1ra-299/21 — art. 206 alin. 1 lit. a, 220 alin. 1 CP

1ra-299/21 — art. 206 alin. 1 lit. a, 220 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-299/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului și de

către inculpatul Rusanovschi Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 04 august 2020, în cauza penală în privința lui

Rusanovschi Andrei xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare:

Prima instanță: 04.04.2018 – 23.09.2019;

Instanța de apel: 21.10.2019 – 04.08.2020;

Instanța de recurs: 15.10.2020 – 02.03.2021.

A C O N S T A T A T :

2019, a fost încetat procesul penal în cauza de învinuire a lui

Rusanovschi Andrei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod

penal, din motivul expirării termenului de prescripție de tragere a persoanei la

răspundere penală.

Rusanovschi Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de 4 (patru) ani.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial, la pedeapsa stabilită lui Rusanovschi Andrei a fost adăugată

pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani, aplicată acestuia prin

sentința Judecătoriei Edineț din 21.02.2018, neexecutată, stabilindu-i pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 4 (patru) ani și

1

pedeapsa sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 1 (unu) an.

În conformitate cu art. 65 alin. (4) Cod penal, termenul pedepsei sub formă

de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 4 (patru) ani și pedeapsa sub formă de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) an, stabilită

lui Rusanovschi Andrei, s-a dispus a fi calculat din momentul executării

pedepsei principale.

A fost admisă acțiunea civilă cu titlu de prejudiciu nepatrimonial și s-a

dispus încasarea de la Rusanovschi Andrei în beneficiul lui xxxxx, prejudiciul

moral în sumă de 4000 (patru mii) lei.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate xxxxx în suma de 3000 lei

(f.d.115 vol.I) și suma de 50000 lei (f.d.130 vol.I) instanța de judecată a lăsat-o

fără soluționare, fapt ce nu împiedică persoana care a inițiat acțiunea civilă de

a o intenta în ordinea procedurii civile.

Rusanovschi Andrei xxxxx în perioada lunilor mai-iulie 2010, aflându-se în

xxxxx și activând în calitate de taximetrist la compania „Rapid-Taxi” pe

automobilul de model „Daewoo Nexia” cu n/î xxxxx, acționând în mod

intenționat, în scop de profit, dându-și seama că prin acțiunile sale recrutează

o persoană minoră în prostituție și dorind aceasta, a făcut cunoștință cu minora

xxxxx, din anul 2009 și aflând că aceasta duce un mod de viață vulnerabil, i-a

propus ultimei să practice pe teritoriul xxxxx servicii sexuale contra plată în

mărime de la 100 lei până la 400 lei, promițându-i în așa fel obținerea unui

venit, după care primind acordul acesteia, de fiecare dată o transporta cu

automobilul „Rapid Taxi” de model „Daewoo Nexia” cu n/î xxxxx, unde xxxxx a

practicat prostituția în perioada sus-menționată prin diferite saune, păduri,

hoteluri din xxxxx.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 206 alin. (1)

lit. a) Cod penal, traficul de copii, adică recrutarea, transportarea unui copil, în

scopul exploatării sexuale.

Tot el, Rusanovschi Andrei xxxxx, prin intermediul minorei xxxxx a făcut

cunoștință cu minora xxxxx și în mod intenționat și din interes material,

urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a unui copil în prostituție, în

perioada de timp a lunii august a anului 2010, prin abuz de poziție de

vulnerabilitate specifică copiilor, manifestată prin situația precară din punct de

vedere al supraviețuirii sociale, prin promisiunea obținerii unei jumătăți din

venit, cu consimțământul acesteia, a recrutat-o pentru exploatare sexuală

comercială în prostituție și a transportat-o cu automobilul „Rapid Taxi” de

model „Daewoo Nexia” cu n/î xxxxx, unde xxxxx a practicat prostituția în -

perioada menționată mai sus, prin parc și alte locuri din xxxxx.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 206 alin. (1)

lit. a) Cod penal, traficul de copii, adică recrutarea, transportarea unui copil, în

scopul exploatării sexuale.

2

Tot el, Rusanovschi Andrei xxxxx, în mod intenționat și din interes

material, în perioada lunilor iulie-august a anului 2010, aflându-se în xxxxx,

identificând victima, dându-și seama că prin acțiunile sale îndeamnă o

persoană la practicarea prostituției și dorind aceasta, trezind interesul lui

xxxxx, la practicarea prostituției, în cadrul unei discuții care a avut loc în fața

magazinului „Vlados” din xxxxx, prin încurajarea și convingerea de obținerea

veniturilor pe cont propriu, i-a propus ultimei să presteze servicii sexuale

contra plată pe teritoriul raionului xxxxx.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 220 alin. (1)

Cod penal, proxenetismul, adică îndemnul și determinarea la prostituție.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare, indicând că motivele apelului și capetele de cerințe

concretizate vor fi prezentate suplimentar (f.d. 226, vol.II).

