1ra-82/23 — art.175 Cp

1ra-82/23 — art.175 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-82/2023

1-20140193-01-1ra-18012023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Țurcan Anatolie și Talpă Boris,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie,

precum și de către avocatul Țigănașu Elena în numele inculpatului, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

noiembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Solonaru Nicolae xxx, născut la xxx, originar

și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.11.2020 – 05.04.2021;

Instanța de apel: 28.04.2021 – 15.11.2022;

Instanța de recurs: 18.01.2023– 19.07.2023.

A C O N S T A T A T :

Solonaru Nicolae învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.27, 171 alin.(3)

lit. a), b) Cod penal - s-a achitat, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, conform art.390 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală.

Solonaru Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.175 Cod

penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus de a încasa din contul inculpatului Solonaru Nicolae în beneficiul

statului cheltuielile judiciare, în mărime de 8 332 (opt mii trei sute treizeci și doi) lei,

cheltuieli realizate pentru efectuarea expertizelor judiciare.

perioada ianuarie 2020 - 01.08.2020, data și ora nestabilită, în repetate cazuri, la

domiciliul său din xxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, năzuind de a-și satisface

necesitățile sexuale, a dezgolit corpul fiicei sale Xxx, a.n.2008, în vârstă de 11-12 ani,

știind cu certitudine că nu a atins vârsta de 16 ani, și a săvârșit acțiuni perverse

manifestate prin atingeri indecente, sărut pe buze, pipăitul cu mâinile a corpului,

precum și alte acțiuni cu caracter sexual.

1

Pe baza stării de fapt expuse, confirmată de probele administrate, prima instanță

a reținut în drept că, faptele inculpatului Solonaru Nicolae întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, după indicii calificativi -

„Acțiuni perverse, adică săvârșirea de acțiuni perverse față de o persoană despre care

se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 16 ani".

Tot el, Solonaru Nicolae, a fost învinuit de organul de urmărire penală și trimis

în judecată pentru faptul că, el de la începutul anului 2020 și până la 01.08.2020, data

și ora nestabilită, în mod repetat, la domiciliul său din xxx, năzuind să-și satisfacă

pofta sexuală cu fiica sa, Xxx, a.n.2008, în vârstă de 11-12 ani, care se afla în grija,

ocrotirea și educarea lui, prin constrângere fizică și psihică, profitând de superioritatea

sa fizică, contrar voinței ei, a dezbrăcat-o de haine și a tentat să săvârșească mai multe

rapoarte sexuale forțate, însă toate aceste acțiuni nu au condus la începerea

raporturilor sexuale deoarece minora opunea rezistență.

Astfel, organul de urmărire penală a calificat fapta incriminată inculpatului

Solonaru Nicolae în baza art.art.27, 171 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, după indicii

calificativi „tentativa de viol, adică la un raport sexual săvârșit prin constrângere

psihică asupra unui minor în vârstă de până la 14 ani care se află în grija, sub ocrotirea

și la educarea făptuitorului, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apărare".

aprilie 2021, au depus apel procurorul, partea vătămată minoră Xxx și avocatul

Țigănașu Elena în numele inculpatului Solonaru Nicolae.

3.1. Procurorul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Solonaru Nicolae să fie recunoscut de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3) lit. a) și b), 175 Cod penal și a-i

stabili pedeapsa după cum urmează:

- în baza art.art.27, 171 alin.(3) lit. a) și b) Cod penal, la 10 ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

- în baza art.175 Cod penal, la 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în de tip

semiînchis.

În corespundere cu prevederile art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

să fie stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

În motivarea cerințelor sale, acuzarea a invocat că sentința este ilegală în partea

achitării pe un capăt de acuzare și necesită a fi casată.

A relevat că, prima instanță ilegal a decis achitarea inculpatului Solonaru

Nicolae pentru fapta infracțională prevăzută de art.art.27, 171 alin.(3) lit. a), b) Cod

penal, fără să aprecieze minuțios declarațiile părții vătămate minore Xxx în raport cu

toate probele din dosar.

