1ra-540/2022 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-540/2022 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-540/2022

1-21144425-01-1ra-07042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu și Victor Boico,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți Lisnic Elena, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2022, în cauza

penală în privința lui

Ruseanovschi Andrei Xxxx, născut la xxxx, xxxx.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 29.09.2021 – 19.11.2021;

Instanța de apel: 13.12.2021 – 25.01.2022;

Instanța de recurs: 07.04.2022 – 24.10.2022.

a c o n s t a t a t :

Ruseanovschi Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei s-a suspendat condiționat pentru

o perioadă de probațiune de 1 an.

Ruseanovschi Andrei, la data de 29.08.2021, în jurul orelor 00:50, acționând cu

vinovăție sub formă de intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, aflându-

se în preajma blocului locativ amplasat pe str. Suceava nr. 1, din mun. Bălți, care

conform art. 131 Cod penal, se atribuie la loc public, din intenții huliganice, ignorând

circumstanțele ce asigură o ambianță liniștită în societate, a încălcat grosolan ordinea

publică, bazată pe respectarea normelor de drept și conviețuire socială, care asigură

1

securitatea publică și personală a cetățenilor, acționând cu intenție directă, s-a

dezbrăcat în pielea goală, dezgolindu-și organele genitale, continuând să se plimbe în

jurul blocurilor locative, fiind observat de către persoane terțe, acțiuni ce prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Instanța de fond a reținut că, acțiunile inculpatului Ruseanovschi Andrei

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal, după indicii calificativi: huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită.

Veaceslav Vacari, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ruseanovschi

Andrei să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) Cod penal și în baza acestei legi, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea cerințelor apelului a invocat faptul că, instanța de fond incorect

a aplicat față de inculpatul Ruseanovschi Andrei prevederile art. 90 Cod penal,

deoarece, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul

de probă. Deci, inculpatul Ruseanovschi Andrei nu este la prima abatere de la lege și

în ambele cazuri a săvârșit infracțiunile cu intenție directă, cu aplicarea violenței.

fost admis apelul procurorului, din alte motive decât cele invocate, casată sentința și

pronunțată o nouă o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

A fost încetat procesul penal în privința lui Ruseanovschi Andrei, învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, în baza art. 2 al Legii

nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 30-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat că, verificând

argumentele apelului în raport cu materialele cauzei și prevederile legii, ținând cont

2

de opiniile participanților la proces, a ajuns la concluzia că, apelul urmează a fi admis,

din alte motive decât cele invocate, cu emiterea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță.

Făcând o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin

prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire penală, instanța de

apel a ajuns la concluzia privind legalitatea sentinței adoptate în partea încadrării

juridice a acțiunilor inculpatului Ruseanovschi Andrei în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal cu indicii de calificare - huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită.

Totodată, instanța de apel a constatat pe cazul dat intervenirea circumstanțelor

care condiționează încetarea procesului penal în privința inculpatului Ruseanovschi

Andrei, în interesele căruia avocatul Cătălina Galușca a depus cerere privind aplicarea

amnistiei. Din aceste considerente, instanța de apel a admis apelul declarat de

procuror, din alte motive decât cele invocate, având în vedere că procesul penal în

privința inculpatului urmează a fi încetat. În argumentarea acestei concluzii instanța

de apel a menționat următoarele.

La data de 31 decembrie 2021 a intrat în vigoare Legea nr. 243 din 24.12.2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

Potrivit sancțiunii art. 287 alin. (1) Cod penal, fapta incriminată inculpatului

Ruseanovschi Andrei se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 1050 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, adică se încadrează în limita prevăzută de lege

în vederea aplicării actului amnistiei. De asemenea, infracțiunea incriminată în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal nu se enumeră printre cele care potrivit art. 6 al Legii nr.

243 din 24.12.2021 sunt exceptate de la aplicarea amnistiei.

