ÖZALP c. TÜRKİYE

Publicat la 10 noiembrie 2025 A DOUA RĂSPUNSIUNE n 29885/24 Ahmet ÖZALP împotriva Türkie introdusă la 27 septembrie 2024, comunicată la 20 octombrie 2025 OBIECTUL L Fiul reclamantului era membru al organizației teroriste PKK. Poliția l-a chemat pe reclamant la comandă pentru a identifica un corp presupus a fi al fiului său. Reclamantul și-a recunoscut fiul decedat. Mai târziu, potrivit spuselor sale, el a descoperit pe rețelele sociale din publicațiile în care fiul său apărea viu și capturat de militari și a declarat autorităților că acest cont de rețea socială difuza imagini ale membrilor PKK capturați, morți sau torturați și că fiul său putea fi ucis de forțele de securitate după capturarea sa.

A depus o plângere la procurorul districtual la 23 noiembrie 2018, iar la 28 noiembrie 2022 a fost deschisă o anchetă penală, prin care s-a clasat la 28 noiembrie 2022, autoritățile judiciare declarând că fiul reclamantului și-a pierdut viața ca urmare a unei căi de atac legitime la forță de către forțele de securitate. La 19 ianuarie 2023, judecătorul de pace a confirmat ordinul de nejudiciare din 28 ianuarie 2023. noiembrie 2022 pe motiv că aceaceasta a fost conformă cu normele procedurale și cu dispozițiile legale. La 20 februarie 2023, Comisia sesizează Curtea Constituțională cu privire la o cale de atac individuală. La 23 mai 2024, Curtea Constituțională a declarat cererea inadmisibilă pentru nerespectarea termenului de 30 de zile.

Această decizie a fost notificată reclamantului la 29 mai 2024. Curtea Constituțională a considerat că reclamantul, care susținea că ancheta nu era efectivă, ar fi trebuit să o sesizeze mai devreme. Curtea a luat ca dată de plecare la 1 În ianuarie 2020, nu decizia judecătorului de pace din 19 ianuarie 2023 prin care se confirmă ordinul de nejudiciare din 28 noiembrie 2022. În fața Curții, reclamantul susține mai întâi că a așteptat la sfârșitul anchetei penale și la opoziția sa înainte de a sesiza Curtea Constituțională. În cele din urmă, invocând partea procedurală a aceluiași articol, acesta contestă, de asemenea, ancheta penală desfășurată la nivel național, pe care o consideră ineficientă.

În conformitate cu art. 1 din Convenție, Curtea Constituțională a respins, de asemenea, recursul său individual de către Curtea Constituțională din motive de prescripție a încălcat în mod disproporționat dreptul său de a avea acces la o instanță în sensul articolului 1 din convenție. 1 din Convenție? În special, care este regula de compensare a termenului aplicabil sesizării Curții Constituționale, și eventuala nerespectare a acestui termen (în acest caz, între 19 ianuarie și 20 februarie 2023, în funcție de decontul temporis), a avut un impact asupra admisibilității acțiunii?

Dreptul la viață al fiului reclamantului, garantat prin art. 2 din convenție, a fost încălcat din cauza utilizării disproporționate a forței de către autorități în cadrul unei operațiuni de securitate (Giuliani și Gaggio c. Italia [GC], n 23458/02, § 208-10, CEDH 2011 (extracturi), McCann și alții c. Regatul Unit, 27 septembrie 1995, § 146-150, seria A n 324, și Erdo 19807/92, §§ 65-69, 25 aprilie 2006) Autoritățile responsabile cu planificarea și conducerea operațiunii militare au desfășurat vigilența necesară pentru a se asigura că orice risc de viață este redus la minimum ( McCann și altele, menționate anterior, § 195-213, Perk și alții c. Turcia, n 50739/99, § 53-73, 28 martie 2006, și Tagayeva și alte c. Rusia, n 26562/07 și 6 altele, §§ 562-63, 13 aprilie 2017) În ceea ce privește protecția procedurală a dreptului la viață (Salman c. Turcia [GC], nr 2286/93, § 104, CEDO 2000-VII Kaya c. Turcia, 19 februarie 1998, § 86-92, Rec.

