ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 09.12.2021

1ra-1058/21 — art.287 al.3 CP

HOTĂRÂRE
09.12.2021
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.287 al.3 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.6 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-1058/21 — art.287 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-1058/2021

09 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Guzun Ion,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 decembrie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

Felciuc Dmitri xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.02.2019 – 30.12.2019;

Instanța de apel: 19.03.2020 – 14.12.2020;

Instanța de recurs: 01.03.2021 – 09.11.2021.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

adoptată în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Felciuc Dmitri a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.287 alin. (3) Cod penal, la 2 ani închisoare.

În conformitate cu art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

S-a dispus încasarea de la Felciuc Dmitri a cheltuielilor judiciare în mărime de

128 lei.

în jurul orei 20:00, Felciuc Dmitri aflându-se la una din mesele de pe teritoriul

bazinului „AQUALAND- S”, amplasat în satul Roșu, raionul Cahul, care prin natura și

destinația sa, este întotdeauna accesibil publicului, unde în acel moment se aflau mai

1

multe persoane, inclusiv copii și femei, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, din intenții huliganice, fiind în

stare de ebrietate, având în aerul expirat o concentrație a vaporilor de alcool de 0,58

mg/l, a insultat cu cuvinte indecente mai multe persoane de la masă vecină. Atunci, una

din persoanele care se odihneau la terasa bazinului, Spînu Alexandru, i-a cerut lui

Felciuc Dmitri să înceteze acțiunile huliganice și să se liniștească, deoarece v-a apela la

administrația localului, însă Felciuc Dmitri nu a reacționat și nu s-a liniștit, continuând

să se exprime cu cuvinte indecente. Spînu Alexandru s-a apropiat de Felciuc Dmitri și

i-a cerut să părăsească teritoriul bazinului, însă ultimul a refuzat să plece, a început să

strige cu voce ridicată, Spînu Alexandru din nou i-a cerut să iasă de pe teritoriul

bazinului ca să nu tulbure ordinea și să nu sperie persoanele care se odihnesc. La

cererea repetată a lui Spînu Alexandru, agresorul Felciuc Dmitri a ieșit de pe teritoriu

bazinului „AQUALAND-S”, amplasat în satul Roșu, raionul Cahul, a scos un cuțit pe

care l-a îndreptat în direcția lui Spînu Alexandru, însă ultimul intenționând să-l

dezarmeze pe agresor, l-a lovit în față pe Felciuc Dmitri, acesta a căzut jos și tot atunci

Spînu Alexandru i-a smuls cuțitul din mână și l-a aruncat mai departe de agresor și le-a

cerut angajaților bazinului „AQUALAND-S”, să cheme poliția.

Acțiunile inculpatului Felciuc Dmitri au fost încadrate în baza art.287 alin.(3) Cod

penal, conform indicilor calificativi - huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra

persoanelor, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, huliganismul agravat, adică acțiunile prevăzute la alin.(1), dacă au fost

săvârșite cu încercarea aplicării altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale și

sănătății.

Cahul, Cara Mihail, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care

lui Felciuc Dmitri să-i fie numită o pedeapsă mai aspră.

În motivarea apelului declarat acuzatorul de stat a invocat că, pedeapsa stabilită

inculpatului nu corespunde gravității faptei săvârșite și nu corespunde scopului

pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, instanța de fond nu a ținut cont

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului or deși inculpatul a recunoscut pe deplin vina incriminată, acesta totuși nu a

conștientizat până la capăt urmările prejudiciabile ale faptei comise.

Astfel, acuzatorul a considerat că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit

neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal.

2

fost respins apelul declarat ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei în

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Felciuc Dmitri de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287

alin. (3) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele

cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o

altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.

Referitor la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de apel a

reținut că instanța de fond a aplicat inculpatului Felciuc Dmitri, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 2 ani, iar potrivit prevederilor art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea

pedepsei închisorii, pe un termen de probă de 1 an.

Instanța de fond corect a considerat, că în privința inculpatului poate fi atins

scopul legii penale, aplicând prevederile art.90 Cod penal, învederând lipsa

circumstanțelor agravante, personalitatea ultimului, căința sinceră, anterior a fost

judecat, antecedentele penale fiind stinse, la locul de trai se caracterizează satisfăcător,

partea vătămată nu are careva pretenții față de inculpat, astfel, instanța de judecată, a

considerat că, în privința inculpatului Felciuc Dmitri, este echitabilă aplicarea unei

pedepse cu suspendarea condiționată pe un termen de probă de 1 an.

Instanța de apel a considerat că, modalitatea de executare aleasă de prima instanță

este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta comise, urmările

produse, personalitatea inculpatului, or, anume această pedeapsă este echitabilă și

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsa

stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul

gradului de pericol social a faptei comise de acesta, cât și personalității inculpatului.

recurs ordinar, invocând ca temei de casare prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În susținerea solicitării sale, recurentul invocă că, pedeapsa stabilită inculpatului

este prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei, considerând că, instanțele de fond

3

greșit și-au motivat soluțiile de individualizare a executării pedepsei în privința

inculpatului și nu au pătruns în esența problemei de fapt și de drept.

