1ra-1421/2022 — art. 27, 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-1421/2022 — art. 27, 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1421/2022

1-18045024-01-1ra-13092022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Guzun Ion,

judecători – Eremciuc Ghenadie, Țurcan Anatolie, Puica Viorica, Talpă Boris,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana și de către avocatul Dulgher

Dumitru în numele inculpatului Pasternac Andrei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 mai 2022, în cauza penală privindu-l pe

Pasternac Andrei XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în

XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Andrei, în temeiul art. 60 Cod penal a fost liberat de la răspundere penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 27, 186 alin. (1) Cod penal, în legătură cu prescripția tragerii la

răspundere penală, cu încetarea procesului penal.

După intrarea sentinței în vigoare s-a dispus anularea sechestrului aplicat prin

încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 09.10.2017 asupra automobilului de

model „Dacia Logan” („Dacia Lodgy”) cu nr. de înmatriculare XXXXX.

Prin aceeași sentință a fost hotărâtă soarta corpurilor delicte după cum urmează:

- 14 saci cu porumb, ce se află la păstrare la SA „Avicola”, după intrarea sentinței în

vigoare de lăsat proprietarului SA „Avicola” sat. Corlăteni, r-nul Rîșcani;

- un disk CD-R cu o înregistrare video ridicat de la Urzică Eugen, ce se află la

materialele cauzei penale, după intrarea sentinței în vigoare de a-l păstra la materialele cauzei

penale;

1

- automobilul lui Pasternac Andrei de model „Dacia Lodgy” cu nr. de înmatriculare

XXXXX, ce se află la parcarea specială din or. Rîșcani, după intrarea sentinței în vigoare de

restituit proprietarului Pasternac Andrei.

1.1. Pentru a se pronunța cu sentința în cauză, instanța de fond a constatat că, Pasternac

Andrei la data de 31.08.2017, aproximativ pe la orele 14.50, acționând din interes material,

cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a intrat pe un câmp al SA „Avicola”

semănat cu porumb, pe teritoriul administrativ al primăriei satului Corlăteni, r-nul Rîșcani,

amplasat în preajma mun. Bălți, de unde a rupt de pe plantele de porumb 340 kg de știuleți,

cu prețul unui kilogram de 5,0 lei, în sumă totală de 1 700 lei, depozitându-i în mai mulți saci,

pe care intenționa să-i încarce și să-i transporte de la locul infracțiunii cu automobilul propriu

de model „Dacia Logan” cu nr. de înmatriculare XXXXX, însă din motive independente de

voința lui nu și-a dus intenția până la capăt, fiind prins la fața locului în momentul când acolo

s-a apropiat Urzică Iurie.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 27, 186 alin. (1) Cod penal, tentativă de furt, adică tentativa de sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, care din cauze independente de voința făptuitorului nu

și-a produs efectul.

- procurorul, care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura restituirii lui

Pasternac Andrei a automobilului de model „Dacia Logan” cu nr. de înmatriculare XXXXX,

asupra căruia a fost instituit sechestrul și păstrat la parcarea specială din or. Rîșcani,

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi decizii privind dispunerea confiscării speciale a

bunului folosit la comiterea infracțiunii, și anume automobilului de model „Dacia Logan” cu

nr. de înmatriculare XXXXX, în temeiul art. 106 pct. 2 lit. a) Cod penal.

În motivarea apelului s-a invocat că, indiferent de faptul încetării procesului penal în

legătură cu expirarea termenului de prescripție, inculpatul nu este exonerat de la pedeapsa

complementară sub formă de confiscarea specială a bunului folosit la comiterea infracțiunii.

Astfel, consideră apelantul că este neîntemeiată soluția instanței privind restituirea lui

Pasternac Andrei a automobilului de model „Dacia Logan” cu nr. de înmatriculare XXXXX,

care a fost folosit în calitate de mijloc de transport la comiterea infracțiunii, menționând că

automobilul respectiv urmează a fi confiscat și trecut în beneficiul statului;

- avocatul Dumitru Dulgher în numele lui Pasternac Andrei, care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri de achitare a lui Pasternac Andrei

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 27, 186 alin. (1) Cod penal, din motivul

lipsei elementelor infracțiunii în acțiunile inculpatului.

