1ra-1430/2022 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, c, f CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 09 aprilie 2021, Sîrbu Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 3 ani. S-a încasat din contul inculpatului Sîrbu Dumitru în beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1- R-3095 din 21 august 2020, în mărime de 1680 lei. Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Sîrbu Dumitru acționând intenționat, la rugămintea, din numele și parțial din contul martorului Stan Artur, cu care se cunoștea anterior, ultimul nu cunoștea modalitatea de procurare a drogurilor prin intermediul rețelelor de socializare și platformelor de mesagerie, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea acestora, la 03 august 2020, aproximativ în jurul orelor 15.00, în rezultatul apelului prealabil al martorului Stan Artur, cu care urma a 1 se întâlni ulterior, la rugămintea acestuia de a-i procura droguri în împrumut, urmând a-i restitui banii în sumă de 700 lei, aflându-se pe str. xxxxxîn regiunea magazinului „xxxxx”, a transferat pe un cont bancar nestabilit de organul de urmărire penală, suma de 900 lei pentru 3 grame de substanțe narcotice, dintre care 2 grame erau pentru martorul Stan Artur iar 1 gr pentru sine, ulterior, primind linkul și codul ce indica locul aflării drogurilor, potrivit navigatorului din telefon, a ridicat din trei locații diferite din regiunea magazinului „Zorile” 3 pachețele cu masa de - 1 gr fiecare, în care se afla marijuana, pe care le-a păstrat la sine și cu care s-a îndreptat spre subterana cercului giratoriu din sect. Buiucani, mun. Chișinău, amplasat lângă centrul comercial „Velmart”, unde s-a întâlnit cu agentul sub acoperire cu date de identitate cifrate, care i-a restituit suma de 700 lei pentru procurarea drogurilor. Având în vedere că Sîrbu Dumitru a procurat drogurile pentru martorul Stan Artur în sumă de 700 lei, pentru sine în sumă de 200 lei, iar 1 gr costă 300 lei, acesta a transmis agentului sub acoperire cu date de identitate secretizate 2 pachețele cu substanțe narcotice, al 3-lea pachețel fiind împărțit cu acesta de către Sîrbu Dumitru corespunzător sumei de bani achitate. Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 43/12/1-C-3095 din 21 august 2020 în pachețelele date se afla substanță stupefiantă- marihuană cu cantitatea de 2,33 gr (masa uscată). Conform pct.7 a Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor ce conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006, cantitatea de 2,33 gr a substanței stupefiante -marihuană se atribuie la cantități mari. Astfel, acțiunile inculpatului Sîrbu Dumitru au fost încadrate juridic de către prima instanță în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, și anume, circulația ilegală a drogurilor, fără scop de înstrăinare, după semnele calificative: procurarea, păstrarea, transportarea substanțelor stupefiante, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare. Prin rechizitoriu, Sîrbu Dumitru a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal – circulația ilegală a substanțelor stupefiante, în scop de înstrăinare, și anume, procurarea, păstrarea, transportarea, săvîrșite în scop de înstrăinare, de două persoane, cu utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, în proporții mari.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, procurorul a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia în partea ce ține de calificarea infracțiunii comise și pedeapsa stabilită, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sîrbu Dumitru să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 4 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis; în temeiul prevederilor art. 901 Cod penal, urmând a fi executată efectiv pedeapsa închisorii pe un termen de 2 ani, restul pedepsei de 2 ani închisoare să fie suspendat, cu obligarea ca Sîrbu Dumitru să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent, cu privarea acestuia de dreptul de a exercita activități ce țin de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. În susținerea cererii de apel, acuzatorul de stat a invocat că sentința în cauză este pasibilă de a fi contestată, or, în virtutea multitudinii ansamblului de probe prezentate de către acuzare în cadrul ședințelor de judecată, instanța de fond neîntemeiat a apreciat faptul că inculpatul Sîrbu Dumitru nu a săvârșit infracțiunea 2 prevăzută de art. 2171 alin (3) lit. b), c) și f) Cod penal. A mai precizat acuzarea că, deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția de comiterea infracțiunii incriminate, însă vinovăția acestuia a fost demonstrată în mod incontestabil prin probele pertinente și concludente administrate în cadrul urmăririi penale, probe care coroborează între ele, și anume: declarațiile martorilor Stan Artur; procesul-verbal de transmitere a banilor din 03.08.2020, 800 de lei, din fondul „Cheltuieli speciale” ale IGP MAI, care au fost primiți pentru efectuarea achiziției de control de către Stan Artur; procesul-verbal de ridicare din 03.08.2020, potrivit căruia de la Stan Artur a fost ridicat un pachețel de tip Zip-Lock din polietilenă, în care se află 3 bucăți de substanță vegetală de culoare verde cu miros specific; raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1 -R-3095 din 21.08.2020, masa vegetală uscată, cu aspect de inflorescență, de culoare verde, cu miros specific, prezentată într-un pachet de tip zip-lock, ridicată la 03.08.2020; procesul-verbal de ridicare de la cet. Stan Petru, reprezintă marijuana, care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante-marijuană, constituie 2,33 g (masă uscată); procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigații din 04 august 2020; procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigații din 16 noiembrie 2020 și corpurile delicte: substanța ridicată de la Stan Artur, împachetată într-un plic de hârtie de culoare cafenie sigilat și ștampilat cu ștampila expertului judiciar nr. 154, inscripția RE Nr. 34/12/1 -R-3 095, recunoscută în calitate de corp delict prin ordonanța din 01.12.2020 și transmisă spre păstrare Camerei de păstrare a corpurilor delicte, conform chitanței nr. 18 din 14 ianuarie 2021. Suplimentar, a statuat că atât la faza de urmărire penală, precum și la etapa judecării cauzei penale, Sîrbu Dumitru a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin (3) lit. b), c) și f) Cod penal, adică, circulația ilegală a substanțelor stupefiante, în scop de înstrăinare și anume, procurarea, păstrarea, transportarea, săvârșite în scop de înstrăinare, de două persoane, cu utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, în proporții mari. Însă, prima instanță, recunoscându-l pe inculpatul Sîrbu Dumitru vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod penal, a pus la baza sentinței doar declarațiile inculpatului, ignorând probele prezentate de partea acuzării și anume: declarațiile martorului Stan Artur; procesul-verbal de transmitere a banilor din 03.08.2020; procesul-verbal de ridicare din 03.08.2020; raportul de expertiză judiciară din 21.08.2020; procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigații din 04.08.2020; procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigații din 16.11.2020. La fel, a indicat că prima instanță neîntemeiat a apreciat critic declarațiile martorului Stan Artur în coraport cu declarațiile inculpatului, or, intenția inculpatului Sîrbu Dumitru de a săvârși circulația ilegală a substanțelor stupefiante, în scop de înstrăinare, și anume, procurarea, păstrarea, transportarea, săvârșite în scop de înstrăinare, de două persoane, cu utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, în proporții mari, a fost probată pe deplin.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2022 a fost admis, din alte motive, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, apelul procurorului, casată sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 09 aprilie 2021 în latura penală, și pronunță în această parte o nouă 3 hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sîrbu Dumitru, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, a fost liberat de pedeapsa penală în baza Legii privind amnistia, în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr. 243 din 24.12.202. Celelalte dispoziții ale sentinței, au fost menținute. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reiterat că prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare în privința inculpatului Sîrbu Dumitru, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal. Astfel, în cadrul cercetării judecătorești, acuzarea întru constatarea existenței infracțiunii, identificarea făptuitorului și stabilirea vinovăției, a prezentat următoarele mijloace de probă incluse în rechizitoriu, apreciate în cadrul cercetării judecătorești și verificate în ședința instanței de apel, și anume, declarațiile inculpatului Sîrbu Dumitru, date în ședința de judecată a instanței de fond și a instanței de apel; declarațiile investigatorului sub acoperire cu date de identitate cifrate Stan Artur care nu a fost prezent pentru a fi audiat, însă la cererea acuzatorului de stat, au fost date citire declarațiilor acestuia de la urmărirea penală; procesul- verbal de transmitere a banilor din 03 august 2020; procesul-verbal de ridicare din 03 august 2020; raportul de Expertiză Judiciară nr. 34/12/1-R-3095 din 21 august 2020; procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigație din 04 august 2020, procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigație din 