Totodată, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, inculpatul Felciuc

Dmitri a comis infracțiunea cu folosirea unui obiect folosit în calitate de armă - un

cuțit, arma fiind folosită de către Felciuc Dmitri într-un loc public, pe teritoriul

bazinului „AQUALAND-S”, amplasat în salul Roșu, raionul Cahul, unde în acel

moment se aflau mai multe persoane, inclusiv copii și femei.

Mai mult ca atât, încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă

de respect fața de societate, din intenții huliganice, fiind în stare de ebrietate, având în

aerul expirat o concentrație a vaporilor de alcool de 0,58 mg/1, a insultat cu cuvinte

indecente mai multe persoane.

Nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform art.16 Cod penal,

face parte din categoria infracțiunilor grave, contra ordinii publice și prevede în calitate

de pedeapsă închisoare de la 3 la 7 ani; de personalitatea inculpatului la evidența

medicilor narcolog și psihiatru nu se află (f.d.-34-36), potrivit revendicării inculpatul,

anterior a fost judecat, antecedentul penal stins (f.d.32), potrivit caracteristicii, Felciuc

Dmitri, la locul de trai se caracterizează satisfăcător; comportamentul inculpatului după

comiterea infracțiunii, și anume că, chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele imputate

și se căiește sincer, circumstanțele date nu demonstrează că, inculpatul într-adevăr a

conștientizat gravitatea infracțiunilor săvârșite și s-a pornit pe calea corijării.

În contextul celor expuse, recurentul consideră că, concluziile instanței de fond și

celei de apel la capitolul individualizării pedepsei stabilite, sunt greșite și în

contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare,

neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii și pedepsei

penale.

concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Colegiul penal lărgit reține că, în susținerea recursului, procurorul a invocat

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care prevăd că

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și când instanța de apel nu a individualizat corect pedeapsa.

Partea acuzării este de acord cu starea de fapt reținută de către instanțele de

4

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor imputate, însă dezacordul cu

decizia instanței de apel se focusează pe motivarea insuficientă a individualizării

pedepsei penale, considerând că instanțele de fond nu au respectat criteriile generale

de individualizare a pedepsei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea blândă, fără o

argumentare justificată.

Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile procurorului, instanța de

recurs ajunge la concluzia că cele invocate de recurent, nu și-au găsit confirmarea, iar

soluțiile adoptate pe marginea acestei spețe atât de către instanța de fond, cât și de cea

de apel, sunt legale, întemeiate și urmează a fi menținute integral.

Tot aici se menționează că examinând apelul declarat de către procuror, instanța

de apel a respins ca nefondate criticele apelantului, și având în vedere că motive

similare sunt invocate și în recursul ordinar, Colegiul penal lărgit consideră că soluția

instanțelor de fond privitor la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, este

legală, întemeiată și urmează a fi menținută.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept

prevăzută de art.427 alin.(2) pct.6) Cod de procedură penală, recurentul menționează

despre faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

însă afirmațiile aduse în recurs sânt de ordin general și declarative, or astfel de erori

de drept, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul,

că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.(1), (5),

417 alin.(8) Cod de procedură penală, și hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția pronunțată.

Instanța de recurs reține că, în prezenta speță, nu și-a găsit confirmarea nici

temeiul pentru recurs semnalat de către recurent prevăzut la pct.10) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. art.61, 75, 90 Cod penal.

La soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, nu

sau admis careva erori, iar o pedeapsă orientată spre o limită aproape de cea minimă

este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei, pedeapsă pe care instanța

o găsește proporțională cu împrejurările și gravitatea infracțiunilor comise.

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

5

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Colegiul penal lărgit consideră că, argumentele punctate în cererea de recurs nu

sunt incidente cauzei, instanțele ierarhic inferioare și-au motivat soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75, 90 Cod penal și art.3641 Cod

de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei,

stabilindu-i inculpatului o pedeapsă proporțională faptei comise.

În speță, prin sentință inculpatului Felciuc Dmitri în baza art.287 alin.(3) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită

pedeapsa de 2 ani închisoare, executarea pedepsei închisorii fiind suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an, adică în limitele sancțiunii și nu în alte

limite decât cele prevăzute de lege, cum afirmă recurentul, soluție care a fost

menținută și de către instanța de apel.

Din conținutul deciziei recurate, rezultă în mod clar raționamentele care au

fundamentat soluția instanței de apel prin care a fost menținută sentința.

În conformitate cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, inculpatul

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca aceasta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, în

limitele de la 1 la 5 ani. Excepție de la aceasta regulă, potrivit art.90 alin.(4) Cod

penal fac doar infracțiunile deosebit de grave, excepțional de grave, cât și în cazul

recidivei.

