1ra-1738/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1738/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1738/2022

1-21142245-01-1ra-27122022

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Parfeni Oxana

judecând, fără citarea părților, recursul declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 12 octombrie 2022, în cauza

penală în privința lui

Parfeni Dorin Xxxxx, născut la xxxxx,

domiciliat în s. Xxxxx r-l Xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 27.09.2021−27.06.2022;

Instanța de apel: 15.09.2022−12.10.2022;

Instanța de recurs: 27.12.2022−26.09.2023.

A C O N S T A T A T :

Dorin Xxxxx, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186

alin.(2) lit. b),c) și d) Cod penal și în baza acestei Legi, i s-a stabilit pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 490 unități convenționale, cea ce constituie suma de

24 500 lei.

S-a liberat Parfeni Dorin de la executarea pedepsei în temeiul art.1 și art.2 al

Legii nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în vigoare la 31

decembrie 2021.

la sfârșitul lunii mai a anului 2021, data și ora nu a putut fi stabilită, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu minorul Xxxxx, aflându- se în satul Tigheci, raionul Leova,

având scopul de a sustrage pe ascuns bunurile altei persoane, au pătruns în

1

gospodăria părintească a cet. Postică Victor, situată în s.Tigheci r-nul Leova, unde

prin forțarea și deteriorarea lacătelor, precum și spargerea geamului, au pătruns în

interiorul casei părintești, de unde pe ascuns au sustras, o scară din metal de

aproximativi metri, de culoare sură în valoare de 1 000 lei, 4 plite de metal cu

dimensiunile de 80*45 cm, de culoare cafenie, cu semne de corozie, în valoare totală

de 2 000 lei, 4 uși din metal de dimensiuni 25*30 cm, în valoare de 1 200 lei și 4 uși

din metal de dimensiuni 15*15 cm, în valoare de 800 lei, o plasă metalică cu

lungimea de aproximativ 25 m, în valoare de 1 000 lei. Astfel, cauzându-i părții

vătămate Postică Victor prejudiciu material considerabil în sumă totală de 6 000 lei.

Acțiunile inculpatului minor Parfeni Dorin au fost calificate în baza art.186

alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșită de două persoane, prin pătrunderea în încăpere cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care a-l recunoaște vinovat pe Parfeni Dorin de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal și ținînd cont de prevederile

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, să-i fie stabilită acestuia o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu absolvirea de executare

a pedepsei penale, în legătură cu aplicarea în privința inculpatului a art.2 al Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021.

În argumentarea apelului, a invocat:

- sentința în privința pedepsei aplicate inculpatului, a fost stabilită cu

încălcarea legislației și anume, instanța a aplicat în privința inculpatului Parfeni

Dorin pedeapsa sub formă de amendă sub limita minimă prevăzută de art. 64 alin.(3)

Cod penal, ce constituie pentru persoane fizice 500 unități convenționale;

- în acest caz instanța urma să aplice pedeapsa sub formă de amendă nu mai

mică de 500 unități convenționale, urmînd a reduce cu 1/4 doar maximul pedepsei

prevăzute, dar nu și minimul.

2022, a fost admis apelul declarat de procuror, fiind casată integral sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost încetat procesul

penal în privința minorului Parfeni Dorin în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal, în baza Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței a Republicii Moldova nr.243

din 24.12.2021 (în vigoare 31.12.2021).

atacate cu apel se rezumă că, instanța de fond, deși a examinat cauza în procedura

simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală - judecarea cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fiind înaintată de către

inculpatul minor și cerere privind aplicarea Legii nr.243 din 24 decembrie 2021,

eronat a pronunțat sentința de condamnare, or, în speță urma a fi emisă sentință de

2

încetare a cauzei penale, în legătură cu adoptarea de către organul legislativ a actului

de amnistie.

Instanța de apel a menționat că, emiterea sentinței de încetare a procesului

penal în baza actului de amnistie, nu constituie temei de reabilitare a inculpatului.

Astfel, Codul de procedură penală direct interzice numirea și examinarea

cauzei pe fond, și mai ales emiterea sentinței de condamnare pe cauze, la care există

temeiuri pentru încetarea procesului penal, inclusiv în baza actului de amnistie,

respectiv, instanța de fond la emiterea sentinței contestate incorect l-a recunoscut

vinovat pe minorul Parfeni Dorin de comiterea infracțiunii imputate, stabilindu-i

pedeapsă penală și liberat de răspundere penală în temeiul art.art.1 și 2 din Legea

nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, or inculpatul minor a recunoscut

vina înaintând în acest sens cerere de examinare a cererii în procedura simplificată

prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală și cerere de aplicare a prevederilor

Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia.