3.1. Ulterior avocatul a înaintat cerere de apel prin care a solicitat casarea

încheierii din 09 august 2019 (f.d. 165, vol. II), prin care a fost respinsă cererea

de recuzare a judecătorului Bîrsan Ghenadie, încheiere, cu drept de atac odată

cu fondul hotărârii. Admiterea apelului, casarea integrală a sentinței de

condamnare, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, cu adoptarea următoarelor soluții: a) cu titlu principal, în cazul

admiterii solicitării de a fi casată încheierea prin care a fost respinsă cererea de

recuzare, trimiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată; b) cu titlu

secundar, în cazul respingerii solicitării de casare a cererii de recuzare, casarea

sentinței de condamnare cu emiterea unei sentințe de achitare, din motivul că

faptele incriminate nu au fost săvârșite de inculpat.

În argumentarea apelului cu referire la ilegalitatea încheierii din 09 august

2019 despre recuzarea judecătorului a menționat că la 07 august 2019 prin

cerere apărătorul a solicitat permisiunea judecătorului de a face fotocopii din

dosarul penal pentru pregătirea efectivă de susținerile-verbale programate

pentru ședința din 09 august 2019.

Prin scrisoarea nr. 13063 din 08.08.2019 (f.d. 159, vol.II) avocatul a

recepționat răspunsul la cererea din 07 august 2019, prin care a fost refuzat în

eliberarea fotocopiilor din dosarul penal de învinuire. Ca temei de refuz a servit

Instrucțiunea nr. 142/4 din 04 februarie 2014 Cu privire la activitatea de

evidență și documentare procesuală din judecătorii și Curțile de Apel cu

aplicarea p. 224.

La 09 august 2019 a fost depusă cererea de recuzare a judecătorului în

conformitate cu art. 33 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală, invocându-se

că de către judecător a fost încălcat dreptul la apărare prin limitarea arbitrară

a apărătorului de a exercita dreptul la apărare prevăzut de art. 68 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, care expres prevede dreptul apărătorului de

a face copii din dosar.

Prin încheierea din 09 august 2019 a fost constatat dreptul apărătorului

de a face copii din dosar, dar în mod greșit apreciat de judecătorul care a judecat

cererea de recuzare că refuzul judecătorului de a permite apărătorului de a face

3

fotocopii nu reprezintă încălcarea dreptului la apărare admis de judecător, dar

reprezintă o interpretare greșită a prevederilor instrucțiunii.

Totodată, judecătorul care a examinat cererea de recuzare nu a reținut

motivele de fapt și drept invocate și nu s-a expus asupra argumentelor.

Urmează ca instanța de apel să se expună asupra legalității încheierii de

respingere a cererii de recuzare în vederea asigurării dreptului la un recurs

efectiv.

Cu privire la ilegalitatea sentinței de condamnare apelantul a considerat

că soluția primei instanțe este neîntemeiată și lipsită de suport legal, adoptată

cu încălcarea prevederilor legale și a practicii judiciare constante, care a afectat

grav drepturile fundamentale ale inculpatului, iar concluziile în sensul acuzării

formulate de către instanță contravin probelor administrate în speță, fiind

bazate pe presupuneri, dar și pe o apreciere contrară prevederilor legale a

probelor.

A invocat că instanța incorect a pus la baza sentinței de condamnare

declarațiile părților vătămate minore date la urmărirea penală și în ședințele

de judecată, fără respectarea prevederilor art. art. 77 alin. (1), 94 Cod de

procedură penală.

Consideră că aprecierea înfăptuită de către instanță a declarațiilor inițiale

de la urmărirea penală a părților vătămate, contravine prevederilor legale,

deoarece declarând admisibile aceste probe, a omis să țină cont de faptul, că

interogarea a avut loc fără prezența reprezentantului lor legal, ceea ce

constituie potrivit prevederilor art. 94 Cod de procedură penală, temei legal de

declarare a inadmisibilității probei respective. Lipsa reprezentantului legal al

părților vătămate minore la interogarea lor în cadrul urmăririi penale, reieșind

din sensul art. 94 Cod de procedură penală, constituie un temei pentru

declararea inadmisibilității acestei probe.

La fel, instanța a ajuns la o concluzie greșită precum că în calitate de

reprezentant legal al părților vătămate ar fi participat Dora Nicolaev, dar la

întrebările directe al apărării părțile vătămate nu au confirmat că la

Inspectoratul de Poliție, la audierea lor ar fi participat reprezentantul legal,

adică Dora Nicolaev.

În procesul penal în cauză, contrar art. 77 alin. (1) Cod de procedură penală

în calitate de reprezentanți legali ai părților vătămate minore nu au figurat

careva din părinții lor, dar a figurat o persoană efemeră pe care nimeni nu a

văzut–o.

Mai indică și faptul că partea vătămată xxxxx în ședința de judecată a

declarat că a fost impusă de polițiști să scrie plângere pe Rusanovschi Andrei,

declarând că a venit acasă la ea un polițist, a luat-o cu mașina, a dus-o la

comisariat, la audiere nu a fost pedagog. Partea vătămată xxxxx la confruntarea

din 09 noiembrie 2010 a declarat că: a fost adusă la poliție, cineva din poliție

i-a adus hârtii și a semnat de frică ca mama să nu cunoască că practica

prostituția. În ședința de judecată partea vătămată xxxxx a povestit amănunțit

modul cum a fost adusă la poliție și impusă să semneze declarații împotriva lui

Rusanovschi Andrei.