În motivarea cererii de apel s-a menționat că, fiind audiați martorii acuzării Iurie

Urzica, Spiridon Ion, Vasilos Carolin, în declarațiile cărora există anumite divergențe, s-a

constatat că în apropierea automobilului de model „Dacia Lodgy” au fost observate niște

grămezi de porumb, însă nimeni din ei nu a susținut că în automobilul lui Pasternac Andrei

se afla porumb.

La fel, nici prin procesul-verbal de cercetare a automobilului „Dacia Lodgy” nu a fost

depistat careva porumb, fiind depistat doar un sac din polietilenă, care după cum a menționat

2

și inculpatul îl așternea în portbagaj pentru a transporta câinele ca să nu murdărească

automobilul.

Astfel, apărarea consideră că acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar demonstra că

Pasternac Andrei ar fi comis careva furt sau tentativă de furt a porumbului, iar învinuirea

înaintată fiind bazată pe niște presupunerii.

Distinct s-a invocat că, la f.d. 74 este anexată informația prezentată de către SA

„Avicola Nord”, potrivit căreia Pasternac Andrei a sustras 340 kg de porumb, cauzând un

prejudiciu în mărime de 1 700 lei, deoarece un kg de grăunțe de porumb costa 5 lei.

Din cele enunțate, apelantului nu-i este clar cum inculpatul a sustras 340 kg de porumb

în știuleți, iar prejudiciul material este estimat în grăunțe. În asemenea împrejurări se

consideră că 340 kg de porumb în știuleți constituie mai puțin de 340 kg de porumb în grăunțe,

deoarece sunt excluși știuleții.

Astfel, apelantul a invocat ca fiind neîntemeiat și artificial stabilit prețul semințelor de

porumb doar în baza informației prezentată de SA „Avicola Nord”, deoarece dacă era luată

în considerație informația privind costul porumbului de la instituțiile oficiale și specializate,

atunci suma prejudiciului nu permitea pornirea unei cauze penale, fiind posibilă doar pornirea

unei proceduri contravenționale pentru furtul în proporții neînsemnate.

La fel menționează că, stabilirea neîntemeiată a prejudiciului material se confirmă și

prin contractul nr. 68 de arendă a terenurilor agricole din sat. Corlăteni, r-nul Rîșcani de către

SA „Avicola Nord”, unde în contract pe lîngă altă producție este indicat și 3 900 kg de semințe

de porumb la prețul de 6 500 lei, ceea ce indică că prețul real a unui kg de porumb este de

1,60 lei și nu de 5 lei pe kg, după cum a indicat partea vătămată, iar făcând un calcul matematic

reiese că suma prejudiciului cauzat a fost de 544 lei, și nu de 1 700 lei, fapt ce indică că în

acțiunile lui Pasternac Andrei lipsește un element obligatoriu al laturii obiective a infracțiunii

prevăzute la art. 186 Cod penal, și anume prejudiciul material cauzat.

Cu referite la corpurile delicte, reiterându-se prevederile art. 158 alin. (1) Cod de

procedură penală, s-a invocat că organul de urmărire penală în mod neîntemeiat a dispus

ridicarea și recunoașterea în calitate de corp delict a automobilului de model „Dacia Lodgy”

cu nr. de înmatriculare XXXXX, deoarece potrivit procesului-verbal de cercetare la fața

locului s-a constatat că în automobil nu a fost depistat careva porumb sau alte obiecte care au

importanță pentru justa soluționare a cauzei.

procurorului a fost respins ca fiind nefondat, iar apelul avocatului Dumitru Dulgher în numele

lui Pasternac Andrei a fost admis, cu casarea integrală a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Procesul penal pornit în privința lui Pasternac Andrei în baza art. 27, 186 alin. (1) Cod

penal al RM se încetează în temeiul art. 391 alin. (2) Cod de procedură penală, din motiv că

fapta lui Pasternac Andrei constituie contravenția prevăzută de art. 13, 105 Cod

contravențional al RM.