Or, consecințele, apărute în urma aplicării amnistiei, înlătură răspunderea

penală, pedeapsa, sau după caz, alte consecințe de condamnare, pentru acțiunile

comise până la apariția actului de grațiere. Amnistia dispune de caracter mixt,

bazându-se doar pe in rem (în privința anumitor infracțiuni) și in person (în privința

persoanelor, care întrunesc condițiile legii).

De asemenea, reieșind din circumstanțele menționate mai sus, instanța de apel

nu a putut fi de acord cu argumentele procurorului, invocate în cererea de apel, ca

temei pentru casarea sentinței atacate și necesitate de a emite decizie, prin care

inculpatul minor Parfeni Dorin să fie recunoscut ca vinovat în comiterea infracțiunii

incriminate, și să fie absolvit de pedeapsă în sensul Legii cu privire la amnistie în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova nr.243 din 24.12.2021.

Astfel, nu sunt bazate pe lege argumentele procurorului privind obligația

instanței de judecată de a se expune asupra circumstanțelor, prevăzute la art. 389

Cod de procedură penală. La emiterea sentinței de încetare a procesului penal,

instanța de judecată soluționează chestiunile, prevăzute de art.art.396 și 397 Cod de

procedură penală.

Distinct de cele menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii

apelului declarat de procuror, însă din alte motive, iar în privința inculpatului minor

Parfeni Dorin urmează să fie pronunțată hotărâre de încetare a procesului de

comiterea infracțiunii prevăzută de art.186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal, în

legătură cu intervenirea amnistiei.

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel

în alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică:

- soluția ce putea a fi adoptată la finalizarea examinării cauzei nominalizate, o

reprezintă sentință de condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art.389 alin.(4)

3

pct. 2) Cod de procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea

ei în cazul amnistiei conform art.107 din Codul penal;

- adoptarea unei sentințe de încetare a procesului, pe motivul intervenirii

amnistiei, așa cum a procedat instanța de apel în cazul dat, aplicarea amnistiei cu

emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul

art.391 Cod de procedură penală;

- adoptând o soluție de încetare a procesului penal, instanța de judecată nu

poate determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art.107 Cod

penal, art.art.275 pct. 4), 285 alin.(2) Cod de procedură penală și Legii nr.243;

- emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal pe motivul aplicării

amnistiei este exclusă și de prevederile art.107 alin.(1) Cod penal, care stabilesc că,

amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea pedepsei, astfel, pe caz urma să fie

constată vinovăția inculpatului în comiterea faptei incriminate, cu absolvirea de la

executarea pedepsei, fapt ce nu era posibil în cazul încetării procesului penal;

- o hotărâre judecătorească de aplicare a amnistiei nu constituie temei de

reabilitare a persoanei (art.art.274 pct. 4), 285 alin.(2) Cod de procedură penală),

amnistia poate fi aplicată doar după cercetarea tuturor probelor și stabilirea

vinovăției persoanei în comiterea infracțiunii incriminate, în ordinea art.389 alin.(4)

pct. 2) Cod de procedură penală, pe caz urmând a fi adoptată o hotărâre de

condamnare cu liberarea lui D. Parfeni de pedeapsa penală;

- în cazul cercetat, instanța de fond a admis cererea inculpatului privind

examinarea cauzei conform procedurii prevăzute de art.3641 Cod de procedură

penală, corect a examinat probele, le-a apreciat și a stabilit vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, a stabilit pedeapsa și l-a liberat pe inculpat de la

executarea ei, însă greșit a stabilit mărimea pedepsei, adică sub limită minimă. La

rîndul său, instanța de apel greșit a constat că, în cazul cercetat procesul penal

urmează a fi încetat fără ca subiectul probării să fie supus analizării și fără stabilirea

vinovăției inculpatului, or cum a fost menționat, amnistia poate fi aplicată doar după

cercetarea tuturor probelor și stabilirea vinovăției persoanei în comiterea infracțiunii

incriminate, în ordinea art.389 alin.(4) pct. 2) Cod de procedură penală;

