1ra-644/2020 — art. 191-1 alin. 2, lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 191-1 alin. 2, lit. a CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10,12 CPP
1ra-644/2020 — art. 191-1 alin. 2, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-644/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 septembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar
declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul Central,
Gheorghieva Fedora, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel
Comrat din 15 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui
Velcinschi Dmitri xxxx, născut la xxxx, originar și
locuitor al mun. xxxx, str. xxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 22.05.2018 – 19.07.2019;
instanța de apel: 17.08.2019 – 15.10.2019;
instanța de recurs ordinar: 20.12.2019 – 15.09.2020;
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală,
legal executată.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Comrat, (sediul Ceadîr-Lunga) din 19 iulie 2019,
cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală:
- Velcinschi Dmitri a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.
În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa numită sub formă de
închisoare în privința lui Velcinschi Dmitri s-a dispus să nu fie pusă în executare,
dacă în decursul a 2 (doi) din termenul de probațiune nu va săvârși o nouă
infracțiune și prin comportament exemplar și munca cinstită își va justifica
încrederea, care a fost acordată.
În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal prin cumul de sentințe la
pedeapsa numită a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei în baza
sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 05 decembrie 2013, și a fost stabilită
pedeapsa definitivă lui Velcinschi Dmitri sub formă de închisoare pe termen de 5
(cinci) ani și 6 (șase) luni.
În conformitate cu art. 90 alin. (11) Cod penal, pedeapsa numită sub formă
de închisoare în privința lui Velcinschi Dmitri s-a dispus să nu fie pusă în
executare, dacă în decursul a 5 (cinci) ani ai termenului de probațiune nu va comite
1
o nouă infracțiune și prin comportament exemplar și munca cinstită își va
îndreptăți încrederea care i-a fost acordată.
A fost obligat inculpatul Velcinschi Dmitri să nu-și schimbe domiciliul
și/sau reședința fără autorizarea organului competent.
A fost pusă pe seama Biroului de Probațiune Ceadîr-Lunga obligația de a
supraveghea inculpatul cu suspendarea executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul Velcinschi Dmitri în conformitate cu art. 90 alin. (6)
lit. f) Cod penal, să participe la programul de probațiune.
Măsura de reprimare sub formă de declarație de nepărăsire a locului de trai,
aplicată la 14 aprilie 2018 în privința inculpatului Velcinschi Dmitri s-a dispus să
fie considerată ca fiind încetată în baza temeiurilor de drept la expirarea
termenului, prevăzut de lege, conform art. 195 alin. (5) p. 1) Cod de procedură
penală.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
La fel, prin sentință Bejenari Ivan și Mihu Piotr au fost recunoscuți vinoveți
de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, în privința
cărora în prezent hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar.
A fost încasat în mod solidar din contul lui Velcinschi Dmitri, Bejenari Ivan
și Mihu Piotr, cheltuielile de judecată în sumă de 1881 (una mie opt sute optzeci și
unu) lei, suportate pentru efectuarea acțiunilor procesuale.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, Velcinschi Dmitri
împreună cu Bejenari Ivan și Mihu Piotr pe 10 aprilie 2018, aproximativ la orele
01:00 noaptea, acționând cu scop de a răpi mijlocul de transport fără scop de a-1
sustrage, prin acces liber au pătruns în salonul automobilului de marca „xxxxx”,
cu xxxxx, aparținut lui Constantinov Nicolai și aflat pe stradă lângă casa lui,
amplasată pe str-la Voroșâlov nr. 1 mun. Ceadîr-Lunga, unde cu ajutorul cheii de
aprindere, aflat în sertarul automobilului au pornit automobilul susmenționat și
au deplasat cu el, deplasîndu- se și trecând cu acest automobil prin mun. Ceadâr-
Lunga, după care s-au pornit în s. Gaidarî, raionul Ceadîr-Lunga, unde la intrare
în localitatea nominalizată au părăsit și au lăsat automobilul de marca “Mercedes
xx”, cu numărul de înmatriculare xxxx.