S-a recunoscut vinovat Pasternac Andrei în comiterea contravenției prevăzute de art.

13, 105 Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional în privința lui Pasternac

Andrei din motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere

contravențională.

3

Solicitarea acuzatorului de stat privind confiscarea specială în temeiul art. 106 alin. (2)

lit. a) Cod penal, a automobilului de model „Dacia Lodgy” cu nr. de înmatriculare XXXXX,

cu trecerea gratuită în venitul statului, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Sechestrul aplicat prin încheierea Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 09.10.2017

asupra automobilului de model „Dacia Logan” („Dacia Lodgy”) cu nr. de înmatriculare

XXXXX, ce-i aparține cu drept de proprietate lui Pasternac Andrei, s-a anulat.

Corpurile delicte - 14 saci cu porumb, ce se află la păstrare la SA „Avicola”, au fost

lăsate proprietarului SA „Avicola”, sat. Corlăteni r-nul Rîșcani ;

- un disk CD-R cu o înregistrare video ridicat de la Urzică Eugen, ce se află la

materialele cauzei penale, a fost lăsat spre păstrare la materialele cauzei penale pe tot termenul

de păstrare a acesteia;

- automobilul de model „Dacia Lodgy” cu nr. de înmatriculare XXXXX, ce-i aparține

cu drept de proprietate lui Pasternac Andrei și care se păstrează la parcarea specială din or.

Rîșcani, s-a dispus de a fi restituit proprietarului Pasternac Andrei.

3.1. Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de apel a reținut, în fapt, că Pasternac

Andrei, la data de 31.08.2017, aproximativ pe la orele 14.50, acționând din interes material,

cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a intrat pe un câmp al SA „Avicola”

semănat cu porumb, pe teritoriul administrativ al primăriei satului Corlăteni, r-nul Rîșcani,

amplasat în preajma mun. Bălți, de unde a rupt de pe plantele de porumb 340 kg de știuleți,

cu prețul unui kilogram de 1,80 lei, în sumă totală de 612 lei, depozitându-i în mai mulți saci,

pe care intenționa să-i încarce și să-i transporte de la locul infracțiunii cu automobilul propriu

de model „Dacia Lodgy” cu nr. de înmatriculare XXXXX, însă din motive independente de

voința lui nu și-a dus intenția până la capăt, fiind prins la fața locului în momentul când acolo

s-a apropiat Urzică Iurie, prin ce a cauzat SA „Avicola” un prejudiciu material în proporții

mici.

3.2. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a notat că organul de urmărire

penală la stabilirea mărimii prejudiciului cauzat prin infracțiune părții vătămate SA „Avicola”

a luat în considerație certificatul de cost eliberat de către SA „Avicola”, prin care se adeverește

faptul că costul 1 kg de porumb constituie 5 lei (f.d.174, vol. I), fără a ține cont de informația

prezentată de către partea apărării, și anume: certificatul nr. 01-11/95 din 21.04.2018 eliberat

de Instituția Publică Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecția”, potrivit căruia

la data de 28.09.2017 costul unui kg de porumb în știuleți din recolta anului 2017 era de 1,80

lei (f.d. 225, vol. I); și certificatul nr. 01-16/98 din 16.05.2018 eliberat de către Direcția pentru

Statistică a municipiului Bălți, potrivit căruia prețul mediu de vânzare a unui kg de porumb,

inclusiv semințe de soi la întreprinderile agricole și gospodăriile țărănești în anul 2017, în RM

constituia 2,28 lei, iar în mun. Bălți 2,11 lei (f.d. 227, vol. I).

În asemenea circumstanțe, la stabilirea mărimii prejudiciului material cauzat prin

infracțiune părții vătămate, organul de urmărire penală era obligat să ia în considerație

informația obiectivă privind prețurile libere de piață la momentul comiterii faptei, eliberată

de către o instituție specializată, dar nu să stabilească valoarea bunurilor sustrase în baza

informației unilaterale prezentate de însuși partea vătămată, care în cazul dat în opinia

instanței de apel este o persoană cointeresată.