- în cazul în care în procesul judecării cauzei, după ședința preliminară,

inclusiv la faza judecării apelului, instanța de judecată constată aplicabilitatea Legii

nr.243, atunci instanța de judecată care examinează cauza, poate pronunța în

privința inculpatului, fie o sentință de achitare, conform prevederilor art. 390 Cod de

procedură penală, dacă se constată nevinovăția inculpatului, fie o sentință de

condamnare, conform prevederilor art.389 alin.(4) pct. 2) Cod de procedură penală,

cu stabilirea pedepsei și liberarea de executarea acesteia conform art.107 Cod penal,

în cazul amnistiei;

- cererea privind aplicarea amnistiei a fost depusă după ședința preliminară,

iar cauza a fost examinată în procedura simplificată cu cercetarea tuturor probelor,

acuzarea consideră că, instanța de apel greșit și neîntemeiat a încetat procesul penal

4

în legătură cu aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței a Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art.427 alin.(1) pct.

6) Cod de procedură penală.

penală, avocatul Zagaican V. în numele inculpatului a depus referință, privind

opinia asupra recursului declarat prin care solicită inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat.

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de

procedură penală (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01

septembrie 2023) și a declarat recursul în termen - la 07.12.2022.

Conform prevederilor Legii nr.246 din 31.07.2023 în vigoare din 01 septembrie

2023, pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție - art.XI alin.(3) din dispozițiile finale și

tranzitorii), recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Totodată, din textul legii menționate, rezultă că procedura de judecare a

recursurilor depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data în vigoare a acestei

legi, urmează să fie efectuată conform noilor modificări introduse în prevederile

Codului de procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, (în

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), judecând

recursul instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție, reține că este pertinent în speța dată temeiul pentru

recurs invocat de recurent și prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, în vigoare până la modificările introduse prin Legea nr.246 din 31.07.2023, și

anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Potrivit art.413 alin.(1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică

regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile

prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Conform art.415 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total,

inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală și pronunță o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

În corespundere cu art.414 alin.(1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală, (în

vigoare la data judecării cauzei în instanța de apel), judecând apelul, instanța de apel

5

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, verifică declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Potrivit art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță. În corespundere cu art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art.art.1 alin.(1), 7 alin.(1) – (8) Cod de procedură penală,

procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor

judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând

doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele

prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art.2 alin. (4) Cod de

procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi

aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art.107 alin.(1) Cod penal, amnistia este actul ce are

ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei. Potrivit art.275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea

penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi

încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art.285 alin.(2) și (7) Cod

de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a

persoanei, prevăzute la art.275 pct. 4)–9) din prezentul cod.

Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot

avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă.

Potrivit art.350 alin.(1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-

au constatat temeiurile prevăzute în art.332 Cod de procedură penală, prin sentință

motivată, instanța încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art.332

alin.(1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei,

se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.285 alin.(2) Cod de procedură

penală, prin sentință motivată, instanța încetează procesul penal în cauza respectivă.

În cazul prevăzut la art.275 pct. 4) Cod de procedură penală, încetarea procesului

penal nu se admite fără acordul inculpatului și procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit art.384 alin.(1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța hotărăște

asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să

fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele

care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art.389 alin.(1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

6

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Conform art.107 Cod penal, sentința de

condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul

amnistiei.

Potrivit art.394 alin.(1) pct.1), 2) și 5), alin.(4) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului.

Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină

descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Conform art.395 alin.(1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul

sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

obligată să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței.

Potrivit art.396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de

încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului

penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.

În corespundere cu art.1 alin.(4) din Legea nr.243 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la

faza de judecare a cauzei.

Art.2 alin.(1) și (4) din Legea nr.243 prescriu că, procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal

nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a

cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin.(1)

din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî

încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6 din Lege.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, judecând cauza, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate

(pct.4. din decizie), a dispus neclar în dispozitiv că: „Încetează procesul penal în

privința minorului Parfeni Dorin în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.

b), c) și d) Cod penal, în baza Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței a Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021 (în vigoare

31.12.2021).”Astfel, nu a respectat procedura de aplicare a actului de amnistie

prevăzută de normele Codului de procedură penală, enunțate supra.

