1ra-481/2023 — art.264 alin.5 CP

1ra-481/2023 — art.264 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-481/2023

1-22035334-01-1ra-27032023

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Eremciuc Ghenadie, Talpă Boris,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Chilat Nicolae în numele inculpatului Pavliuc Alexandr, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 ianuarie

2023, în cauza penală în privința lui

Pavliuc Alexandr Xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în r-nul Xxxx, s. xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.03.2022 – 14.07.2022;

Instanța de apel: 03.08.2022 – 17.01.2023;

Instanța de recurs: 27.03.2023 – 21.06.2023.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

pronunțată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364 1 Cod de procedură penală, Pavliuc Alexandr a fost recunoscut vinovat și

condamnat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(5) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

Potrivit art. 90 alin. (6) pct. a) și g) Cod penal, în perioada de probațiune

Pavliuc Alexandr a fost obligat:

- să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului

competent;

- să presteze 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

A fost admisă integral acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la Pavliuc

Alexandr în beneficiul lui Bejan Marina prejudiciul material în sumă de 53345 lei și

prejudiciul moral în mărime de 50000 lei.

S-a încasat de la Pavliuc Alexandr în contul statului cheltuielile judiciare în

mărime de 8546 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

la 31 decembrie 2021, aproximativ la orele 23 25, fără a deține permis de conducere

a mijloacelor de transport, deplasându-se la volanul automobilului de model „Xxxx”

cu n/î Xxx, ce-i aparține, cu o viteză de aproximativ 80 km/h, avându-le în calitate

de pasageri pe Pavliuc Lidia și Bejan Gabriela, în condiții de carosabil umed, ceață

densă și vizibilitate redusă pe traseul R-14 Codul Nou-Soroca, a încălcat o serie a

cerințelelor Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 357 din 13.05.2009 și anume prevederile pct.45) potrivit căruia, conducătorul

auto trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră; în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, prevederile pct.46) al

RCR, în conformitate cu care ,,conducătorul de vehicul trebuie să manifeste

prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza pînă la limita care i-ar

garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează

pe lîngă: a) copii, persoane de vîrstă înaintată, precum și persoane cu semne

evidente de dizabilitate; b) microbuze și autobuze în staționare, semnalizate prin

semnul distinctiv 5 (anexa nr. 6); c) vehicule de rută oprite în stații, precum și pct.3

al RCR, potrivit căruia, ,,participanții la trafic care circulă pe drumurile publice,

inclusiv pietonii sunt obligați să se conformeze RCR mijloacelor de semnalizare

rutieră și semnalelor folosite în circulație și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu

creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe cele care sînt provocate

de circumstanțe iminente”, inclusiv și prevederile art. 22 din Legea nr. 131-XVI din

07.06.2007 „Privind siguranța traficului rutier”, care în alin. (4) stipulează că

“participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure

fluența și siguranța traficului rutier, să nu pericliteze siguranța unor alți

participanți la trafic”.

Ca urmare a încălcărilor enunțate, Pavliuc Alexandr, exprimând neatenție față

de totalitatea condițiilor în trafic, în apropiere de s. Ghindești, r-nul Florești, a pierdut

controlul volanului și a derapat de pe traseu, tamponându-se în parapetul rutier de

pe refugiul ridicat pentru pietoni sau situații de avarii amplasat sub podul de calea

ferată, în urma căruia pasagerul Pavliuc Lidia a decedat la fața locului, iar pasagerul

Bejan Gabriela a fost internată în spitalul raional Florești cu diverse leziuni

corporale, unde, după câteva zile a decedat. Fiind supus testării alcoolscopice, cu

alcooltestul Drager Alcotest 8510 RO s-a stabilit că în aerul expirat de către Pavliuc

Alexandr nu se conțin vapori de alcool – 0,00mg/l.

2

Prin urmare, acțiunile lui Pavliuc Alexandr au fost încadrate juridic în baza

art. 264 alin. (5) din Codul penal, după indicii calificativi - încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau exploatare a mijloacelor de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport, adică încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a

cauzat din imprudență decesul a două persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Pavliuc Alexandr în baza art.264 alin.(5) Cod

penal să-i fie stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, în penitenciar de tip deschis, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, argumentând că pedeapsa

stabilită de instanța de fond este prea blândă și nu va atinge scopul de restabilire a

echității sociale, de corectare și reeducare a inculpatului; instanța incorect a aplicat

în privința inculpatului dispozițiile art. 90 Cod penal, fără a ține cont de pericolul

cauzat prin acțiunile lui Pavliuc Alexandr, care s-au soldat cu decesul persoanelor,

prin urmare pedeapsa stabilită de instanță, nefiind proporțională cu gravitatea

infracțiunii săvârșite.

a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința contestată în latura pedepsei

penale, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță.

