YAYGıN c. TURQUIE

Comunicat la 16 februarie 2021 Publicat la 11 martie 2021 A doua secțiune Cerere nr 12254/20 Yaygin împotriva Turciei introdusă la 2 martie 2020 Faptele și obiecțiunile referitoare la această cerere sunt rezumate în decizia Curții, care este disponibilă pe HUDOC. RĂSPUNSURI CU PĂRȚILE Părțile sunt invitate să prezinte o copie a tuturor documentelor referitoare la arestarea provizorie a reclamantului (în special, toate cererile de eliberare în libertate prezentate de solicitant, inclusiv obiecțiile formulate de acesta împotriva deciziilor privind plasarea sa și menținerea sa în detenție provizorie, toate hotărârile pronunțate în această privință).

Se poate considera că reclamantul a epuizat căile de atac interne în ceea ce privește obiecțiile sale referitoare la insuficiența motivelor care stau la baza detenției provizorii În special, art. 141 alineatul (1) litera (d) din Codul de procedură penală permite luarea în considerare a motivelor pe care le prezintă instanțele care au dispus punerea în detenție și menținerea în detenție, indiferent de durata detenției (a se vedea, Selahattin Demirtaș c. Turcia 2) [GC], n 14305/17, § 213, 22 decembrie 2020) ? Guvernul este invitat să prezinte o copie a exemplelor de hotărâri ale instanțelor naționale referitoare la: art. 141 alineatul (1)(d) din Codul de procedură penală.

A existat o încălcare a articolului 5 alineatele (1) (c) și (3) din convenție, în măsura în care reclamantul se plânge de insuficiența motivelor invocate de instanțele naționale pentru a justifica reținerea provizorie a acestuia În această privință, se poate considera că, în deciziile privind punerea și menținerea în detenție a reclamantului, simpla trimitere la faptul că persoana acuzată a fost inclusă printre infracțiunile clasate este suficientă pentru a îndeplini obligația magistratului de a prezenta motive relevante și suficiente în sprijinul privării de libertate (a se vedea în special articolele 100 și 101 din Codul de procedură penală) În mod similar, se poate considera că magistrații care au dispus plasarea și menținerea în detenție provizorie a reclamantului și care au examinat opoziția formulată împotriva acestei măsuri și-au îndeplinit obligația de a furniza motive relevante și suficiente în sprijinul privării de libertate în cauză (a se vedea, printre altele, Buzadji c. Republica Moldova [GC], n 23755/07, § 102, CEDO 2016 (extracturi)) În plus, durata detenției provizorii a reclamantului este compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul alineatului (3) din art. 5 din Convenție

Communiquée le 16 février 2021 Publié le 11 mars 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 12254/20 İlyas YAYGIN contre la Turquie introduite le 2 mars 2020 Les faits et les griefs relatifs à cette requête sont résumés dans la décision de la Cour, qui est disponible sur HUDOC.

QUESTIONS AUX PARTIES

Les parties sont invitées à produire une copie de tous les documents relatifs à la détention provisoire du requérant (notamment, toutes les demandes de mise en liberté présentées par le requérant, y compris les oppositions formées par celui-ci contre les décisions relatives à son placement et maintien en détention provisoire, toutes les décisions rendues à cet égard).

Peut-on considérer que le requérant a épuisé les voies de recours internes s’agissant de ses griefs relatifs à l’insuffisance des motifs justifiant sa détention provisoire ? Plus particulièrement, l’article 141 § 1(d) du Code de procédure pénale permet-il la prise en compte de la suffisance des motifs fournis par les tribunaux ayant ordonné la mise et le maintien en détention, indépendamment de la durée de cette détention (voir, Selahattin Demirtaș c. Turquie (n o 2) [GC], n o 14305/17, § 213, 22 décembre 2020) ? Le Gouvernement est invité à produire copie des exemples de décisions des juridictions nationales relatives à l’article 141 § 1(d) du Code de procédure pénale.

Y a-t-il eu violation de l’article 5 §§ 1 c) et 3 de la Convention, dans la mesure où le requérant se plaint de l’insuffisance des motifs invoqués par les juridictions nationales pour justifier sa détention provisoire ? À cet égard, peut-on considérer que dans les décisions relatives à la mise et au maintien en détention du requérant la simple référence au fait que l’infraction reprochée au requérant figurait parmi les infractions cataloguées est suffisante pour satisfaire à l’obligation pour le magistrat d’avancer des motifs pertinents et suffisants à l’appui de la privation de liberté (voir notamment les articles 100 et 101 du code de procédure pénale) ? De même, peut-on considérer que les magistrats ayant ordonné le placement et le maintien en détention provisoire du requérant et ayant examiné les oppositions formées contre cette mesure ont satisfait à leur obligation de fournir des motifs pertinents et suffisants à l’appui de la privation de liberté en question (voir, notamment, Buzadji c. République de Moldova [GC], n o 23755/07, § 102, CEDH 2016 (extraits)) ? En outre, la durée de la détention provisoire du requérant est-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens du paragraphe 3 de l’article 5 de la Convention ?