1ra-1604/2022 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1604/2022 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1604/2022

1-21167108-01-1ra-25112022

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Parfeni Oxana

judecând, fără citarea părților, recursul declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022, în cauza

penală în privința lui

Scoropad Pavel Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxx str.

Xxxxx ap.xx;

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 11.11.2021−12.05.2022;

Instanța de apel: 07.06.2022−05.10.2022;

Instanța de recurs: 25.11.2022−26.09.2023.

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal

și în baza Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021, s-a încetat

procesul penal cu înlăturarea răspunderii penale.

S-a încasat de la Scoropad Pavel în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 2 800 lei.

urmărind scopul păstrării ilegale a substanțelor stupefiante, fără scop de înstrăinare,

dând-u-și seama de caracterul prejudiciabil a acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă,

îndreptată la atingerea scopului său, în circumstanțe necunoscute, în perioada anului

1

2021, data și ora exactă nu a putut fi stabilită în cadrul urmăriri penale, a intrat în

posesia unei substanțe stupefiante, pe care a păstrat-o ilegal și a utilizat-o prin

inhalare cu ajutorul unui dispozitiv construit artizanal până la 20 aprilie 2021,

aproximativ orele 12:00, atunci când în rezultatul efectuării percheziției autorizate la

reședința temporară a acestuia, amplasată pe str. Xxxxx din mun. Xxxxx, au fost

depistate și ridicate un recipient polimeric cu capac de culoare albă cu un lichid

transparent fără careva miros specific și un recipient polimeric confecționat din două

părți, partea de sus a sticlei din masa plastică cu volum 1,5 litri, cu inscripția Coca

Cola, specific pe pereții căruia se observă un strat de culoare cafenie, pe vârful căruia

se află un dop din folie de staniol, pe care se observă o masă vegetală arsă cu miros

specific.

La aceiași dată, dânsul a fost supus examinării medicale, în cadrul căreia i-au fost

recoltate probe de urină la substanțe narcotice, și potrivit buletinului de analiză nr.

12 din 29 aprilie 2021, eliberat de IMSP Dispensarul Republican de Narcologie, în

aceste probe s-au depistat substanțe stupefiante cannabinoide, cantitatea căreia

constituie 221ng/ml.

Conform raportului de constatare tehnico-științific nr.34/12/2-R-393 din

21.10.2021, s-a stabilit că substanța de pe suprafața internă a fragmentului de butelie

polimerică transparentă reprezintă rășină de canabis, cantitatea căreia constituie în

total 0,114 g (masă uscată) și se atribuie la categoria substanțelor stupefiante.

De asemenea, potrivit hotărârii Guvernului nr. 1088 din 05 octombrie 2004, cu

privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor narcotice, psihotrope și

precursorilor acestora, supuse controlului, rășina de canabis, face parte din categoria

substanțelor stupefiante, introdusă în lista nr.1, tabelul I a substanțelor narcotice și

psihotrope neutilizate în scopuri medicale, iar în corespundere cu prevederilor art.11

a Legii nr.382 - XIV din 06.05.1999, cu privire la circulația substanțelor narcotice,

psihotrope și a precursorilor, circulația acestor substanțe narcotice, este limitată și se

face doar în scopuri științifice.

Conform pct.7 al listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor, ce

conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr.79 din 23 ianuarie 2006, cantitatea de

0,114 grame de substanță stupefiantă de rășină de canabis, se atribuie la cantități

mari.

Astfel, lui Scoropad Pavel i se incriminează comiterea infracțiunii prevăzută de

art.217 alin.(2) Cod penal - circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor

acestora fără scop de înstrăinare, în modalitatea normativă de păstrare ilegală a substanțelor

stupefiante în proporții mari, fără scop de înstrăinare.

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei penale, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-l recunoaște

vinovat pe Scoropad Pavel de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2)

Cod penal și ai stabili o pedeapsă sub formă de amendă de 500 u.c. În temeiul Legii

nr.243 din data de 24.12.2021 „privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

2

proclamarea independenței Republicii Moldova”, a-l libera de la executarea pedepsei

stabilite. A încasa de la Scorpan Pavel în beneficiul statului cheltuielile de judecată în

sumă totală de 2 800 lei.

În argumentarea apelului, a invocat că, instanța de fond nu a ținut cont de faptul

că, în cazul solicitării aplicării legii amnistiei de către inculpat, constată că unica

soluție ce poate fi adoptată la finalizarea examinării procesului penal în cazul

aplicării Legii nr.243, o reprezintă sentința de condamnare, acest fapt fiind expres

prevăzut la art.389 alin.(4) pct. 2) Cod de procedură penală - care prevede stabilirea

unei pedepse și cu liberarea de executare a ei, în cazul amnistiei conform art.107 Cod

penal.

