au adresat cu cerere la data de 29 februarie 2008, prin care au solicitat să li se elibereze informaţia referitor la hotărîrea adoptata pe marginea cererii nr. P-71/07 din 04 ianuarie 2007 depusă de Serghei Popov cu privire la restituirea sau recuperarea valorii bunurilor confiscate şi naţionalizate de regimul totalitar (Vol. I, f.d.11).

Prin răspunsul nr. 05-6/69 din 26.03.2008, reclamantul Ivan Turceac a fost informat că cererea nu a fost examinată, deoarece lipsesc actele de evaluare a bunurilor conform preţurilor de piaţă în vigoare, rezultînd din prevederile pct. 5 al Hotărârii Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007. Totodată, i-a fost comunicat că pentru 11 examinarea cererii, este necesar de a fi prezentate actele de evaluare a bunurilor invocate în cerere conform preţurilor de piaţă în vigoare, explicându-i să prezinte actele de evaluare a bunurilor invocate, care vor fi examinate de Comisia specializată în termen de 6 luni, conform pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007 (Vol.I, f.d.12). Conform Raportului de Evaluare a Proprietăţii Imobiliare nr. 0100/13/133549 din 25 septembrie 2013 privind evaluarea casei individuale de locuit din R. Moldova mun.

Chişinău sect. Centru str. Columna (fosta str. Nicolaevscaia nr.46, str. Ştefan cel Mare nr. 36 şi str. Frunză nr. 36), naţionalizată în anul 1941, întocmit de către Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău Filiala ÎS „Cadastru”, valoarea de piaţă a imobilului menţionat constituie suma de 10420101 lei sau 598419 euro (Vol.III, f.d.1-10). Conform Raportului de Evaluare a Proprietăţii Imobiliare nr.0100/13/133544 din 25 septembrie 2013 privind evaluarea casei de locuit din mun. Chişinău sect. Rîşcani str. Petru Rareş, nr. 24 (fosta str. Pavlovscaia 20), naționalizată în anul 1941, întocmit de către Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, Filiala ÎS „Cadastru”, valoarea de piaţă a imobilului menţionat constituie suma de 4656957 lei sau 267446 euro (Vol.III, f.d.29-38).

În contextul dat, Colegiul conchide că instanţele ierarhic inferioare, rezultînd din suportul probatoriu existent la materialele cauzei, au constatat bunurile de care a fost deposedată familia Popov în legătură cu represiunile politice. Colegiul remarcă că reclamanţii Ivan Turceac şi Larisa Cerchez-moştenitorii testamentari ai lui Serghei Popov, solicită prin pretenţiile formulate în cererea de chemare în judecată, cu concretizările ulterioare, încasarea din contul Consiliului municipal Chişinău valoarea casei de locuit situată pe bd. Ştefan cel Mare nr. 36 (anterior str. Starostenco nr. 46), în mărime de 10756969, 14 lei, valoarea casei de locuit din str. Petru Rareş, nr. 20 (anterior str. Pavlovscaia) în formă de compensaţie bănească în mărime de 4063150, 17 lei, valoarea lotului de livadă cu o suprafaţa totală de 1,200 ha, amplasat în mun.

Chişinău sect. Visterniceni, strada nr. 41 casa nr. 33, în mărime de 15000000 lei, valoarea lotului de livadă cu o suprafaţa totală de 1,300 ha, amplasat în mun. Chişinău sect. Botanica, strada 119 casa nr.12, în mărime de 23400000 lei, încasarea cheltuielilor de judecată constituite din 5800 lei pentru efectuarea expertizei de evaluare a imobilelor în mărime de 5800 lei, 200 lei achitate Bursei Imobiliare „Lara”. La acest capitol, Colegiul reiterează că reclamanţii pretind încasarea contravalorii bunurilor menţionate supra, în calitate de moştenitori testamentari ai lui Serghei Popov. În acest sens, Colegiul reţine că la materialele pricinii lipsesc careva acte care să ateste faptul că Serghei Popov ar fi moştenitorul legal sau testamentar al lui Leonid Popov şi Pelagheia Popova, argument invocat şi de recurentul Consiliului municipal Chişinău, inclusiv şi în cererea de apel, însă instanţa de apel a eludat acest aspect.

Mai mult, instanţa de recurs decelează că la materialele pricinii este anexată doar o hotărîre din 25 iunie 1997 a judecătoriei Centru, mun.Chişinău, prin care Sergiu Popov a fost recunoscut ca proprietar al imobilului nr. 33, ap. 1, 2, 3 de pe str. Columna, or. Chişinău (Vol.I, f.d.6).