Acuzarea evidențiază declarațiile părții vătămate minore Xxx făcute la urmărirea

penală în condițiile prevăzute de art.110/1 Cod de procedură penală, prin care se

reține că tatăl ei este agresiv, rezolvă totul prin bătaie. Consumă zilnic alcool. O

2

sărută, pune mâna la sâni, pe buze o sărută. Se întâmplă în camera părinților, el o

cheamă. I-a spus că o deranjează, el i-a spus că e tata ei și are dreptul. O lovește dacă

se împotrivește. Face acest lucru când este în stare de ebrietate, s-a întâmplat de mai

multe ori. Bunicii paterne i-a spus despre tata. Mama a întrebat-o dacă nu cumva tata

se anină de dânsa și ea i-a spus că nu. Ultimul caz a avut loc la 01.08.2020, iar

duminică, 02.08.2020, mama prietenei a apelat la poliție. Prima oară când a încercat

să-i dezgolească corpul s-a întâmplat iama, mama era beată, dormea. Tata a început să

vorbească despre omul închis. A început s-o sărute, apoi a luat-o în camera ei și i-a

spus că l-a pus pe degeaba pe Chiperi la pușcărie, apoi a sărutat-o, punea mâna la sâni

încerca s-o dezgolească, a spus că așa o vrea. I-a spus că dacă spune cuiva, îi taie

gâtul, o va bate, de aceea nu a spus mamei, îi era frică de tata.

Acuzarea a mai reținut că, în declarațiile sale partea vătămată minoră încerca să

convingă că toate cele declarate anterior despre tata că o atingea la sâni și o sărută pe

buze, au fost greșit interpretate de ea, deoarece la moment este o persoană, numele

căruia nu dorește să-l spună, care o ajută să înțeleagă că ceea ce a făcut tata nu a fost

intenționat. Tata este bun, este vesel. Rodica Solonaru a făcut-o să înțeleagă că tata a

făcut ceva rău cu ea, însă pe urmă a înțeles că asta nu a fost așa. După ce ea a fost

luată de către mama de la Centrul Pro Femina, persoana în care are încredere a

convins-o că tata nu este vinovat. La psihologul Ala Bulgaru a spus adevărul despre

tata, dar asta a fost înainte ca ea să vorbească cu persoana de încredere. Întrebată dacă

cunoaște ce înseamnă viol, partea vătămată a declarat că viol înseamnă când o

persoană încearcă să se vâre la o fată cu forța, cu organul genital.

Conform Raportului de expertiză psihologică, la testul cu 40 fraze neterminate,

partea vătămată minoră a indicat: „Amintirea mea cea mai urâtă este ce s-a întâmplat

cu mine - mai multe acte de viol", „Trecutul meu a fost marcat de lucruri nu prea

frumoase ", „Aș da totul să uit acele clipe nefericite".

Astfel, reieșind din comportamentul și declarațiile suplimentare ale părții

vătămate minore Xxx, acuzarea este convinsă că partea vătămată a fost influențată să

declare în favoarea inculpatului. Declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate

critic deoarece sunt date cu scopul de a-1 exonera pe Solonaru Nicolae de răspunderea

penală.

Acuzarea a indicat că, primele declarații ale părții vătămate, până când nu s-a

implicat cineva din afară s-o învețe cum și ce să vorbească, sunt cele mai corecte și

cele mai sincere, și ele se confirmă prin rapoartele de expertiză judiciară și declarațiile

martorilor Solonaru Rodica și Chirinciuc Sergiu - persoane care nu sunt în nici-o

relație cu inculpatul și nu au interes să denatureze situația și informația pe care au

cunoscut-o direct de la partea vătămată.

În final, din primele declarații ale părții vătămate, Raportul de expertiză

psihologic a părții vătămate, declarațiile martorilor, acuzarea a constatat că în

acțiunile lui Solonaru Nicolae sunt elementele infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171

alin.(3) lit. a) și b) Cod penal, pe semnele: tentativa la viol, adică la un raport sexual

săvârșit prin constrângere psihică asupra unui minor în vârstă de până la 14 ani care se

3

află în grija, sub ocrotirea și la educarea făptuitorului, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra. Or, potrivit doctrinei penale - constituie tentativă orice act care

reprezentă un început de executare a infracțiunii. Astfel, în cazul raportului sexual

săvârșit prin constrângere fizică sau psihică, vor constitui tentativă de infracțiune

orice acte de violență fizică sau psihică exercitate asupra victimei pentru a-i înfrânge

împotrivirea fizică ori pentru a o determina să renunțe la împotrivire ori să-i

paralizeze voința și să facă posibilă realizarea raportului sexual.

3.2. Partea vătămată minoră Xxx, a contestat cu apel sentința, solicitând

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Solonaru Nicolae să fie achitat.