2022, a fost admis apelul procurorului, fiind casată parțial sentința, în partea

condamnării inculpatului, și dispusă încetarea procesului în privința lui Scoropad

Pavel, în baza art.217 alin.(2) Cod penal, din motivul intervenirii amnistiei. A fost

menținută sentința, în partea ce se referă la cheltuielile de judecată și corpurile

delicte.

inculpatul Scoropad Pavel a înaintat un demers, prin care a solicitat încetarea

procesul penal în privința sa, în baza Legii nr.243 din 24.12.2021 (în vigoare din

31.12.2021) „privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova”.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond eronat în partea dispozitivă l-a

recunoscut vinovat pe Scoropad Pavel de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217

alin. (2) Cod penal și totodată a încetat procesul penal, cu înlăturarea răspunderii

penale în baza Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021, fapt ce nu

poate fi reținut, or, secțiunea I a Capitolului III al Titlului II al Părții Speciale al

Codului de procedură penală, identifică doar trei categorii de sentințe ce urmează a

fi adoptate de către instanțele de judecată la finalizarea examinării cauzei penale și

anume: sentințe de condamnare (art.389 Cod de procedură penală); sentințe de

achitare ( art.390 Cod de procedură penală); sentința de încetare a procesului penal

(art.391 Cod de procedură penală). Nu poate exista, în privința la aceiași faptă, atât

soluția de condamnare și, concomitent, soluția de încetare.

Subsecvent, instanța de apel a notat că, una din soluțiile, de altfel unica ce poate

fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în cazul aplicării prevederilor

Legii nr.243 din 24.12.2021, reprezintă o sentință de încetare, acest fapt fiind expres

prevăzut la art.332 Cod de procedură penală.

În temeiul celor relevate supra, instanța de apel a considerat necesar de a

interveni în sentința Judecătoriei Ungheni, dat fiind faptul că, instanța de fond a

comis o eroare de drept, ce urmează a fi corectată de instanța ierarhic superioară,

prin pronunțarea unei noi hotărâri, ținând cont și de prevederile art.332 alin.(1) Cod

de procedură penală raportat la art.art.275 pct. 4), 285 alin.(2) Cod de procedură

penală, ce obligă instanța de judecată să înceteze procesul, or, legea spune că, în

3

cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art.art.275 pct. 5) -9), 285 alin.(2) Cod de procedură penală, precum și în

cazurile prevăzute în art.art.53-60 Cod penal, prin sentință motivată, instanța

încetează procesul penal în cauza respectivă.

Totodată, este de menționat că și Legea nr.243 privind amnistia, menționează

despre emiterea unei sentințe de încetare în asemenea cazuri și nu de una de

condamnare (art.2 al Legii nr.243 privind amnistia).

Cu referire la criticele acuzatorului de stat expuse în cererea de apel, instanța de

apel a conchis că, urmează de reținut faptul că, atât partea apărării, cât și partea

acuzării sânt de acord că, prevederile Legii nr.243 din 24.12.2021, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova sunt aplicabile cazului respectiv, diferența rezidând doar în exprimarea

procesuală a aplicării amnistiei.

Din cele constatate supra, în viziunea instanței de apel, motivele invocate de

către acuzare în vederea condamnării nu și-au găsit confirmare la judecarea cauzei,

or, instanța de apel a reținut că, inculpatul Scoropad Pavel dorește aplicarea în

privința sa a prevederilor Legii privind amnistia, cu încetarea procesului penal

pornit pe numele său și ținând cont de faptul că, Legea permite aplicarea amnistiei,

depunând în acest sens o cerere în scris, acesta neavând antecedente penale, precum

și faptul că, sancțiunea infracțiunii imputate prevede pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de până la 150 de ore, sau cu închisoare de până

la 1 an, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 5 000 la 7 000

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau

cu lichidarea persoanei juridice, fiind calificată drept una ușoară, neexistând vreo

restricție în sensul art.6 al Legii nr. 243.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia că, procesul penal

în privință lui Scoropad Pavel, intentat în baza art.217 alin.(2) Cod penal, urmează a

fi încetat în legătură cu aplicarea art.2 al Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din

24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021.

În contextul celor enunțate, instanța de apel a constatat că, la caz, inculpatul

Scoropad Pavel nu cade sub incidența restricțiilor formulate în art.6 din Legea

nr.243, iar în privință ultimului pot fi aplicate prevederile actului de clemență.

