1ra-336/2023 — art.art. 187 alin. 2 lit. b, e, f, 187 alin. 2 lit. e, 349 alin.1/1 CP; art.art. 187 alin. 2 lit. b, e, f, 187 alin. 2 lit. d, e, 187 alin. 2 lit. e, f, 349 alin.1/1 CP

1ra-336/2023 — art.art. 187 alin. 2 lit. b, e, f, 187 alin. 2 lit. e, 349 alin.1/1 CP; art.art. 187 alin. 2 lit. b, e, f, 187 alin. 2 lit. d, e, 187 alin. 2 lit. e, f, 349 alin.1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-336/2023

1 1-20060475-01-1ra-23022023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Daguța Sergiu și Eremciuc Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate de avocatul

Duca Denis, în numele inculpatului Drangoi Ion și de avocata Corolevschi Maria, în

numele inculpatului Nenița Roman, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2022, în cauza penală în privința

inculpaților

Nenița Roman xxxxxx

și

Drangoi Ion xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.06.2020 – 20.04.2021;

Instanța de apel: 19.05.2021 – 15.11.2022;

Instanța de recurs: 23.02.2023 – 20.09.2023.

Asupra recursurilor menționate, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

c o n s t a t ă:

Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f)

Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă, art.349 alin. (11) Cod penal – 1 an

închisoare și art.187 alin.(2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani închisoare, în penitenciar de tip

1

semiînchis, cu executare începând din 20.04.2021 și includerea perioadei aflării în

arest preventiv de la 23.05.2020 până la 24.07.2020 și de la 23.09.2020 până la

20.04.2021.

Drangoi Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2)

lit. b), e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă, art.349 alin. (11) Cod penal

– 1 an închisoare, art.187 alin.(2) lit. d), e) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără

amendă și art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsă de 11 ani închisoare.

Conform art.85 Cod penal, adăugând parțial la pedeapsa stabilită partea

neexecutată a pedepsei aplicată prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Florești din

18.03.2020, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 11 ani și 20 zile închisoare, în

penitenciar de tip semiînchis, cu executare începând din 20.04.2021, cu includerea

perioadei aflării în arest preventiv de la 23.05.2020 până la 24.07.2020 și de la

16.12.2020 până la 20.04.2021.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

S-a dispus încasarea, în mod solidar, din contul inculpaților, în beneficiul

statului, a cheltuielilor judiciare în sumă de 448 lei și din contul lui Drangoi Ion - în

sumă de 320 lei.

Acțiunile civile înaintate de Zdraguș Mihail, Botezaru Leonid, Condurachi

Gheorghe și Mărcăuțan Mircea au fost admise în principiu.

Roman, la data de 23 mai 2020, aproximativ la ora 19:30, prin înțelegere prealabilă

cu Drangoi Ion, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului stabilit, în timp ce se aflau pe xxxxxx, xxxxxx, l-au stopat pe

partea vătămată Zdraguș Mihail care se deplasa cu bicicleta personală. În continuare,

Drangoi Ion i-a aplicat o lovitură în față lui Zdraguș Mihail, iar împreună cu Nenița

Roman l-au îmbrâncit pe acesta, apoi, în mod deschis, i-au sustras bicicleta la preț

de 2 000 lei, cauzându-i victimei un prejudiciu material în proporții considerabile.

Tot el, se învinuiește că, acționând de comun acord și împărțind rolurile

infracționale cu Drangoi Ion, la data de 12 august 2020, aproximativ la ora 00:30,

ambii fiind în stare de ebrietate alcoolică, au intrat în incinta sectorului de poliție

nr.1 al Inspectoratului de Poliție Florești, amplasat în xxxxxx și, urmărind scopul

sistării activității de serviciu a ofițerului superior de sector al sectorului nr.1 Florești

al IP Florești, Colic Andrei, care se afla în serviciul grupei de reacționare operativă,

unde își exercita obligațiunile de serviciu, aceștia au adoptat un comportament

agresiv, au început să strige și să-l înjure pe ofițerul de sector, care, văzând

comportamentul celor doi, le-a cerut să se liniștească, iar ca urmare, Nenița Roman

l-a apucat pe angajatul poliției de uniforma de serviciu și a încercat să-l lovească,

2

din care cauză i-a fost deteriorată cămașa, apoi, în moment ce Cotic Andrei a încercat

să se apere, Drangoi Ion i-a aplicat angajatului poliției o lovitură cu piciorul în

regiunea spatelui, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară

nr.202021D0051 din 20.08.2020, echimoză pe antebrațul stâng, care s-a produs prin

mecanism de lovire cu obiect contondent, poate data din 12.08.2020 și se califică ca

vătămare corporală neînsemnată.

Tot el, la data de 23 septembrie 2020, aproximativ la ora 13:30, urmărind

scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, dând-u-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit,

în timp ce se afla pe xxxxxx xxxxx, xxxxxx, aplicând violență nepericuloasă pentru

viața și sănătatea persoanei, în mod deschis au sustras bani de la Botezatu Leonid,

în sumă de 500 lei.

