1ra-445/22 — art.217 al.2 CP

1ra-445/22 — art.217 al.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-445/22

1-21049463-01-1ra-23032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Grosu Dragoș în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Grigoreț Vitalie xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.04.2021 – 14.06.2021;

Instanță de apel: 09.07.2021 – 21.12.2021;

Instanță de recurs: 23.03.2022 – 11.05.2022.

A C O N S T A T A T :

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură

penală, Grigoreț Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(2)

Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 100 ore.

Solicitarea acuzatorului de stat de a fi încasate cheltuielile de judecată de la

Grigoreț Vitalie, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin sentința, prima instanță s-a expus asupra corpurilor delicte.

vara anului 2020, intenționat, fără scop de înstrăinare, în mod ilegal, contrar prevederilor

Legii cu privire la circulația substanțelor stupefiante, psihotrope și a precursorilor nr.

382-XIV din 06.05.1999, conform căreia sunt stabilite restricții asupra circulației

substanțelor stupefiante și psihotrope, dând-u-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând și admițând în mod conștient survenirea urmărilor

prejudicioase, a depistat agățat de stâlpul de la poarta gospodăriei sale amplasată în xxx,

un pachet din polietilenă de culoare neagră cu plante semiuscate de marijuană, pe care

le-a luat, le-a uscat, le-a fărâmițat și le-a păstrat pentru consum personal la domiciliul

său din xxx. La data de 19.11.2020, ora 14:00, în cadrul efectuării acțiunii procesuale

sub formă de percheziție la domiciliul lui Grigoreț Vitalie, amplasat în xxx, de către

colaboratorii de politie ai Inspectoratului de Politie Briceni, a fost depistat și ridicat din

1

șopronul de lângă casă o sacoșă polimerică de culoare neagră cu inscripția „THANK

YOU", având în interior masă vegetală semi-mărunțită, uscată, de culoare verde, cu

miros specific, asemănător cu cânepa, iar din odaia unde locuiește, în geanta personală, a

fost depistată și ridicată o lulea din lemn, destinată consumului de droguri, cu depuneri

pe pereții interiori a unei substanțe de culoare cafenie.

Conform raportului de constatare tehnico-științific nr.34/12/2-R-1226 din 11

martie 2021, masa vegetală uscată de culoare verde, prezentată spre examinare, depistată

și ridicată la 19.11.2020, în cadrul efectuării percheziției la domiciliul cet. Grigoreț

Vitalie, situat în xxx, reprezintă marijuană, care se atribuie la categoria substanțelor

stupefiante.

Masa substanței stupefiante „marijuană" constituie 65,358 gr. (masă uscată).

Depunerile de substanță cafenie de pe suprafața internă a lulelei confecționate din

lemn, prezentată spre examinare, depistată și ridicată în aceleași circumstanțe, reprezintă

rășină de canabis care se atribuie la substanțe stupefiante.

Masa substanței stupefiante „rășină de canabis" constituie 0,05 gr. (masă uscată).

Potrivit compartimentului I, poziția 7, a Listei substanțelor stupefiante, psihotrope

și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, masa totală a

substanței stupefiante „marijuană" de 65,358 gr. (masă uscată) și substanța stupefiantă

„rășină de canabis" de 0,05 gr. (masă uscată), se atribuie la cantități mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, cu indicii calificativi: prelucrarea și

păstrarea drogurilor, săvârșită fără scop de înstrăinare și în proporții mari.

partea neîncasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei în această parte, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a sumei de 1 680 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a invocat următoarele argumente:

- instanța de fond în mod neîntemeiat a respins demersul acuzatorului de stat

privind încasarea de la inculpatul Grigoreț Vitalie a cheltuielilor de judecată ce au fost

suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală și anume: raportul de

constatare tehnico-științific nr.34/12/2-R-1226 din 11 martie 2021, în mărime de 1 680

lei, fapt ce contravine prevederilor art.227 alin.(1) Cod de procedură penală.