7

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art.1 alin.(1), 7 alin.(1) – (8) , 2 alin.(4),

275 pct. 4), 285 alin.(2) și (7), 350 alin.(1), 332 alin.(1) și (5), 384 alin.(1), (3) și (4), 389

alin.(1) și (4) pct. 2), 394 alin.(1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin.(1) pct. 2) și 3) Cod de

procedură penală, atestă clar și concludent că, încetarea procesului penal în cazul

amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond și doar la faza ședinței

preliminare, când inculpatul consimte (art.art.332 alin.(1), 350 alin.(1) Cod de

procedură penală).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art.332 alin.(5)

Cod de procedură penală), instanțele de fond și de apel (art.art.413 alin.(1), 415

alin.(1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate

inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau deciziei,

de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu

constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea

penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art.art.384, 389 alin.(1)

și (4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

În același timp, legiuitorul în prevederile art.391 Cod de procedură penală

(sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura continuă în

mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va

adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei,

cât, de altfel, și a prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art.391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art.art.332 alin.(5), 384 Cod de procedură penală), doar în

cadrul adoptării unei sentințe sau decizii (instanței de apel) de condamnare, în

virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii

formulate inculpatului în condițiile prescrise la art.art.389, 394 alin.(1) și (2), 395 Cod

de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art.art.394 alin.(4) și 396

Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art.1 alin.(1), art.7 alin.(1) – (8) Cod de procedură penală).

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanța de apel

nu a judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, adoptând o

hotărâre ce nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția și nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei

de către Curtea de Apel Cahul, dat fiind faptul că la Curtea de Apel Comrat în

prezent nu este posibil de a forma un nou complet de judecată pentru rejudecarea

cauzei.

8

Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reține că, la caz

nu poate fi menținută nici sentința, deoarece cu toate că, prima instanță l-a

recunoscut vinovat pe Parfeni Dorin în baza art.186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal,

liberându-l de la executarea pedepsei în temeiul art.1 și art.2 al Legii nr.243 din 24

decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, totuși n-a verificat și nici nu s-a

argumentat aplicabilitatea Legii nr.243, ținând cont de normele Codului de

procedură penală enunțate.

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii

penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale

cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit de motivele

casării acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia,

oficiul Central, Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 12 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui Parfeni Dorin Xxxxx, și

dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Parfeni Oxana

9

Dosarul nr. 1ra-1738/2022

(1-21142245-01-1ra-27122022)

26 septembrie 2023

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală Parfeni Dorin)

cererea inculpatului privind aplicarea actului de amnisitie depusă în ședința de

judecată, inculpatul Parfeni Dorin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, și i s-a aplicat pedeapsa cu

amenda în mărime de 490 unități convenționale, ceea ce constituie sumă de 24500 lei,

și în temeiul art. 2 alin.(1),(3) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, în vigoare la 31 decembrie 2021, inculpatul a fost liberat de

executarea pedepsei penale.

hotărâri, prin care inculpatului recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 186 alin. (2) lit.b), c), d) Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsă cu amendă în

mărime de 500 unități convenționale, și în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, a-l libera inculpatul de la executarea pedepsei stabilite.

În esența apelantul a contestat sentința instanței de fond sub aspectul aplicării

pedepsei în limita neprevăzută de sancțiunea legii penale imputate inculpatului.

Comrat, apelul procurorului a fost admis, a fost casată integral sentința, cauza a fost

rejudecată cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a fost încetat procesul penal în

privința inculpatului minor Parfeni Dorin învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit.b), c), d) Cod penal, în baza art. 2 alin.(1),(3) din Legea nr. 243

din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

prevederilor art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală (redacția legii din

05.04.2012, în vigoare până la 01.09.2023). În esența recurentul a contestat decizia

instanței de apel referitor la modul de aplicare a actului de amnistie de către instanța de

apel, considerând că la etapa de judecare a cauzei amnistia poate fi aplicată doar prin

adoptarea de către instanța judecătorească a sentinței de condamnare cu aplicarea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei, conform art. 389 alin.(4) pct.2) Cod de

procedură penală, inclusiv și la cererea inculpatului cu privire la aplicarea actului de

amnistie depusă pe parcursul judecării cauzei.

10

admiterea recursului ordinar declarat de către procuror, a fost casată total decizia din

12 octombrie 2022 a Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat, în privința

inculpatului Parfeni Dorin, și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel

Cahul, fiind considerat întemeiat recursul procurorului.

obligă judecătorii ce fac parte din completul de judecată de a semna hotărârea

judecătorească adoptată de majoritatea membrilor din completul de judecată respectiv,

însă exprimăm dezacordul cu soluția adoptată de către Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție în prezenta cauza penală, deoarece nu am susținut soluția adoptată

și considerăm, că urma a fi adoptată o decizie conform art. 435 alin.(1) pct.1) Cod de

procedură penală, de respingerea recursului procurorului, cu menținerea hotărârii

atacate, din următoarele considerente.

penală, întemeiat și justificat a dispus încetarea procesului penal la cererea inculpatului

depusă pe parcursul judecării cauzei penale privind aplicarea actului de amnistie, în

legătură cu intervenirea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova (nr.243 din 24.12.2021), în

conformitate cu prevederile art. (1) și art.(2) alin.(1)-(3) din această lege.