4

A mai invocat apărarea, că instanța nu a luat în considerație cele susținute

de apărător în pledoariile scrise, și anume că: la f.d. 5, Vol. I se află procura

nr. 1 din 10.09.2010, prin care specialistul principal în drepturile copilului -

Dora Nicolaev este împuternicită să apere drepturile și interesele copiilor

minori xxxxx în procesul de urmărire penală și în instanța de judecată. La f.d.

106 Vol. I este plângerea părții vătămate xxxxx din 13.09.2010 sub nr. 917. Deci,

de către autoritatea tutelară nu putea fi cunoscut la data de 10.09.2010 faptul

că minora xxxxx va depune plângere la data de 13 septembrie 2010. Acest lucru

putea fi adus la cunoștință de către organul de urmărire penală autorității

tutelare doar după depunerea plângerii de către xxxxx, adică nu mai degrabă

de 13.09.2010. Ca urmare, se deduce că procura de la f.d. 5, Vol. I nr.1 din

10.09.2010, putea fi emisă nu mai degrabă de 13.09.2010 și că, atât partea

vătămată minoră xxxxx, cât și partea vătămată minoră xxxxx a fost audiată cu

încălcarea esențială a normelor de procedură penală - în lipsa pedagogului și

procura dată a fost anexată ulterior pentru a repara erorile admise.

A specificat că pe parcursul întregului proces apărarea a invocat lipsa

pedagogului și a reprezentantului legal la audierea minorelor la organul de

urmărire penală, dar acuzarea nu a combătut acest lucru. Procurorul nu a

solicitat ca să fie audiate Dora Nicolaev, de exemplu, ca martor și să confirme

sau să infirme că a participat la audieri, mai ales că în ședința de judecată din

declarațiile părților vătămate se deduce că într-adevăr nu au fost asistați de

reprezentant legal. Cererea lui Nicolaev Dora din 10.09.2010, pe numele șefului

Inspectoratului de Poliție Edineț, prin care a solicitat să fie recunoscută ca

reprezentant legal a lui xxxxx nu are număr de înregistrare și a fost depusă

ulterior după 13 septembrie 2019 cu scopul de a camufla ilegalitățile organului

de urmărire penală comise la primirea plângerilor și audierea minorelor.

Conform Adeverinței Primăriei xxxxx din 21.09.2010 despre componența

familiei lui xxxxx rezultă că mamă sa, xxxxx, trebuia să fie recunoscută ca

reprezentant legal al lui xxxxx.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 25 ianuarie 2019

(f.d. 123, vol.II) se constată că apărarea a solicitat primirea spre vizionare un

DVD - R cu secvențe video, prin care se demonstrează o provocare din partea

organelor de poliție, fiind plasată public pe internet, din care este fixate

audierea minorei xxxxx în lipsa pedagogului sau psihopedagogului, fără de a fi

întocmit un act de procedură penală, după cum era cazul.

Apelantul a menționat că declarațiile date de partea vătămată xxxxx în fața

instanței nu au fost consemnate în modul cuvenit, în special acele declarații ce

țin de ilegalitățile admise de organul de urmărire penală.

La fel indică la martorul Litvin Artiom care a declarat că nu este cunoscut

cu xxxxx și nici Rusanovschi Andrei nu a prezentat-o lui. Dar, în rechizitoriu

sunt fixate declarațiile părții vătămate xxxxx, precum că a făcut cunoștință cu

Rusanovschi Andrei prin intermediul martorului Litvin Artiom cu care era

prietenă. Fiind întrebată direct de apărător, dacă îl cunoaște pe Litvin după ce

el a declarat că nu o cunoaște, ea a spus că nu îl cunoaște pe Artiom Litvin.

Judecătorul a interzis să fie dat răspuns la întrebarea apărătorului părții

5

vătămate xxxxx de ce la urmărirea penală în 2010 a declarat că a făcut

cunoștință cu Rusanovschi prin intermediul lui Litivin Artiom, dar la

confruntare în ședința de judecată a menționat că nu-l cunoaște pe Litvin

Artiom? Contrar legii întrebarea avocatului care a fost scoasă de judecător nu a

fost fixată în procesul-verbal al ședinței de judecată. Fapt care indică că

judecătorul nu a fost imparțial.

A adăugat că instanța sub nici o formă nu a apreciat faptul că a fost încălcat

termenul rezonabil de examinare a cauzei penale din 2010 până în 2018 de

către organul de urmărire penală. Totalmente inexplicabilă este ordonanța de

suspendare a cauzei penale din motivul lipsei martorului Iusan, care de fapt nu

a fost audiat nici în instanță și nu a fost confruntat cu inculpatul. Apărarea a

insistat ca acest martor să fie adus în fața instanței, dar instanța nu a satisfăcut

cererea apărării.