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului indică:

- verificând cauza sub aspectul întrunirii de către inculpat a exigențelor actului

de amnistie, instanța de apel urma să aprecieze just, dacă acesta poate fi aplicat

ținându-se cont nu numai de sancțiunea normei penale imputate inculpatului, ci și

de alte criterii ce țin de practica judiciară în materia aplicării dispozițiilor art 107 Cod

penal, inclusiv și de raționamentele expuse în Legea nr.243 din 24.12.2021;

4

- aplicarea amnistiei față de inculpat, nu constituie temei de reabilitare a

persoanei, fapt ce prezumă că, inculpatul urmează a fi recunoscut vinovat de

comiterea faptei imputate, sau, în cazul încetării procesului penal, de către instanțele

de judecată, în temeiul Legii nr.243 din 24.12.2021, prevederile «încetarea procesului

penal» nu sunt aplicabile, deoarece hotărârea prin care s-a încetat procesul penal, este

un act procedural de liberare a persoanei de răspunderea penală. Liberarea de

executare a pedepsei are loc în cazul când în privință persoanei a fost adoptată o

hotărâre de condamnare;

- consecințele produse de actul de amnistie, conduc la liberarea inculpatului de

executarea pedepsei sau după caz alte consecințe ale condamnării, pentru faptele

săvârșite anterior apariției actului de clemență;

- ignorând cazurile de adoptare a sentințelor de achitare, emiterea cărora poate

avea loc chiar și în cazul solicitării aplicării amnistiei de către inculpat, una din

soluțiile ce poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale, în cazul aplicării

prevederilor Legii nr.243 din 24.12.2021, o reprezintă sentința de condamnare, acest

fapt fiind expres prevăzut la art.389 alin.(4) pct. 2) Cod de procedură penală - cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei, conform art.107 Cod penal;

- cât privește adoptarea unei sentințe de încetare a procesului, pe motivul

intervenirii amnistiei, situație masiv întâlnită datorită practicii judiciare existente la

aplicarea legii anterioare cu privire la amnistia, din 29.07.2016, aplicarea amnistiei cu

emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul

art.391 Cod de procedură penală;

- soluția de moment adoptată de către Colegiul penal, privind încetarea

procesului penal în baza actului de amnistie, nu este acceptabilă, or, acest fapt

contravine normelor procesuale în vigoare;

- adoptând o soluție de încetare a procesului penal, instanța de judecată nu

poate determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art.107 Cod

penal, art.art.275 pct. 4), 285 alin.(2) Cod de procedură penală și Legii nr.243;

-decizia instanței de apel nu este motivată și pasibilă casării, greșit interpretând-

u-se aplicarea actului de amnistie;

- reieșind din textul legii se conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de

persoanele inculpate/condamnate, acestea urmează să fie liberate/absolvite de

executarea pedepsei, or adoptarea unei soluții de încetare a procesului penal este

contrară situației prevăzute la art.8 al Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care

prevede posibilitatea absolvirii inculpatului de la executarea pedepsei principale,

însă nu și a pedepsei secundare - dacă sancțiunea normei prevede și pedeapsa

complementară ce urmează a fi aplicată inculpatului și poate fi făcută doar la

emiterea unei sentințe de condamnare.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art.427 alin.(1) pct.

6) Cod de procedură penală.

5

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de

procedură penală (redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie

2023) și a declarat recursul în termen - la 09.11.2022.

Conform prevederilor Legii nr.246 din 31.07.2023 în vigoare din 01

septembrie 2023, pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), art.XI alin.(3) - recursurile

depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi

vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Totodată, din textul legii menționate, rezultă că procedura de judecare a

recursurilor depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data în vigoare a acestei

legi, urmează să fie efectuată conform noilor modificări introduse în prevederile

Codului de procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

(în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), judecând

recursul instanță de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea

de către instanță de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanță de recurs.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție, reține că este pertinent în speța dată temeiul pentru

recurs invocat de recurent și prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, în vigoare până la modificările introduse prin Legea nr.246 din 31.07.2023, și

anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Potrivit art.413 alin.(1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică

regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile

prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Conform art.415 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanță de apel,

judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total,

inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, și pronunță o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

În corespundere cu art.414 alin.(1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală,

judecând apelul, instanță de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor

în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Potrivit art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță. În corespundere cu art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală,

6

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art.art.1 alin.(1), 7 alin.(1)–(8) Cod de procedură penală,

procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor

judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând

doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele

prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art.2 alin.(4) Cod de

procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi

aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art.107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are

ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei. Potrivit art.275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea

penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi

încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art.285 alin.(2) și (7) Cod

de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a

persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din prezentul cod.

Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot

avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă.

Potrivit art.350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-

au constatat temeiurile prevăzute în art.332 Cod de procedură penală, prin sentință

motivată, instanța încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art.332

alin.(1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei,

se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.285 alin.(2) Cod de procedură

penală, prin sentință motivată, , instanța încetează procesul penal în cauza

respectivă. În cazul prevăzut la art.275 pct. 4) Cod de procedură penală, încetarea

procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura

continuă în mod obișnuit.