Drangoi Ion, la data de 23 mai 2020, aproximativ la ora 19:30, prin înțelegere

prealabilă cu Nenița Roman Valerii, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor

altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție

directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, în timp ce se aflau pe xxxxxx ,

xxxxxx, l-au stopat pe partea vătămată Zdraguș Mihail, care se deplasa cu bicicleta

personală. În continuare, Drangoi Ion i-a aplicat o lovitură în față lui Zdraguș Mihail,

iar împreună cu Nenița Roman l-au îmbrâncit pe acesta, apoi, în mod deschis, i-au

sustras bicicleta la preț de 2 000 lei, cauzându-i victimei un prejudiciu material în

proporții considerabile.

Tot el, la data de 07 aprilie 2020, în jurul orei 11:20, aflându-se în xxxxxx,

xxxxxx xxxxxx xxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, intenționat, având

scopul sustragerii bunurilor altei persoane și însușirii lor ulterioare, dând-u-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, a pătruns în gospodăria părții vătămate Condurachi

Gheorghe, de pe adresa indicată, după care din beci, în mod deschis, a sustras o

butelie cu gaz și un ciocan. În continuare, partea vătămată Condurachi Gheorghe, i-

a făcut observație lui Drangoi Ion să lase bunurile ce-i aparțin, motiv pentru care

acesta, manifestând un comportament agresiv, a amenințat partea vătămată cu

ciocanul pe care-l avea la el, cu aplicarea violenței, după care a părăsit gospodăria

cu butelia cu gaz, lăsând ciocanul, cauzându-i părții vătămate Condurachi Gheorghe,

o pagubă materială în sumă de 400 lei.

Tot el, acționând de comun acord și împărțind rolurile infracționale cu Nenița

Roman, la 12 august 2020, aproximativ la ora 00:30, ambii fiind în stare de ebrietate

alcoolică, au intrat în incinta sectorului de poliție nr.1 al Inspectoratului de Poliție

Florești, amplasat în xxxxxx și, urmărind scopul sistării activității de serviciu a

ofițerului superior de sector al sectorului nr.1 Florești al IP Florești, Cotic Andrei,

care se afla în serviciul grupei de reacționare operativă, unde își exercita

3

obligațiunile de serviciu, aceștia au adoptat un comportament agresiv, au început să

strige și să-l înjure pe ofițerul de sector, care, văzând comportamentul celor doi, le-

a cerut să se liniștească, iar ca urmare, Nenița Roman l-a apucat pe angajatul poliției

de uniforma de serviciu și a încercat să-l lovească, din care cauză i-a fost deteriorată

cămașa, apoi, în moment ce Cotic Andrei a încercat să se apere, Drangoi Ion i-a

aplicat angajatului de poliție o lovitură cu piciorul în regiunea spatelui, cauzându-i

conform raportului de expertiză judiciară nr. 202021D0051 din 20.08.2020,

echimoză pe antebrațul stâng, care s-a produs prin mecanism de lovire cu obiect

contondent, poate data din 12.08.2020 și se califică ca vătămare corporală

neînsemnată.

Tot el, la data de 16 decembrie 2020, aproximativ la ora 02:00, urmărind

scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit,

în timp ce se afla pe xxxxxx xxxxxx, xxxxxx, s-a apropiat de Marcauțan Mircea și

i-a aplicat o lovitură puternică în regiunea feței, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut

jos, cauzându-i potrivit raportului de expertiză judiciară nr.202029P0553 din

16.12.2020 echimoză pe obrazul stâng și excoriație pe fața posterioară a mâinii

stângi degetul V, care s-au produs prin mecanism de lovire și fricțiune cu obiect

contondent, pot data din 16.12.2020, posibil în timpul și circumstanțele indicate și

se califică ca vătămare corporală neînsemnată, apoi în timp ce victima se afla la sol,

Drangoi Ion, în mod deschis, din buzunar i-a sustras buletinul de identitate,

certificatul de pensionar și bani în sumă de 2 500 lei, astfel, cauzându-i victimei un

prejudiciu material în proporții considerabile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a considerat ca fiind dovedită pe deplin vinovăția inculpaților și a

încadrat acțiunile lui Nenița Roman în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal -

jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile; art.349 alin.(11) Cod penal, ca

aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate fâță de persoana cu

funcție de răspundere în scopul sistării activității lor de serviciu; art.187 alin.(2) lit.

e) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit

de două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Acțiunile inculpatului Drangoi Ion au fost încadrate în baza art.187 alin.(2)

lit. b), e), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvârșit de două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile; art.349 alin.(11)

Cod penal, ca aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate fâță de

persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității lor de serviciu; art.187

4

alin.(2) lit. d), e) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, săvârșit prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu amenințarea

aplicării violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate; art.187 alin.(2) lit. e), f)

Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

Drangoi Ion a declarat apel, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care ultimii să fie achitați pe art.187 alin.(2) (episodul privind

sustragerea deschisă a bunurilor părții vătămate Zdraguș Mihail), din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului declarat, a indicat că acuzarea nu a prezentat probe ce

ar demonstra că inculpații au comis infracțiunea incriminată, învinuirea fiind bazată

doar pe declarațiile părții vătămate, care din motiv de ură față de ultimii, a inventat

sau a dat conotație exagerată împrejurărilor, fapt ce se demonstrează inclusiv prin

divergențele dintre declarațiile date la urmărirea penală și cele din instanța de

judecată.