Totodată, legislatorul a expus suficient de clar în art.229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat:

- potrivit art.227 alin.(2) pct. 5) Cod de procedură penală, în cheltuielile judiciare,

pe lângă alte sume, intră și cheltuielile legate de efectuarea acțiunilor procesuale;

- cheltuielile judiciare nu se pot confunda cu despăgubirile civile, acestea din

urmă putându-se acorda numai în măsura în care infracțiunea a produs pagube materiale.

Cu atât mai mult că, cheltuielile judiciare există în orice proces penal, în timp ce

despăgubirile civile pot fi acordate numai dacă în procesul penal a fost înaintată o

acțiune civilă;

- cheltuielile judiciare necesită a fi deosebite de cheltuielile legate de

administrarea justiției, în care se includ sumele alocate pentru retribuirea muncii

angajaților organelor de urmărire penală, a procurorilor, judecătorilor, a personalului

auxiliar, pentru întreținerea localurilor unde funcționează aceste organe, a locurilor de

2

detenție și întreținere a bănuiților, învinuiților și inculpaților deținuți preventiv;

- în faza de urmărire penală au fost realizate acțiuni în vederea asigurării evaluării

cuantumului real al cheltuielilor judiciare suportate de către stat pentru desfășurarea

procesului penal, în special cele ce țin de efectuarea expertizelor, efectuarea nemijlocită

a acțiunilor procesual penale;

- la materialele cauzei penale au fost anexate probe certe, care dovedesc faptul

suportării cheltuielilor judiciare în sumă de 1 680 lei, solicitate de către acuzator de a fi

încasate de la Grigoreț Vitalie, însă instanța de judecată nu a dat apreciere acestui fapt.

La rapoartele de expertize judiciare, expertul a anexat informația cu privire la

cheltuielile suportate, avansarea cheltuielilor judiciare de către stat își are temeiul în

necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu

rămână nepedepsit. Temeiul obligației de a suporta cheltuielile judiciare, distinge că

inculpatul condamnat va suporta aceste cheltuieli în baza vinovăției sale infracționale,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi făcut.

fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea respingerii cerinței privind încasarea

cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care s-a dispus de a încasa din contul inculpatului

Grigoreț Vitalie în folosul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 1 680 lei.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că probele verbale,

coroborează întru tot cu cele material-scrise administrate pe caz, cărora instanța de fond

le-a dat o apreciere obiectivă în corespundere cu prevederile art.art.100-101 Cod de

procedură penală, detaliat expunându-le în conținutul sentinței de condamnare, fapt

pentru care expunerea lor repetată rămâne a fi inutilă.

Instanța de apel a menționat că, în baza probelor administrate pe caz, prima

instanță corect a concluzionat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului Grigoreț Vitalie în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal.

4.2. Totodată, instanță de apel a constatat poziția greșită a primei instanțe privind

respingerea cerinței procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului, suportate în legătură cu dispunerea și efectuarea Raportului de constatare

tehnico-științific nr.34/12/2-R-1226 din 11.03.2021 în sumă de 1 680 lei.

Astfel, instanță de apel reiterând prevederile art.art.143 alin.(1) pct.6), 229

alin.(1), (2) Cod de procedură penală, a evidențiat că achitarea cheltuielilor judiciare

poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost

aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost

încetată pe temeiuri de nereabilitare. Scutirea condamnaților de la plata acestor sume

urmează să reprezinte o excepție, însă nu o regulă. La caz, instanță de apel reține că, nu a

fost confirmată o stare financiară precară a inculpatului, care ar justifica scutirea de la

plata sumelor respective.

Instanța de apel a stabilit că, în prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea

acțiunilor procesuale și anume: raportul de constatare tehnic-științific nr.34/12/2-R-1226

din 11.03.2021, pentru care a fost achitată suma totală de 1 680 lei.

Dreptul discreționar al instanței - de încasare a cheltuielilor pentru efectuarea

expertizelor la caz, rezultând din prevederile art.229 alin.(1), (2) Cod de procedură

penală, urmează a fi interpretate ținând cont de modificările operate prin Legea nr.316

din 22.12.2017, în vigoare la 09.02.2018, prin care a fost exclus alin.(2) al art.143 Cod

de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

3

prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de stat, respectiv voința legiuitorului a

fost îndreptată spre obligarea condamnaților de a achita cheltuielile pentru efectuarea

expertizelor.