Apărarea consideră că sentința de condamnare se bazează exclusiv pe

declarațiile părților vătămate, care nu sunt confirmate și cu alte probe, iar

declarațiile vădit contradictorii date în cadrul urmării penale și în ședința de

judecată a părților vătămate, în viziunea instanței le-a considerat ca unele

divergente, care se datorează perioadei îndelungate pe când toate dubiile și

incertitudinile urmau să fie tratate de către instanță în favoarea inculpatului.

A menționat că instanța nu a dat nici o apreciere că apărătorul a invocat la

faza de urmărire penală nulitatea la 27 acțiuni de urmărire penală, inclusiv a

declarațiilor părților vătămate date la urmărirea penală. Instanța a enumerat

toate probele fără de a le da apreciere la fiecare în parte, fapt care indică că

sentința nu este motivată și întemeiată.

A invocat faptul că instanța obligatoriu trebuie să motiveze hotărârile, prin

care se refuză administrarea anumitor probe solicitate de părți, refuzul de a

satisface o cerere de recuzare etc. După vizionarea probei video cu secvențele

despre audierea părții vătămate xxxxx, apărarea a solicitat audierea

suplimentară a lui xxxxx, dar instanța în mod ilegal a respins cererea, motivând

că partea vătămată a fost deja audiată. Pe parcursul întregului proces s-a creat

o impresie că instanța nu dorește să constate adevărul, acceptând poziția

acuzării fără careva rezerve și că instanța a creat impedimente părții apărării.

apelul a fost respins ca nefondat și menținută sentința.

4.1. Pentru pronunțarea soluției enunțate instanța de apel a notat, că

prima instanță corect a dat apreciere circumstanțelor de fapt și corect a dispus

condamnarea lui Rusanovschi Andrei deoarece anume el în perioada lunilor

mai-iulie 2010, aflându-se în xxxxx și activând în calitate de taximetrist la

compania „Rapid-Taxi” pe automobilul de model „Daewoo Nexia” cu n/î CNS

xxxxx, acționând în mod intenționat, în scop de profit, dându-și seama că prin

acțiunile sale recrutează o persoană minoră în prostituție și dorind aceasta, a

făcut cunoștință cu minora xxxxx, din anul 2009 și aflând că aceasta duce un

mod de viață vulnerabil, i-a propus ultimei să practice pe teritoriul xxxxx

servicii sexuale contra plată în mărime de la 100 lei până la 400 lei, promițându-

i în așa fel obținerea unui venit, după care primind acordul acesteia, de fiecare

6

dată o transporta cu automobilul „Rapid Taxi” de model „Daewoo Nexia” cu n/î

xxxxx, unde xxxxx a practicat prostituția în perioada sus menționată prin

diferite saune, păduri, hoteluri din xxxxx, acțiuni prevăzute la art. 206 alin. (1)

lit. a) Cod penal, traficul de copii, adică recrutarea, transportarea unui copil, în

scopul exploatării sexuale.

Tot el, Rusanovschi Andrei xxxxx, prin intermediul minorei xxxxx a făcut

cunoștință cu minora xxxxx și în mod intenționat și din interes material,

urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a unui copil în prostituție, în

perioada de timp a lunii august a anului 2010, prin abuz de poziție de

vulnerabilitate specifică copiilor, manifestată prin situația precară din punct de

vedere al supraviețuirii sociale, prin promisiunea obținerii unei jumătăți din

venit, cu consimțământul acesteia, a recrutat-o pentru exploatare sexuală

comercială în prostituție și a transportat-o cu automobilul „Rapid Taxi” de

model „Daewoo Nexia” cu n/î xxxxx, unde xxxxx a practicat prostituția în -

perioada menționată mai sus, prin parc și alte locuri din xxxxx, acțiuni care la

fel se regăsesc la norma art. 206 alin. (1) lit. a) Cod penal, traficul de copii, adică

recrutarea, transportarea unui copil, în scopul exploatării sexuale.

Tot el, Rusanovschi Andrei xxxxx, în mod intenționat și din interes

material, în perioada lunilor iulie-august a anului 2010, aflându-se în xxxxx,

identificând victima, dându-și seama că prin acțiunile sale îndeamnă o

persoană la practicarea prostituției și dorind aceasta, trezind interesul lui

xxxxx, la practicarea prostituției, în cadrul unei discuții care a avut loc în fața

magazinului „Vlados” din xxxxx, prin încurajarea și convingerea de obținerea

veniturilor pe cont propriu, i-a propus ultimei să presteze servicii sexuale

contra plată pe teritoriul raionului xxxxx, acțiuni care se încadrează la norma

art. 220 alin. (1) Cod penal, proxenetismul, adică îndemnul și determinarea la

prostituție.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a constatat și faptul, că

inculpatul Rusanovschi Andrei xxxxx se eliberează de răspunderea penală în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal, deoarece a

parvenit o situație de liberare a persoanei de răspundere penală, care este

prevăzută de art. 60 Cod penal – prescripția tragerii la răspundere penală, iar

în conformitate cu art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța a

considerat necesitatea încetării procesului penal în cauza de învinuire a lui

Rusanovschi Andrei xxxxx în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin.