Astfel, menționăm că, la data de 24 decembrie 2021 Parlamentul Republicii

Moldova a adoptat Legea nr.243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Legea nominalizată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 31 decembrie

2021, intrând în vigoare de la această dată.

În particular, potrivit art.1 alin. (1) și alin. (2) al Legii nr. 243 din 24.12.2021,

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor

bănuite, învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt

caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu

sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art. 2–5, 7, 8.

Aplicarea amnistiei față de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale

privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate (în continuare – comisii

speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții care pune în executare

pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor, ai

Inspectoratului Național de Probațiune, precum și din experți psihologi judiciari

atestați. Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiției și activează în

baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiției.

Potrivit art. 2 alin.(1)-(4) al aceleiași Legi, procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal

nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau

la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. Procesul penal în

privința infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite până la adoptarea

prezentei legi de persoane care, la data comiterii infracțiunii, nu atinseseră vârsta de 18

ani, încetează la faza de urmărire penală sau la faza de judecare a cauzei. Încetarea

procesului penal conform alin.(1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite,

11

învinuite sau inculpate. În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal,

conform alin. (1)–(3) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea

sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art. 6.

Potrivit art. 6 alin.(1) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

prevederile art.1–5 nu se aplică persoanei: a) condamnate la detențiune pe viață sau a

cărei pedeapsă capitală a fost comutată în pedeapsă cu închisoare ori în pedeapsa

detențiunii pe viață și care a executat mai puțin de 25 de ani de închisoare; a1)

persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost condamnată anterior

pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional

de grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare; b) bănuite, învinuite,

inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile calificate ca fiind deosebit de

grave sau excepțional de grave, conform Codului penal nr.985/2002, ori calificate ca

fiind infracțiuni grave conform art.71 din Codul penal aprobat prin Legea R.S.S.

Moldovenești din 24 martie 1961; c) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate

pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni în locurile de detenție; d) bănuite,

învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la

următoarele articole din Codul penal nr.985/2002: art.135–139, art.140 alin.(2),

art.1401–145, art.151, art.158 alin.(2)–(4), art.160 alin.(3), art.164 alin.(2) și (3),

art.165, art.166 alin.(2) și (3), art.1661 și 167, art.168 alin.(2) și (3), art.169 alin.(2),

art.171 și 172, art.174–1751, art.179 alin.(3), art.1812, art.183 alin.(2), art.186 alin.(5),

art.187 alin.(2)–(5), art.188, art.189 alin.(2)–(6), art.190 alin.(5), art.191 alin.(5),

art.196 alin.(4), art.2011, art.205 și 206, art.208–209, art.211 alin.(2), art.212 alin.(2)–

(4), art.213, art.216 alin.(3), art.217 alin.(4), art.2171 alin. (3) și (4), art.2173, art.2174

alin. (2) și (3), art.2176, art.219 alin.(2), art.220 alin.(2) și (3), art.236 și 237, art.238

alin.(2), art.239 alin.(2), art.2391 și 2392, art.240 alin.(3) și (4), art.243 și 244, art.245–

2461, art.247 alin.(2), art.248 alin.(3)–(7), art.2481 și 2482, art.252 alin.(2)–(4), art.257

și 258, art.2601–2611, art.264 alin.(2)–(6), art.2641, art.275, art.278–280, art.282–286,

art.289–2893, art.292, art.295 alin.(1)–(6), art.2951 alin.(1) și (2), art.2952 alin.(1)–(3),

art.303–315, art.322 alin.(2)–(6), art.324–329, art.3302, art.332–3351, art.337–343,

art.344 alin.(2), art.345, art.347, art.349, art.352 alin.(3), art.360, art.3621 alin.(3),

art.365 alin.(2) și (3), art.368 alin.(2), art.369 alin.(3), art.370 alin.(2) și (3), art.385–