Învinuirea înaintată inculpaților în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal

este incorectă, incompletă, neclară și dubioasă, care afectează dreptul la apărare, iar

instanța de judecată nu este în drept să completeze învinuirea cu circumstanțe care

ar justifica-o și care ar agrava situația inculpaților sau să-și întemeieze soluția pe

presupuneri și dubii. Mai mult, din materialele cauzei nu este clar când s-a consumat

infracțiunea, or, jaful se consideră consumat dacă averea a fost sustrasă și infractorul

a avut posibilitatea reală de a o folosi sau dispune de ea la dorința sa.

La fel, este neîntemeiată încasarea din contul inculpaților a cheltuielilor

judiciare în sumă de 320 lei, suportate la efectuarea expertizei judiciare, or, art.27

alin.(1) și (2) pct. 5) Cod de procedură penală prevede că cheltuielile în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală sunt alocate de stat.

3.1. Avocatul Lungu Alexandru, în numele inculpaților Nenița Roman și

Drangoi Ion a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care acțiunile inculpaților să fie recalificate, cu stabilirea unei

pedepse minime.

În motivarea apelului declarat, a menționat că nu este corectă încadrarea

juridică a acțiunilor inculpaților pe episodul de comitere a infracțiunii prevăzute de

art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, în privința părții vătămate Zdraguș Mihail.

În ședința de judecată partea vătămată Zdraguș Mihail a declarat că conflictul

a început din motiv că le-a cerut inculpaților să-i permită să treacă cu bicicleta pe

trotuar, după ce a fost lovit și i-а fost rupt maioul. El a fugit, iar inculpații l-au urmărit

până la casa tatălui său, apoi s-au întors și i-au luat bicicleta. El a strigat după ajutor,

iar inculpații când au văzut că două persoane au pornit după ei, au lăsat bicicleta și

au fugit. Inculpații au luat bicicleta fără a se uita în direcția lui, nu a strigat la ei în

5

acel moment, însă a strigat după ajutor. Consideră că inculpații i-au aplicat lovituri

ca să-i sustragă bicicleta și din motiv că le-a cerut să se dea într-o parte de pe trotuar.

Din declarațiile părții vătămate și ale inculpaților, rezultă că conflictul a

survenit spontan, deci, inculpații nu aveau cum să planifice sustragerea bicicletei

care îi aparținea părții vătămate și să împartă rolurile.

Prin urmare, calificarea faptei ca jaf este incorectă, în acțiunile inculpaților

lipsind latura obiectivă, care se realizează prin sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane. Or, sustragerea bicicletei nu a fost săvârșită în mod deschis, deoarece la

momentul când a fost luat bunul, partea vătămată nu era la fața locului și inculpații

nu puteau să presupună că sunt văzuți de partea vătămată. Imediat cum s-au implicat

alte două persoane, ei au lăsat bicicleta, deci, nu au avut posibilitate reală de a о

folosi sau dispune de ea la dorința lor.

Astfel, acțiunile inculpaților, începute ca furt n-au fost duse până la capăt,

fiind descoperite de către victimă și alte două persoane, respectiv urmând a fi

calificate ca tentativă de furt.

La fel, este greșită încadrarea acțiunilor inculpatului Drangoi Ion în baza

art.187 alin.(2) lit. d), e) Cod penal (episodul cu partea vătămată Condurachi

Gheorghe), deoarece acesta a mers la domiciliul părții vătămate pentru a consuma

alcool și, din motiv că după ce a bătut la ușă nu a ieșit nimeni din casă, a decis să

sustragă о butelie de gaz, care se afla în beci, după care a ieșit din ogradă. Inculpatul

era în stare de ebrietate, fapt confirmat de martorul Ivanova Elena, concubina părții

vătămate, care a declarat că vânzătoarea de la magazinul din vecinătate i-а spus că

inculpatul ieșea de la ea din ogradă cu о butelie de gaz și a căzut cu butelia jos lângă

fântână.

În asemenea împrejurări, inculpatul nu a conștientizat că este văzut în

momentul sustragerii, iar acțiunile acestuia urmau a fi calificate ca furt.

Totodată, inculpatul Drangoi Ion urmează a fi achitat de sub învinuirea

comiterii jafului de la partea vătămată Marcauțan Mircea, deoarece nu a sustras banii

în mod deschis, ci partea vătămată i-a transmis benevol lui Drangoi Svetlana pentru

a procura alcool.

apelurile au fost admise, inclusiv din alte motive, casată sentința în latura penală, pe

episodul privind comiterea de către Nenița Roman a infracțiunii prevăzute la art.349

alin.(11) Cod penal și în latura stabilirii pedepsei definitive inculpaților în baza

art.art.84, 85 Cod penal, și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, după cum urmează:

Nenița Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.349 alin.(11)

Cod penal la 1 an închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 6 ani și 6 luni închisoare, fără amendă, în

penitenciar de tip semiînchis, cu executare începând din 15.11.2022 și includerea

6

perioadei aflării în arest preventiv de la 23.05.2020 până la 24.07.2020 și de la

23.09.2020 până la 20.04.2021 și termenului pedepsei executate de la 20.04.2021

până la 15.11.2022.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui

Drangoi Ion i-a fost stabilită pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, fără amendă.