(1) Cod penal.

Verificând în ansamblul toate probele cercetate și analizate în prima

instanță, instanța de apel ajunge la concluzia, că vinovăția lui

Rusanovschi Andrei și-a găsit deplină confirmare prin:

- declarațiile părții vătămate xxxxx, instanța de judecată a admis demersul

avocatului și a dat citire declarațiilor lui xxxxx date la urmărirea penală din

10.09.2010 și anume de la pag. 15 volumul I. În proces verbal este fixat

următorul fapt: „...Lui Rusanovschi nu i-a spus câți ani are. Rusanovschi știa din

spusele lui xxxxx că trăia în concubinaj cu două persoane: Andrei și Vanea. Vanea

7

este vecin cu Rusanovschi A. din xxxxx. A început să locuiască cu Rusanovschi

căruia i-a spus că a terminat școala cu doi ani în urmă...”.

- declarațiile părții vătămate xxxxxx, instanța de judecată a admis

demersul procurorului și a dat citire declarațiilor lui xxxxx date la urmărirea

penală de pe data de 15.09.2010 (f.d. 127 volumul I).

- declarațiile părții vătămate xxxxx;

- declarațiile martorului Molceanov Alexandru;

- declarațiile inculpatului Rusanovschi Andrei.

Din probele scrise, instanța de apel a considerat pertinente, concludente și

utile în confirmarea vinovăției lui Rusanovschi Andrei care coroborează cu

declarațiile părților vătămate și declarațiile martorului audiat, următoarele

probe:

- plângerea minorei xxxxx din 10.09.2010 (f.d. 4, vol.I), care coroborează

cu declarațiile date în instanța de fond și verificate în instanța de apel;

- procesul-verbal de percheziție corporală a lui Rusanovschi Andrei din

11.09.2010;

- plângerea lui xxxxxx din 13.09.2010 (f.d. 106, vol.I), care la fel

coroborează cu declarațiile date de Barjanovscaia Tatiana în ședința de

judecată;

- plângerea lui xxxxx din 13.09.2010 (f.d. 122, vol.I).

4.2. În vederea respingerii argumentelor expuse de către avocatul

Țurcanu Igor, instanța de apel a menționat, că probele cercetate de către

apărare nu demonstrează nevinovăția inculpatului, ci dimpotrivă vinovăția

inculpatului Rusanovschi Andrei în comiterea infracțiunilor de care se

incriminează.

Instanța de apel a respins argumentele apărării privind achitarea

inculpatului dat fiind faptul că declarațiile părților vătămate date sunt

confirmate și de procesele-verbale de reconstituire a mărturiilor la fața locului

unde părțile vătămate: xxxxx care au descris locurile unde au fost transportate

de către inculpatul Rusanovschi A. și unde au avut relații sexuale (f.d. 141-172

vol.I).

Instanța de apel a făcut referire la experimentul în care a fost infiltrat un

colaborator de poliție (Molcianov Andrei care a fost audiat și cadrul ședinței de

judecată) pentru a solicita de la cet. Rusanovschi Andrei de a aduce minora

xxxxx pentru întreținerea relațiilor sexuale. În acest scop fiind întocmite un șir

de acte pentru a asigura legalitatea experimentului respectiv cu confirmarea

intențiilor inculpatului de a trafica minora și anume:

- procesul-verbal al experimentului în procedura de urmărire penală (f.d.

27, vol.I);

- ordonanța de control al banilor (f.d. 28, vol.I);

- procesul-verbal privind examinarea bancnotelor cu aplicarea inscripției

„experiment”(f.d. 29, vol.I);

- procesul-verbal de înzestrare cu tehnică specială (f.d. 31, vol.I).

Ulterior înregistrările video-audio în urma experimentului au fost fixate

pe discurile DVD și CD, cercetate și anexate ca corpuri delicte la cauza penală.

8

De asemenea și bancnota cu inscripția ,,experiment” a fost ridicată în urma

măsurii respective de la inculpat, ulterior cercetată și anexată ca corp delict.

Pe parcursul urmăririi penale, de către judecătorul de instrucție, prin

încheierea din 12.09.2010 au fost recunoscute acțiunile de urmărire penală și

măsurile operative de investigații, efectuate în delict flagrant ca fiind legale (f.d.

51 vol.I).

Instanța de apel a notat, că versiunea înaintată de partea apărării, precum

că inculpatul nu a comis infracțiunile incriminate nu are suport probatoriu,

devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și apreciate

de primă instanță, relevate în cuprinsul sentinței, verificate în ședința instanței

de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunilor imputate

inculpatului.

Instanța de apel a mai accentuat, că vina inculpatului Rusanovschi Andrei

este confirmată și prin rapoartele de examinare medico-legală nr. 514, 515, 511

eliberate de expertul judiciar medico-legal cu concluziile respective și anume

menționează faptul, că la momentul examinării minorele aveau xxxxx cu

imposibilitatea aprecierii datei lezării. La minorele xxxxx și la xxxxx au fost

depistate și xxxxx (f.d. 180-182, vol.I).