Pavliuc Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264

alin.(5) Cod penal la 4 ani închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

În rest, sentința a fost menținută.

de fond just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului

corect au fost încadrate în baza art. 264 alin. (5) Cod penal, pedeapsa numită

inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este nejustificată, la

stabilirea căreia nu s-a ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, precum și

de circumstanțele reale ale cauzei, care în ansamblu nu permit stabilirea unei

pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Totodată, Colegiul a conchis, că modalitatea de executare a pedepsei stabilite

lui Pavliuc Alexandr nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere

fapta săvârșită și urmările survenite în urma căreia a decedat două persoane, precum

și ținând cont că în ultima perioadă infracțiunile legate de încălcarea regulilor de

siguranță în traficul rutier, sub aspectul prohibiției impuse conducătorilor

mijloacelor de transport, a luat o amploare deosebită, astfel o pedeapsă prea blândă

generează dispreț față de ea și nu este suficientă pentru corectarea infractorului și

nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în speță nefiind constatate

circumstanțe care ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei

3

stabilite.

Nicolae în numele inculpatului, care, menționând prevederile pct.6),10) alin.(1) art.

427 Cod de procedură penală, solicită, casarea hotărârii instanței de apel, cu

menținerea sentinței, invocând următoarele:

- argumentele privind necesitatea executării pedepsei de către Pavliuc A. a

pedepsei stabilite sunt neîntemeiate, ilegale și eronate;

- la fel nu a ținut cont instanța de apel nici de faptul că infracțiunea a fost

săvârșită din imprudență, inculpatul nefiind în stare de ebrietate, de personalitatea

acestuia, care se caracterizează pozitiv, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele

comise, a colaborat cu ancheta pe tot parcursul urmăririi penale, cauza fiind

examinată în procedura prevăzută de art. 364 1 CPP, succesorul părții vătămate Bejan

M. a solicitat stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, pentru a-i fi achitat

prejudiciul material și moral. Astfel, aflându-se la libertate, inculpatul va avea

posibilități mai mari și termeni mai restrânși de a achita prejudiciul cauzat.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, avocatul a invocat

prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, când nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În continuare Colegiul reține, că din conținutul recursului rezultă că,

recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum

și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui Pavliuc A. și critică decizia instanței de apel

numai în partea excluderii prevederilor art. 90 Cod penal, menționând în acest sens

că, la stabilirea pedepsei de către instanța de apel nu au fost reținute circumstanțele

atenuante prezente în speță și faptul că, inculpatul a reparat parțial prejudiciul

material și moral cauzat prin infracțiune, astfel că succesorul legal al părții vătămate

4

Bejan M. solicită achitarea prejudiciului rămas și neprivarea de libertate a

inculpatului.

Colegiul, consideră că temeiurile pentru recurs semnalate de recurent

nu sunt aplicabile în prezenta speță, iar instanța de apel la soluționarea chestiunii

cu privire la individualizarea executării pedepsei stabilite inculpatului și-a

argumentat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75

Cod penal.

Or, efectuând o verificare a materialelor din dosar Colegiul conchide, că la

judecarea apelului declarat de procuror, instanța a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă, în partea individualizării

pedepsei în privința lui Pavliuc Alexandr în baza art. 264 alin. (5) Cod penal.

Tot aici, instanța de recurs reține, că potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

La fel, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

De asemenea, Colegiul consideră necesar de evidențiat că, în dispoziția art.

90 Cod penal sunt prevăzute condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a

executării pedepsei, și anume ce prevede că instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana vinovatului poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, fiind obligată să-și

argumenteze hotărârea în acest sens.

Colegiul penal reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut

loc în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul potrivit

alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 264 alin. (5) Cod penal în baza

căruia a fost condamnat Pavliuc Alexandr, se pedepsește cu închisoare de la 6 la 10

ani cu anularea dreptului de conducere a mijloacelor de transport.