Conform art.384 alin.(1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța hotărăște

asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să

fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele

care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art.389 alin.(1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei, conform art.107

Cod penal.

Potrivit art.394 alin.(1) pct. 1), 2) și 5), alin.(4) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului.

7

Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină

descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Conform art.395 alin.(1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul

sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

obligată să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței.

Potrivit art.396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de

încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului

penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.

În corespundere cu art.1 alin.(4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la

faza de judecare a cauzei.

Art.2 alin.(1) și (4) din Legea nr.243 prescriu că, procesele penale în privință

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal

nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a

cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)

din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî

încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6.

Însă, instanțele de fond, nu au respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, judecând cauza, prima instanță a dispus: ”Scoropad Pavel se recunoaște

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal și în baza Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021, se încetează procesul penal cu înlăturarea

răspunderii penale.” La fel, instanța de apel a casat parțial sentința și a repetat eroarea

primei instanțe, dispunând ”... casează parțial această sentință, în partea condamnării

inculpatului, și dispune încetarea procesului în privința lui Scoropad Pavel în baza art.217

alin.(2) Cod penal, din motivul intervenirii amnistiei. ”, fără a verifica însă respectarea

procedurii de aplicare a actului de amnistie prevăzută de normele Codului de

procedură penală, enunțate supra.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art.1 alin.(1), 7 alin.(1) – (8), 2 alin.(4),

275 pct. 4), 285 alin.(2) și (7), 350 alin.(1), 332 alin.(1) și (5), 384 alin.(1), (3) și (4), 389

alin.(1) și (4) pct. 2), 394 alin.(1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin.(1) pct. 2) și 3) Cod de

procedură penală, atestă clar și concludent că, încetarea procesului penal în cazul

amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței preliminare,

când inculpatul consimte (art.art.350 alin.(1), 332 alin.(1) Cod de procedură penală).

8

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art.332 alin.(5)

Cod de procedură penală), instanțele de fond și de apel (art.art.413 alin.(1), 415

alin.(1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate

inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau deciziei,

de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu

constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea

penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art.art.384, 389 alin.(1)

și (4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

În același timp, legiuitorul în prevederile art.391 Cod de procedură penală

(sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura continuă în

mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va

adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei,

cât, de altfel, și a prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art.391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art.art.332 alin.(5), 384 Cod de procedură penală), doar în

cadrul adoptării unei sentințe sau decizii (instanței de apel) de condamnare, în

virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii

formulate inculpatului în condițiile prescrise la art.art.389, 394 alin.(1) și (2), 395 Cod

de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art.art.394 alin.(4) și 396

Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art.1 alin.(1), art.7 alin.(1) – (8) Cod de procedură penală).

Lecturând decizia instanței de apel, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție, notează că instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul de

pe rol.

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident că, instanța de apel

nu a judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, adoptând o

hotărâre ce nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția și nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii

penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale

cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit de motivele

9

casării acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui Scoropad Pavel

Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Parfeni Oxana

10

Dosarul nr. 1ra-1604/2022

(1-21167108-01-1ra-25112022)

26 septembrie 2023

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală Scoropad Pavel)

inculpatului privind aplicarea actului de amnisitie depusă în ședința de judecată,

inculpatul Scoropad Pavel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 217 alin.(2) Cod penal, și în temeiul art. 2 alin.(1),(3) din Legea nr. 243 din 24

decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, în vigoare la 31 decembrie 2021, procesul penal s-

a încetat cu înlăturarea răspunderii penale.

hotărâri, prin care a-l recunoaște pe inculpat vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 217 alin. (2) Cod penal, să-i fie stabilită acestuia pedeapsă cu amendă în mărime

de 500 unități convenționale, și în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, a-l libera inculpatul de la executarea pedepsei stabilite.

În esența apelantul a contestat sentința instanței de fond referitor la modul de

aplicare a actului de amnistie, considerând că la etapa de judecare a cauzei amnistia

poate fi aplicată doar prin adoptarea de către instanța judecătorească a sentinței de

condamnare cu aplicarea pedepsei și cu liberarea de executarea ei, conform art. 389

alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală.