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a reținut că, în certificatul de cost eliberat de

către SA „Avicola” s-a stabilit că prețul unui kg de porumb constituie 5 lei, fără a fi luat în

4

calcul de către organul de urmărire penală că Pasternac Andrei se învinuiește în sustragerea a

340 kg de știuleți de porumb, care la data de 31.08.2017 se aflau la faza vegetativă, însă nu la

maturitate fiziologică deplină.

Astfel, instanța de apel a relevat că, organul de urmărire penală urma să stabilească

care era prețul real al unui kg de știulete de porumb aflat în faza vegetativă la data comiterii

infracțiunii, dar nu să stabilească cuantumul prejudiciului luând în considerație doar

informația prezentată de către SA „Avicola”, care determină costul de 5 lei pentru un kg de

semințe de porumb maturizate (uscate), ci nu a unui kg de știulete de porumb aflat la faza

vegetativă.

Drept consecință, instanța a concluzionat că, la baza stabilirii mărimii prejudiciului

cauzat părții vătămate prin infracțiune urmează a fi luată în considerație informația prezentată

de către Instituția Publică Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecția” nr. 01-

11/95 din 21.04.2018, potrivit căruia la data de 28.09.2017 costul unui kg de porumb în știuleți

din recolta anului 2017 era de 1,80 lei.

În atare situație, s-a constatat că, în speța dedusă judecății nu a fost epuizată ultima

fază a laturii obiective, și anume cauzarea urmărilor prejudiciabile ce depășesc 20% din

cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat, aprobat de Guvern pentru anul

2017, astfel, nefiind constatată legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile, or, în cadrul ședinței de judecată s-a constatat cu certitudine că, suma

prejudiciului efectiv cauzat părții vătămate SA „Avicola” prin acțiunile ilegale a lui Pasternac

Andrei constituie 612 lei (340 kg x 1,80 lei), prejudiciu care potrivit art. 18 Cod

contravențional se atribuie la proporții mici.

Prin urmare, vinovăția inculpatului Pasternac Andrei în comiterea contravenției

prevăzute de art. 13, 105 Cod contravențional a fost dovedită pe deplin, dincolo de orice dubiu

rezonabil, prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate Urzică Eugeniu, martorului

Urzică Iurie Eugen, martorului Vasilos Carolin Iurie, comunicarea telefonică la IP Rîșcani

din data de 31.08.2017, ora 14.40 privind tentativa de furt a porumbului de la un lan al SA

„Avicola” sat. Corlăteni, r-nul Rîșcani (f.d. 13, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din data de 31.08.2017, prin care s-a examinat locul infracțiunii, cu fixarea porumbului

în știuleți, pregătiți pentru sustragere (f.d. 15-27, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din data de 31.08.2017, prin care s-a examinat automobilul de model „Dacia Lodgy”

cu n/î XXXXX, surprins la fața locului, în rezultatul căruia în portbagajul automobilului a

fost depistat un sac de culoare albă, gol, la fel scaunele din portbagaj erau ridicate pentru a

mări suprafața acestuia (f.d. 30-33, vol. I); procesul-verbal de ridicare din data de 01.09.2017,

din care rezultă că de la Urzică Eugen a fost ridicat un disk CD-R cu o înregistrare video (f.d.

39, vol. I).

Concomitent, versiunea inculpatului Pasternac Andrei de nerecunoaștere a vinovăției

nu echivalează cu achitarea sa, odată ce există probe pertinente și concludente care în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării dovedesc săvârșirea contravenției imputate. Or,

nerecunoașterea vinovăției de către inculpat reprezintă o metodă de apărare și un drept a

inculpatului de a nu se autoincrimina, garantat de art. 66 din Codul de procedură penală.