Astfel, Velcinschi Dmitri, prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea
prevăzută de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal în baza indiciilor - răpirea mijlocului
de transport fără scop de a-1 sustrage, comisă de două sau mai multe persoane.
Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura UTA
Găgăuzia, sediul Ceadâr-Lunga, Ianac Dmitrii prin care a solicitat admiterea
apelului, casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea
unei noi hotărâri în această parte, prin care inculpatului Velcinschi Dmitri, să fie
stabilită o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 1921 alin. (2)
lit. a) Cod penal, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu executarea pedepsei în
instituție penitenciară de tip semiînchis.
În conformitate cu art. 85 Cod penal, să fie adăugată la pedeapsa aplicată,
pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 13
2
decembrie 2013 și stabilirea unei pedepse definitive sub formă de închisoare pe un
termen de 5 ani și 6 luni închisoare în instituție penitenciară de tip semiînchis,
luându-l sub strajă în sala ședinței de judecată.
3.1. În motivarea apelului procurorul a indicat că:
- stabilirea unei pedepse cu suspendare condiționată a executării pedepsei
pentru săvârșirea infracțiunii intenționate, în timp ce termenul închisorii
constituie mai mult de 5 ani, este ilegală;
- stabilind pedeapsa sub formă de închisoare în privința inculpatului, cu
încălcarea art. 72 Cod penal și art. 385 alin. (1) p. 9) Cod de procedura penală,
instanța nu a stabilit tipul instituției penitenciare, în care urmează să fie executată
pedeapsa sub formă de închisoare;
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 15 octombrie
2019 a fost admisă cererea de apel declarată de către procurorul în Procuratura
UTA Găgăuzia, sediul Ceadâr-Lunga, Ianac Dmitrii, casată sentința Judecătoriei
Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din 19 iulie 2019 în partea stabilirii pedepsei și
pronunțată în această parte o nouă hotărâre, prin care Velcinschi Dmitri a fost
recunoscut vinovat în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-i numită o
pedeapsă cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod penal sub formă de 2 (doi) ani
închisoare cu executarea pedepsei în instituție penitenciară de tip semiînchis.
În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa numită sub
formă de închisoare în privința lui Velcinschi Dmitri, să nu fie pusă în executare,
dacă în decursul a 3 (trei) ani, de probațiune nu va comite o nouă infracțiune și
prin comportament exemplar și munca cinstită își va justifica încrederea, care a
fost acordată.
A fost obligat Velcinschi Dmitri să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința
fără autorizarea organului competent.
A fost pusă pe seama Biroului de probațiune Ceadîr-Lunga obligația de a-l
supraveghea pe condamnatul Velcinschi Dmitri spre suspendarea condiționată a
executării pedepsei.
4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța
de fond a ținut cont de prevederile articolelor 75 și 78 Cod penal, art. 3641 alin. (8)
Cod de procedură penală și i-a numit inculpatului Velcinschi Dmitri o pedeapsă
definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu aplicarea art. 90 Cod
penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Instanța de apel a indicat că, instanța de fond a dat o calificare justă faptei
inculpatului Velcinschi Dmitri, vinovăția căruia în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal nu se contestă și se confirmă prin
materialele cauzei, prin probele dobândite atât în cadrul urmăririi penale, cît și
prin cele constatate în ședința de judecată a primei instanțe, în timp ce sentința se
atacă de către partea acuzării doar în partea stabilirii pedepsei inculpatului,
precum și a tipului de instituție penitenciară, în care urmează să fie executată
pedeapsa.