Chișinău, apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea

condamnării inculpatului, cu dispunerea încetării procesului penal în privința

inculpatului Scoropad Pavel în baza art. 2 alin.(1),(3) din Legea nr. 243 din 24.12.2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

prevederilor art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală (redacția legii din

05.04.2012, în vigoare până la 01.09.2023). În esența recurentul a contestat decizia

instanței de apel referitor la modul de aplicare a actului de amnistie de către instanța de

apel, considerând că la etapa de judecare a cauzei amnistia poate fi aplicată doar prin

adoptarea de către instanța judecătorească a sentinței de condamnare cu aplicarea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei, conform art. 389 alin.(4) pct.2) Cod de

procedură penală, inclusiv și la cererea inculpatului cu privire la aplicarea actului de

amnistie depusă pe parcursul judecării cauzei.

admiterea recursului ordinar declarat de către рrосurоr, a fost casată total decizia din

11

05 octombrie 2022 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în privința

inculpatului Scoropad Pavel, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, fiind considerat întemeiat recursul procurorului.

obligă judecătorii ce fac parte din completul de judecată de a semna hotărârea

judecătorească adoptată de majoritatea membrilor din completul de judecată respectiv,

însă exprimăm dezacordul cu soluția adoptată de către Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție în prezenta cauza penală, deoarece nu am susținut soluția adoptată

și considerăm, că urma a fi adoptată o decizie conform art. 435 alin.(1) pct.1) Cod de

procedură penală, de respingerea recursului procurorului, cu menținerea hotărârii

atacate, din următoarele considerente.

pronunțate în prezenta cauza penală, întemeiat și justificat au dispus încetarea

procesului penal la cererea inculpatului depusă pe parcursul judecării cauzei penale

privind aplicarea actului de amnistie, în legătură cu intervenirea Legii privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova (nr.243 din 24.12.2021), în conformitate cu prevederile art. (1) și art.(2)

alin.(1)-(3) din această lege.

Astfel, menționăm că, la data de 24 decembrie 2021 Parlamentul Republicii

Moldova a adoptat Legea nr.243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Legea nominalizată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 31 decembrie

2021, intrând în vigoare de la această dată.

În particular, potrivit art.1 alin. (1) și alin. (2) al Legii nr. 243 din 24.12.2021,

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor

bănuite, învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt

caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu

sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art. 2–5, 7, 8.

Aplicarea amnistiei față de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale

privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate (în continuare – comisii

speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții care pune în executare

pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor, ai

Inspectoratului Național de Probațiune, precum și din experți psihologi judiciari

atestați. Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiției și activează în

baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiției.

Potrivit art. 2 alin.(1)-(4) al aceleiași Legi, procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal

nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau

la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. Procesul penal în

privința infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite până la adoptarea

prezentei legi de persoane care, la data comiterii infracțiunii, nu atinseseră vârsta de 18

ani, încetează la faza de urmărire penală sau la faza de judecare a cauzei. Încetarea

procesului penal conform alin.(1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite,

învinuite sau inculpate. În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal,

12

conform alin. (1)–(3) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea

sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art. 6.

Potrivit art. 6 alin.(1) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

prevederile art.1–5 nu se aplică persoanei: a) condamnate la detențiune pe viață sau a

cărei pedeapsă capitală a fost comutată în pedeapsă cu închisoare ori în pedeapsa

detențiunii pe viață și care a executat mai puțin de 25 de ani de închisoare; a1)

persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost condamnată anterior

pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional

de grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare; b) bănuite, învinuite,

inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile calificate ca fiind deosebit de

grave sau excepțional de grave, conform Codului penal nr.985/2002, ori calificate ca

fiind infracțiuni grave conform art.71 din Codul penal aprobat prin Legea R.S.S.

Moldovenești din 24 martie 1961; c) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate

pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni în locurile de detenție; d) bănuite,

învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la

următoarele articole din Codul penal nr.985/2002: art.135–139, art.140 alin.(2),

art.1401–145, art.151, art.158 alin.(2)–(4), art.160 alin.(3), art.164 alin.(2) și (3),

art.165, art.166 alin.(2) și (3), art.1661 și 167, art.168 alin.(2) și (3), art.169 alin.(2),

art.171 și 172, art.174–1751, art.179 alin.(3), art.1812, art.183 alin.(2), art.186 alin.(5),

art.187 alin.(2)–(5), art.188, art.189 alin.(2)–(6), art.190 alin.(5), art.191 alin.(5),

art.196 alin.(4), art.2011, art.205 și 206, art.208–209, art.211 alin.(2), art.212 alin.(2)–

(4), art.213, art.216 alin.(3), art.217 alin.(4), art.2171 alin. (3) și (4), art.2173, art.2174

alin. (2) și (3), art.2176, art.219 alin.(2), art.220 alin.(2) și (3), art.236 și 237, art.238

alin.(2), art.239 alin.(2), art.2391 și 2392, art.240 alin.(3) și (4), art.243 și 244, art.245–