Conform art.85 Cod penal, adăugând parțial la pedeapsa stabilită partea

neexecutată a pedepsei aplicată prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Florești din

18.03.2020, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 7 ani, 6 luni și 20 zile închisoare,

fără amendă, în penitenciar de tip semiînchis, cu executare începând din 15.11.2022,

cu includerea perioadei aflării în arest preventiv de la 23.05.2020 până la 24.07.2020

și de la 16.12.2020 până la 20.04.2021 și termenului pedepsei executate de la

20.04.2021 până la 15.11.2022.

În rest, sentința a fost menținută.

Cererile inculpaților Drangoi Ion și Nenița Roman cu privire la aplicarea în

privința acestora a Legii nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova au

fost respinse ca neîntemeiate.

Instanța de apel a reținut că prima instanță, deși l-a recunoscut vinovat pe

Nenița Roman în comiterea infracțiunii prevăzute la art.349 alin.(11) Cod penal, la

adoptarea sentinței nu a respectat prevederile art.394 alin.(1) pct. 1) Cod de

procedură penală, potrivit cărora partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

indicându-se: locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii, în descriptivul sentinței fiind indicat că

inculpatul Nenița Roman este învinuit de faptul că (…).

Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpatul Nenița Roman, acționând de

comun acord și împărțind rolurile infracționale cu Drangoi Ion, la 12 august 2020,

aproximativ la ora 00:30, ambii fiind în stare de ebrietate alcoolică, au intrat în

incinta sectorului de poliție nr.1 al Inspectoratului de Poliție Florești, amplasat în

xxxxxx și, urmărind scopul sistării activității de serviciu a ofițerului superior de

sector al sectorului nr.1 Florești al IP Florești Cotic Andrei, care se afla în serviciul

grupei de reacționare operativă, unde își exercita obligațiunile de serviciu, aceștia au

adoptat un comportament agresiv, au început să strige și să-l înjure pe ofițerul de

sector, care, văzând comportamentul celor doi, le-a cerut să se liniștească, iar ca

urmare Nenița Roman l-a apucat pe angajatul de poliție de uniforma de serviciu și a

încercat să-l lovească, din care cauză i-a fost deteriorată cămașa, apoi în moment ce

Cotic Andrei a încercat să se apere, Drangoi Ion i-a aplicat angajatului de poliție o

lovitură cu piciorul în regiunea spatelui, cauzându-i conform raportului de expertiză

judiciară nr.202021D0051 din 20.08.2020, echimoză pe antebrațul stâng, care s-a

produs prin mecanism de lovire cu obiect contondent, poate data din 12.08.2020 și

se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

7

În baza probelor administrate, inclusiv declarațiile inculpatului Nenița

Roman, instanța de apel a considerat ca fiind dovedită vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunii prevăzută la art.349 alin.(11) Cod penal, ca aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei cu funcție de răspundere în scopul

sistării activității lui de serviciu.

La fel, fiind verificate probele administrate, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, a fost demonstrată dincolo de orice dubiu, vinovăția lui Nenița

Roman în săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal

și art.187 alin.(2) lit. e) Cod penal, iar a inculpatului Drangoi Ion în baza art.art.187

alin. (2) lit. d) și e), 187 alin.(2) lit. e) și f), 187 alin.(2) lit. b), e), f), 349 alin.(11)

Cod penal.

Totodată, probele în susținerea învinuirii înaintate inculpaților au fost

administrate cu respectarea procedurii penale, iar starea de fapt reținută și de drept

constatată de instanța de fond concordă cu circumstanțele stabilite și probele

verificate în apel, împrejurări în care instanța de apel este solidară cu concluziile

primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

Afirmațiile apărării privind lipsa în acțiunile inculpaților a elementelor

infracțiunii prevăzute la art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, deoarece învinuirea

se bazează doar pe declarațiile părții vătămate, care, din motive de ură față de ultimii,

a inventat sau a dat o conotație exagerată acțiunilor acestora, au fost combătute prin

declarațiile părții vătămate, ale martorului Zdraguș Efim și probele scrise cercetate

în ședința de judecată.

În aceeași ordine de idei, este neîntemeiată și solicitarea privind recalificarea

acțiunilor inculpaților conform art.art.27, 186 Cod penal, or, trăsătura de bază care

deosebește jaful de furt este modul deschis de comitere a sustragerii. Astfel,

sustragerea nu va fi calificată ca furt, ci ca jaf, dacă făptuitorul este convins că

acțiunea de luare, pe care o realizează, este vădită pentru alte persoane, deși această

acțiune a rămas neobservată sau neînțeleasă adecvat de acestea.

Prin urmare, acțiunile inculpaților întrunesc elementele obiective ale

infracțiunii de jaf, or, aceștia conștientizând că afară era încă ziua, în preajmă era

partea vătămată, cât și alte persoane, printre care și martorul Zdraguș Efim, în mod

nestingherit s-au întors înapoi, au luat bicicleta de jos, s-au deplasat cu ea

aproximativ 200 de metri, după care, văzând că mai multe persoane strigă la ei, au

abandonat-o și și-au continuat calea.