388; e) care a săvârșit infracțiunea prevăzută la art.1661 alin.(2)–(4), precum și a

săvârșit asupra minorilor infracțiuni prevăzute la art.171–1751, art.201, art.206,

art.208–2082 din Codul penal nr. 985/2002; f) bănuite, învinuite, inculpate sau

condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul

penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961: art.63, art.72

alin.(2), art.1011, art.103, art.1031 alin.(2), art.104, art.1052, art.107 alin.(3) și (4),

art.1121, art.1123, art.1131, art.1132, art.1151, art.116 alin.(2), art.1241 alin.(2), art.136,

art.1554, art.1556 alin.(2), art.156 alin.(2), art.157 alin.(3) și (4), art.1649 alin.(3),

art.177 alin.(4)–(6), art.184 alin.(3), art.1871 alin.(1), art.189, art.1981, art.200–2032,

art.206, art.224, art.2242, art.2243, art.2246 alin. (2), art.2253, art.262, art.263, art.266,

art.269; g) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru o infracțiune săvârșită

cu intenție și absolvită anterior în tot sau în parte, în temeiul actului de amnistie sau de

grațiere, de pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei alte infracțiuni; h) în privința

12

căreia a fost înlăturată anterior răspunderea penală, de trei sau mai multe ori, în temeiul

împăcării părților conform prevederilor art.109 din Codul penal nr.985/2002.

În conformitate cu art.6 alin.(2) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, la aplicarea

prevederilor alin.(1) nu se ține cont de antecedentele penale ale persoanei reabilitate și

nici de antecedentele penale stinse în modul stabilit de legislație.

La caz, atestăm că în ședința de judecată până la începerea cercetării

judecătorești, inculpatul asistat de apărătorul său, a depus la instanța de judecată o

cerere prin care a solicitat aplicarea actului de amnistie prin încetarea procesului penal

în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Totodată, inculpatul a

recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate și a manifestat în scris

acordul de a fi aplicat față de el actul de amnistie prin încetarea procesului penal.

În acest context, instanța de fond, justificat prin prisma prevederilor art. 1 alin.

(1) și art. 2 alin.(1)-(3) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, și lipsa

restricțiilor stabilite de art. 6 alin.(1) al Legii, a aplicat amnistia și în conformitate cu

art.391 alin.(1) pct.6), art. 332 alin.(5), art.285 alin.(2), art. 275 pct.4) Cod de

procedură penală, a încetat procesul penal în privința inculpatului învinuit de comiterea

infracțiunii imputate.

Cu privire la argumentele expuse în recursul declarat de către procuror,

considerăm că acestea nu sunt întemeiate și urmau a fi respinse, deoarece contravin

cadrului legal în vigoare, impunând statul la suportarea cheltuielilor nejustificate ce țin

de judecarea cauzelor penale referitor la care statul a declarat amnistia și în care

inculpații și-au dat acord scris la aplicarea actului de amnistie, nefiind constatate

prohibiții pentru aplicarea actului de clemență.

Astfel, amnistia este actul de clemență al puterii legiuitoare, prin care aceasta,

din considerente de ordin politic sau social, înlătură răspunderea penală și consecințele

condamnării (pedeapsa) pentru infracțiunile săvârșite până la apariția actului de

amnisitiei.

Noțiunea de amnistie se regăsește în art. 107 din Codul penal, care prevede că

amnistia reprezintă actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale1 sau a

pedepsei2, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei3.

Menționăm că, actul de amnistie constituie o lege organică prin care se stabilesc

categoriile de infracțiuni și persoane pentru care se acordă amnistia, condițiile și

limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei, în

raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori după condamnarea

făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute dispoziții, referitoare la

procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale ale acesteia. Consecințele

produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii penale, a executării

pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru faptele săvârșite

anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un caracter mixt, ea

operând numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in personam (relativ doar la

persoanele care întrunesc condițiile legii.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată de

art. 2 din Legea nr. 234 din 24.12.2021, unde se indică expres că procesul penal

încetează la faza de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta

lege. Totodată, prevederile procesual penale privind modalitatea de aplicare a actului

13

de amnistie de către instanța de judecată, inclusiv prin dispunerea încetării procesului

penal la judecarea cauzei penale, sunt prevăzute și de Codul de procedură penală.

Astfel, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) - (8) din Codul de procedură penală,

procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor

judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând

doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele prevederi

legale sunt declarate neconstituționale.

În corespundere cu art. 107 alin. (1) din Codul penal, amnistia este actul ce are ca

efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei.

