1ra-1317/2022 — art.192/1 al.2 lit.a CP

1ra-1317/2022 — art.192/1 al.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 1ra-1317/22

1-18002241-01-1ra-25082022

Curtea Supremă de Justiție

Î N C H E I E R E

20 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

în componența completului de judecată:

Președinte – Talpă Boris

Judecători – Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu

Examinând fără citarea părților, admisibilitatea recursurilor declarate de către

avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Velcinschi Dmitri și de către inculpatul

Velcinschi Dmitri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 17 mai

2022, în cauza penală în privința lui,

Velcinschi Dmitri xxxxx,

Termenii de examinare:

Prima instanță: 22.05.2018 – 19.07.2019;

Instanța de apel: 17.08.2019 – 15.10.2019;

Instanța de recurs: 20.12.2019 – 15.09.2020;

Instanța de apel: 11.12.2020 – 31.03.2021;

Instanța de recurs: 19.07.2021 – 18.10.2021;

Instanța de apel: 23.12.2021 – 17.05.2022;

Instanța de recurs: 25.08.2022 – 20.03.2024.

Asupra motivelor invocate în recursuri, în baza materialelor din dosar, Completul

de judecată

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod

penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor prevăzute la art. 3641 Cod de

procedură penală, a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat, pe

un termen de probațiune de 2 ani.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate conform

sentinței Judecătoriei Ceadâr-Lunga din 05 decembrie 2013, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 90 alin. (11) Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 5 ani.

De la inculpat s-a încasat, în beneficiul statului cheltuieli judiciare în sumă de

1881 lei.

Prin aceeași sentință au fost condamnați Bejenari Ivan și Mihu Piotr, însă în

privința acestora hotărârile judecătorești nu au fost contestate.

1

împreună cu Bejenari Ivan și Mihu Piotr, la 10 aprilie 2018, orele 01:00, acționând în

scopul răpirii mijlocului de transport fără scopul sustragerii lui, prin acces liber au

pătruns în salonul automobilului xxxxx, ce îi aparține lui xxxxx și ce se afla pe strada

lângă casa lui, amplasată pe str-la Voroșilov, nr. 1, mun. Ceadâr-Lunga, unde cu ajutorul

cheii de aprindere, ce se afla în torpedoul automobilului, au pornit automobilul sus-

indicat și s-au deplasat cu el prin mun. Ceadâr-Lunga, după ce s-au îndreptat spre s.

Gaidarî, r-nul Ceadâr-Lunga, iar la intrarea în localitatea indicată, au lăsat automobilul

„xxxxx.

Astfel, acțiunile lui Velcinschi Dmitri au fost încadrate juridic în baza art. 1921

alin. (2) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi – ”răpirea mijlocului de transport fără

scopul sustragerii lui, săvârșită de două sau mai multe persoane”.

Găgăuzia, sediul Ceadâr-Lunga, Ianac Dmitrii, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Velcinschi Dmitri să-i fie

aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 85 Cod penal, o pedeapsă

definitivă de 5 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

La fel, a solicitat ca în privința inculpaților Bejenari Ivan și Mihu Piotr să fie

stabilit tipul penitenciarului de executare a pedepsei – penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea apelului a invocat că, stabilirea unei pedepse cu suspendare

condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii intenționate, în timp ce

termenul închisorii constituie mai mult de 5 ani, este ilegală.

2019, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre în partea

stabilirii pedepsei după cum urmează:

Lui Velcinschi Dmitrii în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă de 2 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Velcinschi Dmitrii de 2 ani

închisoare, s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Lui Bejenari Ivan în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă de 2 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Bejenari Ivan de 2 ani închisoare,

s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Lui Mihu Piotr în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă de 2 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Mihu Piotr de 2 ani închisoare, s-a

suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea deciziei a relatat că, conform certificatului Biroului de

probațiune Ceadâr-Lunga din 05.06.2019, Velcinschi D. nu se află la evidență, or,

termenul de probațiune a expirat la 03.01.2019.