La fel, nu au putut fi reținute nici argumentele inculpatului Pasternac Andrei invocate

în sensul emiterii unei hotărâri de achitare, precum că nu are nici o tangență cu știuleții de

porumb depistați de către martorul Uzică Iurie, deoarece la data respectivă întâmplător s-a

5

dus acolo pentru a-și primbla câinele, având în proprietate o vilă care se află la o distanță de

aproximativ 400 metri de la locul comiterii faptei, or, din probele administrate se constată

incontestabil că mașina era ascunsă, scaunele din port bagaj erau ridicate pentru a mări

suprafața acestuia, mașina era staționată la o distanță de 8,5 metri de la locul unde erau

grămezile de porumb. La fel, în cadrul cercetării la fața locului în portbagajul automobilului

a fost depistat un sac gol.

În continuare, instanța de apel a subliniat că, deși vina lui Pasternac Andrei în

comiterea contravenției prevăzută la art. 13, 105 Cod contravențional a fost integral dovedită,

acesta nu poate fi supus răspunderii contravenționale și prezentul proces urmează a fi încetat,

or, potrivit prevederilor art. 461 alin. (1) Cod contravențional, în cazul în care, pe parcursul

judecării cauzei, se constată unul din temeiurile prevăzute la art. 441 sau 445 alin. (1), instanța

de judecată încetează procesul contravențional.

Potrivit art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, procesul contravențional nu poate

fi pornit, iar dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat și va fi încetat în cazurile în care se constată

vreunul din temeiurile prevăzute la art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (3), art. 20-31.

Iar, conform prevederilor art. 30 alin.(1) Cod contravențional, prescripția înlătură

răspunderea contravențională.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, termenul general de prescripție a răspunderii

contravenționale este de 12 luni.

Alin. (5) al art. 30 Cod contravențional stipulează că, termenul de prescripție curge de

la data săvârșirii contravenției și până la data rămânerii definitive a hotărârii cu privire la

cauza contravențională.

Totodată, în sensul art. 26 alin. (1) lit. d) Cod contravențional, înlăturarea răspunderii

contravenționale pentru fapta ce conține elementele constitutive ale contravenției are loc în

cazul prescripției răspunderii contravenționale.

În speță, instanța de apel a stabilit că Pasternac Andrei a comis fapta contravențională

la data de 31.08.2017, drept consecință, termenul de tragere la răspundere contravențională

prevăzut de art. 30 Cod contravențional la momentul dat a expirat, circumstanță de drept ce

impune soluția încetării procesului contravențional în cauză.

În ceea ce privește confiscarea în folosul statului a automobilului de model „Dacia

Logan” („Dacia Lodgy”) cu nr. de înmatriculare XXXXX, instanța a notat că în conformitate

cu art. 106 alin. (1), (2) Cod penal, confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită,

în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai

există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.

Sânt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare): a) utilizate sau

destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni; b) rezultate din infracțiuni, precum și orice

venituri din valorificarea acestor bunuri; c) date pentru a determina săvîrșirea unei infracțiuni

sau pentru a-l răsplăti pe infractor; e) deținute contrar dispozițiilor legale; f) convertite sau

transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din infracțiuni și din veniturile de la

aceste bunuri; g) care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a

terorismului.

În această ordine de idei instanța de apel a evidențiat că, la trecerea forțată a bunurilor

în proprietatea statului, instanța de judecată urmează să verifice această situație prin prisma

principiilor elaborate de jurisprudența Curții Europene, și anume: 1) dacă o așa imixtiune în

6

dreptul la proprietate este prevăzută de lege; 2) dacă urmărește un scop legitim; 3) este

necesară într-o societate democratică și 4) dacă este proporțională cu circumstanțele cauzei,

cerințele generale ale societății, coroborate cu cerințele de a proteja drepturile de proprietate.

Altfel spus, de fiecare dată la aplicarea confiscării bunurilor în proprietatea statului se

va ține cont de necesitatea unor penalități proporționale, această situație fiind verificată prin

prisma „triplului test”, constant emanat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care presupune trei condiții asumate corelativ pentru a justifica și argumenta o

restricție adusă: a) limitarea este prevăzută de lege; b) protejează un interes legitim; c) să fie

necesară într-o societate democratică.