2461, art.247 alin.(2), art.248 alin.(3)–(7), art.2481 și 2482, art.252 alin.(2)–(4), art.257

și 258, art.2601–2611, art.264 alin.(2)–(6), art.2641, art.275, art.278–280, art.282–286,

art.289–2893, art.292, art.295 alin.(1)–(6), art.2951 alin.(1) și (2), art.2952 alin.(1)–(3),

art.303–315, art.322 alin.(2)–(6), art.324–329, art.3302, art.332–3351, art.337–343,

art.344 alin.(2), art.345, art.347, art.349, art.352 alin.(3), art.360, art.3621 alin.(3),

art.365 alin.(2) și (3), art.368 alin.(2), art.369 alin.(3), art.370 alin.(2) și (3), art.385–

388; e) care a săvârșit infracțiunea prevăzută la art.1661 alin.(2)–(4), precum și a

săvârșit asupra minorilor infracțiuni prevăzute la art.171–1751, art.201, art.206,

art.208–2082 din Codul penal nr. 985/2002; f) bănuite, învinuite, inculpate sau

condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul

penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961: art.63, art.72

alin.(2), art.1011, art.103, art.1031 alin.(2), art.104, art.1052, art.107 alin.(3) și (4),

art.1121, art.1123, art.1131, art.1132, art.1151, art.116 alin.(2), art.1241 alin.(2), art.136,

art.1554, art.1556 alin.(2), art.156 alin.(2), art.157 alin.(3) și (4), art.1649 alin.(3),

art.177 alin.(4)–(6), art.184 alin.(3), art.1871 alin.(1), art.189, art.1981, art.200–2032,

art.206, art.224, art.2242, art.2243, art.2246 alin. (2), art.2253, art.262, art.263, art.266,

art.269; g) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru o infracțiune săvârșită

cu intenție și absolvită anterior în tot sau în parte, în temeiul actului de amnistie sau de

grațiere, de pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei alte infracțiuni; h) în privința

căreia a fost înlăturată anterior răspunderea penală, de trei sau mai multe ori, în temeiul

13

împăcării părților conform prevederilor art.109 din Codul penal nr.985/2002.

În conformitate cu art.6 alin.(2) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, la aplicarea

prevederilor alin.(1) nu se ține cont de antecedentele penale ale persoanei reabilitate și

nici de antecedentele penale stinse în modul stabilit de legislație.

La caz, atestăm că în ședința de judecată până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul asistat de apărătorul său, a depus la instanța de judecată o cerere prin care a

solicitat aplicarea actului de amnistie prin încetarea procesului penal în temeiul Legii

nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova. Totodată, inculpatul a recunoscut

vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate și a manifestat în scris acordul de a fi

aplicat față de el actul de amnistie prin încetarea procesului penal.

În acest context, instanța de fond, justificat prin prisma prevederilor art. 1 alin. (1)

și art. 2 alin.(1)-(3) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, și lipsa

restricțiilor stabilite de art. 6 alin.(1) al Legii, a aplicat amnistia și în conformitate cu

art.391 alin.(1) pct.6), art. 332 alin.(5), art.285 alin.(2), art. 275 pct.4) Cod de

procedură penală, a încetat procesul penal în privința inculpatului învinuit de comiterea

infracțiunii imputate.

Cu privire la argumentele expuse în recursul declarat de către procuror,

considerăm că acestea nu sunt întemeiate și urmau a fi respinse, deoarece contravin

cadrului legal în vigoare, impunând statul la suportarea cheltuielilor nejustificate ce țin

de judecarea cauzelor penale referitor la care statul a declarat amnistia și în care

inculpații și-au dat acord scris la aplicarea actului de amnistie, nefiind constatate

prohibiții pentru aplicarea actului de clemență.

Astfel, amnistia este actul de clemență al puterii legiuitoare, prin care aceasta, din

considerente de ordin politic sau social, înlătură răspunderea penală și consecințele

condamnării (pedeapsa) pentru infracțiunile săvârșite până la apariția actului de

amnisitiei.

Noțiunea de amnistie se regăsește în art. 107 din Codul penal, care prevede că

amnistia reprezintă actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale1 sau a

pedepsei2, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei3.

Menționăm că, actul de amnistie constituie o lege organică prin care se stabilesc

categoriile de infracțiuni și persoane pentru care se acordă amnistia, condițiile și

limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei, în

raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori după condamnarea

făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute dispoziții, referitoare la

procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale ale acesteia. Consecințele

produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii penale, a executării

pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru faptele săvârșite

anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un caracter mixt, ea

operând numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in personam (relativ doar la

persoanele care întrunesc condițiile legii.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată de

art. 2 din Legea nr. 234 din 24.12.2021, unde se indică expres că procesul penal

încetează la faza de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta

lege. Totodată, prevederile procesual penale privind modalitatea de aplicare a actului

de amnistie de către instanța de judecată, inclusiv prin dispunerea încetării procesului

14

penal la judecarea cauzei penale, sunt prevăzute și de Codul de procedură penală.