Deci, fapta de jaf a fost consumată în momentul intrării în posesia bicicletei,

inculpații având posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la

propria sa dorință, neavând importanță la calificarea faptelor perioada de timp care

a curs din momentul intrării în posesia bunurilor sustrase.

La fel, sunt nefondate argumentele apărării că învinuirea înaintată inculpaților

este una incorectă, incompletă, neclară, dubioasă, care afectează dreptul acestora la

apărare, fiind stabilit că învinuirea înaintată prin rechizitoriu conține data, ora, locul

8

și circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, astfel, fiind respectate exigențele

art.6 §3 lit. a) și b) din CEDO.

De asemenea, în acțiunile inculpaților este prezentă agravanta prevăzută la

art.187 alin.(2) lit. e) Cod penal - aplicarea violenței nepericuloasă pentru viața sau

sănătatea persoanei. Or, potrivit doctrinei penale, nu contează când a fost săvârșită

acțiunea adiacentă, în speță fiind stabilit că acțiunile adiacente ale agravantei

prevăzute la lit. e) au fost realizate de către inculpați până la efectuarea sustragerii.

Totodată, a fost constatat că, decizia de sustragere deschisă a bunurilor părții

vătămate a apărut spontan și a fost una comună, iar din declarațiile părții vătămate

rezultă că inculpații inițial i-au aplicat lovituri părții vătămate, apoi împreună l-au

fugărit până la poarta gospodăriei tatălui acestuia, ulterior împreună s-au întors la

locul în care a fost lăsată bicicleta, unul din inculpați a luat-o și împreună s-au

eschivat de la locul comiterii faptei, împrejurări în care afirmațiile apărării că

inculpații nu au acționat de comun acord și prin înțelegere prealabilă sunt

declarative.

De asemenea, sunt irelevante alegațiile apărării invocate în susținerea faptului

că acțiunile inculpatului Drangoi Ion de sustragere a bunurilor de la partea vătămată

Condurachi Gheorghe constituie furt, deoarece inculpatul era în stare de ebrietate și

nu conștientiza acțiunile sale, or, în acțiunile acestuia a fost stabilită prezența laturii

obiective a infracțiunii de jaf, atât sub aspectul criteriului obiectiv - acțiunea fiind

comisă în prezența posesorului bunului sustras, cât și al criteriului subiectiv -

inculpatul fiind conștient că acționează în mod vădit pentru cei din jur, care percep

semnificația juridică a faptei lui, însă care nu-i pot crea piedici în realizarea

sustragerii. Iar, faptul că inculpatul în momentul comiterii jafului era în stare de

ebrietate nu influențează calificarea acțiunilor și nu constituie temei de eliberare de

răspundere penală pentru fapta comisă.

Instanța de apel a considerat că, probele administrate au demonstrat inclusiv

faptul că Drangoi Ion a comis sustragerea deschisă a bunurilor părții vătămate

Marcauțan Mircea, concluziile apărării privind nevinovăția inculpatului nefiind

întemeiate.

Astfel, prima instanță a apreciat în mod obiectiv și sub toate aspectele probele

administrate, ajungând la concluzia corectă că vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunilor imputate a fost dovedită integral.

Totodată, prima instanță s-a expus asupra argumentelor apărării, iar în apel nu

au fost invocate motive noi, cele indicate având un caracter declarativ, or, aceleași

circumstanțe au fost examinate în instanța de fond, fiindu-le dată o apreciere

cuvenită, pe care instanța de apel o însușește, reiterarea alegațiilor instanței de fond

în partea contestată de apărare, în acord cu jurisprudența CtEDO, fiind inoportună.

Nerecunoașterea vinei de către inculpați a fost apreciată ca o metodă de

apărare și un drept de a nu se auto incrimina, garantat de art.66 Cod de procedură

penală și art.6 CEDO, or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea

9

procesuală de inculpat nu poate fi urmărită pentru depunerea declarațiilor false sau

refuzul de a face declarații și acest fapt nu poate fi calificat ca circumstanță agravantă

la stabilirea pedepsei penale.

La stabilirea pedepsei inculpatului Nenița Roman pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art.349 alin.(11) Cod penal, instanța de apel a reținut că

aceasta este una mai puțin gravă, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 850

la 1 350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de

la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, că acesta a recunoscut vina

integral, ca circumstanță agravantă a fost constatată săvârșirea infracțiunii de către

o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea substanțelor menționate

la art.24, că anterior a fost condamnat de mai multe ori, inclusiv la închisoare, însă

nu și-a făcut concluziile necesare, nu s-a corectat, continuându-și activitatea

criminală, săvârșind din nou mai multe infracțiuni, împrejurări în care reeducarea și

corijarea lui este posibilă cu aplicarea unei pedepse cu închisoare pe un termen de

1an.