04 august 2020, corpul delict anexat la cauza penală dată. Așadar, instanța de apel a constatat că la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul Sîrbu Dumitru a săvârșit anume infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal și a argumentat deplin poziția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor legale. Ulterior, instanța de apel a reținut că, sentința primei instanțe a fost contestată de către acuzatorul de stat în partea încadrării acțiunilor inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, invocând că nu este de acord cu această încadrare și a solicitat ca acțiunile inculpatului Sîrbu Dumitru să fie încadrate în prevederile art. 2171 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal, or, urmare a analizei probatoriului administrat și cercetat în instanța de fond, cât și în instanța de apel, s-a ajuns la concluzia că fapta inculpatului Sîrbu Dumitru de circulația ilegală a substanțelor stupefiante, se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod penal, dar nu în prevederile art. 2171 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal, întrucât la materialele cauzei nu a fost asigurată prezența martorului Stan Artur, pentru a confirma poziția acuzării. Mai mult, acțiunile inculpatului demonstrează că, el singur este cumpărător și nu avea scopul de înstrăinare a acestor substanțe, dar le-a procurat pentru a le consuma împreună cu Olivia Codreanu, care de fapt, în speța dată, a fost agentul sub acoperire Stan Artur, prin urmare nu s-a demonstrat intenția inculpatului de a realiza aceste substanțe altor persoane, dar a procurat împreună cu Olivia Codreanu pentru consum propriu și de a consuma împreună cu Olivia Codreanu. Concomitent, în ședința de judecată a instanței de apel, inculpatul Sîrbu Dumitru de comun cu avocatul său a depus cerere scrisă, prin care a solicitat 4 aplicarea în privința lui a actului de amnistie, cerere susținută de către avocatul Pîntea Marin care a solicitat admiterea apelului declarat de acuzatorul de stat, din alte motive decât cele invocate în apel, cu liberarea de pedeapsă penală în legătură cu aplicarea actului de amnistie în privința lui Sîrbu Dumitru. În acest sens, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală și just a stabilit vinovăția inculpatului Sîrbu Dumitru de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, aplicându-i o pedeapsă corectă și legală de 1 an închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de probațiune de 3 ani. În concluzie, instanța de apel a considerat necesar de a aplica în privința inculpatului Sîrbu Dumitru prevederile art. 2 din Legea RM nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, invocând că acesta anterior nu a beneficiat de actul de amnistie sau de grațiere, în privința lui nu a fost încetat procesul penal, în legătură cu împăcarea părților de 3 sau mai multe ori, anterior nu a mai fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor grave, deosebit de grave sau excepțional de grave.

Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către procuror, prin care, invocând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, se solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, într-un alt complet de judecată, din considerentele ce urmează a fi expuse: - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, soluția este expusă neclar, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; - soluția instanței de apel de menținere a calificării acțiunilor inculpatului Sîrbu Dumitru în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, este una vădit neîntemeiată; - în acțiunile inculpatului Sîrbu Dumitru, vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 217 1 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal, dar care nu au fost apreciate la justa valoare de către instanța de apel, și se confirmă prin următoarele probe: declarațiile investigatorului sub acoperire cu date de identitate cifrate Stan Artur; procesul- verbal de transmitere a banilor din 03 august 2020; procesul-verbal de ridicare din 03 august 2020; raportul de Expertiză Judiciară nr. 34/12/1-R-3095 din 21 august 2020; procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigație din 04 august 2020, procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigație din 04 august 2020, corpul delict anexat la cauza penală dată. Astfel, instanța de fond cît și instanța de apel au dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului Sîrbu Dumitru în comiterea infracțiunii încriminate - art. 2171 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal, ori nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul procurorului; - instanțele de fond neîntemeiat au exclus din acțiunile inculpatului, la calificarea juridică a acțiunilor acestuia, calificativul ”în scop de înstrăinare”.