Prin urmare, nu poate fi adăugată pedeapsa sentinței din 05.12.2013, întrucât

inculpatul a executat-o până la emiterea prezentei sentințe.

Găgăuzia, sediul Central, Gheorghieva Fedora, a declarat recurs ordinar, în care a

solicitat casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

2

stabilită pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

5.1. În motivarea recursului a menționat că, Velcinschi D. a fost condamnat la 5

ani 6 luni închisoare, cu suspendarea executării ei pe un termen de probă de 5 ani, însă nu

a făcut concluzii corespunzătoare și, din nou, fiind în termen de probă, la 10.04.2018 a

săvârșit o infracțiune intenționată.

În conformitate cu cerințele alin. (1) art. 85 Cod penal, dacă, după pronunțarea

sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă

infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin

noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Instanța de

apel a ignorat aceste cerințe ale legislației penale.

În astfel de circumstanțe, reieșind din principiul individualizării pedepsei,

stabilindu-i condamnatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

fără aplicarea art. 85 Cod penal, nu va putea asigura atingerea scopului pedepsei penale.

septembrie 2020, recursul ordinar a fost admis, casată decizia contestată în partea

stabilirii pedepsei și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

6.1. În motivarea deciziei a menționat că, instanța de apel eronat și-a motivat

soluția prin faptul că, la momentul pronunțării sentinței în cauză, inculpatul deja ispășise

pedeapsa stabilită anterior, or, inculpatul a comis fapta imputată până la expirarea

termenului de probă.

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont întocmai de prevederile alin. (1) art. 85 Cod

penal, interpretându-le eronat. Or, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea

completă a pedepsei, (nu însă, înainte de pronunțarea sentinței) condamnatul a săvârșit o

nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

Totodată, aplicând prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal, instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune o infracțiune din imprudență sau

o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii condamnării

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de către instanța de

judecată, la propunerea organului care exercită supravegherea asupra comportamentului

celor condamnați cu suspendarea executării pedepsei.

Prin urmare, decizia instanței de apel în cauza dată, este afectată de motivarea

insuficientă a soluției adoptate cu privire la stabilirea felului și mărimii pedepsei aplicate,

inclusiv prin încălcarea procedurii de stabilire a termenului de probă și aprecierea eronată

a faptului precum că la momentul pronunțării sentinței expirase termenul precedent de

probă.

2021, apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, după cum urmează:

Velcinschi Dmitri a fost condamnat în baza art. 1921 alin (2) lit. a) Cod penal la 2

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 4 ani.

7.1. În motivarea deciziei a relatat că, inculpatul a fost condamnat prin sentința

judecătoriei Ceadâr-Lunga din 05.12.2013 pe art. 187 alin. (2), 188 alin. (2), 186 alin. (2),

84, 85, 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

3

pedepsei pe un termen de probă de 5 ani.

Astfel, la momentul comiterii noii infracțiuni și anume la 10.04.2018, inculpatul

avea antecedente penale nestinse.

Totodată, pedeapsa numită anterior inculpatului a fost executată, ce se confirmă

prin certificatului Biroului de Probațiune din 05.06.2019, conform căruia în prezent

Velcinschi D. nu se află la evidență la Biroul de Probațiune Ceadâr-Lunga, termenul de

probațiune fiind expirat la 03.01.2019.

În contextul celor elucidate, lipsesc temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 85

Cod penal, întrucât la momentul emiterii sentinței din 19.07.2019, inculpatul șia ispășit

integral pedeapsa în baza sentinței din 05.12.2013.

Așadar, este nefondat argumentul procurorului privind anexarea la pedeapsa

inculpatului a celei neexecutate, numite prin sentința 13.12.2013.

Prin urmare, numirea pedepsei inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, reieșind din circumstanțele cauzei, v-a corespunde criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, fiind proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii, ce se califică ca infracțiune mai puțin gravă, și oferă posibilitatea corectării și

reeducării celui vinovat, luând în considerare principiul umanismului legii penale,

prevăzut de art. 4, 61 Cod penal.