Așadar, instanță de apel a considerat că cheltuielile judiciare suportate de către

stat pentru efectuarea raportului de constatare tehnic-științific, urmează a fi încasate de la

inculpat în beneficiul statului.

pct. 6) Cod de procedură penală, contestă cu recurs decizia și solicită casarea parțială a

acesteia, în latura cheltuielilor de judecată, cu menținerea fără modificări a sentinței.

În motivarea cerințelor a invocat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată și

pasibilă casării, instanța greșit a impus inculpatul să achite expertizele judiciare.

Potrivit prevederilor art.75 alin.(3) din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016, în cazurile

penale cheltuielile pentru efectuare a expertizei sunt suportate de către ordonatorul

expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2)

Cod de procedură penală. Cazuri de excepție, prevăzute la art.142 alin.(2) Cod de

procedură penală, sunt legate de cererile despre efectuarea expertizei, înaintate de părțile

procesului penal, din inițiativă proprie și pe cont propriu.

Consideră că, instanță de apel a făcut o interpretare extensivă a dispozițiilor

art.227 Cod de procedură penală, care prevede expres care sunt cheltuielile judiciare și

din ce sume se plătesc. Totodată, susține că, expertizele judiciare nu sunt incluse în

categoria cheltuielilor judiciare prevăzute de art.227 Cod de procedură penală.

În contextul celor expuse, prima instanță corect a respins ca neîntemeiată

solicitarea acuzatorului de stat de a fi încasată de la inculpatul Grigoreț Vitalie în folosul

statului suma de 1 680 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, constituite din efectuarea

rapoartelor de expertiză.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanță de apel a

adoptat soluția în conformitate cu modificările art.143 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că, acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că, este invocat temeiul pentru recurs prevăzut la art.427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate neîntemeiat

de către titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

În esență, recurentul critică decizia doar din considerentul că, în viziunea sa,

instanța de apel greșit a admis apelul și a dispus încasarea din contul inculpatului a

sumei de 1 680 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate la efectuarea raportului de

constatare tehnic-științific.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

4

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de

a admite solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 1 680 lei, suportate pentru

efectuarea raportului de constatare tehnic-științific.

Art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează că, cheltuielile judiciare

cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților

procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte;

3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4)

cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de

efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, instanța de recurs relevă dispoziția art.229 alin.(2) Cod de procedură

penală potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată poartă un caracter facultativ,

lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare,

ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.

În plus, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că, cheltuielile de

efectuare a expertizei urmează să fie achitate din bugetul de stat. Prin legea nr.316 din 22

noiembrie 2017 (în vigoare din 09 februarie 2018), a fost exclus alin.(2) din art.143 Cod

procedură penală, raportul de constatare tehnic-științific în cază fiind efectuat după

aceste modificări.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal concluzionează că, suma

de 1 680 lei a fost necesară pentru efectuarea raportului de constatare tehnic-științific.

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de

apel care corect a admis solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în suma de 1 680 lei.

De asemenea, Colegiul penal ține să remarce că, pornind de la relevanțele

art.art.229 alin.(1) și (3), 6 pct.111), 27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală,

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare,

instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul,

eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării

tuturor probelor administrate.

Mai mult, recurentul nu a formulat argumente indubitabile care să ateste că nu

este acceptabilă soluția de a lăsa plata cheltuielilor judiciare pe seama inculpatului și că,

în speță, urmează a fi pusă plata acestor cheltuieli în sarcina statului. Este întemeiat

argumentul instanței de apel precum că, scutirea condamnaților de la plata cheltuielilor

de judecată urmează să reprezinte excepția, dar nu regula.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.144-149) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar,

în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

5

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În contextul celor menționate, Colegiul penal conchide că, la examinarea cauzei

de către instanța de apel, au fost respectate prevederile legale prescrise de art.art.414-419

Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent prescrisă la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată la examinarea

recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a

fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Grosu Dragoș în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21

decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Grigoreț Vitalie xxx, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată motivat la 06 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

6