Astfel, instanța de apel a constatat că, circumstanțele cauzei deduse judecății

îndeplinesc condițiile de aplicare a actului amnistiei în privința inculpatului

Ruseanovschi Andrei în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Procuratura de circumscripție Bălți Lisnic Elena, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea celor solicitate, recurentul invocă următoarele aspecte:

3

Aplicarea amnistiei față de inculpat nu constituie temei de reabilitare a persoanei,

fapt care prezumă că inculpatul urmează a fi recunoscut vinovat de comiterea faptei

imputate sau, ca excepție, a faptei prejudiciabile elementele căreia au fost identificate

de către instanța de judecată.

Una din soluțiile, care poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în

cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243, o reprezintă sentința de condamnare, acest

fapt fiind expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală - cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107

din Codul penal.

Însăși Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, prevede doar absolvirea de

pedeapsă penală a inculpatului nu și respingerea pretențiilor materiale ale victimei

față de inculpat, confiscarea sau distrugerea obiectelor infracțiunii.

Adoptând o soluție de încetare a procesului penal instanța de judecată nu poate

determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art. 107 Cod penal, art.

285 alin. (2), art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală și Legii nr. 243.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii instanței de

apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit consideră că

procurorul invocă temeiurile pentru casare prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

4

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Învederând norma enunțată mai sus, Colegiul penal lărgit remarcă, că apelul

este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un

efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control atât în fapt, cât și în drept

numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana

împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii

primei instanțe.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

contravențional au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței.

Reieșind din dispoziția art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs. Luând în considerație faptul că instanța de

apel nu a înlăturat erorile primei instanțe, Colegiul întru expunerea concluziilor sale

va purcede la verificarea deciziei în cumul cu sentința adoptată pe caz.

Precum se atestă din lucrările dosarului, în prezenta speță prima instanță l-a

recunoscut vinovat și condamnat pe Ruseanovschi Andrei în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal.

La acest capitol Colegiul atestă faptul că, în partea descriptivă a sentinței de

condamnare, la descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, prima

instanță a menționat: Potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 28.09.2021 și

rechizitoriului, Andrei Ruseanovschi, la 29.08.2021, în jurul orelor 00:50, acționând cu

vinovăție sub formă de intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

5

sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, aflându-se în preajma

blocului locativ amplasat pe str. Suceava nr. 1, din mun. Bălți, care conform art. 131 Cod

penal, se atribuie la loc public, din intenții huliganice, ignorând circumstanțele ce asigură o

ambianță liniștită în societate, a încălcat grosolan ordinea publică, bazată pe respectarea

normelor de drept și conviețuire socială, care asigură securitatea publică și personală a

cetățenilor, acționând cu intenție directă, s-a dezbrăcat în pielea goală, dezgolindu-și organele

genitale, continuând să se plimbe în jurul blocurilor locative, fiind observat de către persoane

terțe, acțiuni ce prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

În acest context, Colegiul penal lărgit reține, că una din condițiile adoptării unei

sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele constatate

în ședința de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art.

394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385

Cod de procedură penală, în aceeași consecutivitate.

Astfel, Colegiul evidențiază că, prima instanță menționând fraza „Potrivit

ordonanței de punere sub învinuire din 28.09.2021 și rechizitoriului, Andrei

Ruseanovschi...” nu a respectat prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, ce indică expres: „Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă: 1) descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul,

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii;”

și în consecință sentința de condamnare nu conține descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, totodată inculpatul Ruseanovschi Andrei fiind

condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

În continuare, judecând apelul, instanța de apel, în decizie, la descrierea faptei de

către prima instanță, menționează: ,,Pentru a pronunța sentința, prima instanță a

constatat că, inculpatul Ruseanovschi Andrei, la data de (…)”. Ulterior, în partea

descriptivă a deciziei, reține că ,,Făcînd o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept

ale cauzei prin prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire penală,

Colegiul ajunge la concluzia privind legalitatea sentinței adoptate în partea

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Ruseanovschi Andrei în baza art. 287

alin. (1) Cod penal cu indicii de calificare - huliganism, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, în următoarele circumstanțe: Ruseanovschi

Andrei, la data de (…)”.