3
Cu referire la prevederile art. 7,75 Cod penal, instanța de apel a considerat
că normele procesuale au fost respectate de către instanța de judecată la numirea
pedepsei sub formă de închisoare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Instanța de apel a stabilit că inculpatul nu se află la evidența medicului
narcolog și psihiatru, conform notei informative a ofițerului superior al sectorului
de poliției nr. 1 IP Ceadîr- Lunga din 19 aprilie 2018 se caracterizează negativ,
conform caracteristicii Școlii profesionale, or.Ceadîr-Lunga din 15 ianuarie 2018 se
caracterizează pozitiv, conform certificatului IMSP CS Ceadîr- Lunga din 02 mai
2019 soția inculpatului are sarcina de 20 de săptămâni, este cu antecedente penale,
conform certificatului Biroului de probațiune Ceadîr-Lunga din 05 iunie 2019,
inculpatul în prezent nu se află la evidenta Biroului de probațiune, termenul de
probațiune a expirat la 03 ianuarie 2019.
Instanța de apel a menționat că, instanța de fond a ținut cont de
circumstanțele atenuante în conformitate cu art. 76 Cod penal, date personale ale
inculpatului Velcinschi Dmitri și gradul pericolului social al infracțiunii comise,
just a ajuns la concluzia privind inoportunitatea executării de către inculpatului a
pedepsei sub formă de închisoare, deoarece corectarea și reeducarea inculpatului
este posibilă fără izolarea de societate, aplicând față de inculpat a prevederilor art.
90 Cod penal. Însă, la stabilirea termenului de probă de 2 ani de pedeapsă
condiționată, nu a luat în considerație date personale ale inculpatului și are
antecedente penale.
Instanța de apel a constatat că inculpatului Velcinschi Dmitrii urmează să-i
fie numită pedeapsa sub formă de închisoare, ținând cont de prevederile
articolului 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sub formă de 2 ani închisoare
cu executarea pedepsei în instituție penitenciară de tip semiînchis cu aplicarea art.
90 Cod penal cu termen de probă 3 ani.
De asemenea prin materialele cauzei s-a constatat că instanța aplicând în
privința inculpatului Velcinschi Dmitrii prevederile art. 85 Cod penal și prin
cumul de sentințe a adăugat parțial la pedeapsa numită partea neexecutată a
pedepsei stabilite în baza sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 05 decembrie
2013, numindu-i definitiv lui Velcinschi Dmitri pedeapsa sub formă de închisoare
pe termen de 5 ani și 6 luni.
Instanța de apel a considerat că instanța de fond eronat a ajuns la concluzia
privind numirea pedepsei inculpatului, luând în considerare prezența
antecedentelor penale, deoarece antecedente penale existente nu pot fi adăugate
la numirea pedepsei inculpatului Velcinschi Dmitri în baza sentinței, deoarece
pedeapsa stabilită în baza sentinței Judecătoriei Ceadîr- Lunga din 05 decembrie
2013, inculpatul a executat-o până la emiterea prezentei sentințe.
Luând în considerare aceste circumstanțele instanța de apel a considerat
neîntemeiat argumentul procurorului privind adăugarea la pedeapsa numită
inculpatului Velcinschi Dmitri a pedepsei neexecutate spre momentul săvârșirii
infracțiunii, numită prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 13 decembrie
2013, precum și la numirea pedepsei fără aplicarea art. 90 Cod penal.
4
Instanța de apel a reținut că, instanța de fond stabilind pedeapsa sub formă
de închisoare, nu a determinat tipul penitenciarului în care urmează să fie
executată pedeapsă, condiție obligatorie, reieșind din prevederile legislației în
vigoare.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul Central, Gheorghieva Fedora,
prin care invocând ca temei pentru recurs ordinar prevederile pct.10) și 12), alin.
