1ra-520/2023 — art. 187 alin. 2 lit. b, d, e, f CP

1ra-520/2023 — art. 187 alin. 2 lit. b, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-520/2023

1-21177857-01-1ra-30032023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de către inculpat, împotriva sentinței

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 06 ianuarie 2022 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2022, în cauza penală în privința

lui,

Chelmenciuc Roman X, născut xxxx, originar și

domiciliat r-nul xxx s. xxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 02.12.2021 – 06.01.2022;

Instanța de apel: 28.01.2022 – 25.10.2022;

Instanța de recurs: 30.03.2023 – 21.06.2023.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Chelmenciuc

Roman a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. b), d), e), f) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa penală sub formă de 4 (patru)

ani închisoare, cu executarea acesteia într-un penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceiași sentință Sterpu Dumitru, a fost recunoscut vinovat și condamnat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal, dar în privința

acestuia hotărârile instanțelor inferioare nu au fost contestate cu recurs ordinar.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Chelmenciuc Roman și Sterpu Dumitru

în beneficiul statului cheltuielile de judecată suportate la urmărirea penală în sumă

de 3160 (trei mii una sută șaizeci) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că, Chelmenciuc Roman, la 17.10.2021, aproximativ orele 16:00, aflându-se

împreună cu Sterpu Dumitru în s. X r-l X, în urma înțelegerii prealabile cu acesta,

urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, conștientizând

despre pericolul social al acțiunilor lor, au acționat cu intenție directă, unde prin acces

liber au pătruns în domiciliul lui Ilia Buga amplasat în s. X, r-l X, și în vederea

înfrângerii rezistenței i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe diverse

1

părți ale corpului, aplicând astfel violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea

persoanei, în rezultatul căreia părții vătămate Ilia Buga, i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico-legale nr.202102D1802 din 15 noiembrie 2021, plagă

contuză la nivelul pleoapei inferioare ochiului stâng, echimoze multiple la nivelul

feței, gâtului, torace anterior, ambele mâini, leziuni care au condiționat dereglarea

sănătății de scurtă durată, și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

ușoară, de unde au sustras în mod deschis de la partea vătămată Ilia Buga bani în

numerar, în sumă de 400 lei, 50 euro care conform cursului BNM din data de

17.10.2021 constituiau echivalentul a 1003,08 bani, un telefon mobil de model

„Samsung” la prețul de 500 lei, 2 mașini de frezat la prețul de 600 lei în total suma de

1200 lei, telefonul mobil de model „Samsung” la prețul de 600 lei, și produse

alimentare în sumă totală de 400 lei, în rezultatul acțiunilor infracționale părții

vătămate Ilia Buga i-a fost cauzat un prejudiciu material considerabil în sumă totală

de 4103,08 lei.

Prin acțiunile sale intenționate Chelmenciuc Roman, a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal, și anume jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane, prin

pătrunderea în locuință, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei și cauzarea de daune în proporții considerabile.

a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 06

ianuarie 2022, solicitând casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care ultimului, să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate.

În motivarea apelului inculpatul a indicat că, are doi copii minori la întreținere,

mama care este invalidă și soția care nu este angajată în câmpul muncii. Se căiește

sincer de cele comise.

apelul inculpatului Chelminciuc Roman, a fost admis din alte motive, s-a casat parțial

sentința din 06 ianuarie 2022 a Judecătoriei Anenii Noi sediul Central, privindu-l pe

Chelminciuc Roman, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, în partea aplicării pedepsei, și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Lui Chelminciuc Roman, recunoscut vinovat prin sentința din 06 ianuarie 2022

a Judecătoriei Anenii Noi sediul Central, de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare

fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar tip semiînchis pentru bărbați.

În rest prevederile sentinței s-au menținut fără modificări.