În acest context, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, instanța de apel în

mod eronat a reținut că ,,prima instanță a constatat că, inculpatul Ruseanovschi Andrei

la data de (..)”, or de fapt prin sintagma reținută în sentința de condamnare „Potrivit

ordonanței de punere sub învinuire din 28.09.2021 și rechizitoriului, Andrei

6

Ruseanovschi...”, prima instanță, de fapt, nu a constatat fapta pentru care acesta a fost

condamnat.

Mai mult ca atât, reținând în partea descriptivă a deciziei legalitatea sentinței

adoptate, instanța de apel repetă eroarea admisă de către prima instanță menționând

la descrierea faptei ,,în următoarele circumstanțe: Ruseanovschi Andrei, la data de (…)”.

Astfel, în cazul când prima instanță nu a respectat prevederile art. 394 Cod de

procedură penală privind întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate,

instanța de apel, casând sentința din acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei

aprecierea tuturor împrejurărilor și, respectând normele procedurale (art. 393-397

CPP), va pronunța o nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță”

(pct. 21 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție, din 12.12.2005, nr. 22, Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”

Or, potrivit prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant,

să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei. Însă, instanța de apel nu a

corectat eroarea de drept privind modul de întocmire a sentinței, prin casarea sentinței

din acest motiv, ignorând prevederile legale menționate mai sus.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat, este faptul că din materialele cauzei,

Colegiul atestă faptul că, instanța de apel rejudecând prezenta cauză penală, prin

decizie a admis, din alte motive decât cele invocate, apelul declarat de către procuror,

a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a dispus încetarea procesului

penal în privința lui Ruseanovschi Andrei, învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, în baza art. 2 al Legii nr. 243 din 24.12.2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 30-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

În acest sens, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, în corespundere cu art.

107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau

a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de

procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu

poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform

art. 285 alin. (2) și (7) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în

cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod.

Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot

avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă.

Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-

au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de

7

procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul

din temeiurile prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează

procesul penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea

procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura

continuă în mod obișnuit.

Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța hotărăște

asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să

fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele

care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107

Cod penal.

Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului.

Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul

sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

obligată să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la

faza de judecare a cauzei.

Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința infracțiunilor

săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr. 985/2002

prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa

cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu excepțiile

prevăzute de prezenta lege.

8

În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din

prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea

procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.

1 și nu cade sub incidența art. 6.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și

dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie), dispunând în dispozitiv „În baza

art. 332 alin. (5) CPP, art. 107 alin. (1) CP, se încetează procesul penal în privința lui

Ruseanovschi Andrei Vladimir pe art. 287 alin. (1) CP, în baza art. 2 al Legii nr. 243

din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 30-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova”, nu a respectat procedura de aplicare a actului de

amnistie prevăzută de normele Codului de procedură penală, enunțate supra.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin. (4),

275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3) și (4), 389

alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de

procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în cazul

amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței preliminare,

când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) Cod de procedură penală).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

Cod de procedură penală), instanțele de fond și de apel (art. 413 alin. (1), art. 415 alin.

(1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate

inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau deciziei,

de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv

- cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea

penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și

(4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

În același timp, legiuitorul în prevederile art. 391 Cod de procedură penală

(sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura continuă

în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va

adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei,

cât, de altfel, și a prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în

cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în

9

virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii

formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod

de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod

de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură

penală).

Lecturând decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit notează că instanța nu

a verificat și apreciat probele administrate în respectiva cauză penală și nu s-a

pronunțat asupra motivelor invocate în apelul de pe rol, inclusiv asupra celor

reproduse la pct. 3. din prezenta decizie, cât și în felul și esența în care acestea au fost

enunțate, în special în latura pedepsei penale.

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanța de apel

nu a judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, deoarece a adoptat

o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța

de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția

admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii

penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale

cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit de motivele

casării acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți Lisnic Elena, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

10

Apel Bălți din 25 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui Ruseanovschi Andrei

Xxxxx, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac și pronunțată integral la 01 decembrie

2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Victor Boico

11