Potrivit art. 275 pct. 4) din Codul de procedură penală, urmărirea penală nu poate

fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în

care a intervenit amnistia.

Conform art. 285 alin. (2) și (7) din Codul de procedură penală, încetarea

urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275

pct. 4)-9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de

răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea

penală continuă.

Potrivit art. 350 alin. (1) din Codul de procedură penală, dacă în ședința

preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Totodată, conform art. 332 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală, în

cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art.

275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest

caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința

numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul

penal.

Totodată, conform art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedura penală, sentința de

încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la

faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal

nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu

14

excepțiile prevăzute de prezenta lege.

În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din

prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea

procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1

și nu cade sub incidența art.6.

Prin urmare, constatăm că alegațiile recurentului în sensul existenței obligației

instanței judecătorești de a examina cauza penală în fond cu adoptarea doar a sentinței

de condamnare cu liberarea vinovatului de executarea pedepsei aplicate potrivit

rigorilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, nu sunt întemeiate și sunt

bazate pe înțelesul eronat a legii.

Astfel, conform art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct.

5) –9), 285 alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

În conformitate cu art.332 alin.(5) Cod de procedură penală, în cazul prevăzut la

art.275 pct.4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În

acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit prevederilor art. 285 alin.(2) CPP, încetarea urmăririi penale are loc în

cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din prezentul cod,

precum și dacă există cel puțin una din cauzele prevăzute la art.53 din Codul penal sau

dacă se constată existența circumstanțelor prevăzute de pct.1) – 3) din alin.(2) a art.285

CPP.

În conformitate cu prevederile art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală,

urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată și va fi

încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Astfel, cadrul normativ legal aplicabil (art.332 CPP ca norma procesuală de

trimitere la norma de referință) prevede încetarea procesului penal pe parcursul

judecării cauzei (și nu numai la etapa ședinței preliminare) în cazul în care a intervenit

amnistia și inculpatul prin cerere scrisă optează pentru încetarea procesului penal în

baza actului de amnistie, care deși nu este motiv de reabilitare a încetării procesului

penal, însă cadrul normativ în vigoare prevede în mod expres o asemenea finalizare a

procesului penal prin sentința de încetare, care poate fi adoptată pe parcursul judecării

cauzei în instanța de judecată, fără ca statul să mai suporte cheltuieli judiciare la

cercetarea tuturor probelor a părții acuzării, devreme ce tot statul în persoana

legiuitorului a adoptat actul cu privire la amnistia, iar inculpatul prin cerere autentică

consimte aplicarea fața de el a actului de amnistie și nu pretinde a fi recunoscut

nevinovat prin sentința de achitare.

Alegațiile recurentului precum că art.332 CPP este caduc și în cazul intervenirii

actului de amnistie urmează a fi adoptată doar sentința de condamnare cu liberarea

vinovatului de executarea pedepsei aplicate, nu este întemeiată, deoarece prevederile

art. 332 CPP se înscriu real în ansamblul normelor de drept procedural penal în vigoare

și aplicabile prin coroborare reciprocă, cât și cu prevederile altor legi organice, la caz,

Legea nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, (cât și cu precedentul act de amnistie

– Legea nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova) care prin art.2 alin.(2) prevede la fel,

15

încetarea procesului penal pe parcursul judecării cauzei penale, cu acordul scris al

persoanei inculpate.

În consonanță cu cele menționate supra, cadrul normativ legal prevede și modul

de soluționare a cauzei penale și pentru persoanele inculpate cărora este aplicabil actul

de amnistie, însă persoana refuză încetarea procesului penal.

Astfel, conform art.2 alin.(4) din Legea nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, în privința persoanei care refuză încetarea procesului penal conform alin.(1)

- (3) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței poate hotărî

încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile

stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6.

Acestea prevederi a legii organice sunt în corespundere cu prevederile art.332

alin.(5) CPP, privind interzicerea încetării procesului penal în temeiul art. 275 pct.4)

CPP, fără acordul inculpatului (ori amnistia nu este motiv de reabilitare), și în acest caz

procedura judecării cauzei penale continuă în mod obișnuit.

Pe cale de consecință, la finalizarea judecării cauzei penale în privința

inculpatului care nu dă acordul la încetarea procesului penal în legătura cu intervenirea

actului de amnistie, instanța de judecată procedează conform prevederilor art.384

alin.(1) CPP, corespunzător concluziilor făcute în urma cercetării și aprecierii probelor

din cauza penală.