Găgăuzia, oficiul Central, Lilia Sârbu, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei

decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

8.1. În motivarea recursului a indicat că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel

eronat a ajuns la concluzia că nu sunt aplicabile prevederile art. 85 Cod penal, reieșind

din faptul că, la 19.07.2019, pedeapsa stabilită lui Velicinschi D., prin sentința precedentă

deja a fost executată.

Or, instanța de apel nu a interpretat corect prevederile art. 90 alin. (10) Cod penal

care prevăd că, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei săvârșește în perioada de probațiune o nouă infracțiune intenționată, instanța de

judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85, dacă, după caz, nu sunt aplicabile

prevederile alin. (11) din prezentul articol.

Astfel, nu se cere anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, deoarece potrivit legii, intervine anularea de drept din momentul săvârșirii unei

noi infracțiuni intenționate în decursul termenului de probă, ceea ce și a avut loc în cazul

cercetat.

Mai mult, în art. 90 alin. (10) Cod penal este clar menționat, că pedeapsa se

stabilește conform art. 85 Cod penal, dacă anume în momentul comiterii unei noi

infracțiunii persoana se afla pe termen de probă, dar nu la data pronunțării sentinței sau

deciziei, așa cum a interpretat instanța de apel.

Velcinschi D. a comis infracțiunea la 10.04.2018, adică în perioada de probă

stabilită prin sentința din 05.12.2013, respectiv instanța de apel, la stabilirea pedepsei

eronat nu a aplicat în privința lui prevederile art. 85 Cod penal, aceste circumstanțe fiind

menționate și în decizia Curții Supreme de Justiție din 15.09.2020.

Totodată, instanța de fond și instanța de apel nu au luat în considerație că

inculpatul, fiind condamnat în mod repetat pentru comiterea infracțiunilor similare și cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu a făcut careva concluzii, dimpotrivă a

continuat activitatea infracțională, fiind sigur că va scăpa de pedeapsa. Respectiv,

pedepsele stabilite anterior nu au avut careva efect asupra inculpatului, nu au influențat

asupra corectării și reeducării lui.

4

octombrie 2021, s-a admis recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia Oficiul Central, Lilia Sîrbu, casată total decizia Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 31 martie 2021, în privința inculpatului Velcinschi Dmitri, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

9.1. În motivarea deciziei a menționat că, prima instanță a ignorat totalmente

prevederile art. 90 alin. (1) și (10) Cod penal, ori, în cazul în care cel condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei - dacă, în perioada de probațiune pe care

l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune, comite totuși în perioada de

probațiune o nouă infracțiune intenționată, instanța care judecă cauza nu mai poate aplica

față de inculpat, repetat, prevederile art. 90 alin (1) Cod penal, fiind obligată să-i

stabilească pedeapsa conform art. 85 alin. (1) și (3) Cod penal, adică prin adaugire, în

întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a

pedepsei stabilite de sentința anterioară, iar pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de

sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi

infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a

instanței de judecată.

La fel a indicat că, prima instanță a sfidat și prescripțiile din art. 90 alin. (1) Cod

penal, care prevede clar și univoc că aplicarea acestui articol este posibilă doar în cazul

stabilirii pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție, pe când instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare, deci peste limita maximă nominalizată.

Mai mult, prima instanță a dispus divergent și neclar în dispozitivul sentinței

aplicarea de două ori a prevederilor art. 90 Cod penal, adică până și după stabilirea

pedepsei definitive.

A invocat instanța de recurs și că, instanța de apel nu a reacționat în modul

prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, nominalizate supra,

repetându-le întocmai.

Prin urmare, instanța de apel a ignorat totalmente prevederile art. 90 alin. (1) și

(10) Cod penal, că în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei - dacă, în perioada de probațiune pe care l-a fixat, condamnatul nu va

săvîrși o nouă infracțiune, comite totuși în perioada de probațiune o nouă infracțiune

intenționată, instanța care judecă cauza nu mai poate aplica față de inculpat, repetat,

prevederile art. 90 alin (1) Cod penal, fiind obligată să-i stabilească pedeapsa conform

art. 85 alin. (1) și (3) Cod penal, adică prin adaugire, în întregime sau parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară,

iar pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât

pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a

pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată.