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului

Rusanovschi Andrei cu privire la nerecunoașterea vinovăției, or

nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului, devreme

ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de prima

instanță – relevate în cuprinsul sentinței, verificate în ședința instanței de apel,

dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii respective de către inculpat.

Versiunea inculpatului reprezintă opinia subiectivă a părții apărării, ce se

combate complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză,

astfel fiind apreciată ca o tentativă de a evita răspunderea penală pentru faptele

săvârșite.

Instanța de apel a respins argumentele avocatului care indică, că instanța

nu a dat apreciere faptului că apărătorul la faza de urmărire penală a invocate

nulitatea mai multor acțiuni de urmărire penală, menționând că potrivit

prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea oricărei altei

prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a

fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale - când partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în ședința de judecată când partea a fost absentă la efectuarea

acțiunii procesuale, sau în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în

cadrul cercetării judecătorești.

Totodată, potrivit art. 66 alin. (2) pct. 27) Cod de procedură penală,

Rusanovschi Andrei a avut dreptul să atace acțiunile și hotărârile organului de

urmărire penală, în modul prevăzut de art. 313 Cod de procedură penală, însă,

după cum rezultă din materialul cauzei, acest drept nu a fost exercitat.

Prin urmare, au fost catalogate ca nefondate motivele, ce vizează

activitatea organului de urmărire penală, sub aspectul precum că nu a fost

pedagog precum și faptul că nu au fost asistate de un reprezentant legal în faza

9

urmăririi penale, fapt care se respinge prin ordonanța de recunoaștere în

calitate de reprezentant legal al minorei pe Nicolaev Dora (f.d. 11, vol. I) și

semnăturile prezente ale reprezentantului legal pe actele procesuale.

4.3. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de

apel a ajuns la concluzia, că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor

art. 61, 75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei penale de restabilire a

echității sociale și corijare a celui vinovat, întru prevenirea comiterii de către

acestea a altor infracțiuni, precum și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, ținând cont de gravitatea și prejudiciabilitatea faptelor penale,

urmările survenite, de persoana inculpatului Rusanovschi Andrei care anterior

este condamnat (f.d. 19, vol.II).

4.4. Referitor la temeiurile de recuzare a judecătorului din prima instanță

susținute de către apărare în apel, instanța de apel a considerat că acestea

urmează a fi respinse, deoarece în prima instanță, corect și întemeiat au fost

analizate aceste argumente, fiind respinse prin încheierea din 09.08.2019.

Instanța de apel a considerat că este greșită poziția apărării privind

incompatibilitatea judecătorului, pe temeiurile organizatorice, după cum este

prezentarea cauzei pentru cunoștință, ori instanța de fond nu a refuzat

prezentarea cauzei pentru a face cunoștință avocatului, dar eliberarea copiilor,

care este în corespundere cu art. 336 alin. (8) Cod de procedură penală.

În privința ordonanței de suspendare, pe care apărarea la fel o consideră

ilegală și necesară anulării, instanța de apel solicitând nulitatea absolută a

acesteia, menționează despre dreptul organului de urmărire penală de a emite

astfel de acte procesuale, ordonanță care a fost emisă în corespundere cu

normele procesual penale. Analizând conținutul acestei ordonanțe și

circumstanțele cauzei, instanța de apel nu a stabilit temeiuri de nulitate

absolută a actului dat, pentru ce solicitarea apărării a fost respinsă, cu atât mai

mult această ordonanță nu influențează la probatoriul acumulat în această

cauză penală, deoarece probele acumulate și cercetate în instanța de apel, nu

au fost acumulate în perioada de suspendare a cauzei.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului menționează, că instanța nu a fost compusă

potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33 Cod de procedură

penală, deoarece conform procesului–verbal al ședinței de judecată din

27 noiembrie 2019 (f.d. 10, vol.III) și a celui din 05 februarie 2020 (f.d. 21,

vol.III) se atestă faptul că cauza a fost judecată de către judecătorii:

Scutelnic Gheorghe, Moraru Oleg și Talpă Ion, însă potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată din 12.03.2020 (f.d. 30-33, vol. III) se atestă că în completul

de judecată au survenit schimbări: judecătorul Scutelnic Gheorghe, fiind

înlocuit cu judecătorul Șleahtițchi Svetlana, însă la materialele cauzei penale nu

se regăsește nici un act de dispoziție ce ar indica la necesitatea de a fi efectuate

10

modificări în completul de judecată conform art. 31 alin. (3) Cod de procedură

penală.

Relatează apărarea, că pe de o parte instanța de apel a reținut ca faptă

incriminată că Rusanovschi Andrei, prin intermediul minorei xxxxx a făcut

cunoștință cu minora xxxxx, iar pe de altă parte în motivare instanța de apel a

reținut declarațiile lui xxxxx, precum că o cunoaște pe xxxxx de la poliție, aceste

constatări fiind contradictorii.