În motivarea cerințelor sale, partea vătămată a invocat că prin sentință tatăl ei a

fost condamnat la închisoare pe 7 ani pentru fapte care nu le-a săvârșit în realitate. Cu

această pedeapsă nu este de acord, consideră că nu este legală, tatăl nu merită să stea

după gratii pentru ceva ce nu a făcut.

A menționat că, a declarat de nenumărate ori că el doar o bătea pentru ce nu

trebuia să facă și acum este conștientă de cele ce s-a întâmplat și anume pentru că o

bătea „tik tok", „învățătură", „relații de prietenie", „rețele de socializare" - acestea

fiind motivele pentru care o bătea. Nu a fost abuzată de tatăl său sexual niciodată și

nici nu a încercat acest lucru să-l facă.

A explicat că, toate săruturile care au fost cu tata erau ca cu un tată care-și

iubește copilul cu dragoste dar nu în alt sens. Solonaru Rodica a mințit multe lucruri

ce nu corespund adevărului precum că tata se dădea la ea, fapte ce nu sunt reale. A

indicat că, la moment ea personal depune această cerere în judecată după care va lua

un avocat care să o apere.

3.2. Avocatul Țigănașu Elena în numele inculpatului, a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Solonaru Nicolae

să fie achitat în partea condamnării în baza art.175 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale, partea apărării a invocat că probele prezentate și

examinate în ședința de judecată nu demonstrează vinovăția inculpatului Solonaru

Nicolae în cele incriminate. Inculpatul nu recunoaște vinovăția sa și consideră că

urmează a fi achitat deoarece nu a comis faptele infracționale prevăzute la art.art.27,

171 alin.(3) și 175 Cod penal.

Partea apărării consideră că, prima instanță a încălcat grav normele de drept

material condamnându-l în mod ilegal pe Solonaru Nicolae pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, și anume: - instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; - faptele imputate lui Solonaru Nicolae

nu întrunesc semnele constitutive ale componenței infracțiunii încriminate.

Consideră că lipsește temeiul real - fapta prejudiciabilă săvârșită și respectiv,

temeiul juridic (componența infracțiunii, stipulată de legea penală) de atragere a

inculpatului Solonaru Nicolae la răspunderea penală pentru infracțiunea incriminată.

Partea apărării a opinat că, în urma analizei mijloacelor probatorii prezentate de

4

către partea acuzării, a constatat că nici una dintre ele nu stabilesc nici în mod direct,

nici în mod indirect din punct de vedere al coroborării lor vinovăția lui Solonaru

Nicolae în comiterea faptei imputate.

A mai relevat că, prima instanță în mod eronat a ajuns la concluzia privind

constatarea vinovăției în fapta incriminată. În acest sens, a atras atenția instanței de

apel asupra faptului că, mijloacele probatorii menționate la care face trimitere prima

instanță dovedesc doar violența în familie, însă nu probează sub nici un aspect faptul

că Solonaru Nicolae a săvârșit infracțiunile imputate. Din probele prezentate la dosar

rezultă cert că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele laturii obiective și

subiective a infracțiunii incriminate.

Consideră că, acțiunile lui Solonaru Nicolae sunt calificate în mod eronat în baza

art.175 Cod penal, deoarece s-a admis de către prima instanță interpretarea extensivă

defavorabilă a faptelor lui Solonaru Nicolae, care este interzisă, operându-se cu art.3

alin.(2) Cod penal.

Totodată, apărarea a mai menționat că condițiile de trai a familiei, sărăcia,

abuzul permanent de băuturi alcoolice în familie, lipsa de educație a fiicei din partea

mamei, acestea au fost și motivul ca tatăl Solonaru Nicolae a aplicat forță fizică fiicei

minore. În viziunea apărării pentru fiică și mama ei a fost unica ieșire din situație ca

să nu mai fie abuzate fizic, să nu fie bătute au inventat o idee unică despre faptul cum

ar putea să scape de inculpat. Fiica fiind mai mult în relații de prietenie cu mama nu

se exclude faptul că într-adevăr minora a fost influențată poate prin unele locuri

învățată să declare unele fapte care nu au existat în realitate. Inculpatul este un om

muncitor în localitate, anume comportamentul fiicei minore Zinaida l-a determinat să

aplice violență fizică asupra fiicei scopul fiind de a o educa dar nu în alte scopuri,

fapte ce se demonstrează prin declarațiile martorilor audiați în instanța de judecată.