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, 5 hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să caseze total hotărârea atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Subsidiar, se remarcă că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Relevant, este de specificat în acest context, că hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Deci, fiind investită cu rezolvarea chestiunilor de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale. Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale, reglementate exhaustiv de legislator. Din analiza textuală a recursului ordinar declarat, Colegiul penal lărgit reține, că potrivit recursului declarat, recurentul invocă drept temei pentru recurs prevederile la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, însă, din solicitările acestuia, se desprinde temeiul de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Așadar, analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs și temeiului de casare invocat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, din considerentele ce urmează a fi expuse. Totuși, înainte de a purcede la expunerea de motive, care au stat la baza admiterii cererii de recurs și a casării integrale a deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit consemnează că, încadrarea juridică a faptei are importanță atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul de desfășurare a judecății determinând, nu în ultimul rând, concordanța între conținutul legal al infracțiunii și conținutul constitutiv al acesteia. Mecanismul de încadrare juridică a faptei presupune implicit stabilirea textului din legea penală, care prevede și sancționează fapta socialmente periculoasă ce face obiectul cauzei penale. În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Vorbind despre importanța încadrării juridice a unei fapte, Colegiul face trimitere la cauza Adrian Constantin contra României, hotărârea din 12.04.2011, unde Curtea a statuat că dispozițiile art. 6§3 lit. a) din Convenție exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării „acuzației” aduse persoanei și îi recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat nu doar cu privire la cauza acuzației ce i se impută, adică la faptele materiale de care este acuzat și pe care se bazează acuzația, dar și despre încadrarea juridică a acestor fapte, toate în mod detaliat. În materie penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei persoane și implicit cu privire la încadrarea juridică pe care instanța o poate reține împotriva sa, este o condiție esențială a echității procedurii. Toate cele expuse au incidență directă asupra cauzei deferite judecății, iar pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit a rezultat din următoarele raționamente. Potrivit actului de sesizare a instanței, se constată că, în urma efectuării acțiunilor de investigare în vederea acumulării probatoriului, analizând probele, procurorul a conchis asupra încadrării juridice a faptelor incriminate lui Sîrbu Dumitru în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal - circulația ilegală a substanțelor stupefiante, în scop de înstrăinare, adică procurarea, păstrarea, transportarea, săvârșite în scop de înstrăinare , de două persoane, cu utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, în proporții mari. Prima instanță, analizând cumulul de probe administrate la faza urmăririi penale, care au fost examinate în ședința de judecată, a conchis că inculpatul Sîrbu Dumitru să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, și anume, circulația ilegală a drogurilor, fără scop de înstrăinare, după semnele calificative: procurarea, păstrarea, transportarea substanțelor stupefiante, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare. Instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat împotriva 7 sentinței, prin decizia din 07 iunie 2022, a admis, din alte motive, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, apelul procurorului, a casat sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 09 aprilie 2021 în latura penală, și a pronunțat în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Sîrbu Dumitru, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, a fost liberat de pedeapsa penală, în baza Legii privind amnistia, în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr. 243 din 24.12.202, celelalte dispoziții ale sentinței, au fost menținute. În circumstanțele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că prin decizia din 07 iunie 2022, instanța de apel a menținut încadrarea juridică dată de către prima instanță acțiunilor inculpatului Sîrbu Dumitru în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, fiind astfel exclusă agravanta – săvârșită