Astfel, lui Pavliuc Alexandr în baza art. 264 alin.(5) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu anularea dreptului de conducere a

mijloacelor de transport.

În acest context Colegiul constată corectitudinea concluziei instanței de apel,

5

a relevat că instanța de fond, nu a acordat deplină eficiență principiilor

generale de aplicare a pedepsei prevăzute în art. 61 alin. (2) Cod penal, nu a ținut

cont și nu s-a condus de criteriile generale de individualizare a acesteia stabilite în

art. 75 alin. (1) Cod penal, de scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a

inculpatului, de circumstanțele reale ale cauzei și de persoana lui Pavliuc Alexandr,

iar în final greșit a apreciat că scopul pedepsei penale în cazul concret poate fi atins

fără privare reală de libertate al inculpatului, numindu-i acestuia fără temei legal

pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării acesteia, or, în prezența acelorași

circumstanțe (recunoașterea vinovăției, căința sinceră), care au stat la baza

examinării cauzei în ordinea prevăzută de alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală, instanța de fond a aplicat și prevederile art. 90 Cod penal.

În argumentarea concluziei sale Colegiul reține că, instanța de apel judecând

apelul acuzatorului de stat a acordat deplină eficiență criteriilor generale de

individualizare a pedepsei și a ținut cont de circumstanțele cauzei, legate de scopul

și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor

grave, în urma căreia a decedat două persoane, or dreptul la viață al oricărei

persoane prevăzut de art. 2 CEDO prevalează asupra altor drepturi, iar Curtea

Europeană acordă dreptului la viață o semnificație cu totul aparte situându-l printre

articolele primordiale ale Convenției.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel în mod just a constatat că

pedeapsa lui Pavliuc A. este individualizată contrar prevederilor art. 61 și 75 Cod

penal, deoarece este inadecvată și inechitabilă în raport cu gravitatea și consecințele

infracțiunii comise, soldate cu decesul a două persoane. Astfel, în raport cu criteriile

de individualizare a pedepsei, respectiv gradul de pericol social crescut al faptei

săvârșite de inculpat, care chiar dacă se atribuie la categoria celor comise din

imprudență, face parte din categoria celor grave, a avut drept consecință decesul a

două persoane, modul cum a fost comisă infracțiunea prin neatenția conducerii

mijlocului de transport, neținând cont de totalitatea condițiilor în trafic, precum și

faptul că în ultima perioadă infracțiunile legate de încălcarea regulilor de siguranță

în traficul rutier, a luat o amploare deosebită, astfel, just a considerat că pedeapsa cu

suspendarea condiționată a executării acesteia este neadecvată.

Prin urmare, concluziile instanței de apel de a exclude dispozițiile de aplicare

a art. 90 Cod penal, Colegiul le consideră întemeiate, prin atingerea scopului

pedepsei penale.

Totodată, instanța de recurs atestă că, circumstanțele la care a făcut referire

avocatul Chilat N. în cererea de recurs, (săvîrșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni, persoana inculpatului, caracterizarea pozitivă) au fost reținute de către

instanțele judecătorești, fapt care a permis stabilirea pedepsei inculpatului la limita

minimă prevăzută de sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat or,

odată ce instanțele de judecată au constatat circumstanțe atenuante și au redus

6

pedeapsa, după caz până la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi temei de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal. Mai mult, faptul că succesorul părții

vătămate Bejan M. solicită achitarea prejudiciului rămas și neprivarea de libertate a

inculpatului, aceasta nu constituie temei de aplicare a unei pedepse mai blânde, cu

aplicarea art.90 Cod penal, or, din declarațiile succesorului Bejan M. rezultă că

inculpatul urmează a fi pedepsit conform legii, la discreția instanței.

Drept urmare, Colegiul penal găsește neîntemeiate alegațiile recurenților în

partea solicitării suspendării condiționate a executării pedepsei și constată că

concluzia instanței de apel, privitor la faptul că corectarea inculpatului este posibilă

doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu executare în penitenciar

de tip deschis, este una legală, corectă, motivată și întemeiată.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs atestă că argumentele invocate în

recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just soluția adoptată,

aplicându-i lui Pavliuc A. o pedeapsă proporțională faptei săvârșite și consecințelor

survenite, astfel, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Chilat Nicolae

în numele inculpatului Pavliuc Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 17 ianuarie 2023, în cauza penală în privința lui Pavliuc

Alexandr Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Eremciuc Ghenadie

Talpă Boris

7