Concomitent, Colegiul remarcă că conform procesului-verbal nr. 131 din 03 octombrie 1942, întocmit de către Tribunalul judeţului Lăpuşna România s-a constatat 12 faptul că în urma deportării lui Leonid Popov a rămas următoare avere: imobilul din str. Ştefan cel Mare, nr. 36 (fosta str. Nicolaevscaia nr. 46), compus din 12 locuinţe, care a fost distrus în urma bombardamentului; imobilul din str. Ştefan cel Mare, nr. 33 (fosta Nicolaevscaia nr. 37), compus din una locuinţă şi magazie pentru lemne care în prezent este ocupat de Vladimir Popov; imobilul din str. Petru Rareş, nr. 24 (fosta str. Pavlovscaia nr. 20), compus din 12 apartamente, dintre care o parte au fost distruse, iar 7 sunt închiriate; un lot de livadă cu suprafaţa totală de 1,2000 ha situat în or.

Chişinău suburbia Visterniceni, str. 41, casa nr. 33; un lot de livadă cu suprafaţa totală de 1,3000 ha, situat în suburbia Botanica, str. 119, casa nr. 12, declarîndu-1 pe Vladimir Popov instalat ca administratorul garant asupra acestor averi, predîndu-le, comunicîndu-i să- se conformeze întocmai regulilor pentru tutela interzișilor (Vol.I, f.d.26-27). În această ordine de idei, Colegiul constată că la materialele pricinii lipsesc careva acte, de ordinul certificatelor de moștenitori legali/ testamentari sau hotărîri judecătoreşti care să confirme dreptul de proprietate al lui Serghei Popov asupra imobilului din mun. Chişinău bd. Ştefan cel Mare, 36 (anterior str. Nicolaevscaia nr.46, str. Frunze nr. 36) şi imobilului din mun.

Chişinău str. Petru Rareş nr. 24 (anterior str. Pavlovscaia nr. 20, confiscate de la familia Popov în rezultatul represiunilor politice. De altfel, Colegiul precizează că lipsesc careva înscrisuri în acest sens şi asupra lotului de livadă cu o suprafaţa totală de 1,200 ha, amplasat în mun. Chişinău sect. Visterniceni strada nr. 41 casa nr. 33 şi a lotului de livadă cu o suprafaţa totală de 1,300 ha, amplasat în mun. Chişinău sect. Botanica strada 119 casa nr.12. Astfel, la rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează a verifica şi acest aspect, în scopul soluţionării litigiului şi adoptării unei decizii cu respectarea cadrului legal. Mai mult, Colegiul reliefă că din cerinţele reclamanţilor se profilează că se pretinde încasarea valoarea casei de locuit situată pe bd.

Ştefan cel Mare nr. 36 (anterior str. Starostenco nr. 46), însă careva înscrisuri care să ateste că imobilul din bd. Ştefan cel Mare nr. 36 şi str. Starostenco, nr. 46 este unul şi acelaşi imobil, la materialele pricinii lipsesc. În acest context, Colegiul relevă că din raporturile de evaluare, menţionate supra, se distinge că au fost supuse evaluării de către Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, filiala ÎS „Cadastru”, imobilele din str. Columna (fosta str. Nicolaevscaia nr.46, str. Ştefan cel Mare nr. 36 şi str. Frunză nr. 36) şi din mun. Chişinău sect. Rîşcani str. Petru Rareş, nr. 24 (fosta str. Pavlovscaia 20) (Vol.III, f.d.1-2, 29-30). De asemenea, Colegiul menţionează în contextul dat şi hotărîrea CEDO Popov contra Moldovei (nr. 2), cererea nr. 19960/04 din 06 decembrie 2005, conform căreia în circumstanţele cauzei se face referire la certificatele eliberate de Arhiva Naţională.

Astfel, conform certificatului eliberat de Arhiva Naţională datat din 6 aprilie 2004, cu următorul conţinut: „...potrivit Monitorului Oficial municipal din anul 1940, există o casă cu un nou număr 36 (vechiul număr 46) pe strada Ştefan cel Mare al cărei proprietar este Pelagheia Popova şi o casă cu un nou număr 33 (vechiul număr 37) pe strada Ştefan cel Mare, al cărei proprietar este Pelagheia Popov”. Un alt certificat de la Arhiva Naţională datat din 6 aprilie 2004 conţinea următoarele: „...potrivit Arhivei Consiliului municipal, la 29 februarie 1924 denumirea străzii Nicolaievskaia a fost schimbată în Ştefan cel Mare”.

Iar certificatul din 18 mai 2004 eliberat de Arhiva Naţională avea următorul conţinut: „...potrivit datelor de la Arhiva Consiliului municipal Chişinău pentru anul 13 1930, exista o casă cu numărul 37 pe strada Ştefan cel Mare (Nicolaievskaia) al cărei proprietar era Pelagheia Popova şi o casă cu numărul 46 pe strada Ştefan cel Mare (Nicolaievskaia) al cărei proprietar era Pelagheia Popov”. În atare circumstanţe, Colegiul conchide că la rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează a verifica aceste aspecte, or, stabilirea faptului dacă a fost sau nu Serghei Popov proprietarul bunurilor imobile a căror contravaloare se solicită de către reclamanţi, în calitate de moștenitori testamentari ai lui Serghei Popov, reprezintă o ipoteză ce necesită o verificare suplimentară şi un răspuns cert.