A sfidat și art. 90 alin. (10) Cod penal, care prescrie clar că, în cazul în care cel

condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de

probațiune o nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în

condițiile art. 85.

În aceiași măsură a omis prevederile art. 436 alin. (2), (3) Cod de procedură

penală, conform căror pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt

obligatorii (pct. 6., 7. din decizie).

Or, în decizia din 15.09.2020, instanța de recurs a statuat clar și cert că:

„...instanța de apel eronat și-a motivat soluția prin faptul că, la momentul pronunțării

sentinței în cauză, inculpatul deja ispășise pedeapsa stabilită anterior, or, inculpatul a

comis fapta imputată până la expirarea termenului de probă..., ...instanța de apel nu a

5

ținut cont întocmai de prevederile alin. (1) art. 85 Cod penal, interpretându-le eronat.

Or, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, (nu însă,

înainte de pronunțarea sentinței) condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de

judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea

neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară...„.

A statuat instanța de recurs că, împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța

de fond și de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat

hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, aplicând pedepse

individualizate contrar prevederilor legale și că recursul ordinar este întemeiat.

a admis recursul, s-a casat parțial sentința în cauza penală doar privind-l pe Velcinschi

Dmitri acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin.(2) lit. a) Cod penal, în

partea stabilirii pedepsei și pronunță în această parte o hotărâre nouă, după cum urmează:

Lui Velcinschi Dmitri în baza art.1921 alin.(2) lit.a) Cod penal, cu aplicarea art.

3641 alin.(8) Cod de procedură penală, s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Conform art. 85 alin.(1), (3) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin cumul

parțial, prin adăugirea parțială a pedepsei neexecutate stabilite prin sentința Judecătoriei

Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din 05 decembrie 2013, s-a stabilit lui Velcinschi Dmitri

pedeapsa definitivă – închisoare de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Velcinschi Dmitri s-a luat sub strajă imediat în sala de judecată.

Executarea pedepsei s-a calculat începând cu data de 17 mai 2022, cu includerea

termenului de reținere din data de 11 aprilie 2018 până la 14 aprilie 2018.

În rest sentința s-a menținut.

10.1. În motivarea deciziei a menționat că, instanța de fond just a adăugat parțial,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 05

decembrie 2013, și i-a stabilit inculpatului Velcinschi Dmitrii, pedeapsa definitivă sub

formă de 5 ani și 6 luni închisoare, însă eronat a aplicat prevederile art.90 alin.(11) Cod

penal și a suspendat condiționat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

probațiune de 5 ani.

În consecință instanța de fond a omis prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, care

prevede clar și univoc că aplicarea acestui articol este posibilă doar în cazul stabilirii

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție, pe când instanța de fond i-a aplicat inculpatului Velcinschi Dmitri pedeapsa de 5

ani și 6 luni închisoare, peste limita maximă nominalizată.

În acest context, a relatat că, la stabilirea pedepsei urmează să fie analizat

comportamentul persoanei pe întreagă perioada a vieții sale până la comiterea

infracțiunii, și după comiterea infracțiunii, deoarece momentul comiterii infracțiunii,

reprezintă doar o perioada scurtă, care nu permite de a analiza personalitatea persoanei,

doar în baza acestei perioade.

Instanța de apel a concluzionat că, corectarea și reeducarea inculpatului Velcinschi

Dmitri va fi posibilă doar prin izolarea acestuia de societate, în situația în care este

imposibil de aplicat repetat față de inculpat prevederile art. 90 alin.(1) Cod penal, iar

pedeapsa definitivă pentru cumul de sentințe necesită a fi stabilită reieșind din

prevederile art. 85 alin.(1), (3) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat necesar ai stabili inculpatului Velcinschi

Dmitri pedeapsa pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin.(2) lit. a) Cod

penal, cu aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe

6

un termen de 2 ( doi) ani.

