- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 decembrie 2022
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 3
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
Gatagazhev și Lugachev împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
A treia secțiune CAUZĂ DE GATAGAZHEV ȘI LUGACHEV v. RUSSIA (Depunerea nr. 43813/16) HOTĂRÂREA STASBOURG 1 decembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gatagazhev și Lugachev v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 10 noiembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 1 iulie 2016. Reclamanții au fost reprezentați de doamna Y.V.
Yefremova , un avocat care practică la Moscova. Guvernul Rus („Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de condițiile inadecvate de detenție în regimul strict de închisoare. La 26 Iulie 2021, reprezentantul reclamanților a informat Registrul că al doilea reclamant, dl Lugachev, a murit și că presupusul său partener civil dna Klachkova și-a exprimat dorința de a continua procedura ca moștenitor al său. HOTĂRÂREA DECIZIE DE A STRICȚIA CARE TREBUIE SĂ FĂCĂRĂ ȘI APPLICAREA Curtea ia act de moartea dlui Lugachev și de dorința presupusului său partener, dna Klachkova, de a continua procesul pe care l-a inițiat.
Guvernul nu a formulat niciun argument în acest sens. Curtea trebuie să stabilească dacă dna Klachkova are dreptul să urmărească cererea după moartea reclamantului. 10. În cazul în care reclamantul a murit după depunerea cererii, Curtea a acceptat că următoarea persoană sau moștenitorul poate, în principiu, să urmărească cererea, cu condiția ca acesta să aibă un interes suficient în acest caz (a se vedea, de exemplu, Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 97, CEDH 2014, cu alte referințe). 11. După examinarea documentelor prezentate, Curtea nu poate concluziona că doamna Klachkova a demonstrat un interes suficient pentru a urmări prezenta cerere.
Nu există dovezi suficiente care să confirme relații strânse între dna Klachkova și reclamant (a se vedea, în schimb, Ivko c. Rusia , nr. 30575/08, §§ 51-54, 64-70, 15 decembrie 2015). Ea nu a furnizat dovezi, cum ar fi un certificat de succesiune, pentru a-și confirma dreptul de a moșteni de la reclamantul întârziat sau acceptarea succesiunii reclamantului întârziat sau orice declarație care confirmă că a acceptat succesiune (a se vedea, prin contrast, Romankevič c. Lituania , nr. 25747/07, § 15, 2 decembrie 2014) sau informații detaliate privind situația familiei și a reclamantului care ar putea avea relevanță în cazul respectiv (a se vedea, în schimb, Andreyeva c. Rusia (dec.), nr. 76737/01, 16 octombrie 2003). 12. În acest context, Curtea constată că cererea de urmărire a procedurii a fost depusă de o persoană care nu a furnizat dovada statutului de moștenitor al reclamantului întârziat și de interesul ei legitim de a continua cererea (a se vedea mutatis mutandis Léger v. France (striking out) [GC], nr. 19324/02, § 50, 30 martie 2009; Moisă v. România (dec.), nr. 30608/02, 16 Noiembrie 2010; și V.B.
c. România (dec.) [Comitetul] nr. 71569/14, 14 decembrie 2021). În cele din urmă, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului nu impune ca acesta să continue examinarea prezentului caz în partea plângerilor formulate de reclamantul întârziat. 14. Având în vedere cele de mai sus, și în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, Curtea constată că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în partea referitoare la dl Lugachev târziu și concluzionează că cererea din această parte ar trebui eliminată din lista cazurilor sale. Dl Gatagazhev s-a plâns de condițiile inadecvate de detenție în regimul de închisoare strictă, care se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante”.
16. Principiile generale privind interzicerea torturei sau a unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante în contextul privarii de libertate, astfel cum sunt garantate de art. 3 din Convenție, au fost stabilite în o serie de hotărâri anterioare ale Curții (a se vedea, printre multe alte autorități, Muršić v. Croația [GC], nr. 7334/13, §§ 96-100, 20 octombrie 2016, Harakchiev și Tolumov v. Bulgaria , nr. 15018/11 și 61199/12, § 199, CEDO 2014 (extracții)). 17. În cazul principal al N.T. c. Rusia , nr. 14727/11, 2 iunie 2020, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 18. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestei plângeri.
Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, drepturile reclamantului au fost încălcate. 19. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 21. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, N.T. Curtea consideră că este rezonabil să se atribuie dlui Gatagazhev suma indicată în tabelul adăugat și să respingă restul cererilor sale pentru o justă satisfacție.
22. Curtea consideră, de asemenea, că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, Curtea, UNANIMOUS, hotărăște să scoată din lista cazurilor sale cererea din partea adusă de către dl Lugachev târziu; declară plângerile formulate de dl Gatagazhev admisibile; declară că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție în regim strict de închisoare în ceea ce privește dl Gatagazhev; (a) că statul pârât trebuie să plătească dlui Gatagazhev, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data de decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.
Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 1 decembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APPENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție în cadrul regimului de încarcerare strictă) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea reprezentantului și instalația de locație Începe și încheierea perioadei de detenție în regim strict Suportul acordat pentru daune și cheltuieli morale (în euro) [1] 43813/16 01/07/2016 Ruslan Magomedovich GATAGAZHEV 1976 Aleksey Nikolayevich LUGACHEV Născut în 1979 în 2021 Yefremova Yekaterina Viktorovna Moscova IK-56 Sverdlovsk regiune Solicitant 1 – de la 23/12/2009 la 23/12/2019 Reclamantul 2 – de la 21/02/2010 la 06/11/2017 3,000 (de plătit dlui Gatagazhev) [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.
THIRD SECTION
CASE OF GATAGAZHEV AND LUGACHEV v. RUSSIA (Application no. 43813/16) JUDGMENT STRASBOURG 1 December 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Gatagazhev and Lugachev v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 10 November 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 1 July 2016.
The applicants were represented by Ms Y.V. Yefremova , a lawyer practising in Moscow.
The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the application are set out in the appended table.
The applicants complained of the inadequate conditions of detention under strict imprisonment regime.
On 26 July 2021 the applicants’ representative informed the Registry that the second applicant, Mr Lugachev, had died and that his alleged civil partner Ms Klachkova expressed her wish to continue the proceedings as his heir. THE LAW THE decision TO STRIKE OUT the part of the aPPLICATION
The Court takes note of the death of Mr Lugachev and of the wish of his alleged partner, Ms Klachkova, to pursue the proceedings he had initiated.
The Government did not make any submissions in this respect.
The Court must establish whether Ms Klachkova has standing to pursue the application following the applicant’s death.
Where the applicant has died after the application was lodged, the Court has accepted that the next-of-kin or heir may in principle pursue the application, provided that he or she has sufficient interest in the case (see, for example, Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 97, ECHR 2014, with further references).
Having examined the materials submitted, the Court is unable to conclude that Ms Klachkova has demonstrated sufficient interest in pursuing the present application. There is no sufficient evidence confirming close relationships between Ms Klachkova and the applicant (see, by contrast, Ivko v. Russia , no. 30575/08, §§ 51-54, 64-70, 15 December 2015). She provided no evidence, such as a succession certificate, to confirm her right to inherit from the late applicant or the acceptance of the late applicant’s succession or any statement confirming that she had accepted the succession (see, by contrast, Romankevič v. Lithuania , no. 25747/07, § 15, 2 December 2014) or detailed information on the applicant’s and her family situation which could be of relevance in that particular case (see, by contrast, Andreyeva v. Russia (dec.), no. 76737/01, 16 October 2003).
Against this background, the Court finds that the request to pursue the proceedings was submitted by a person who has failed to provide evidence of her status as a heir of the late applicant and of her legitimate interest to pursue the application (see, mutatis mutandis , Léger v. France (striking out) [GC], no. 19324/02, § 50, 30 March 2009; Moisă v. Romania (dec.), no. 30608/02, 16 November 2010; and V.B. v. Romania (dec.) [Committee], no. 71569/14, 14 December 2021).
Lastly, the Court considers that respect for human rights does not require it to continue the examination of the present case in the part of the complaints raised by the late applicant.
In the light of the foregoing, and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court finds that it is no longer justified to continue the examination of the application in the part related to late Mr Lugachev and concludes that the application in that part should be struck out of its list of cases. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention
Mr Gatagazhev complained of the inadequate conditions of detention under strict imprisonment regime. He relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
The general principles regarding the prohibition of torture or inhuman or degrading treatment or punishment in the context of deprivation of liberty, as guaranteed by Article 3 of the Convention, have been stated in a number of the Court’s previous judgments (see, among many other authorities, Muršić v. Croatia [GC], no. 7334/13, §§ 96-100, 20 October 2016, and Harakchiev and Tolumov v. Bulgaria , nos. 15018/11 and 61199/12, § 199, ECHR 2014 (extracts)).
In the leading case of N.T. v. Russia , no. 14727/11, 2 June 2020, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of this complaint. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant’s rights were violated.
This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
20. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, N.T. , cited above, § 61), the Court considers it reasonable to award Mr Gatagazhev the sum indicated in the appended table and dismisses the remainder of his claims for just satisfaction.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to strike out of its list of cases the application in the part brought by late Mr Lugachev; Declares the complaints raised by Mr Gatagazhev admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention under strict imprisonment regime in respect of Mr Gatagazhev; Holds (a) that the respondent State is to pay Mr Gatagazhev, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Dismisses the remainder of Mr Gatagazhev’s claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 1 December 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 3 of the Convention (inadequate conditions of detention under strict imprisonment regime) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Facility Start and end date of detention under strict regime Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses (in euros) [1] 43813/16 01/07/2016 Ruslan Magomedovich GATAGAZHEV 1976 Aleksey Nikolayevich LUGACHEV Born in 1979 Died in 2021 Yefremova Yekaterina Viktorovna Moscow IK-56 Sverdlovsk Region Applicant 1 – from 23/12/2009 to 23/12/2019 Applicant 2 – from 21/02/2010 to 06/11/2017 3,000 (to be paid to Mr Gatagazhev) [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.