cu scop de înstrăinare, ca fiind nedovedită, invocând, în aceste sens, că ” fapta inculpatului Sîrbu Dumitru de circulație ilegală a substanțelor stupefiante se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, or, la materialele cauzei nu a fost asigurată prezența martorului Stan Artur, pentru a confirma poziția acuzării de încadrare a acțiunilor inculpatului în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal” (f.d. 84, Vol. II). Efectuând o analiză textuală a părții motivante a deciziei instanței de apel se impune conchiderea că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor și temeiurilor legale asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de procuror, în raport cu motivele invocate de acesta și circumstanțele reale ale cauzei. Or, în speță, era necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu excluderea contradicțiilor și incertitudinilor la care fac referire părțile, având în vedere că, lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav echitatea procedurii. În continuare, Colegiul penal lărgit specifică că, pentru a reîncadra acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, instanța de apel urma să demonstreze prin careva probe că nu a avut loc circulația ilegală a substanțelor stupefiante săvârșită cu scop de înstrăinare. Însă, în decizia atacată nu se regăsește o atare motivare precum că în urma acțiunilor inculpatului, s-ar confirma existența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, care prevede procurarea, păstrarea, transportarea substanțelor stupefiante, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare, de unde rezultă că prin decizia atacată faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită. În acest sens, Colegiul penal lărgit reiterează că instanța de apel, indicând în partea descriptivă a deciziei adoptate nu a fost dovedită în acțiunile inculpatului prezența agravantei săvârșită cu scop de înstrăinare, neîntemeiat a exclus declarațiile martorului Stan Artur, ca de fapt era Codreanu Olivia, precum și discuțiile dintre aceștia și inculpatul Sîrbu Dumitru prin intermediul aplicației ”Messenger”. Astfel, din declarațiile acestuia, date în cadrul urmăririi penale, rezultă că ”Dumitru i-a comunicat că dacă o să dorească să încerce marijuana, ultimul poate să facă rost de pliculețe de tip zip-lok în care se află cîte 3 grame de marijuana, unde pliculețul costă 800 lei...” (f.d. 22, Vol. I). Tot din declarațiile aceluiași martor reiese că ”...să se apropie pe str. Calea Ieșilor… unde îi va realiza marijuana. După ce a 8 discutat cu ultimul, a primit de la ofițerul de investigații bani în sumă de 800 lei, predestinați pentru achitarea drogurilor de la cet. Sîrbu Dumitru...” (f.d. 20, Vol. I). Tot aici, Colegiul penal lărgit ține a sublinia că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 31 martie 2021 (f.d. 10, Vol. II), procurorul a înaintat un demers prin care a solicitat, întrucât nu a fost posibilă asigurarea prezenței martorului Stan Artur, darea citirii declarațiilor acestuia în sensul art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, prima instanță urmând a se expune asupra cererii procurorului, în sentință. Astfel, potrivit sentinței, se constată, că prima instanță, concluzia căreia a fost menținută de către instanța de apel, pripit a dispus excluderea declarațiilor martorului Stan Artur, motivând superficial ca nu a fost asigurată prezența acestuia pentru a confirma poziția acuzării. Or, instanța de apel, avea totuși obligația de a întreprinde toate măsurile necesare pentru reaudierea martorului Stan Artur în vederea asigurării unui proces echitabil. Mai mult, lipsa martorului a căruia audiere era prevăzută poate determina amânarea examinării cauzei în vederea audierii la termenul următor, sau, martorul a cărui lipsă nu este justificată, poate fi adus silit. Subsecvent, instanța de recurs ordinar constată că circulația ilegală a substanțelor stupefiante săvârșită cu scop de înstrăinare – drept latură obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal, comisă de către inculpatul Sîrbu Dumitru, s-a confirmat, inclusiv, prin Anexa la procesul-verbal de consemnare a măsurii ”interceptarea și înregistrarea comunicărilor telefonice a cartelei SIM 067675350 de care se folosește cet. Sîrbu Dumitru” (f.d. 72-78, Vol. I), precum și prin procesul-verbal de transmitere a banilor din 03 august 2020 (f.d. 24, Vol. I); procesul-verbal de ridicare din 03 august 2020 (f.d. 28-31, Vol. I); raportul de Expertiză Judiciară nr. 34/12/1-R-3095 din 21 august 2020 (f.d. 35-36, Vol. I); procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigație din 04 august 2020 (f.d. 38-39, Vol. I), procesul-verbal de consemnare a măsurii speciale de investigație din 04 august 2020 (f.d. 73-74, Vol. I). Or, instanțele