ÖZALP c. TÜRKİYE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.10.2025

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Affaire communiquée

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

ÖZALP c. TÜRKİYE (CtEDO, 2025)

HUDOC · oficial

Publicat la 10 noiembrie 2025 A DOUA RĂSPUNSIUNE n 29885/24 Ahmet ÖZALP împotriva Türkie introdusă la 27 septembrie 2024, comunicată la 20 octombrie 2025 OBIECTUL L Fiul reclamantului era membru al organizației teroriste PKK. Poliția l-a chemat pe reclamant la comandă pentru a identifica un corp presupus a fi al fiului său. Reclamantul și-a recunoscut fiul decedat. Mai târziu, potrivit spuselor sale, el a descoperit pe rețelele sociale din publicațiile în care fiul său apărea viu și capturat de militari și a declarat autorităților că acest cont de rețea socială difuza imagini ale membrilor PKK capturați, morți sau torturați și că fiul său putea fi ucis de forțele de securitate după capturarea sa. A depus o plângere la procurorul districtual la 23 noiembrie 2018, iar la 28 noiembrie 2022 a fost deschisă o anchetă penală, prin care s-a clasat la 28 noiembrie 2022, autoritățile judiciare declarând că fiul reclamantului și-a pierdut viața ca urmare a unei căi de atac legitime la forță de către forțele de securitate. La 19 ianuarie 2023, judecătorul de pace a confirmat ordinul de nejudiciare din 28 ianuarie 2023. noiembrie 2022 pe motiv că aceaceasta a fost conformă cu normele procedurale și cu dispozițiile legale. La 20 februarie 2023, Comisia sesizează Curtea Constituțională cu privire la o cale de atac individuală. La 23 mai 2024, Curtea Constituțională a declarat cererea inadmisibilă pentru nerespectarea termenului de 30 de zile. Această decizie a fost notificată reclamantului la 29 mai 2024. Curtea Constituțională a considerat că reclamantul, care susținea că ancheta nu era efectivă, ar fi trebuit să o sesizeze mai devreme. Curtea a luat ca dată de plecare la 1 În ianuarie 2020, nu decizia judecătorului de pace din 19 ianuarie 2023 prin care se confirmă ordinul de nejudiciare din 28 noiembrie 2022. În fața Curții, reclamantul susține mai întâi că a așteptat la sfârșitul anchetei penale și la opoziția sa înainte de a sesiza Curtea Constituțională. În cele din urmă, invocând partea procedurală a aceluiași articol, acesta contestă, de asemenea, ancheta penală desfășurată la nivel național, pe care o consideră ineficientă. În conformitate cu art. 1 din Convenție, Curtea Constituțională a respins, de asemenea, recursul său individual de către Curtea Constituțională din motive de prescripție a încălcat în mod disproporționat dreptul său de a avea acces la o instanță în sensul articolului 1 din convenție. 1 din Convenție? În special, care este regula de compensare a termenului aplicabil sesizării Curții Constituționale, și eventuala nerespectare a acestui termen (în acest caz, între 19 ianuarie și 20 februarie 2023, în funcție de decontul temporis), a avut un impact asupra admisibilității acțiunii? Dreptul la viață al fiului reclamantului, garantat prin art. 2 din convenție, a fost încălcat din cauza utilizării disproporționate a forței de către autorități în cadrul unei operațiuni de securitate (Giuliani și Gaggio c. Italia [GC], n 23458/02, § 208-10, CEDH 2011 (extracturi), McCann și alții c. Regatul Unit, 27 septembrie 1995, § 146-150, seria A n 324, și Erdo 19807/92, §§ 65-69, 25 aprilie 2006) Autoritățile responsabile cu planificarea și conducerea operațiunii militare au desfășurat vigilența necesară pentru a se asigura că orice risc de viață este redus la minimum ( McCann și altele, menționate anterior, § 195-213, Perk și alții c. Turcia, n 50739/99, § 53-73, 28 martie 2006, și Tagayeva și alte c. Rusia, n 26562/07 și 6 altele, §§ 562-63, 13 aprilie 2017) În ceea ce privește protecția procedurală a dreptului la viață (Salman c. Turcia [GC], nr 2286/93, § 104, CEDO 2000-VII Kaya c. Turcia, 19 februarie 1998, § 86-92, Rec. 1998-I, Güleç c. Turcia, 27 iulie 1998, § 81, Rec., 1998-IV, Ahmet Özkan și alții c. Turcia, n 21689/93, § 296-330, 6 aprilie 2004, și Kanlbaș c. Turcia, n 3244/96, § 39-51, 8 Decembrie 2005), ancheta efectuată la nivel național în prezenta cauză a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție În special, modul în care sistemul de justiție turc a răspuns la decesul fiului reclamantului a permis să se stabilească răspunderea agenților de stat în acest eveniment și să se asigure punerea în aplicare a dispozițiilor dreptului intern care asigură respectarea dreptului la viață (Külah și Koyuncu c. Turcia, n 24827/05, § 39-44, 23 aprilie 2013 și Kasap și alții c. Turcia, 8656/10, § 57-60, 14 ianuarie 2014) Procedura în cauză a fost efectuată cu celeritatea necesară (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], n 24014/05, § 178, 14 aprilie 2015) A luat Parchetul însărcinat cu dosarul toate măsurile rezonabile la dispoziția sa pentru a stabili circumstanțele cauzei și pentru a ajunge la concluzii bazate pe o analiză meticuloasă, obiectivă și imparțială a tuturor elementelor relevante (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç, citată anterior, §§ 174-75) A fost aceasta accesibilă reclamantului în măsura necesară pentru protejarea intereselor sale legitime (a se vedea, în principiu, Mustafa Tunç și Fecire Tunç, citată anterior, punctul 179) Respingerea de către Curtea Constituțională a acțiunii individuale introduse de reclamant pentru nerespectarea termenului de 30 de zile constituie un exces de formalism care duce la o atingere disproporționată a dreptului său de a avea acces la o instanță garantată prin art. 6 din Convenție (a se vedea, în principiu, Justine c. Franța, n 78664/17, §§ 32-38, 21 noiembrie 2024) Guvernul este rugat să furnizeze dosarul anchetei penale privind faptele care au stat la baza prezentei cereri.