AYDIN v. TÜRKİYE

Publicat la 2 ianuarie 2023 SECȚIUNE Cererea nr. 8512/20 Erkan AYDIN împotriva Türkiye depusă la 24 ianuarie 2020 a comunicat la 7 decembrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la detenția anterioară a reclamantului din cauza participării sale la o demonstrație ilegală la Adana la 23 august 2015. Potrivit documentelor din dosar, reclamantul a fost arestat și plasat în detenție preliminară pentru participarea la demonstrația de mai sus, care se presupune că a fost organizată în urma apelurilor PKK (Partiul muncitorilor kurdiști, o organizație armată ilegală) și a atacat ofițerii de poliție cu cocktailurile Molotov. Reclamantul indică că, în timpul procedurii penale, el a fost păstrat în detenție anterioară timp de nouă luni.

Reclamantul se plânge în principal de durata de detenție anterioară și de lipsa unor motive relevante și suficiente pentru a justifica detenția anterioară continuată. A eliminat reclamantul căile de recurs disponibile în dreptul intern în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 5 din Convenție? În măsura în care plângerile reclamantului nu se referă numai la durata detenției anterioare, ci se referă, de asemenea, la presupusul eșec al instanțelor naționale de a furniza motive relevante și suficiente pentru justificarea detenției anterioare inițiale și continuate, poate fi considerată o cerere de compensare în temeiul articolului 141 alineatul (1) litera (d) din Codul de procedură penală ca un remediu eficace în ceea ce privește aceste plângeri (a se vedea Selahattin Demirtaș c. Turcia (nr. 2) [GC], nr. 14305/17, § 213, 22 decembrie 2020)? A fost compatibilă detenția anterioară a reclamantului cu cerințele articolului 5 § 3 din Convenție?

În special: (i) Judecătorii care au ordonat detenția inițială anterioară a reclamantului și prelungirea detenției sale, și care au examinat obiecțiile depuse împotriva acestor decizii, își îndeplinesc obligația de a furniza motive relevante și suficiente pentru privarea libertății în cauză (a se vedea, în special, Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, § 102, CEDH 2016 (extracte))? (ii) Durata detenției anterioare a reclamantului a fost încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție?

Published on 2 January 2023

SECOND SECTION

Application no. 8512/20 Erkan AYDIN against Türkiye lodged on 24 January 2020 communicated on 7 December 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s pre-trial detention on account of his participation in an unlawful demonstration in Adana on 23 August 2015. According to the documents in the case file, the applicant was arrested and placed under pre-trial detention for participating in the above demonstration, which had allegedly been organised following calls by the PKK (Kurdish Workers’ Party, an illegal armed organisation) and attacking police officers with Molotov cocktails. The applicant indicates that during the criminal proceedings, he was kept in pre-trial detention for nine months. The applicant mainly complains about the length of his pre-trial detention and the lack of relevant and sufficient reasons to justify his continued pre-trial detention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant exhaust the remedies available in domestic law in relation to his complaints under Article 5 of the Convention? To the extent that the applicant’s complaints did not relate solely to the length of his pre-trial detention but also concerned the alleged failure of the domestic courts to provide relevant and sufficient reasons to justify his initial and continued pre-trial detention, can a compensation claim under Article 141 § 1(d) of the Code of Criminal Procedure be regarded as an effective remedy in respect of those complaints (see Selahattin Demirtaș v. Turkey (no. 2) [GC], no. 14305/17, § 213, 22 December 2020)? 2. Was the applicant’s pre-trial detention compatible with the requirements of Article 5 § 3 of the Convention?

In particular: (i) Did the judges who ordered the applicant’s initial pre-trial detention and the prolongation of his detention, and who examined the objections lodged against those decisions, fulfil their obligation to provide relevant and sufficient grounds for the deprivation of liberty in question (see, in particular, Buzadji v. the Republic of Moldova [GC], no. 23755/07, § 102, ECHR 2016 (extracts))? (ii) Was the length of the applicant’s pre-trial detention in breach of the “reasonable time” requirement under Article 5 § 3 of the Convention?