1ra-1647/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1647/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1647/2022

1-21184929-01-1ra-06122022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 octombrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 septembrie 2022, în cauza penală a lui

Rusanovschi Stanislav XXXX, născut la xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 16.12.2021–04.03.2022;

Instanța de apel: 26.04.2022–13.09.2022;

Instanța de recurs: 06.12.2022–18.10.2023.

c o n s t a t ă:

Rusanovschi Stanislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal la închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, s-a dispus neexecutarea pedepsei

sub formă de închisoare aplicată, dacă în termenul de probă de 2 (doi) ani inculpatul nu

va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i

s-a acordat, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent.

S-a dispus încasarea din contul lui Rusanovschi Stanislav în beneficiul statului a

sumei de 336 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.

de procedură penală, în fapt, a constatat că inculpatul Rusanovschi Stanislav la

28.11.2021 aproximativ pe la ora 22:30, fiind în stare de ebrietate, nedeținând permis de

conducere, încălcând prevederile pct.14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere,

care prevede că „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă în stare de

ebrietate”, aflându-se la volanul automobilul de model „xxxxx” cu n/î XXXXX, în timp

ce se deplasa pe str. XXXX din or. XXXX, r. XXXX, a fost stopat de către inspectorii

de patrulare a Plutonului „Edineț, Briceni, Ocnița” a Regimentului de patrulare „Nord”

a INSP.

În timpul verificării actelor la colaboratorul poliției a apărut suspecții precum că

Rusanovschi Stanislav a consumat băuturi alcoolice. Fiind supus testării alcoolscopice

1

cu aparatul „Drager” s-a stabilit că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era

de 1,43 mg/1.

Ulterior, Rusanovschi Stanislav a fost condus la Spitalul Raional Edineț pentru a

trece examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și colectării probelor

biologice.

Conform raportului de constatare nr. 202106P0707 din 01.12.2021 s-a constatat că,

în sângele prezentat pe numele lui Rusanovschi Stanislav s-a depistat alcool etilic în

cantitate de 2,89 g/l, echivalent a 2,89%, ce conform art. 13412 Cod penal și

Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și natura ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 296

din 16.04.2009, corespunde stării de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, prima instanță a încadrat acțiunile

inculpatului Rusanovschi Stanislav în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal – conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

Procuratura raionului Edineț, Pascari Inga prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea parțială a sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia lui

Rusanovschi Stanislav, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului s-a invocat că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal are la origine persoana cât și comportamentul acesteia pînă la săvârșirea

infracțiunii.

În speță, la individualizarea pedepsei aplicate în privința lui Rusanovschi Stanislav

și a modalității de executare a acesteia, instanțele de judecată au lăsat fără apreciere

faptul că inculpatul, fiind anterior judecat pentru infracțiune similară la muncă

neremunerată în folosul comunității (sentința judecătoriei Edineț din 22 februarie 2021)

nu a executat pedeapsa benevol și aceasta, la demersul Biroului de Probațiune a fost

înlocuită cu închisoare pe un termen de 27 zile, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis (încheierea Judecătoriei Edineț din 02 septembrie 2021). În continuare,

după executarea pedepsei, inculpatul nu s-a pus pe calea corijării și din nou conduce

automobilul în stare de ebrietate alcoolică (2,89g/l alcool în sânge), fără a deține permis

de conducere.

Astfel, dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate lui

Rusanovschi Stanislav nu va atinge scopurile prevăzute în dispoziția art. 61 alin. (2) Cod

penal.

a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

4.1. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a statuat că acuzarea nu este de acord

cu sentința, în partea aplicării art. 90 Cod penal, considerând că dispunerea suspendării

condiționate a executării a pedepsei nu este echitabilă în raport cu valorile sociale lezate,

nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite și consecințelor survenite.

Vis-a-vis de aceste argumente ale apelantului, instanța de apel a conchis că prea

concluziile primei instanțe, or, cea din urmă a acordat deplină eficiență prevederilor art.

art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

2

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, motiv din

care apelul acuzatorului de stat urmează a fi respins ca nefondat.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică

de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Totodată, din dispozițiile art. 75 alin. (1) Cod penal se desprind trei criterii generale

cu valoare de principiu, și anume pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă,

legală și individualizată.

Ca urmare, pedeapsa penală este echitabilă atunci cînd este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Legalitatea pedepsei impune instanței obligația de a stabili pedeapsa în limitele

fixate în Partea Specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a

Codului penal.

Individualizarea pedepsei constă în obligația instanței de a stabili măsura pedepsei

concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și

pedepsei penale.

După această clarificare instanța accentuează că, pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii

penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului

penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Limitele termenelor de pedeapsă prevăzute în partea specială sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea

acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce.

Cuantumul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având

în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică,

situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale,

3

comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii, deci este vorba de

personalitatea infractorului.

Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel

încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor

a săvârșirii unor fapte similare.

În acest sens, instanța de apel a constatat că, lui Rusanovschi Stanislav i-a fost

aplicată o pedeapsă corect individualizată reieșind din: gravitatea infracțiunii săvârșite,

care, în conformitate cu art. 16 Cod penal, se califică ca infracțiune ușoară,

personalitatea inculpatului, care nu prezintă pericol social necesar executării reale a

pedepsei cu închisoare, antecedentele penale fiind stinse; prezența circumstanțelor

atenuante: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, nu se află la evidența medicului

psihiatru și narcolog, caracteristica pozitivă la locul de trai; prezența circumstanței

agravante – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiuni similară și influența pedepsei asupra corectării și reeducării

vinovatului, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei ar permite realizarea mai

eficientă a scopurilor pedepsei.