Partea apărării a reținut că, inculpatul Solonaru Nicolae în ședința de judecată a

declarat că recunoaște că o bătea pe fiica minoră Zinaida în legătură cu

comportamentul ei cu băieții mai mari din sat, că i-a interzis să se întâlnească cu

ultimii, după ce a aflat de pe internet că există postări cu dansuri filmate de către

minoră. Careva acțiuni cu caracter sexual nu a întreprins și nici nu a avut de gând să

întreprindă.

Astfel, în situația creată când inculpatul după plecarea soției era mai sever cu

fiica și nu-i permitea să facă ce dorește ea, să posteze ce filmează ea, o punea la

muncă pe lângă casă, să aibă grija de sora mai mică, minora Zinaida prin astfel de

metodă, dorea să se elibereze de supravegherea din partea tatălui.

În final, partea apărării a conchis că inculpatul Solonaru Nicolae a comis acte de

violență în familie, și nimic mai mult. Toți martorii audiați în ședința de judecată au

vorbit despre agresiunea fizică din partea inculpatului dar nu despre careva acte cu

caracter sexual.

2022, au fost respinse apelurile declarate și a fost menținută sentința primei instanțe.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, la pronunțarea

5

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns

la concluzia că, inculpatul Solonaru Nicolae a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.175 Cod penal, după indici calificativi - săvârșirea de acțiuni perverse față de o

persoană despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 16 ani, precum și

întemeiat l-a achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.27, 171 alin.(3) lit. a) și

b) Cod penal după indicii calificativi - tentativa de viol, adică la un raport sexual

săvârșit prin constrângere psihică asupra unui minor în vârstă de până la 14 ani care se

află în grija, sub ocrotirea și la educarea făptuitorului, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Așadar, prima instanță a adoptat o soluție corectă la caz, de condamnare a

inculpatului Solonaru Nicolae or, instanța de apel just a constatat că prima instanță nu

a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea

recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, stabilirea și

individualizarea pedepsei. Instanța de apel consideră că prima instanță în sentință

corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, luând în

considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate

în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art.100

alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și

de drept, fiind corectă și întemeiată concluzia cu privire la vinovăția inculpatului și

prezența în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță a dat o apreciere corectă

probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate prin prisma

utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-

se de Lege și în mod just a conchis asupra achitării inculpatului, Solonaru Nicolae, de

comiterea infracțiunii prevăzute deart. art.27, 171 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Împrejurările ce determină necesitatea achitării lui Solonaru Nicolae au fost

constatate prin totalitatea de probe prezentate de partea acuzării și apărării în cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, iar prima instanță a

ajuns corect și în mod justificat la concluzia că inculpatul Solonaru Nicolae, urmează

a fi achitat, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de

art.art.27, 171 alin.(3) lit. a), b) Cod penal

În consecință, instanța de apel nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de acuzatorul de stat, ce ar fi afectat sentința instanței atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către prima instanță este legală și întemeiată, apelul

acuzatorului de stat urmând a fi respins ca nefondat.

Cu referire la capătul de acuzare în privința inculpatului Solonaru Nicolae,

6

privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, prima instanță

întemeiat a concluzionat că vinovăția acestuia a fost probată în totalitate.

Cu toate că în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, victima minoră și-a

schimbat radical declarațiile și anume că săruturile tatălui erau unele firești și o săruta

pe obraz ca orice părinte înainte de culcare, că atingerile în zonele intime ale sale

posibil au avut loc în perioada când se jucau, însă acestea nu au fost intenționate. Cu

toate că victima minoră susține că greșit i-a fost transmis mesajul acțiunilor sale de

către o persoană, evitând ca să-i dea nume persoanei date, fiindu-i astfel insuflat faptul

că tatăl ei nu a comis careva acțiuni perverse față de ea, ultima pledând ca să fi

eliberat din detenție tatăl ei, instanța la acest capitol le apreciază critic. Or, instanța de

apel a stabilit faptul că victima minoră Xxx a fost influențată, instanța de judecată nu

exclude că această influență a venit atât de mama acesteia cât și de la bunica paternă -

cu care locuiește în prezent, ultima relatând astfel declarații similare celor expuse de

inculpat la faza de urmărire penale și susținute în ședința de judecată, cu toate că cele

expuse de victima minoră în ședința de judecată sunt combătute prin declarațiile

martorilor care în unanimitate au susținut că cunosc de toate circumstanțe din spusele

minorei Xxx. După cum a fost relatat de martorul Solonaru Valentina - mama

inculpatului și totodată bunică a victimei minore, martora mereu a susținut că nu crede

în cele încriminate de către acuzare - precum că fiul ei ar fi comis infracțiunile

imputate.