Conform art. 85 alin.(1) (3) Cod penal, pentru cumul de sentințe prin cumul

parțial, prin adăugirea parțială a pedepsei neexecutate stabilite prin sentința Judecătoriei

Comrat sediul Ceadîr-Lunga din 05 decembrie 2013, instanța de apel a considerat necesar

de stabilit lui Velcinschi Dmitri pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen

de 5 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia, precum și de scopul pedepsei penale.

11.1. Avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Velcinschi Dmitri, care, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel din 17 mai 2022, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel este una ilegală și

prea aspră.

Instanțele de judecată nu au luat în considerație că, inculpatul a solicitat

examinarea cauzei penale în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, recunoscându-și

vinovăția imputată.

La fel invocă că, inculpatul a cerat o familie, are la întreținere un copil mic, este

angajat în câmpul muncii.

Mai mult, relatează că, pedeapsa aplicată este una prea aspră și aflarea inculpatului

în anturajul altor condamnați, va influența negativ asupra fonului psiho-emoțional și a

comportamentului acestuia în viitor.

11.2. Inculpatul Velcinschi Dmitri, care a solicitat ca acestuia să-i fie aplicată o

pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

În motivarea recursului invocă că, vinovăția în infracțiunea imputată o recunoaște,

se căiește de acțiunile infracționale comise.

referință prin care solicită inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit

de temeiuri legale.

dosar, completul de judecată conchide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele

considerente.

Primordial, instanța de recurs va face trimitere la prevederile Legii nr. 246 din

31.07.2023 pentru modificarea unor acte normative (în vigoare - art. IV, V pct. 1–9 și

11–16 și art. VII din 01.09.2023), prin care s-au operat modificări și la Codul de

procedură.

În corespundere cu prevederile art. XI. alin. (3) din Legea nr. 246 din

31.07.2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în baza materialelor din dosar și un complet din 3 judecători,

prin încheiere, declară inadmisibil recursul dacă, este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului este de două luni de la data comunicării deciziei integrale.

7

Urmare lecturării materialelor cauzei penale vizate, se conchide că, recurenții au

depus recursurile în termenul prevăzut la art. 422 Cod de procedură penală.

Lecturând argumentele invocate în recursuri, se reține că, deși recurenții nu au

invocat nici un temei de drept prevăzut la prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, din conținutul recursurilor se atestă dezacordul cu stabilirea de către instanța de

apel, în privința inculpatului a unei pedepse prea aspre, argument ce se încadrează la art.

427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, se atestă că, motivele

invocate de către recurenți, prin prisma temeiului prevăzut la art. 427 alin. (1), pct. 10)

Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea în speță, nefiind constatate careva

erori de drept.

Se reține că, în speță nu se contestă starea de fapt stabilită de instanța de apel și

nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, în esență, criticile recurenților rezumându-

se asupra aprecierii instanței a circumstanțelor cauzei care au determinat concluzii

neîntemeiate privind individualizarea pedepsei.

La caz, se constată că, instanța de apel, potrivit deciziei din 17 mai 2022, a admis

recursul, a casat parțial sentința în cauza penală doar privind-l pe Velcinschi Dmitri

acuzat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin.(2) lit. a) Cod penal, în partea

stabilirii pedepsei și a pronunțat în această parte o hotărâre nouă, după cum urmează:

Lui Velcinschi Dmitri în baza art. 1921 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art.

3641 alin.(8) Cod de procedură penală, s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Conform art. 85 alin.(1), (3) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin cumul

parțial, prin adăugirea parțială a pedepsei neexecutate stabilite prin sentința Judecătoriei

Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din 05 decembrie 2013, s-a stabilit lui Velcinschi Dmitri

pedeapsa definitivă – închisoare de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Velcinschi Dmitri s-a luat sub strajă imediat în sala de judecată.