De asemenea, la urmărirea penală xxxxx a declarat că a făcut cunoștință cu

Rusanovschi Andrei prin intermediul prietenului său Litvin Igor. În prima

instanță, la insistența părții apărării, atât Litvin Igor, cât și xxxxx au declarat că

nu se cunosc între ei. Or, în rechizitoriu, este menționat că xxxxx a făcut

cunoștință cu Rusanovschi Andrei prin intermediul lui Litvin Igor.

Menționează recurentul, că instanța de apel nu a ținut cont de argumentele

invocate în apel, și anume cu referire la faptul că prima instanță incorect a pus

la baza sentinței de condamnare declarațiile părților vătămate minore date la

urmărirea penală și în ședințele de judecată, nefiind respectate prevederile

art. 94 Cod de procedură penală.

Menționează, că potrivit prevederilor capitolului III din Codul de

procedură penală, minorii nu-și pot exercita de sine stătător drepturile

prevăzute de prezentul cod, acestea fiind exercitate de către reprezentații săi

legali, care au dreptul, printre altele, să participe la acțiuni procesuale care se

efectuează cu participarea persoanei pe care o reprezintă. Totodată, potrivit

prevederilor art. 77 alin. (1) Cod de procedură penală, reprezentanții legali ai

părții vătămate sunt părinții, înfietorii, tutorii sau curatorii lor, care reprezintă

în procesul penal interesele participanților la proces minori. Faptul

neparticipării reprezentantului legal al minorului la audierea acestuia

constituie o încălcare esențială a dispozițiilor Codului de procedură penală în

sensul prevederilor art. 94 alin. (2) și care a influențat autenticitatea

informației obținute, astfel că datele obținute nu pot fi utilizate în calitate de

probe.

Consideră că instanțele sub nici o formă nu au apreciat faptul că a fost

încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei penale din 2010 până în

2018 de către organul de urmărire penală. Totalmente inexplicabilă este

ordonanța de suspendare a cauzei penale din motivul lipsei martorului Iușan,

care de fapt nu a fost audiat nici în instanță și nu a fost confruntat cu inculpatul.

Apărarea a insistat ca acest martor să fie adus în fața instanței, dar instanța nu

a satisfăcut cererea apărării.

Instanța, dacă l-a găsit vinovat pe Rusanovschi Andrei era obligată,

conform art. 385 alin. (4) Cod procedură penală să constate încălcarea vădită a

dreptului inculpatului ca cauza lui să fie examinată rapid și în termen rezonabil,

or ordonanța de suspendare a procesului a fost emisă vădit cu încălcarea

Codului de procedură penală și urma să reducă pedeapsa aplicată drept

compensare.

Sentința de condamnare se bazează exclusiv pe declarațiile părților

vătămate, care nu sunt confirmate și cu alte probe, iar declarațiile vădit

11

contradictorii date în cadrul urmării penale și în ședință de judecată a părților

vătămate, în viziunea instanței le-a considerat ca unele divergente, care se

datorează perioadei îndelungate pe când toate dubiile și incertitudinile urmau

să fie tratate de către instanță în favoarea inculpatului.

Instanța nu a dat nici o apreciere faptului că apărătorul a invocat la faza de

urmărire penală nulitatea la 27 acțiuni de urmărire penală, inclusiv a

declarațiilor părților vătămate date la urmărirea penală. Instanța a enumerat

toate probele la „pachet” fără a le da apreciere la fiecare în parte, fapt care

indică că sentința nu este motivată și întemeiată.

Remarcă că instanțele nu s-au expus motivat cu privire la argumentul

despre provocare, limitându-se de a motiva că experimentul a fost efectuat

după depunerea plângerii lui Pulbere Ana.

de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat argumente similare celor relatate de

către avocat.

inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce vor fi desfășurate în continuare.

Astfel, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță,

titularii acestor cereri își întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe

temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel

atunci când:

2) instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile

art. 30, 31 și 33;

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței;

12

8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul

a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui

în baza unei legi mai blânde.

Verificând materialele cauzei prin prisma argumentelor formulate de

recurenți, Colegiul penal ajunge la concluzia că acestea își găsesc confirmare,

iar decizia instanței de apel urmează a fi casată integral.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să

se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Având în vedere dezideratele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit

menționează că instanța de apel nu a pătruns în esența argumentelor invocate

în apelul apărării, nu le-a supus verificării prin prisma probatoriului

administrat la dosar și nu a răspuns în mod corespunzător la toate motivele

invocate în cererea de apel.

În contextul celor enunțate, Colegiul penal lărgit remarcă faptul, că în speță

Rusanovschi Andrei a fost acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de copii în

privința părților vătămate minore xxxxx.

Potrivit prevederilor art. 77 alin. (1) Cod de procedură penală,

reprezentanții legali ai părții vătămate sunt părinții, înfietorii, tutorii sau

curatorii lor, care reprezintă în procesul penal interesele participanților la

proces minori.

13

Reieșind din conținutul procesului-verbal de audiere în calitate de parte

vătămată a minorei xxxxx în cadrul urmăririi penale, rezultă că la efectuarea

acestei acțiuni procesuale nu a participat mama sa, xxxxx, ci specialistul

principal în drepturile copilului pe nume Nicolaev Dora, nefiind specificată

cauza neatragerii în proces a reprezentantului legal.