La fel, la rejudecare, instanţa de apel urmează a stabili şi faptul dacă Serghei Popov a fost sau nu moștenitorul legal/testamentar al lui Leonid Popov, or, indicarea acestuia într-un certificat de reabilitare împreună cu Leonid Popov şi Pelagheia Popova, nu atestă şi gradul de rudenie a acestora, cu atît mai mult faptul că Serghei Popov ar fi moştenitorul lui Leonid Popov. Sub acest aspect, Colegiul reliefă că din materialele pricinii se atestă că Leonid Popov a avut la întreţinere soţia, doi copii şi sora soţiei, fără specificarea numelui membrilor familiei, inclusiv şi a copiilor (Vol.I, f.d.14), ceea ce denotă că faptul stabilirii cercului de moştenitori ai lui Leonid Popov necesită un răspuns concret, în condiţiile cînd se pretinde că Serghei Popov ar fi proprietarul bunurilor imobile confiscate de la Leonid Popov în legătură cu represiunile politice şi ulterior naţionalizate.

La acest capitol, Colegiul reiterează prevederile art. 373 alin. (4) Cod de procedură civilă, conform cărora instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Prin urmare, Colegiul conchide că instanţa de apel era obligată prin lege de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărîrii în speţă rezultînd din pretenţiile reclamanţilor în raport cu circumstanţele pricinii şi normele de drept material aplicabile speţei.

Mai mult, Colegiul remarcă că instanţa ierarhic inferioară la adoptarea soluţiei pe caz, urma a concluziona sub aspectul temeiniciei/netemeiniciei pretenţiilor, rezultînd din cerinţele înaintate, circumstanţele pricinii constatate de instanţa de judecată, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate, legile de care s-a călăuzit instanţa, dar nicidecum să se limiteze la menţinerea hotărîrii primei instanţe. Concomitent, Colegiul remarcă că din textul deciziei contestate nu se disting careva concluzii privind temeinicia sau netemeinicia, relevanţa sau irelevanţa argumentelor invocate de Consiliul municipal Chişinău în cererea de apel. Astfel, în conformitate cu art. 390 alin. (2) Codul de procedură civilă, în cazul respingerii apelului, instanţa de apel este obligată să indice în decizie motivele respingerii.

Din sensul normei de drept citate se deduce că în cazul respingerii apelului instanţa de apel urmează să expună în decizie concluzia cu privire la toate argumentele invocate de apelant, să întemeieze motivele în legătură cu care argumentele apelantului din cererea de apel au fost recunoscute ca neîntemeiate. Instanţa de apel nu se va referi la simpla constatare a faptului netemeiniciei apelului, deoarece în acest caz decizia apare ca nemotivată.

14 Or, în cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). CEDO reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,).

Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărîrii şi, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanţelor cauzei (Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27). În speţă, Colegiul remarcă că Consiliul municipal Chişinău contestă calitatea de moştenitor al lui Serghei Popov după decesul lui Leonid Popov, iar în condiţiile cînd se pretinde că bunurile imobile a căror contravaloare se solicită, ar fi aparţinut cu drept de proprietate lui Serghei Popov, acest argument necesită un răspuns cert şi concret. Astfel, Colegiul precizează că atît în contextul legislaţiei naţionale, cît şi internaţionale, instanţa de apel era obligată de a răspunde la acest aspect, ceea ce la caz a fost eludat.

Astfel, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

Conform unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi, argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999, cauza Lebedinschi vs. Republica Moldova din 16 iunie 2015). Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi, ceea ce în speţă lipseşte.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). Motivarea hotărîrilor este o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate cu atenţie, şi oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, concisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Nemotivarea hotărîrii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei. Din considerentele menţionate, pornind de la faptul că instanţele ierarhic inferioare nu au elucidat circumstanţele pricinii, iar această eroare nu poate fi corectată de instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate şi a 15 casa integral decizia instanţei de apel, cu remiterea pricinii civile la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează a adopta soluţia la caz atît prin prisma argumentelor reclamanţilor, cît şi a pîrîţilor, rezultînd atît din pretenţiile înaintate, cît şi din obiecţiile părţilor oponente în cererea de apel, probele prezentate şi normele de drept material invocate în susţinerea poziţiei fiecăruia.

Caracterul peremptoriu a concluziei instanţei de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanţele pricinii şi normele de drept material şi procesual aplicabile raportului litigios. În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Ivan Turceac, Larisa Cerchez. Se admite recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău. Se casează decizia din 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Turceac, Larisa Cerchez împotriva Consiliului municipal Chişinău, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la restituirea bunurilor confiscate sau contravalorii acestora, cu remiterea pricinii la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Mariana Pitic Oleg Sternioală 16