La fel, instanța de apel a notat că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționata a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ei este un incident în viața acestora.

În textul art. 90 alin. (1) Cod penal lexemul „poate” oferă posibilitatea și nu

obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Îndeplinirea

condițiilor de lege poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a procesului penal, pentru

înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei instanța după ce

realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia în baza

criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un act de

individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării pedepsei

numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare de a suspenda pe o

perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

Astfel, nu este rațional ca inculpatul Rusanovschi Stanislav să ispășească real

pedeapsa cu închisoare, or, pericolul de a fi anulată suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, în cazul încălcării condițiilor termenului de probă, va

îndrepta comportamentul inculpatului la corectare, la respectarea ordinii stabilite în

societate, precum și la respectarea legilor. Mai mult, practica judiciară demonstrează că

o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire

și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de apel a considerat că,

pedeapsa de 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani o să

convingă inculpatul de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare.

4

circumscripție Bălți, Pasat Liliana, care invocând argumente similare apelului (a se

vedea pct. 3 a prezentei hotărâri) și a prezenței temeiul de drept prevăzut art. 427 de alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală (în redacția Legii cu modificările ulterioare până

la 01 septembrie 2023), solicită casarea totală a deciziei cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care a lui Rusanovschi Stanislav, recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

penală (în redacția Legii cu modificările ulterioare până la 01 septembrie 2023) și a

depus cererea în termen.

cauzei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție declară că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Cu titlu preliminar, completul de judecată menționează că din interpretarea art. XI

alin. (3) Legea nr. 246 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), din 31 iulie 2023, în vigoare din

01 septembrie 2023 rezultă că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare

la data depunerii recursului, procedura de judecare urmând a fi efectuată conform noilor

modificări introduse în prevederile Codului de procedură penală, în vigoare din 01

septembrie 2023.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală (modificat

prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), instanța de

recurs, examinând admisibilitatea recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

La fel, prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală (modificat prin Legea

nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023) stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute la art. 427 invocate în

recurs.

În speță, acuzarea a depus recurs până la 01 septembrie 2023, astfel că recursul se

judecă în temeiurile în vigoare la data depunerii recursului.

Potrivit textului recursului, titularul face trimitere la existența erorii prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală (în redacția Legii cu modificările

ulterioare până la 01 septembrie 2023) – hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, astfel că obiect de studiu

a instanței de recurs o constituie doar această chestiune de drept.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma celor invocate de recurent,

completul de judecată atestă că acestea nu și-au găsit confirmare și notează că temeiul

la care se referă autorul recursului nu este aplicabil speței, iar hotărârea instanței de apel

este în corespundere deplină cu prevederile art. 417 alin. (1) Cod de procedură penală,

or ea cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului părții

acuzării, precum și motivele adoptării soluției respective, neconstatându-se fapte

neconforme sau denaturate.

5

În continuare, completul de judecată reține că pedeapsa aplicată inculpatului

Rusanovschi Stanislav a fost individualizată în conformitate cu prevederile legale,

corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, de

corectare precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului cât și a altor persoane.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii invocate de recurent,

completul de judecată constată că aceasta nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8)

Cod de procedură penală potrivit cărora instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, iar decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției dat.

Completul de judecată menționează că recursul acuzării conține invocări identice

apelului, instanța de apel expunându-se în mod argumentat asupra acestora (a se vedea

p. 4.1 a prezentei hotărâri), soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și

a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or

noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin

preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările

esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus România).

Suplimentar, se apreciază că recursul declarat este mai degrabă un „apel deghizat”,

decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează în mod

esențial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii

precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și

convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea executorie a instanței de apel.

Mai mult ca atât, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal

la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care ar justifica

aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de procuror au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li s-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, iar temei

de agravare a pedepsei în aspectul propus de recurent nu s-a stabilit.

În aceste circumstanțe, completul de judecată constată că, în speță, au fost

examinate problemele esențiale care au fost puse în fața instanței, aceasta argumentând

amplu motivele care i-au format convingerea în susținerea soluției adoptate, atât în

raport cu argumentele din apelul părții acuzării cât și a poziției primei instanțe expuse

în sentință, ceea ce deduce concluzia că argumentele invocate de recurent prin prisma

temeiului pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală

(în redacția Legii cu modificările ulterioare până la 01 septembrie 2023), poartă un

caracter formal, fără o argumentare temeinică.

Totodată, completul de judecată reține că, simpla posibilitate de a exista două

puncte de vedere asupra unei chestiuni nu este un temei pentru reexaminarea cauzei. O

îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a

unor circumstanțe ce au un caracter substanțial și obligatoriu, ceea ce la caz nu s-a

dovedit (hotărârea CtEDO Ryabykh versus Federația Rusia).

6

În concluzie, hotărârea corespunde rigorilor legii, or în spiritul art. 6 CoEDO,

motivarea unei hotărâri judecătorești are în mod deosebit scopul de a demonstra părții

că a fost ascultată și astfel să contribuie la o mai bună acceptare a deciziei (hotărârea

Taxquet versus Belgia), iar obligația instanțelor naționale de a-și motiva deciziile, nu

poate fi înțeleasă ca impunând un răspuns detaliat la fiecare argument, or numai

întrebările cele mai importante pentru rezultatul procesului necesită un răspuns special

în hotărâre (hotărârea Van de Hurk versus Olanda).

În urma celor expuse, completul de judecată constată că în prezenta cauză nu se

întrevede eroarea prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală (în

redacția Legii cu modificările ulterioare până la 01 septembrie 2023) și ca urmare

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind

vădit neîntemeiat.

penală (modificat prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie

2023), completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 13 septembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Rusanovshi Stanislav

XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

7