1998-I, Güleç c. Turcia, 27 iulie 1998, § 81, Rec., 1998-IV, Ahmet Özkan și alții c. Turcia, n 21689/93, § 296-330, 6 aprilie 2004, și Kanlbaș c. Turcia, n 3244/96, § 39-51, 8 Decembrie 2005), ancheta efectuată la nivel național în prezenta cauză a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție În special, modul în care sistemul de justiție turc a răspuns la decesul fiului reclamantului a permis să se stabilească răspunderea agenților de stat în acest eveniment și să se asigure punerea în aplicare a dispozițiilor dreptului intern care asigură respectarea dreptului la viață (Külah și Koyuncu c. Turcia, n 24827/05, § 39-44, 23 aprilie 2013 și Kasap și alții c. Turcia, 8656/10, § 57-60, 14 ianuarie 2014) Procedura în cauză a fost efectuată cu celeritatea necesară (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], n 24014/05, § 178, 14 aprilie 2015) A luat Parchetul însărcinat cu dosarul toate măsurile rezonabile la dispoziția sa pentru a stabili circumstanțele cauzei și pentru a ajunge la concluzii bazate pe o analiză meticuloasă, obiectivă și imparțială a tuturor elementelor relevante (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç, citată anterior, §§ 174-75) A fost aceasta accesibilă reclamantului în măsura necesară pentru protejarea intereselor sale legitime (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç, citată anterior,

punctul 179) Respingerea de către Curtea Constituțională a acțiunii individuale introduse de reclamant pentru nerespectarea termenului de 30 de zile constituie un exces de formalism care duce la o atingere disproporționată a dreptului său de a avea acces la o instanță garantată prin art. 6 din Convenție (a se vedea, în principiu, Justine c. Franța, n 78664/17, §§ 32-38, 21 noiembrie 2024) Guvernul este rugat să furnizeze dosarul anchetei penale privind faptele care au stat la baza prezentei cereri.

Publié le 10 novembre 2025

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 29825/24 Ahmet ÖZALP contre la Türkiye introduite le 27 septembre 2024 communiquée le 20 octobre 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur le décès du fils du requérant, survenu le 4 juillet 2018 lors d’une opération de sécurité conduite à Koçağılı, dans la province de Șırnak, au sud-est de la Türkiye. Le fils du requérant était membre de l’organisation terroriste armée PKK. La gendarmerie convoqua le requérant au commandement afin qu’il procède à l’identification d’un corps présumé être celui de son fils. Le requérant reconnut son fils décédé. On l’informa que celui-ci avait été tué lors d’un affrontement entre le PKK et les forces armées turques. Par la suite, selon ses dires, il découvrit sur les réseaux sociaux des publications où son fils apparaissait vivant et capturé par les militaires. Il déclara aux autorités que ce compte de réseau social diffusait des images de membres du PKK capturés, morts ou torturés, et que son fils avait pu être tué par les forces de sécurité après sa capture.

Il déposa une plainte auprès du procureur de la République le 23 novembre 2018, et une enquête pénale fut ouverte. Elle se solda par un non-lieu le 28 novembre 2022, les autorités judiciaires concluant que le fils du requérant avait perdu la vie à la suite d’un recours légitime à la force par les forces de sécurité. Le 19 janvier 2023, le juge de paix confirma l’ordonnance de non-lieu du 28 novembre 2022 au motif qu’elle était conforme aux règles procédurales et aux dispositions légales. Le 20 février 2023, l’intéressé saisit la Cour constitutionnelle d’un recours individuel. Le 23 mai 2024, la Cour constitutionnelle déclara la requête irrecevable pour non-respect du délai de 30 jours. Cette décision fut notifiée au requérant le 29 mai 2024. La Cour constitutionnelle considéra que le requérant, qui soutenait que l’enquête n’était pas effective, aurait dû la saisir plus tôt.