(1), art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei în partea stabilirii
pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Velcinschi Dmitri să fie
stabilită o pedeapsă în baza art. 1921 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea alin.(8)
art.3641 Cod de procedură penală și art.85 Cod penal, sub formă de închisoare pe
un termen de 5 ani și 6 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
5.1. În motivarea recursului ordinar procurorul a invocat că:
- instanța de apel i-a stabilit lui Velcinschi Dmitri o pedeapsă care nu va
putea asigura atingerea scopului pedepsei, întru-cît nu au fost luate în considerare
datele care îl caracterizează, pe inculpat în conformitate cu alin.(2) art. 61 Cod
penal;
- inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 05
decembrie 2013 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.186, 187, 188 Cod
penal, cu stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 5 ani 6 luni cu aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal (perioada de probațiune sau termenul de probă 5
ani);
- inculpatul nu a făcut concluzii corespunzătoare și din nou, fiind în termenul
de probă la 10 aprilie 2018, a săvârșit o infracțiune intenționată;
- condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fără
aplicarea art. 85 Cod penal nu va putea asigura atingerea scopului pedepsei,
ținând cont de natura infracțiunii comise;
Referință asupra recursului declarat nu a fost depusă.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii
instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, din următoarele
considerente:
Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din
dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul
acestuia.
Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.
435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând
recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de
către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de
către instanța de recurs.
Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,
inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de
5
natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință
adoptarea unei hotărâri nemotivate.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe
noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel
poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de
procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept
care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele
adoptării soluției date.
Reieșind din recursul declarat de către procurorul în Procuratura UTA
Găgăuzia oficiul Central, Gheorghieva Fedora, se constată că acesta este întemeiat
în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) și 12), Cod de procedură penală, invocând
următoarele cazuri de casare: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
La caz, din textul recursului ordinar declarat se constată că, autorul acestuia
invocă dezacordul cu decizia recurată prin prisma faptului că instanța de apel la
emiterea deciziei nu a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind
individualizarea pedepsei.
Verificând criticele expuse de autorul cererii de recurs, în raport cu lucrările
cauzei, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate, deoarece instanța
de al doilea grad de jurisdicție judecând cauza în ordine de apel nu a examinat
cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție care conține
concluzii contradictorii în raport cu circumstanțele de fapt stabilite la caz. În cele
din urmă, de către instanța de apel au fost formulate unele concluzii nefondate, iar
prin aceasta, inter alia, nu a fost respectată întocmai cerința de motivare a hotărârii
judecătorești, care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil,
fapt prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1)
Cod de procedură penală.
Efectuând o analiză textuală a părții motivante a deciziei instanței de apel
se deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și
întemeiate legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței
contestate de apelant, în raport cu motivele invocate de părți și circumstanțele
reale ale acestei cauze.
Sub acest aspect, instanța de recurs evidențiază că potrivit sentinței, cauza
fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform
prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Velcinschi Dmitri a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-
i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.
În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa numită sub
formă de închisoare în privința lui Velcinschi Dmitri să nu fie pusă în executare
dacă în decursul a 2 (doi) din termenul de probațiune inculpatul nu va săvârși o
6
nouă infracțiune și prin comportament exemplar și munca cinstită își va justifica
încrederea care a fost acordată.
În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal prin cumul de sentințe la
pedeapsa numită a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilită în
baza sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 05 decembrie 2013 și a fost stabilită
o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 5 (cinci) ani și 6 (șase)
luni.
În conformitate cu art. 90 alin. (11) Cod penal, pedeapsa numită sub formă
de închisoare în privința inculpatului Velcinschi Dmitri s-a dispus să nu fie pusă
în executare, dacă în decursul a 5 (cinci) ani ai termenului de probațiune el nu va
comite o nouă infracțiune și prin comportament exemplar și munca cinstită își va
îndreptăți încrederea care i-a fost acordată.
Analizând decizia adoptată, Colegiul penal conchide, că instanța de apel, la
stabilirea pedepsei eronat și-a motivat soluția prin faptul că, la momentul
pronunțării sentinței în cauză, inculpatul deja ispășise pedeapsa stabilită anterior,
or, inculpatul a comis fapta imputată până la expirarea termenului de probă.
Astfel, instanța de apel nu a ținut cont întocmai de prevederile alin.(1) art.85
Cod penal, interpretându-le eronat. Astfel, conform alin.(1) art.85 Cod penal, după
pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, (nu însă,
înainte de pronunțarea sentinței) condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune, instanța
de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua
sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.