La fel, s-a reținut din declarațiile martorului Solonaru Rodica că a fost contactată

de mama inculpatului Solonaru Valentina care i-a reproșat „să nu-și vâre nasul în

familia lor", ceia ce se atestă cele expuse și anume recurgerea la unele acțiuni de

influențare a martorilor de a schimba declarațiile. Totodată, este evident că rudele

minorei susțin că aceasta nu spune adevărul și a învinovățit pe nedrept pe inculpat.

Instanța de apel a stabilit că prima instanță întemeiat a concluzionat că, în cazul

dat, având în vedere că față de victima minoră lipsește încrederea rudelor, ba din

contra acestea o învinovățesc că ea dorește ca să-l bage la pușcărie pe tatăl ei, aceasta

a și recurs la schimbarea poziției sale reținute în context. Sau instanța reține că minora

la o vârstă destul de fragedă și anume 9 ani a fost victima abuzului sexual, fiind emisă

în acest sens și o sentință de condamnare față de persoană (Chiperi Ion f.d.48-59),

care face parte din cercul rudelor părinților minorei Zinaida, iar inculpatul atât la acea

etapă cât și în prezent nu-i dă crezare fiicei sale minore, învinuind-o astfel de

depunerea unor declarații mincinoase împotriva cumătrului său (Chiperi Ion) și a sa.

Instanța de apel a concluzionat că partea vătămată minoră Xxx a fost influențată

pentru schimbarea declarațiilor sale în scopul îmbunătățirii situației tatălui ei, inculpat

în prezenta cauză penală.

De asemenea, instanța de apel a constatat că argumentele invocate de apelant

referitor la achitarea inculpatului, pe motiv că probele administrate în cauză nu

dovedesc vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, constituie în sine un

dezacord cu modul de apreciere a probelor administrate în dosar.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut

7

că prima instanță just a individualizat pedeapsa în baza art.art.7, 75 Cod penal, și

totodată, corect a aplicat pedeapsa penală sub formă de închisoare, care este una

echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al

infracțiunii, care face parte din categoria celor grave, de circumstanțele cauzei, de

personalitatea inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovaților, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către

inculpați, cât și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că

drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale

Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Astfel, reieșind din personalitatea inculpatului, care a comis o infracțiune mai

puțin gravă, luând în considerare circumstanțele cauzei și comportamentul

inculpatului până la comiterea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii,

fiind anterior tras la răspundere penală pentru alte categorii de infracțiuni, inculpatul

nu a tras concluziile necesare și nu a făcut învățămintele de rigoare, comițând din nou

o altă faptă prejudiciabilă, lipsa circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante,

instanța consideră că în privința inculpatului Solonaru Nicolae, pentru comiterea de

către acesta a infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, este echitabilă menținerea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani.

Instanța de apel a concluzionat că, soluția adoptată de către prima instanță își va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Solonaru Nicolae, or aplicarea

unei pedepse penale sub formă de închisoare, ar duce la conștientizarea de către

inculpat a celor comise, va revizui atitudinea față de valorile sociale cu atragerea unor

concluzii corecte ce țin de comportamentul său. Din motivele enumerate supra,

exprimate atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului, instanța de apel a

considerat că prima instanță întemeiat a opinat spre aplicarea unei pedepse privative

de libertate pe un termen de 7 ani, argumentându-și temeinic decizia sa.

4.3. Cu referire la solicitarea inculpatului privind aplicarea în privința sa a art.4

alin.(2) al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24 decembrie 2021,

instanța de apel a reținut că potrivit art.6 alin.(1) din aceiași lege, ,,nu se aplică

persoanei: d) .... condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele

articole din Codul penal nr.985/2002: ... art.174-1751, ...”.

Astfel, raportând normele citate supra la circumstanțele cauzei, instanța de apel a

conchis că inculpatului Solonaru Nicolae nu îi sunt aplicabile prevederile Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr.243 din 24 decembrie 2021.

avocatul Țigănașu Elena în numele inculpatului Solonaru Nicolae.

5.1. Procurorul, în temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

contestă cu recurs ordinar decizia instanței de apel și solicită casarea acesteia, cu

remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

8

În motivarea cerințelor, procurorul invocă argumente similare celor din apel,

suplimentar reține că, instanța de apel, a ignorat cumulul de probe administrate la

dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile selective a inculpatului și părții

vătămate, care au și fost puse la baza hotărârii de achitare a acestora, astfel

expunându-se doar asupra unor probe, fără o analiză în cumul a tuturor probelor

prezentate de părți, neelucidând faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date.