La Cour prit comme date de départ le 1 er janvier 2020, et non la décision du juge de paix du 19 janvier 2023 confirmant l’ordonnance de non-lieu du 28 novembre 2022. Devant la Cour, le requérant affirme d’abord avoir attendu l’issue de l’enquête pénale et celle de son opposition avant de saisir la Cour constitutionnelle. Il allègue ensuite une violation de l’article 2 de la Convention dans son volet matériel, soutenant que son fils a été victime d’une exécution extrajudiciaire. Enfin, invoquant le volet procédural du même article, il conteste également l’enquête pénale conduite au niveau national, qu’il estime inefficace. L’intéressé soutient également que le rejet de son recours individuel par la Cour constitutionnelle pour cause de prescription a porté une atteinte disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes conformément à l’article 35 § 1 de la Convention ? Plus particulièrement, quelle est la règle de computation du délai applicable à la saisine de la Cour constitutionnelle, et le non-respect éventuel de ce délai (en l’occurrence du 19 janvier au 20 février 2023 selon le décompte calendaire), a-t-il eu une incidence sur la recevabilité du recours ? 2. Le droit à la vie du fils du requérant, garanti par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en raison d’un recours disproportionné à la force par les autorités lors d’une opération de sécurité ( Giuliani et Gaggio c. Italie [GC], n o 23458/02, §§ 208-10, CEDH 2011 (extraits), McCann et autres c. Royaume-Uni , 27 septembre 1995, §§ 146-150, série A n o 324, et Erdoğan et autres c. Turquie , n o 19807/92, §§ 65-69, 25 avril 2006) ? – Les autorités en charge de la planification et de la direction de l’opération militaire avaient-elles déployé la vigilance nécessaire pour s’assurer que tout risque pour la vie fût réduit au minimum ( McCann et autres , précité, §§ 195-213, Perk et autres c. Turquie , n o 50739/99, §§ 53-73, 28 mars 2006, et Tagayeva et autres c. Russie , n os 26562/07 et 6 autres, §§ 562-63, 13 avril 2017) ? 3. Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie ( Salman c. Turquie [GC], n o 21986/93, § 104, CEDH 2000-VII , Kaya c. Turquie ,

19 février 1998, §§ 86-92, Recueil 1998-I, Güleç c. Turquie , 27 juillet 1998, § 81, Recueil 1998-IV, Ahmet Özkan et autres c. Turquie , n o 21689/93, §§ 296-330, 6 avril 2004, et Kanlıbaș c. Turquie , n o 32444/96, §§ 39-51, 8 décembre 2005), l’enquête menée au niveau national dans la présente affaire a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention ? – En particulier, la manière dont le système de justice turc a répondu au décès du fils du requérant a-t-elle permis d’établir la responsabilité des agents de l’État dans cet événement et de garantir la mise en œuvre des dispositions du droit interne assurant le respect du droit à la vie ( Külah et Koyuncu c. Turquie , n o 24827/05, §§ 39-44, 23 avril 2013, et Kasap et autres c. Turquie , n o 8656/10, §§ 57-60, 14 janvier 2014) ? – La procédure en cause a-t-elle été menée avec la célérité requise (voir, pour le principe, Mustafa Tunç et Fecire Tunç c. Turquie [GC], n o 24014/05, § 178, 14 avril 2015) ? – Le parquet chargé du dossier a-t-il pris toutes les mesures raisonnables à sa disposition pour établir les circonstances de l’affaire et parvenir à des conclusions fondées sur une analyse méticuleuse, objective et impartiale de tous les éléments pertinents (voir, pour le principe, Mustafa Tunç et Fecire Tunç , précité,

§§ 174-75) ? – L’enquête a-t-elle été accessible au requérant dans la mesure nécessaire à la sauvegarde de ses intérêts légitimes (voir, pour le principe, Mustafa Tunç et Fecire Tunç , précité, § 179) ? 4. Le rejet par la Cour constitutionnelle du recours individuel introduit par le requérant pour non-respect du délai de 30 jours constitue-t-il un excès de formalisme entraînant une atteinte disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal garanti par l’article 6 de la Convention (voir, pour le principe, Justine c. France , n o 78664/17, §§ 32-38, 21 novembre 2024) ? Le Gouvernement est prié de fournir le dossier de l’enquête pénale concernant les faits à l’origine de la présente requête.