4.1. Instanța de apel pentru a decide în sensul dat a reținut că în ședința de

judecată a instanței de fond din 08.12.2021 inculpatul Chelmenciuc Roman, până la

începerea cercetării judecătorești, a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu, și-a recunoscut vina, prin cerere scrisă personal a solicitat examinarea

cauzei penale în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, pe care le

recunoaște și asupra cărora n-are obiecții. Instanța de fond a admis cererea

2

inculpatului și în mod corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar

cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind

judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi

penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce

a condiționat concluzia că, instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de

fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

S-a conchis că prima instanță la pronunțarea sentinței, corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că, inculpatul a săvârșit anume

infracțiunea imputată lui Chelminciuc Roman. Aceste împrejurări au fost constatate

din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor. Iar sentința primei instanțe a fost contestată de

către inculpatul Chelminciuc Roman doar în partea stabilirii pedepsei penale.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond just și întemeiat a stabilit

categoria și termenul pedepsei penale, fiind luate în considerație dispozițiile art. 61 și

art. 75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei penale, de restabilire a echității

sociale și corijare a infractorului, întru prevenirea comiterii de către acesta a altor

infracțiuni, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținându-se

cont de gravitatea faptei penale și prejudiciul cauzat prin consecințele survenite.

Astfel, la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 61, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de

motivul acesteia, de persona celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea , de caracterul și gradul prejudiciabil, conform art. 16 Cod

penal face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului care vinovăția a

recunoscut, la evidența medicului psihiatru nu se află, nici la evidența medicului

narcolog nu se află, anterior a fost judecat la pedepse penale neprivative de libertate,

însă a comis infracțiune similară, ce denotă că inculpatul nu a făcut concluzii pozitive

pentru sine, iar pedepsele penale aplicate anterior nu și-au atins scopul pedepsei

penale, inculpatul continuând comportamentul antisocial prin săvârșirea de noi

infracțiuni comise cu scop de cupiditate.

Sub acest aspect, instanța de apel a reiterat că, sancțiunea art. 187 alin.(2) Cod

penal, prevede stabilirea pedepsei cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă

în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale, însă ceea ce nu a fost aplicată de

către instanța de fond la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea comisă de inculpat și

vinovăția căruia a fost constatată prin această sentință. Astfel, prima instanța în mod

eronat a aplicat sancțiunea legii penale imputate inculpatului, neindicând în sentința

dacă pedeapsa aplicată inculpatului este cu sau fără amendă.

În ordinea celor relevate, Colegiul a conchis că, prima instanță corect și întemeiat

i-a aplicat inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), d), e),

f) Cod penal, pedeapsa cu închisoare și cu aplicarea reducerii limitelor minime și

maxime a sancțiunii legii penale în temeiul prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, stabilind un termen de 4 (patru) ani închisoare, cu ispășirea

3

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Însă instanța de fond, la caz contrar

sancțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal, nu a indicat dacă pedeapsa cu

închisoare aplicată inculpatului este cu sau fără amendă.

În acest sens, Colegiul penal a notat că sentința instanței de fond a fost atacată

doar de inculpat, procurorul lăsând fără atenție eroarea respectivă, din care

considerente greșeala admisă de prima instanța urmând a fi corectată în instanța de

apel din oficiu, fără agravarea situației inculpatului.

Cât privește argumentele privind stabilirea inculpatului pedepsei nonprivative

de libertate, instanța de apel a respins acestea ca fiind neîntemeiate și fiind contrare

principiilor aplicării pedepsei penale și scopului acesteia, or materialele cauzei penale

și datele despre persoana inculpatului relevă că, inculpatul nu de prima dată a comis

infracțiune, anterior a mai comis infracțiuni similare și a fost judecat la pedeapsa cu

închisoare inclusiv și pe care a executat în instituția penitenciară, însă concluzii nu a

făcut și din nou a comis infracțiunii în scop de cupiditate.

Mai mult ca atât, anterior prin sentința din 25.06.2021 a Judecătoriei Anenii Noi,

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare cu suspendare a executării

acesteia, însă necătând la această, la 17.10.2021 după cum s-a stabilit în prezenta cauza

penală, din nou a comis infracțiune în grup de două persoane, prin aplicarea violenței

fizice, cu pătrunderea în locuința părții vătămate și cauzarea acestuia prejudiciului

material considerabil.

Colegiul a mai constatat că inculpatul Chelmenciuc Roman, a comis infracțiune

în perioada termenului de probațiune, și prin urmare, aplicarea pedepsei neprivative

de libertate este contrară scopului pedepsei penale, din care considerente nu a putut

fi admisă de către instanța de apel. Astfel, în circumstanțele menționate supra,

inculpatului urma a fi stabilită pedeapsa definitivă prin aplicarea prevederilor art. 85

alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, însă prima instanța nu a aplicat acestea

prevederi legale, iar procurorul din instanța de fond nu a reacționat în modul cuvenit

prin depunerea unui apel în acest sens, din care considerente la judecarea apelului

inculpatului, instanța de apel nu este în drept să agraveze situația acestuia.

care fără a invoca nemijlocit incidența unui temei prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central

din 06 ianuarie 2022 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

octombrie 2022, cu reexaminarea cauzei și aplicarea unei pedepse mai blânde în

temeiul art. 90, 901, 91 sau 92 Cod penal, cât și aplicarea amnistiei.