În acest context, acuzarea a menționat că concluzia instanței de apel precum că

în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171

alin.(3) lit. a), b) Cod penal, este nemotivată și contravine probatoriului.

În opinia acuzării, instanța de apel nu a pătruns în esență problemei de fapt și de

drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea

unei concluzii premature și nemotivate.

5.2. Avocatul Țigănașu Elena în numele inculpatului Solonaru Nicolae, în

temeiul pct.6), 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar

decizia instanței de apel și solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care a recalifica acțiunile inculpatului Solonaru Nicolae din

art.175 Cod penal în art.2011 alin.(1) Cod penal.

În motivarea cerințelor, avocatul invocă argumente similare celor din apel,

suplimentar reține că, probele acuzării urmează a fi apreciate ca neesențiale în

demonstrarea vinovăției inculpatului Solonaru Nicolae, că decizia instanței de apel nu

trebuie să se bazeze pe presupuneri ci pe fapte reale care au fost comise, iar instanța

de recurs urmează să țină cont de principiul legalității și principiul prezumției

nevinovăției. În cazul când sunt probe contradictorii și este imposibil de a confirma

veridicitatea declarațiilor părții vătămate, acestea nu pot fi puse la baza sentinței de

condamnare. O sentință de condamnare poate fi dată doar în situația când toate

probele în apărare au fost combătute de probele în acuzare și au fost înlăturate toate

dubiile privind vinovăția persoanei.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

9

și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal, reieșind din conținutul recursurilor ordinare declarate de către

procuror și de către avocatul Țigănașu Elena în numele inculpatului, constată că

recurenții critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor de casare stipulate

la pct.6), 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției, a

respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată.

Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins

argumentele părții apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent

prezența în acțiunile inculpatului Solonaru Nicolae a elementelor infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(1) Cod penal și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune incriminată, precum și întemeiat l-a achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.art.27, 171 alin.(3) lit. a) și b) Cod penal.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct.5. din prezenta decizie, este întemeiat și pe critica modului în care instanțele de

fond au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune partea

apărării este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită

de orice temei legal.

Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentul recurentului precum că,

10

concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe. Acesta este un argument invocat

în mod declarativ, or, reținând circumstanțele de fapt ale cauzei instanța de apel și-a

motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o

apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, instanța de recurs reține că argumentele recurenților precum că,

instanța de apel nu a dat o apreciere corectă probatoriului, sunt declarative și lipsite de

o argumentare corespunzătoare, precum și de suport probatoriu, nefiind în stare să

răstoarne hotărârile instanțelor de fond.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu este

competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale apărării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care le-ar justifica. Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Instanța de recurs, la fel evidențiază că nu pot fi reținute alegațiile avocatului,

precum că Solonaru Nicolae nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate în

baza art.175 Cod penal, or aceste afirmații au un caracter declarativ și sunt un mod de

apărare în vederea eschivării de răspundere penală, afirmațiile date fiind combătute

prin totalitatea de probe administrate, care au fost puse just de către instanțele de fond

la baza hotărârilor de condamnare.

De asemenea, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiate concluziile

instanței de apel precum că, ,, partea vătămată minoră Xxx a fost influențată pentru

schimbarea declarațiilor sale în scopul îmbunătățirii situației tatălui ei, inculpat în

prezenta cauză penală”.

Colegiul penal respinge alegațiile invocate de recurenți precum că, instanța de

apel a omis să se pronunțe detaliat și amănunțit asupra tuturor argumentelor invocate

în apel. Or, recurenții aveau obligația să concretizeze care anume argumente nu au

fost apreciate de către instanța de apel.

Analizând textul hotărârilor atacate în coraport cu motivele invocate de recurent,

Colegiul penal atestă că, instanțele de fond s-au expus argumentat și motivat,

bazându-și just soluția din hotărâri, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și că faptele inculpatului întrunesc toate

11

elementele infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, precum și de către

avocatul Țigănașu Elena în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Solonaru Nicolae xxx, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 septembrie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Talpă Boris

Notă: Din motivul imposibilității semnării deciziei motivate de către

judecătorul Guzun Ion, din cauza demisiei acestuia din funcție de la 25 august 2023,

prezenta decizie motivată este semnată de către Președintele interimar al Curții

Supreme de Justiție, judecătorul Puica Viorica, în conformitate cu prevederile

art.339 alin.(8) Cod de procedură penală.

12