Așadar, principiul proporționalității, în accepțiunea sa clasică, urmează să se bazeze pe

o justă și echitabilă evaluare a faptelor și echilibrare adecvată a intereselor implicate, precum

și pe o selectare coerentă a mijloacelor și mecanismelor, care urmează a fi utilizate în vederea

atingerii unui scop predefinit.

În jurisprudența Curții Europene s-a statuat că, confiscarea nu este o metodă de

recompensare a prejudiciului statului, dar ca o măsură de siguranță și de pedepsire a

inculpatului pentru comiterea infracțiunii incriminate (cauza Bendenoun vs Franța,

24.02.1994), la care instanțele trebuie să țină seama ca aceasta să nu fie vădit disproporțională

față de natura și gravitatea faptei, raportat cu bunul supus confiscării.

În cauza Silivkiene vs. Lituania, în ceea ce privește raportul de proporționalitate dintre

scopul confiscării și drepturile fundamentale ale petentei, Curtea Europeană a reținut ideea

conform căreia în cazul unei confiscări de proprietăți echilibrul just dintre scop și drepturi

depinde de mai mulți factori, inclusiv de comportamentul proprietarului.

În conformitate cu art. 46 alin. (1), (4) al Constituției RM, dreptul la proprietate privată,

precum și creanțele asupra statului, sînt garantate. Bunurile destinate, folosite sau rezultate

din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.

În acord cu prevederile art. 158 alin. (1) Cod de procedură penală, corpuri delicte sânt

recunoscute obiectele în cazul în care există temeiuri de a presupune că ele au servit la

săvîrșirea infracțiunii, au păstrat asupra lor urmele acțiunilor criminale sau au constituit

obiectivul acestor acțiuni, precum și bani sau alte valori ori obiecte și documente care pot

servi ca mijloace pentru descoperirea infracțiunii, constatarea circumstanțelor, identificarea

persoanelor vinovate sau pentru respingerea învinuirii ori atenuarea răspunderii penale.

Prin urmare, confiscarea ca măsură de siguranță este prevăzută de lege (art. 46 din

Constituția RM, art. 158 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 106 Cod penal), iar legea în

acest sens este clară, precisă și previzibilă, după cum stabilește în practica sa cu privire la

atingerile aduse drepturilor fundamentale Curtea Europeană pentru Drepturilor Omului.

În speță, acuzatorul de stat și-a întemeiat solicitarea privind confiscarea specială a

bunului folosit la comiterea infracțiunii în temeiul art. 106 alin. 2) lit. a) Cod penal, care

stipulează că sânt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare) utilizate sau

destinate pentru săvîrșirea unei infracțiuni.

Însă, acuzatorul de stat la solicitarea măsurii respective nu a analizat și nu a stabilit

dacă există un raport de proporționalitate între măsura aplicată de către autoritățile statului

pentru realizarea interesului general și protecția acordată individului de către art. 1 al

Protocolului adițional nr. 1 al CEDO. Or, după cum s-a statuat în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, simpla faptă de încălcare a legislației vamale nu este destulă

7

pentru aplicarea măsurii de confiscare. Este de stabilit dacă măsura de confiscare corespunde

gravității situației create (Hotărârea CEDO din 06.11.2008 în cazul Izmaylov vs. Federația

Rusă).

Abordarea CtEDO este aceea de a privi confiscarea mai degrabă ca un control asupra

utilizării, decât ca pe o lipsire. Organismele Convenției examinează circumstanțele în întregul

lor, analizând chestiuni referitoare la legalitate, la durata respectivă, la garanțiile procedurale,

la efectul asupra reclamantului, în special la faptul dacă confiscarea este proporțională.