de fond neîntemeiat au pus la baza hotărârilor adoptate doar declarațiile inculpatului, ignorând probele prezentate de partea acuzării. În rezumat la cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului Sîrbu Dumitru, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să prezinte raționamente forte, care au stat la baza răsturnării soluției de încadrare a faptelor imputabile inculpatului prin rechizitoriu din prevederile art. 2171 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal, în cele ale art. 217 alin. (2) Cod penal. Potrivit art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală la judecarea apelului, instanța de apel trebuie să se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar conform art. 417 pct. 8) Cod de procedură penală în conținutul deciziei instanța, de rând cu alte cerințe, trebuie să descrie temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Instanța de apel a ignorat aceste prevederi legale, adoptând o hotărâre neîntemeiată și nemotivată. 9 Nu în ultimul rând, se atrage atenția instanței de apel asupra faptului că potrivit procesului-verbal de transmitere a banilor din 03 august 2020 (f.d. 20, Vol. I), ofițerul superior de investigații al Secției nr. 3 a Direcției investigații infracțiuni legate de droguri a INI al IGP al MAI, Dediu Vladimir, i-a transmis investigatorului sub acoperire, Stan Artur, care era, de fapt, Codreanu Olivia, suma de 800 lei (4 bancnote de 200 lei) pentru efectuarea achiziției de control. Această sumă de 800 lei este indicată și în rechizitoriu (f.d. 136-198, Vol. I). Însă, din declarațiile inculpatului Sîrbu Dumitru date în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe (f.d. 13-15, Vol. II), reiese că ”pentru procurarea substanțelor narcotice, Codreanu Olivia a pus 700 lei… El a pus pe cardul bancar 900 lei, Olivia urma, ulterior să-i întoarcă 700 lei… Ne-am dat într-o parte, ea mi-a dat suma de 700 lei, erau 3 bancnote de 200 lei și 1 bancnotă de 100 lei ”. Astfel, se stabilește o discrepanță dintre suma de 800 lei (4 bancnote de 200 lei) transmisă investigatorului sub acoperire Stan Artur, care era, de fapt, Codreanu Olivia, și suma de 700 lei (3 bancnote de 200 lei și 1 bancnotă de 100 lei) achitată de către ultima inculpatului pentru procurarea drogurilor. Or, pentru justa soluționare a prezentei cauze penale, se cere elucidarea acestei divergențe. Fiind consecvenți în cele expuse, se impune concluzia că instanța de apel, judecând cauza, a analizat superficial circumstanțele de fapt și de drept ale acesteia și nu a pătruns în esență, nu a efectuat o investigație eficientă în vederea clarificării tuturor circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a acestui caz, formulând niște concluzii contradictorii, generale și neîntemeiate cu privire la stabilirea vinovăției inculpatului Sîrbu Dumitru în baza art. 217 alin. (2) Cod penal. Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel, în partea recalificării faptelor comise de inculpat din prevederile art. 2171 alin. (3) lit. b), c), f) Cod penal în cele ale art. 217 alin. (2) Cod penal, este afectată de erori de drept prescrise de pct. 6) art.427 Cod de procedură penală or, greșit s-au apreciat și încadrat juridic faptele constatate în urma administrării materialului probatoriu. În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii penale și celei procesual-penale. Din atare considerente, încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității casării integrale a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare, pentru adoptarea unei soluții corecte, legale și întemeiate. În mare parte soluția de a dispune rejudecarea se bazează pe statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (Cererea nr. 25236/02), hotărâre din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce ține de un proces echitabil, fără o apreciere directă a probelor prezentate de partea apărării și partea acuzării (a se vedea Botten v. Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions 1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72). Respectiv, având în vedere că Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o examinare directă a probatoriului administrat, ea are competența de a dispune rejudecarea cauzei de către 10 instanța ierarhic inferioară. În cazul de față echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună rejudecarea cauzei. 5.1. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate în cauză, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2022, în cauza penală privindu-l pe Sîrbu Dumitru xxxxx și dispune rejudecarea cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia va fi pronunțată integral la 27 iulie 2023. Președinte Guzun Ion Judecători Talpă Boris Eremciuc Ghenadie Malanciuc Ion Donos Aliona 11