Subsecvent, instanța de apel nu a reținut vreun temei de a interveni în sentință

în partea stabilirii pedepsei inculpatului Nenița Roman în baza art.187 alin.(2) lit.

b), e), f) și art.187 alin.(2) lit. e) Cod penal și inculpatului Drangoi Ion în baza art.187

alin.(2) lit. b), e), f), art.187 alin.(2) lit. d) e), art.187 alin.(2) lit. e), f) și art.349

alin.(11) Cod penal, constatând că instanța de fond a fost acordată deplină eficiență

prevederilor art.art.6, 7, 61, 75 Cod penal, precum și a ținut cont de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de persoana celor vinovați, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestora, aplicând inculpaților o pedeapsă echitabilă și

proporțională faptelor comise.

Ambii inculpați anterior au fost în conflict cu legea penală, fiind condamnați

de mai multe ori pentru comiterea unor infracțiuni similare, inclusiv la închisoare,

însă nu și-au făcut concluziile necesare și nu s-au corectat, continuând să comită noi

infracțiuni grave, cu aplicarea violenței asupra persoanei, ce indică că pedeapsa

stabilită anterior nu și-a atins scopul, aceștia fiind predispuși să comită noi

infracțiuni, fapt ce denotă pericolul social sporit al acestora în societate.

Inculpatul Nenița Roman se caracterizează satisfăcător, iar Drangoi Ion –

negativ, fiind persoane conflictuale, agresive, care fac abuz de alcool, intră în

conflict cu cetățenii și au înregistrate mai multe încălcări ale ordinii și securității

publice, circumstanțe ce fac imposibilă aplicarea în privința lor a pedepsei non-

privative de libertate.

Mai mult, inculpatul Drangoi Ion nu este angajat în câmpul muncii, are

antecedente penale nestinse, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca din

18.03.2020, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunități, nu a executat

integral pedeapsa stabilită și din nou a comis mai multe infracțiuni.

10

La fel, în privința inculpaților au fost reținute circumstanțelor agravante -

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiuni similare și comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, provocată de

consumarea substanțelor menționate la art.24.

Totodată, au fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru

infracțiunile incriminate, inculpaților fiindu-le aplicată o pedeapsă în limitele

minime, împrejurări în care este neîntemeiată solicitarea apărării de a stabili

inculpaților o pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, deoarece aceasta ar avea un caracter iluzoriu și nu va duce la realizarea

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpaților, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lor, cât și a altor persoane,

concluziile date fiind generate de faptul că aceștia anterior au fost judecați, însă

pedepsele aplicate nu și-au atins scopul.

Instanța de apel a menținut soluția instanței de fond în partea individualizării

pedepsei inculpaților, considerând că restabilirea echității sociale și corectarea

acestora poate fi realizată doar cu aplicarea pedepsei cu închisoare în cuantumul

fixat de instanța de fond, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Însă, se impune necesitatea de a interveni în sentință în partea stabilirii

pedepsei definitive inculpaților, aceasta fiind prea aspră, care ar putea genera apariția

unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate

duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Deci, în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate lui Nenița Roman i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani și 6 luni

închisoare, iar lui Drangoi Ion – pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

Deoarece, Drangoi Ion a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca din

18.03.2020 în baza art.2641 alin. (4) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în

folosul comunității, pedeapsă care a fost executată parțial, la data pronunțării

sentinței de către prima instanță rămânând neexecutate 100 ore, în temeiul art.85

Cod penal, ia fost a-i fi stabilită pedeapsă definitivă de 7 ani 6 luni 20 zile închisoare.

Cererile inculpaților privind aplicarea prevederilor Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova nr.243 din 24.12.2021 au fost respinse ca fiind neîntemeiate, deoarece

prevederile art.2 din Lege nu sunt aplicabile în privința acestora pe motiv că au fost

condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.187 alin.(2) și art.349

Cod penal, iar potrivit art.6 lit. d) din Lege, prevederile art.1-5 nu se aplică persoanei

bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute la art.art.187 alin.(2), 349 Cod penal.

temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură

penală, contestă decizia instanței de apel și solicită casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care ultimul să fie achitat pe capetele de învinuire în baza

11

art.art.187 alin.(2), 187 alin.(2) Cod penal (în privința părților vătămate Zdraguș

Mihail și Marcauțan Mircea) și reducerea pedepsei cu 1/3 pe restul capetelor de

învinuire.

În motivarea recursului declarat, menționează că, inculpatul a recunoscut

parțial învinuirea înaintată, circumstanțe în care obligația demonstrării vinovăției

urma a fi asigurată de acuzare.

Astfel, inculpatul nu recunoaște învinuirea privind sustragerea deschisă a

bunurilor părții vătămate Zdraguș Mihail, indicând că nu a luat bicicleta, că nici nu

s-au atins de ea, iar partea vătămată Marcauțan Mircea i-a dat bani surorii sale să

cumpere bere, personal nu a luat bani de la acesta și nu i-a aplicat careva lovituri,

împrejurări ce pot fi confirmate de martorii Nenița Svetlana, Harcovici Maria și

Brâncoveanu Galina.

În cadrul cercetării judecătorești vina inculpatului nu a fost demonstrată și

nicio probă nu indică la faptul că acesta a comis faptele incriminate, pe care nu le

recunoaște.

La examinarea cauzei, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil și principiul contradictorialității, or, acuzarea nu a combătut declarațiile

acestuia și a omis să le verifice în detrimentul stabilirii adevărului.