Totodată, aplicând la stabilirea pedepsei prevederile art.90 alin. (11) Cod
penal, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, în cazul în care cel condamnat
cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvîrșește în perioada de
probațiune sau, după caz, termenul de probă o infracțiune din imprudență sau o
infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii
condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de
către instanța de judecată, la propunerea organului care exercită supravegherea
asupra comportamentului celor condamnați cu suspendarea executării pedepsei.
Colegiul penal lărgit, menționează că chestiunea de individualizare a
executării pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor
circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea atât a unei pedepse
în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal în baza căruia este
condamnat inculpatul cât și a modului de executare a acesteia.
Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt reguli, principii,
prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la
stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de
individualizare a acesteia, de aceea persoanei declarate vinovate trebuie să i se
aplice o pedeapsă legală, prin admiterea sau respingerea motivată a tuturor
circumstanțelor care caracterizează persoana trasă la răspundere penală.
Dispozițiile art. 61 alin. (1) și (2) Cod penal stabilesc că, pedeapsa penală este
o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a
condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor
7
care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.
Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților,
cât și a altor persoane.
Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în
Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,
instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul penal lărgit statuează că
pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale
drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă
pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei,
statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Pedeapsa este echitabilă și
atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei
penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară
demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de
nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la
consecințe contrare scopului urmărit.
Față de considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că instanța de
apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu și-a motivat soluția în deplină
măsură, ținând cont de principiile generale de individualizare a pedepsei, nu a
ținut cont de prevederile art.7, 75 Cod penal, urmând ca acestea să fie aplicate cu
referință la cazul concret, aplicabilitatea acestora în raport cu circumstanțele
stabilite, personalitatea făptașului, consecințele survenite, ne limitându-se doar la
descrierea și redarea generală a conținutului normelor citate sub concluzia
neargumentată privind corectitudinea sau incorectitudinea aplicării normelor
legale la numirea pedepsei definitive.
Concluziile instanței de apel referitor la stabilirea pedepsei inculpatului,
urmau să fie determinate de prevederile legale descrise mai sus și motivate prin
prisma aplicabilității lor față inculpat reieșind din circumstanțele, împrejurările și
persoana vinovatului, precum și prin motivarea faptului de ce acestea sunt
relevante anume în situația persoanei în cauză.
Prin urmare, instanța de recurs ordinar statuează că, decizia instanței de
apel în cauza dată, este afectată de motivarea insuficientă a soluției adoptate cu
privire la stabilirea felului și mărimii pedepsei aplicate, inclusiv prin încălcarea
procedurii de stabilire a termenului de probă și aprecierea eronată a faptului
precum că la momentul pronunțării sentinței expirase termenul precedent de
probă.
8
În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit conchide de a admite recursul
ordinar declarat la caz, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea
stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare în această parte, în aceeași
instanță, în alt complet de judecată.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă
conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale
invocate în apelul declarat în prezenta speță în raport cu argumentele expuse în
sentință, să verifice și să aprecieze în parte toate circumstanțele ce au importanță
la stabilirea felului și mărimii pedepsei ce urmează a fi aplicată, să le dea o
evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității acestor
circumstanțe argumentarea impactului acestor circumstanțe la determinarea unei
pedepse echitabile faptei comise, și să pronunțe o hotărâre întemeiată, în
corespundere cu revederile art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA
Găgăuzia oficiul Central, Gheorghieva Fedora, casează parțial decizia Colegiului
judiciar al Curții de Apel Comrat din 15 octombrie 2019, în cauza penală în
privința lui Velcinschi Dmitri xxxx, în partea stabilirii pedepsei, și dispune
rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet
de judecată.
În rest, decizia contestată se menține, fiind irevocabilă în această parte.
Decizia, în partea dispunerii rejudecării cauzei, nu este susceptibilă de a fi
atacată.
Decizia motivată pronunțată la 02 noiembrie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
9