Deși în cererea de apel apărarea a invocat faptul, că neparticiparea

reprezentantului legal al minorului la audierea acestuia constituie o încălcare

esențială a dispozițiilor Codului de procedură penală în sensul prevederilor

art. 94 alin. (2) și care a influențat autenticitatea informației obținute, precum

și faptul că părțile vătămate nu au confirmat că la Inspectoratul de Poliție, la

audierea lor ar fi participat reprezentantul legal, adică Nicolaev Dora, instanța

de apel nu dat răspuns acestor argumente.

Mai mult, instanța de apel a examinat superficial și argumentul cu referire

la faptul că audierea minorelor la organul de urmărire penală a avut loc în lipsa

pedagogului și a reprezentantului legal, menționând că „…se respinge prin

ordonanța de recunoaștere în calitate de reprezentant legal al minorei pe

Nicolaev Dora (f.d. 11, vol. I) și semnăturile prezente ale reprezentantului legal

pe actele procesuale...”.

De asemenea instanța de apel nu s-a expus nici pe marginea argumentului

din apel prin care se evidențiază că procura nr. 1 din 10.09.2010, prin care

specialistul principal în drepturile copilului - Nicolaev Dora este împuternicită

să apere drepturile și interesele copiilor minori xxxxx și xxxxx în procesul de

urmărire penală și în instanța de judecată, este datată anterior depunerii

plângerii de către partea vătămată, care a fost înregistrată la 13.09.2010 sub nr.

917, deci, de către autoritatea tutelară nu putea fi cunoscut la data de

10.09.2010 faptul că minora xxxxx va depune plângere la data de 13 septembrie

2010.

La fel, apărarea a invocat în apel că în cadrul experimentului în care a fost

infiltrat un colaborator de poliție în vederea descoperirii infracțiunii de trafic

de copii a avut loc o provocare de către agenții statului, fapt care rezultă și din

înregistrările video plasate public pe internet, în care este fixată audierea

minorei xxxxx în lipsa pedagogului sau psihopedagogului, fără de a fi întocmit

un act de procedură penală, însă instanțele de fond nici la acest aspect nu s-au

pronunțat.

Aceste argumente ale apărării urmau să primească aprecierea

corespunzătoare, deoarece reprezintă fondul apelului, iar nemotivarea

acestora reprezintă un viciu de procedură, care generează casarea deciziei

instanței de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit

jurisprudenței constante a CEDO, rolul unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite.

O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public

al administrării justiției.

14

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011;

De asemenea, Colegiul penal statuează, că potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Distinct de considerentele relevate mai sus, Colegiul penal lărgit reține și

faptul, că conform procesului–verbal al ședinței de judecată din 27 noiembrie

2019 (f.d. 10, vol.III) și a celui din 05 februarie 2020 (f.d. 21, vol.III) se atestă

faptul că cauza a fost judecată de către judecătorii: Scutelnic Gheorghe,

Moraru Oleg și Talpă Ion, însă potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată

din 12.03.2020 (f.d. 30-33, vol. III) se atestă că în completul de judecată au

survenit schimbări: judecătorul Scutelnic Gheorghe, fiind înlocuit cu

judecătorul Șleahtițchi Svetlana, iar la materialele cauzei penale nu se regăsește

nici un act de dispoziție cu privire la modificarea completului de judecată.

Potrivit art. 31 alin. (1)-(3) Cod de procedură penală, completul de

judecată format în condițiile art. 30 trebuie să rămână același în tot cursul

judecării cauzei, cu excepția prevăzută în alin. (3). Dacă aceasta nu este posibil,

completul poate fi schimbat până la începerea cercetării judecătorești. După

începerea cercetării judecătorești, orice schimbare intervenită în completul de

judecată impune reluarea de la început a cercetării judecătorești. În cazul în

care cauza se judecă în fond de un complet format din 3 judecători și unul din

aceștia nu poate participa în continuare la judecarea cauzei din motiv de boală

îndelungată, deces sau din motivul eliberării din funcție în condițiile legii, acest

judecător este înlocuit de un alt judecător și cauza se judecă în continuare.

Judecătorului care intervine în proces i se oferă timp pentru a lua cunoștință de

materialele cauzei, inclusiv de cele cercetate în instanță, și pentru a se pregăti

pentru participarea de mai departe în proces, însă înlocuirea judecătorului în

condițiile prezentului alineat nu necesită reluarea judecării cauzei de la

început. Judecătorul este în drept să solicite repetarea unor acțiuni procesuale

deja efectuate în ședință în lipsa lui dacă are de concretizat chestiuni

suplimentare.

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori

de drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece se referă la procedura de constituire a completului

de judecată și de motivare a soluției instanței de apel și se consideră temei de

recurs.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea

15

casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de împrejurările expuse, care au

servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor

art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, să dea apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în

vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Țurcanu Igor în

numele inculpatului și de către inculpatul Rusanovschi Andrei, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 august 2020, în cauza

penală în privința lui Rusanovschi Andrei xxxxx și dispune rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 16 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

16