Astfel, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) - (8) din Codul de procedură penală,

procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor

judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând

doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele prevederi

legale sunt declarate neconstituționale.

În corespundere cu art. 107 alin. (1) din Codul penal, amnistia este actul ce are ca

efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei.

Potrivit art. 275 pct. 4) din Codul de procedură penală, urmărirea penală nu poate

fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în

care a intervenit amnistia.

Conform art. 285 alin. (2) și (7) din Codul de procedură penală, încetarea

urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275

pct. 4)-9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de

răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea

penală continuă.

Potrivit art. 350 alin. (1) din Codul de procedură penală, dacă în ședința

preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Totodată, conform art. 332 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală, în

cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art.

275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest

caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința

numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul

penal.

Totodată, conform art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedura penală, sentința de

încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la

faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal

nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu

excepțiile prevăzute de prezenta lege.

15

În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din

prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea

procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1

și nu cade sub incidența art.6.

Prin urmare, constatăm că alegațiile recurentului în sensul existenței obligației

instanței judecătorești de a examina cauza penală în fond cu adoptarea doar a sentinței

de condamnare cu liberarea vinovatului de executarea pedepsei aplicate potrivit

rigorilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, nu sunt întemeiate și sunt

bazate pe înțelesul eronat a legii.

Astfel, conform art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct.

5) –9), 285 alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

În conformitate cu art.332 alin.(5) Cod de procedură penală, în cazul prevăzut la

art.275 pct.4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În

acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit prevederilor art. 285 alin.(2) CPP, încetarea urmăririi penale are loc în

cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din prezentul cod,

precum și dacă există cel puțin una din cauzele prevăzute la art.53 din Codul penal sau

dacă se constată existența circumstanțelor prevăzute de pct.1) – 3) din alin.(2) a art.285

CPP.

În conformitate cu prevederile art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală,

urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată și va fi

încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Astfel, cadrul normativ legal aplicabil (art.332 CPP ca norma procesuală de

trimitere la norma de referință) prevede încetarea procesului penal pe parcursul

judecării cauzei (și nu numai la etapa ședinței preliminare) în cazul în care a intervenit

amnistia și inculpatul prin cerere scrisă optează pentru încetarea procesului penal în

baza actului de amnistie, care deși nu este motiv de reabilitare a încetării procesului

penal, însă cadrul normativ în vigoare prevede în mod expres o asemenea finalizare a

procesului penal prin sentința de încetare, care poate fi adoptată pe parcursul judecării

cauzei în instanța de judecată, fără ca statul să mai suporte cheltuieli judiciare la

cercetarea tuturor probelor a părții acuzării, devreme ce tot statul în persoana

legiuitorului a adoptat actul cu privire la amnistia, iar inculpatul prin cerere autentică

consimte aplicarea fața de el a actului de amnistie și nu pretinde a fi recunoscut

nevinovat prin sentința de achitare.

Alegațiile recurentului precum că art.332 CPP este caduc și în cazul intervenirii

actului de amnistie urmează a fi adoptată doar sentința de condamnare cu liberarea

vinovatului de executarea pedepsei aplicate, nu este întemeiată, deoarece prevederile

art. 332 CPP se înscriu real în ansamblul normelor de drept procedural penal în vigoare

și aplicabile prin coroborare reciprocă, cât și cu prevederile altor legi organice, la caz,

Legea nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, (cât și cu precedentul act de amnistie

– Legea nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova) care prin art.2 alin.(2) prevede la fel,

încetarea procesului penal pe parcursul judecării cauzei penale, cu acordul scris al

16

persoanei inculpate.

În consonanță cu cele menționate supra, cadrul normativ legal prevede și modul

de soluționare a cauzei penale și pentru persoanele inculpate cărora este aplicabil actul

de amnistie, însă persoana refuză încetarea procesului penal.

Astfel, conform art.2 alin.(4) din Legea nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, în privința persoanei care refuză încetarea procesului penal conform alin.(1)

- (3) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței poate hotărî

încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile

stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6.

Acestea prevederi a legii organice sunt în corespundere cu prevederile art.332

alin.(5) CPP, privind interzicerea încetării procesului penal în temeiul art. 275 pct.4)

CPP, fără acordul inculpatului (ori amnistia nu este motiv de reabilitare), și în acest caz

procedura judecării cauzei penale continuă în mod obișnuit.