În motivarea recursului ordinar declarat a invocat:

- fapta a recunoscut-o integral, nu s-a eschivat și a colaborat cu ancheta, se căiește

sincer de cele comise, promite că nu va mai comite alte infracțiuni;

- pedeapsa aplicată este prea aspră;

- la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont ca are doi copii minori la întreținere, este

unicul întreținător, a fost până la condamnare încadrat în câmpul muncii;

- critică caracteristica negativă oferită de Primăria s. Telița, considerând că urma

a fi cerută caracteristica de la Primăria s. Țînțăreni, unde a locuit de facto;

- în penitenciar participă la munci neremunerate și are un comportament pozitiv.

4

prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru netemeinicia

recursului ca inadmisibil.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente:

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din Codul de procedură

penală.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică,

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul cererii de recurs ordinar se constată, că recurentul nu invocă

vreun temei de drept concret din cele 16 prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, însă reieșind din motivarea acestuia reiese că inculpatul își exprimă

dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel semnalându-se temeiul de casare stipulat de

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către

instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Tot din sumarul recursului declarat rezultă, că inculpatul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite, și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor

aspecte, recurentul însă, critică decizia instanței de apel sub aspectul individualizării

pedepsei.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

5

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată. Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, instanța de recurs consideră că, pedeapsa

individualizată inculpatului, corespunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare

a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

În sensul celor indicate mai sus, Colegiul penal reține că, instanța de apel

rejudecând cauza în partea pedepsei penale, a dat deplină eficiență prevederilor art.

61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, ținând cont de toate

circumstanțele cauzei, și anume, că inculpatul Chelmenciuc Roman a comis cu

intenție o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 5 până la 7 ani, cu

(sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale, că are

antecedentele penale, anterior fiind condamnat de multiple ori pentru infracțiuni

similare, manifestând astfel o predispunere spre comiterea infracțiunilor, cu aspect

de îndeletnicire, că circumstanțe agravante potrivit art. 77 Cod penal fiind săvârșirea

6

infracțiunii de către o persoană, care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune

similară, comiterea infracțiunii în stare de ebrietate și profitând de starea de neputință

cunoscută a victimei, care se datorează vârstei înaintate, că nu au fost constatate

circumstanțe atenuante în corespunde cu art. 76 Cod penal, corect a conchis că

corijarea acestuia poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de

libertate pe un termen de 4 ani închisoare fără amendă, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Totodată s-a constatat că în prezenta cauză penală, Chelmenciuc Roman, a comis

infracțiunea în perioada termenului de probațiune, stabilită prin sentința Judecătoriei

Anenii Noi din 25.06.2021, și prin urmare, urma să-i fie apreciată pedeapsa definitivă

prin aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, însă dat

fiind că sentința a fost contestată cu apel doar de inculpat, instanța de apel nu era în

drept să agraveze situația acestuia.

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de

către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și

mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și

gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii

infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului

penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a pedepsei

este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea inculpatului Chelmenciuc

Roman, privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, care de fapt nici nu a fost

motivată, indicând împrejurări neconfirmate în cadrul cercetării judecătorești, este

neîntemeiată, or, doar faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa stabilită,

considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința

lui a unei pedepse neprivative de libertate, în temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a

ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga

conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul

judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, inclusiv

condamnările anterioare, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este

proporțională faptelor comise de către inculpat.

Mai mult, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată

că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

7

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având

în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.

(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

În același timp, Colegiul penal consideră că soluționarea chestiunii privind

aplicabilitatea prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, art. 91

sau a art. 92 Cod penal, nu poate avea loc la etapa recursului ordinar, urmând a fi

soluționată la etapa executării pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 469-472

Cod de procedură penală.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării soluției

instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit răspunsuri

complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în speță, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă faptelor comise.

invocată în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2022, în cauza

penală în privința lui Chelmenciuc Roman X, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 13 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

8