În situația în care, potrivit art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, concluziile

despre vinovăția persoanei nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar dubiile care nu

pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului, urma a fi pronunțată o

sentință de achitare pe aceste două capete de acuzare.

Mai mult, dacă organul de urmărire penală nu admitea aceste erori și nu

expedia cauza în instanța de judecată pe aceste două capete de acuzare, inculpatul

putea să beneficieze de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, conform art.3641

Cod de procedură penală, urmând să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Prin urmare, inculpatul urma a fi achitat de comiterea jafului în privința

părților vătămate Zdraguș Mihail și Marcauțan Mircea și la stabilirea pedepsei

pentru restul infracțiunilor comise. Totodată, să constate încălcări care au afectat

grav drepturile acestuia, potrivit art.385 alin.(4) Cod de procedură penală,

reducându-i pedeapsa cu 1/3 pentru încălcările admise.

În concluzie, consideră că procesul penal în privința inculpatului a fost afectat

de vicii grave, în defavoarea acestuia.

5.1. Avocata Corolevschi Maria, în numele inculpatului Nenița Roman,

invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 8), 10) Cod de procedură

penală, contestă decizia instanței de apel și solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului declarat, consideră că instanța de apel urma să țină cont

de egalitatea părților în proces și să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei

și a probelor administrate.

Astfel, declarațiile părților vătămate și ale inculpatului sunt total contradictorii,

12

nefiind stabilit adevărul. Mai mult, instanța de apel a interpretat eronat

circumstanțele de fapt și prevederile legale, iar punând în seama inculpatului sarcina

de a-și demonstra nevinovăția, a încălcat principiul prezumției nevinovăției și

prevederile art.(1) alin.(3) Cod de procedură penală.

Cercetarea circumstanțelor n-a fost completă și obiectivă, nefiind administrate

probe pertinente și concludente din care ar rezulta cu certitudine că inculpatul este

vinovat de săvârșirea infracțiunilor încriminate, soluția de condamnare ridicând

dubii în partea încadrării juridice a faptelor presupuse că ar fi fost săvârșite de

inculpat.

Deci, inculpatul urmează a fi achitat, pe motiv fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii, iar vinovăția acestuia nu a fost dovedită pe deplin, deoarece din

declarațiile martorilor nu rezultă că inculpatul a urmărit scopul însușiri bicicletei, iar

banii i-au fost dați de partea vătămată benevol, astfel lipsind latura subiectivă a

infracțiunilor încriminate.

Totodată, inculpatul a recunoscut vina doar în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.349 alin.(11) Cod penal, pentru comiterea căreia urmează a-i fi aplicată o

pedeapsă mai blândă.

În rest, inculpatul se consideră nevinovat și urmează a fi achitat de sub

învinuirea adusă pe episodul cu partea vătămată Botezatu Leonid. Astfel, a declarat

că Botezatu Leonid îi este vecin și l-a invitat să servească băuturi alcoolice. Acesta

i-a dat 100 lei pentru a procura alcool, apoi a început să-l numească cu cuvinte

necenzurate. Din acest motiv el l-a împins și acesta a căzut jos pe iarbă. În urma

incidentului, părții vătămate nu i-au fost deteriorate hainele. El a luat cei 100 lei și a

plecat în oraș, ulterior fiind reținut de poliție.

Acuzarea nu a prezentat probe ce ar demonstra că inculpatul a comis

infracțiunea incriminată, învinuirea fiind bazată doar pe declarațiile părții vătămate,

care, din motive de ură, a inventat sau a dat conotație exagerată împrejurărilor, ce se

demonstrează inclusiv prin divergențele dintre declarațiile date la urmărirea penală

și cele din instanța de judecată.

Menționează că învinuirea înaintată în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod

penal este una incorectă, incompletă, neclară și dubioasă, care afectează dreptul

inculpatului la apărare. Din materialele cauzei nu este clar când s-a consumat

infracțiunea, or, jaful se consideră consumat dacă averea a fost sustrasă și infractorul

a avut posibilitatea reală de a o folosi sau dispune de ea la dorința sa.

Partea vătămată a considerat că, inculpații i-au aplicat lovituri pentru a-i

sustrage bicicleta, însă aceștia l-au lovit din motiv că le-a solicitat să se dea într-o

parte de pe trotuar. Deci, conflictul a survenit spontan și, prin urmare, inculpații nu

puteau să planifice sustragerea bicicletei care îi aparținea părții vătămate și să-și

împartă rolurile.

Drept urmare, calificarea faptei ca jaf nu este corectă, deoarece lipsește latura

obiectivă, care se realizează prin sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, or,

13

sustragerea bunului nu a fost săvârșită în mod deschis, deoarece la momentul când

a fost luat bunul, partea vătămată nu era la fața locului și inculpații nu aveau de unde

conștientiza că sunt văzuți de partea vătămată, iar imediat cum s-au implicat alte

două persoane, inculpații au lăsat bicicleta și nu au avut posibilitate reală de a o

folosi sau dispune de ea la dorința lor, împrejurări în care acțiunile acestora urmau a

fi calificate ca tentativă de furt.