Executarea pedepsei s-a calculat începând cu data de 17 mai 2022, cu includerea

termenului de reținere din data de 11 aprilie 2018 până la 14 aprilie 2018.

În rest sentința s-a menținut.

Completul de judecată notează că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea

altor persoane.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei

penale poate fi atins prin stabilirea unei pedepse mai blânde, sau a unei pedepse mai

aspre prevăzute în normă.

În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de Lege, ceea ce la caz s-a realizat.

8

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

stabilite asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia.

Reieșind din materialele cauzei se atestă că, în urma solicitării și înscrisului

autentic al inculpatului (f.d. 19, Vol. II), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală.

În consecință, inculpatului, urmare infracțiunii imputate, cu aplicarea prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-au fost calculate noi limite ale pedepsei cu

închisoarea.

De asemenea, se conchide că, instanța de apel, corect și just, conform art. 85

alin.(1), (3) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin cumul parțial, prin adăugirea

parțială a pedepsei neexecutate stabilite prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-

Lunga din 05 decembrie 2013, i-a stabilit lui Velcinschi Dmitri pedeapsa definitivă –

închisoare de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Referitor la alegația recurenților, precum că, inculpatului i-a fost stabilită o

pedeapsă prea aspră, solicitând astfel stabilirea unei pedepse cu aplicarea art. 90 Cod

penal, completul de judecată constată că, aceste concluzii sunt vădit neîntemeiate, or,

aplicarea acestor prevederi are la originea sa personalitatea inculpatului, modalitatea și

gravitatea infracțiunii săvârșite, comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii.

În acest sens, se atestă că, inculpatul Velcinschi Dmitrii, potrivit revendicării,

anterior a fost vizat în multiple cauze penale, ceea ce denotă conflictul acestuia cu Legea

penală (f.d. 62-63, Vol. I).

Circumstanțele respective denotă clar că, stabilirea unei pedepse mai blânde în

privința inculpatului, nu-și va atinge scopul corectării și reeducării acestuia.

În concluzie, în atingerea scopului de restabilire a echității sociale și prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni din partea inculpatului, instanța de apel corect a constatat că,

corectarea și reeducarea inculpatului, poate fi atinsă doar prin stabilirea pedepsei cu

închisoarea.

Mai mult, se statuează că, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată ca o atitudine

tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea

societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, or, practica judiciară

demonstrează că, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă

nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, este important de specificat că, în cazul unei privări de libertate, este

deosebit de important să fie respectat principiul general al securității juridice.

Prin urmare, este esențial ca condițiile privării de libertate să fie clar definite în

dreptul național și legea însăși să fie previzibilă în aplicare pentru a satisface cerința

”legalității”, un standard din practica CEDO, care impune normelor de drept să fie

suficient de precise, întrucât să permită persoanei, să prevadă rezonabil consecințele ce

pot deriva dintr-un anumit comportament în circumstanțele particulare ale cauzei sale.

În cele din urmă, la caz, inculpatul a avut parte de un proces penal echitabil în

privința sa, unde instanța de apel, primordial, în scopul neadmiterii privării arbitrare de

libertate, au ținut cont ca pedeapsa inculpatului să fie una echitabilă și proporțională

scopului Legii penale.

9

În aceste condiții, eroarea de drept specificată în recursuri, nu și-a găsit confirmare

la examinarea acestuia, cele descrise căpătând forma unor alegații declarative care nu pot

fi puse la baza admisibilității recursurilor.

Prin urmare, se constată, că instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 85 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, ținând

cont de scopul pedepsei, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite.

Mai mult ca atât, completul de judecată conchide că, temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe

care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.

61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context se atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel,

nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune

inadmisibilitatea recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

Completul de judecată

D I S P U N E :

Inadmisibilitatea recursurilor declarate de către avocatul Grosu Eugen în numele

inculpatului Velcinschi Dmitri și de către inculpatul Velcinschi Dmitri, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 17 mai 2022, în cauza penală în privința lui

Velcinschi Dmitri xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Talpă Boris

Judecători Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

10