În circumstanțele elucidate supra, instanța de apel a apreciat drept neîntemeiate

argumentele acuzatorului de stat privind dispunerea confiscării speciale a bunului folosit la

comiterea infracțiunii, și anume a automobilului de model „Dacia Logan” cu nr. de

înmatriculare XXXXX, în temeiul art. 106 alin. 2 lit. a) Cod penal.

de către:

- procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, care invocând

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia în latura penală, cu menținerea sentinței instanței de fond în acesta latură, iar

în latura confiscării speciale să fie dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În motivarea recursului se arată că instanță de fond corect a conchis asupra

prejudiciului cauzat în urma comiterii infracțiunii, stabilind că acesta reprezintă o daună

considerabilă pentru partea vătămată, fapt ce rezultă din declarațiile acesteia, iar la baza

aprecierii prejudiciului a stat certificatul de cost eliberat de către SA „Avicola” s-a stabilit că

prețul unui kg de porumb constituie 5 lei, certificat căruia instanta de fond i-a dat o apreciere

corectă.

La fel, se invocă faptul că soluția instanțelor de judecată în latura confiscării speciale,

menționăm că indiferent de faptul încetării procesului penal în legătură cu expirarea

termenului de prescripție, inculpatul nu este exonerat de la pedeapsa complementară sub

formă de confiscarea specială a bunului folosit la comiterea infracțiunii, dat fiind faptul că

automobilului de model „Dacia Lodgy” cu nr. de înmatriculare XXXXX, a fost folosit în

calitate de mijloc de transport la comiterea infracțiunii, astfel acesta urmează a fi confiscat și

trecut în beneficiul statului;

- avocatul Dulgher Dumitru în numele inculpatului Pasternac Andrei, care invocând

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a deciziei, în latura încetării procesului contravențional, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel în această parte, prin care să fie dispusă

achitarea lui Pasternac Andrei.

În susținerea recursului se menționează că nici o probă prezentată de acuzare nu indică

și nu demonstrează că inculpatul ar fi comis careva furt sau tentativă de furt a porumbului, iar

învinuirea înaintată ultimului se bazează în exclusivitate pe presupuneri.

Unica circumstanță defavorabilă inculpatului este aceea că, Pasternac Andrei s-a aflat

în locul nepotrivit și în timpul nepotrivit, iar cauza penală a fost pornită doar din simplul

motiv, că cineva a presupus, văzând automobilul acestuia lângă niște grămezi de porumb, că

anume el este făptuitorul, și influențând în fel și chip organul de urmărire penală, a fost pornită

și cauza penală dată.

8

După cum reiese din materialele cauzei penale, presupusa tentativă la furtul

porumbului a avut loc de pe lanul arendat de către SA „Avicola Nord”, astfel presupusul

prejudiciu a fost cauzat persoanei juridice și nu persoanei fizice Eugen Urzică, deoarece

sustragerea nu a avut loc din curtea casei dlui.

Consideră că ultimul neîntemeiat și ilegal deține la moment în acest proces penal

calitatea de parte vătămată, deoarece această calitate procesuală urma a fi atribuită persoanei

juridice SA „Avicola Nord” și în acest caz, necesită a fi clarificat dacă suma de 1 700 lei

constituie un prejudiciu considerabil pentru SA „Avicola Nord”, care este un agent economic

cu rulaje destul de impunătoare anual.

Argumentele meționate și poziția vis a vis de analiza probelor reținute de către instanța

de apel recurentul le consideră legale și întemeiate, astfel reieșind din motivarea soluției

Andrei Pasternac urma să fie achitat din motivul lipsei faptului infracțiunii.

În pofida acestui fapt, instanța de apel a recunoscut acțiunile lui A. Pasternac drept furt

în proporții mici care l-a calificat în baza art. 105 Cod contravențional, cu semnele

calificative: sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului prin furt.

constată că, acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs judecând

recursurile, le respinge ca inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate. Potrivit prevederilor

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textelor recursurilor de pe rol se invocă temeiurile pentru

recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, pledându-se că

instanța de apel nu au apreciat probele la justa valoare, prin formarea unei concluzii pripite

referitor la comiterea unei sustrageri în proporții mici din avutul proprietarului prin furt, dar