Însă, organul de urmărire penală nu a respectat cerințele prevăzute de art.art.96,

328 Cod de procedură penală, de a stabili în cadrul urmăririi penale faptele

referitoare la existența elementelor infracțiunii, precum și cauzele care înlătură

caracterul penal al faptei, concomitent fiind încălcat și art.6 §2 al CEDO, fiind pusă

în sarcina inculpatului obligația de a-și demonstra nevinovăția.

Inculpatul Nenița Roman nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor

incriminate, deoarece nu au fost întrunite elementele infracțiunii, cauza urmând a fi

remisă la rejudecare pentru o cercetare obiectivă și multilaterală.

penală, procurorul a depus referință asupra recursurilor declarate, menționând că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de

temeiuri legale.

completul de judecată concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile

din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, în baza materialelor din dosar, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute la art.427 Cod de

procedură penală invocate în recurs.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate de către avocații Duca Denis și

Corolevschi Maria, în numele inculpaților, completul de judecată reține că, titularii

acestora critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor de casare stipulate

la art.427 alin.(1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii și când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

La fel, din conținutul recursurilor declarate, se reține că recurenții aduc critici

și sub aspectul vinovăției și încadrării acțiunilor inculpaților, totodată, nefiind

contestată decizia în partea condamnării pe art.349 alin.(11) Cod penal.

Verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, instanța de recurs

14

conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției, a

respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată.

Astfel, instanța de recurs ține să menționeze că, împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, la examinarea cauzei, a

respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

vinovăția inculpaților, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar

care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanțele indicând argumentat și detaliat motivele

pentru care au respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-

se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol, probele

administrate pe caz demonstrând prezența în acțiunile inculpatului Drangoi Ion a

elementelor infracțiunilor prevăzute de art.art.187 alin. (2) lit. d) și e), 187 alin. (2)

lit. e) și f), 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, iar a inculpatului Nenița Roman –

art.art.187 alin.(2) lit. b), e), f), 187 alin.(2) lit. e) Cod penal și constatarea juridică

a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de aceștia și

semnele componenței de infracțiuni incriminate.

Totodată, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, inclusiv în partea contestată de apărare în recursurile declarate, din care

considerente instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni în

decizia contestată.

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct.5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate și pe critica modului în

care instanțele de fond au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, judecând apelul, instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt

sens decât cel pe care îl propune partea apărării, este o competență și prerogativă

legală a instanțelor de fond, care nu constituie un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art.427 Cod de procedură penală și astfel, invocarea acestui temei în

recursurile declarate, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, instanța de recurs, apreciază ca fiind declarative afirmațiile

avocatului Duca Denis, în numele inculpatului Drangoi Ion, precum că nu au fost

administrate probe pertinente și concludente din care ar rezulta cu certitudine că

inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor încriminate.

Reținând circumstanțele de fapt ale cauzei, instanța de apel și-a motivat

15

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, constatând că, a fost dovedită vinovăția

inculpaților.

La fel, se reține că, argumentele precum că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, sunt lipsite de suport probatoriu, nefiind în stare să răstoarne hotărârile

instanțelor de fond.

Or, temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală este

prezent atunci când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de

drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la

săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care

corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective.

Astfel, apărarea, nefiind de acord cu încadrarea acțiunilor inculpaților în baza

art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, invocă faptul că calificarea faptei ca jaf nu

este corectă, deoarece lipsește latura obiectivă, care se realizează prin sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, or, sustragerea bunului nu a fost săvârșită în

mod deschis, ..., împrejurări în care acțiunile inculpaților urmau a fi calificate ca

tentativă de furt.

Fiind analizate argumentele apărării, în raport cu materialele cauzei și decizia

contestată, completul de judecată concluzionează că, careva încălcări de procedură

sau încălcări ale drepturilor și intereselor inculpaților nu au fost depistate, totodată

în acțiunile acestora fiind întrunite elementele infracțiunilor incriminate.

Ce ține de temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură

penală, completul de judecată reține că, este invocat de recurenți declarativ, în

conținutul recursurilor nefiind specificate argumente în susținerea temeiului invocat.

Totodată, se reține că motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit

deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate de recurenți,

completul de judecată atestă că, instanțele de fond s-au expus argumentat și motivat,

bazându-și just soluția din hotărâri, iar instanța de recurs, în virtutea corectitudinii

acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și-o însușește, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 al hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din concepția Curții Europene, art.6 § 1 nu impune motivarea

16

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk

v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța,

nr.38748/97 din 9 martie 1999).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar faptele inculpaților întrunesc

elementele infracțiunilor incriminate.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărârii atacate și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursurilor declarate de avocatul Duca Denis, în numele

inculpatului Drangoi Ion și de avocata Corolevschi Maria, în numele inculpatului

Nenița Roman, ca fiind vădit neîntemeiate.

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursurilor declarate de avocatul Duca Denis, în numele

inculpatului Drangoi Ion și de avocata Corolevschi Maria, în numele inculpatului

Nenița Roman, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15

noiembrie 2022, în cauza penală în privința inculpaților Nenița Roman xxxxxx și

Drangoi Ion xxxxxx, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Eremciuc Ghenadie

17