Pe cale de consecință, la finalizarea judecării cauzei penale în privința

inculpatului care nu dă acordul la încetarea procesului penal în legătura cu intervenirea

actului de amnistie, instanța de judecată procedează conform prevederilor art.384

alin.(1) CPP, corespunzător concluziilor făcute în urma cercetării și aprecierii probelor

din cauza penală.

Consecutiv, în cazul în care instanța de judecată ajunge la concluzie despre

vinovăția inculpatului, instanța procedează conform prevederilor art.389 alin.(4) pct.2)

Cod de procedură penală, potrivit cărora, sentința de condamnare se adoptă cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107

din Codul penal (doar pentru cazurile în care inculpatul refuză încetarea procesului

penal pe motivul intervenirii acutului de amnistie, ori pretinde a fi recunoscut

nevinovat în urma judecării cauzei penale în procedura obișnuită).

Cât privește alegațiile procurorului-recurent precum că prin sentința de încetare

nu pot fi soluționate acțiunea civilă a părții civile, chestiunile cu privire la confiscarea

specială și corpurile delicte, măsurile de siguranță, cât și nu pot fi repartizate

cheltuielile judiciare, menționăm că acestea sunt lipsite de temeinicie și care contravin

cadrului legal în vigoare, ori fără atenția procurorului-apelant au rămas prevederile art.

397 Cod de procedura penală.

Astfel, în conformitate cu art.397 Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței

de condamnare, precum și al celei de achitare sau de încetare a procesului penal, pe

lîngă chestiunile enumerate în art.395 și 396, în cazurile necesare, trebuie să mai

cuprindă: 1) hotărîrea cu privire la acțiunea civilă înaintată sau hotărîrea pronunțată

din oficiu de către instanță referitor la repararea pagubei; 2) hotărârea cu privire la

confiscarea specială și confiscarea extinsă; 3) hotărîrea cu privire la corpurile delicte;

4) hotărîrea cu privire la măsurile de ocrotire; 5) dispoziția referitoare la repartizarea

cheltuielilor judiciare; 6) dispoziția referitoare la procedura și termenul declarării

apelului sau a recursului împotriva sentinței, după caz.

La fel sunt neîntemeiate alegațiile procurorului recurent precum că, adoptând o

soluție de încetare a procesului penal, instanța de judecată nu poate determina și

constat din punct de vedere juridic corespundere exactă între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, ceea ce potrivit opiniei procurorului contravine

17

prevederilor art. 107 Cod penal, art.275 pct.4), 285 alin.2) Cod de procedură penală și

Legii nr. 243.

În acest sens, menționăm că în conformitate cu art. 394 alin.(4) Cod de procedură

penală, partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină

descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Astfel, legea procesual penală nici nu stabilește că la adoptarea sentinței de

încetare a procesului penal, inclusiv și în cazul aplicării actului de amnistie, instanța de

judecată trebuie să determină și constate corespunderea exactă între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală.

Mai mult ca atât, nici prevederile art. 107 Cod penal, art.275 pct.4), 285 alin.2)

Cod de procedură penală și al Legii nr. 243, la care la caz, a făcut referire procurorul –

recurent, nu stabilesc această obligație a instanței de judecată.

Pentru motivele expuse supra, considerăm ca fiind corectă soluția instanței de

apel privind dispunerea încetării procesului penal în privința inculpatului în prezenta

cauza penală pe motivul intervenirii actului de amnistie și acceptului inculpatului prin

cerere la încetarea procesului penal în temeiul actului de amnistie, ori unul din efecte a

actului de amnistie, este cel de înlăturare a răspunderii penale, iar prevederile actului

de amnistie cât și prevederile art. 332 alin.(1), 391 pct.6) CPP, admit încetarea

procesului penal în asemenea situație pe parcursul judecării cauzei.

Este de menționat că, prin argumentele recurentului care, la caz au fost

considerate ca fiind întemeiate de către Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție, este negat efectul de drept a actului de amnistie, în ce privește înlăturarea

răspunderii penale, efectul amnistiei prevăzut de art. 107 alin. (1) din Codul penal, și

care intervine pentru persoanele în privința cărora cauza penală încă nu a fost

examinată și persoana nu a fost trasă la răspundere penală cu aplicarea pedepsei și

persoana inculpată consimte aplicarea actului de amnistie prin încetare a procesului

penal pe parcursul judecării cauzei penale în instanța de judecată.

Din acestea motive, considerăm că, în conformitate cu art. 435 alin.(1) pct.1)

Cod de procedură penală, recursul procurorului urma a fi respins, iar decizia instanței

de apel, la caz, urma a fi menținută.

Judecători: Sergiu Daguța

Ghenadie Eremciuc

18