Instanța de recurs reține că infracțiunea de comiterea căreia Felciuc Dmitrii a

6

fost recunoscut vinovat și condamnat, prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, iar

potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave.

La fel, Colegiul penal lărgit reține că, pedeapsa aplicată de instanța de fond este

legală, întemeiată și stabilită în interiorul noilor limite stabilite prin aplicarea

prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, careva erori în acest sens

nefiind constatate.

Totodată, Colegiul penal lărgit subliniază că, la stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei, instanțele ierarhic inferioare au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, de condițiile de viață ale acestuia, de comportamentul

acestuia înainte și după comiterea infracțiunii, acesta la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se află (f.d.34-36), potrivit revendicării anterior a fost judecat însă

antecedentul penal stins (f.d.32), potrivit caracteristicii la locul de trai se

caracterizează satisfăcător și corect au considerat că restabilirea echității sociale,

corectarea și reeducarea Felciuc Dmitri este posibilă și prin suspendarea condiționată

a executării pedepsei, stabilind în privința acestuia un termen de probațiune de 1 an.

Pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, însă executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

La stabilirea pedepsei, instanță de judecată, urmează să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acestuia, de persoana celui vinovat, de toate

circumstanțele cauzei.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit menționează că pedeapsa este echitabilă când

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Totodată, este firesc să se țină cont de aceia că practica judiciară demonstrează

că aplicare formală a unor pedepse cât mai aspre generează apariția unor sentimente

de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt care duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

Astfel, instanța de recurs relevă că, aplicarea prevederilor art.90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ea este un incident în viața acesteia, or, instituția suspendării condiționate a

7

pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie

apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei

politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

La fel, se subliniază că, sintagma suspendarea condiționată înseamnă liberarea

condiționată de la executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare cu anumite

respectare condițiilor impuse de instanța de judecată.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că inculpatul anterior a mai fost

condamnat, Colegiul penal lărgit reține că, antecedentele penale ale inculpatului

Felciuc Dmitri sunt stinse, iar potrivit prevederilor art.111 alin.(3) Cod penal, stingerea

antecedentelor penale anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de

antecedentele penale.

Referitor la alegațiile acuzatorului de stat, precum că, instanța a admis dubla

valență la interpretarea unora și acelorași circumstanțe atenuante și anume -

recunoașterea vinovăției, atât la diminuarea pedepsei, aplicând dispoziția art.3641 Cod

de procedură penală, cât și la aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, Colegiul penal

lărgit consideră că sunt nefondate, or, instanțele de fond au remarcat faptul că,

inculpatul Felciuc Dmitri a recunoscut vina și astfel, judecarea cauzei a avut loc pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile

art.3641 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că argumentele punctate în cererea de

recurs nu sunt incidente cauzei deferite judecății, iar instanțele ierarhic inferioare și-au

motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 și 90

Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă proporțională faptei comise.

La caz, nu se constată vreun temei pentru modificarea pedepsei în privința

inculpatului Felciuc Dmitri, iar sancțiunea cu suspendarea executării pedepsei cu

închisoare, așa cum a fost stabilită de către prima instanță și menținută de instanța de

apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61

alin.(2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, motivarea deciziei instanței de apel, în care s-a expus argumentat pe

chestiunile esențiale supuse atenției sale, descrisă și la pct.4.1. a prezentei decizii, în

virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile se acceptă și se însușește

de Colegiul penal lărgit, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19

aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod,

8

să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art.art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 decembrie 2020, în cauză penală privindu-l pe

Felciuc Dmitri xxxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 09 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Guzun Ion

9

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-11-16
0,95
1ra-1476/21 — art art.179 alin. 1 si art.175 CP
Dosarul nr. 1ra-1476/2021 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 16 noiembrie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Ţurcan Anatolie, Toma Nadejda,
CSJ 2021-04-22
0,95
1ra-401/2021 — art.art.27, 187 al.2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-104/2021 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 23 martie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Ţurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cob
CSJ 2021-08-20
0,95
1ra-1481/2021 — art. 276 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1481/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 27 iulie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, judecători – Cobzac Elena, Timof
CSJ 2024-03-20
0,95
1ra-1317/2022 — art.192/1 al.2 lit.a CP
Dosarul nr. 1ra-1317/22 1-18002241-01-1ra-25082022 Curtea Supremă de Justiție Î N C H E I E R E 20 martie 2024 mun. Chișinău Curtea Supremă de Justiție în componența completului de judecată: Președinte – Talpă Boris Judecători – Eremciuc Gh
CSJ 2022-02-24
0,95
1ra-1472/21 — art.151 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1472/2021 1-21005015-01-1ra-02062021 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 17 ianuarie 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Președinte – Toma Nadejda, Judecători – Boico Vi
Sursă