SELYUK v. UKRAINE

Publicat la 19 decembrie 2022 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 78997/17 Vitaliy Yuriyovych SELYUK împotriva Ucrainei depusă la 10 noiembrie 2017 comunicată la 28 noiembrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Acest caz se referă la cătușarea pe cale rotundă a reclamantului la un pat de spital în timpul șederii sale de trei zile acolo în mai 2014, atunci când a fost supus tratamentului medical pentru astm bronchial acut și a fost reținut pe suspiciune de extorcare. După numeroase plângeri ale mamei reclamantului, s-a lansat o anchetă penală cu privire la această chestiune și, în cele din urmă, s-a întrerupt în mai multe ocazii, cel mai recent printr-o decizie judiciară finală din 11 mai 2017. Principalele motive pentru discontinuarea anchetei au fost presupusa absență de bare de metal pe ferestrele din sala de spital la timpul materialului, precum și cătușele au fost echipate cu un lanț special de extindere. Argumentele reclamanților cu privire la absența unor dovezi în sprijinul acestor declarații și cu privire la natura nejustificată și excesivă restrictivă a acestei măsuri au fost lăsate fără răspuns corespunzător. Având în vedere obligația procedurală prevăzută la art. 3 din Convenție, a existat o anchetă oficială eficace privind presupusul maltrat al reclamantului?

Published on 19 December 2022

FIFTH SECTION

Application no. 78997/17

Vitaliy Yuriyovych SELYUK

against Ukraine

lodged on 10 November 2017

communicated on 28 November 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

This case concerns the applicant’s round-the-clock handcuffing to a hospital bed during his three-day stay there in May 2014, when undergoing medical treatment for acute bronchial asthma and being detained on suspicion of extortion. Following numerous complaints by the applicant’s mother, a criminal investigation into the matter was launched and eventually discontinued on several occasions, most recently by a final judicial ruling of 11 May 2017. The main reasons for discontinuing the investigation were the supposed absence of metal bars on the windows in the hospital ward at the material time, as well as the handcuffs having been equipped with a special extension chain. The applicants’ arguments about the absence of any evidence in support of those statements and about the unjustified and excessively restrictive nature of that measure were allegedly left without due response.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant’s round-the-clock handcuffing in hospital constitute an inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention?

2.

Having regard to the procedural obligation under Article 3 of the Convention, was there an effective official investigation into the alleged ill‑treatment of the applicant?