Consecutiv, în cazul în care instanța de judecată ajunge la concluzie despre

vinovăția inculpatului, instanța procedează conform prevederilor art.389 alin.(4) pct.2)

Cod de procedură penală, potrivit cărora, sentința de condamnare se adoptă cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107

din Codul penal (doar pentru cazurile în care inculpatul refuză încetarea procesului

penal pe motivul intervenirii acutului de amnistie, ori pretinde a fi recunoscut

nevinovat în urma judecării cauzei penale în procedura obișnuită).

Cât privește alegațiile procurorului-recurent precum că prin sentința de încetare

nu pot fi soluționate acțiunea civilă a părții civile, chestiunile cu privire la confiscarea

specială și corpurile delicte, măsurile de siguranță, cât și nu pot fi repartizate

cheltuielile judiciare, menționăm că acestea sunt lipsite de temeinicie și care contravin

cadrului legal în vigoare, ori fără atenția procurorului-apelant au rămas prevederile art.

397 Cod de procedura penală.

Astfel, în conformitate cu art.397 Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței

de condamnare, precum și al celei de achitare sau de încetare a procesului penal, pe

lîngă chestiunile enumerate în art.395 și 396, în cazurile necesare, trebuie să mai

cuprindă: 1) hotărîrea cu privire la acțiunea civilă înaintată sau hotărîrea pronunțată

din oficiu de către instanță referitor la repararea pagubei; 2) hotărârea cu privire la

confiscarea specială și confiscarea extinsă; 3) hotărîrea cu privire la corpurile delicte;

4) hotărîrea cu privire la măsurile de ocrotire; 5) dispoziția referitoare la repartizarea

cheltuielilor judiciare; 6) dispoziția referitoare la procedura și termenul declarării

apelului sau a recursului împotriva sentinței, după caz.

La fel sunt neîntemeiate alegațiile procurorului recurent precum că, adoptând o

soluție de încetare a procesului penal, instanța de judecată nu poate determina și

constata din punct de vedere juridic corespundere exactă între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii,

16

prevăzute de norma penală, ceea ce potrivit opiniei procurorului contravine

prevederilor art. 107 Cod penal, art.275 pct.4), 285 alin.2) Cod de procedură penală și

Legii nr. 243.

În acest sens, menționăm că în conformitate cu art. 394 alin.(4) Cod de procedură

penală, partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină

descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Astfel, legea procesual penală nici nu stabilește că la adoptarea sentinței de

încetare a procesului penal, inclusiv și în cazul aplicării actului de amnistie, instanța de

judecată trebuie să determină și constate corespunderea exactă între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală.

Mai mult ca atât, nici prevederile art. 107 Cod penal, art.275 pct.4), 285 alin.2)

Cod de procedură penală și al Legii nr. 243, la care la caz, a făcut referire procurorul –

recurent, nu stabilesc această obligație a instanței de judecată.

Pentru motivele expuse supra, considerăm ca fiind corectă soluția instanței de

apel privind dispunerea încetării procesului penal în privința inculpatului în prezenta

cauza penală pe motivul intervenirii actului de amnistie și acceptului inculpatului prin

cerere la încetarea procesului penal în temeiul actului de amnistie, ori unul din efecte a

actului de amnistie, este cel de înlăturare a răspunderii penale, iar prevederile actului

de amnistie, cât și prevederile art. 332 alin.(1), 391 pct.6) CPP admit încetarea

procesului penal în asemenea situație pe parcursul judecării cauzei.

Este de menționat că, prin argumentele recurentului care, la caz au fost

considerate ca fiind întemeiate de către Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție, este negat efectul de drept a actului de amnistie, în ce privește înlăturarea

răspunderii penale, efectul amnistiei prevăzut de art. 107 alin. (1) din Codul penal, și

care intervine pentru persoanele în privința cărora cauza penală încă nu a fost

examinată și persoana nu a fost trasă la răspundere penală cu aplicarea pedepsei și

persoana inculpată consimte aplicarea actului de amnistie prin încetare a procesului

penal pe parcursul judecării cauzei penale în instanța de judecată.

Din acestea motive, considerăm că, în conformitate cu art. 435 alin.(1) pct.1)

Cod de procedură penală, recursul procurorului urma a fi respins, iar decizia instanței

de apel, la caz, urma a fi menținută.

Judecători: Sergiu Daguța

Ghenadie Eremciuc

17