și incorect a dispus anularea sechestrului asupra automobilului ce aparține cu drept de

proprietate inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține

că, motivele și temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, deoarece instanța de apel la pronunțarea unei noi soluții ce vizează

încadrarea juridică a faptei inculpatului, corect a reținut că potrivit certificatului nr. 01-11/95

din 21.04.2018 eliberat de Instituția Publică Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp

„Selecția”, costul unui kg de porumb în știuleți din recolta anului 2017 constituia de 1,80 lei,

pe când în baza certificatului nr. 01-16/98 din 16.05.2018 eliberat de către Direcția pentru

Statistică a municipiului Bălți, se confirmă că prețul mediu de vânzare a unui kg de porumb,

inclusiv semințe de soi la întreprinderile agricole și gospodăriile țărănești în anul 2017, în RM

constituia 2,28 lei, iar în mun. Bălți 2,11 lei.

Informațiile date, în virtutea faptul că emană de la instituții publice specializate, au

influențat modificarea valorii bunurilor sustrase, iar în acest context urmează a fi respinsă

poziția părții apărării prin care se susține nejustificat că calitate procesuală de parte vătămată

urma a fi atribuită persoanei juridice SA „Avicola Nord”, or instanța de apel a indicat în

9

concret că, în cadrul ședinței de judecată s-a constatat cu certitudine că, suma prejudiciului

efectiv cauzat părții vătămate SA „Avicola” prin acțiunile ilegale a lui Pasternac Andrei

constituie 612 lei (340 kg x 1,80 lei), prejudiciu care potrivit art. 18 Cod contravențional se

atribuie la proporții mici.

Totodată, din conținutul recursului declarat de către apărătorul inculpatului se

desprinde dezacordul cu vinovăția acestuia stabilită de către instanța ierarhic inferioară, iar la

acest capitol Colegiul lărgit penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, stabilesc că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel

trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal consideră că alegațiile apărării în susținerea solicitărilor sale, au

constituit obiect de examinare în instanța de apel, care a dat o apreciere probelor conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor, ajungând la o concluzie corectă privind reîncadrarea juridică a faptei

inculpatului (a se vedea pct. 3.2. din prezenta decizie).

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind dezacordul cu anularea confiscării

speciale asupra automobilului de model „Dacia Lodgy” cu nr. de înmatriculare XXXXX, pe

motiv că acesta a fost folosit în calitate de mijloc de transport la comiterea infracțiunii,

Colegiul lărgit este solidar cu poziția instanței de apel, care a reiterat că acuzatorul de stat la

solicitarea măsurii respective nu a analizat și nu a stabilit dacă există un raport de

proporționalitate între măsura aplicată de către autoritățile statului pentru realizarea

interesului general și protecția acordată individului de către art. 1 al Protocolului adițional nr.

1 al CEDO.

În aceeași ordine de idei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Silivkiene

c. Lituaniei, în ce privește raportul de proporționalitate dintre scopul confiscării și drepturile

fundamentale ale persoanei, a reținut ideea conform căreia în cazul unei confiscări de

proprietăți, echilibrul just dintre scop și drepturi depinde de mai mulți factori, inclusiv de

comportamentul proprietarului. Așadar, pornind de la practica Curții, se constată că pentru a

recunoaște intervenția statului ca proporțională, ea trebuie să coincidă cu gravitatea încălcării

admise de făptuitor, dar nu gravității altor posibile infracțiuni, care nu au fost în realitate

constatate.

Nu în ultimul rând, se remarcă faptul că valoarea automobilului a cărui confiscare

specială se solicită este disproporțional de mare în raport cu suma prejudiciului cauzat prin

10

acțiunile ilegale ale lui Pasternac Andrei, cât și gravitatea faptei comise, astfel că, în speța

dată, asupra bunului discutat nu pot fi aplicate prevederile art. 106 Cod penal.

Generalizând asupra considerentelor expuse în prezenta decizie, Colegiul penal lărgit,

ca instanță de control judiciar, se raliază la raționamentele punctate de instanța de apel

constatate în decizia adoptată și își însușește integral argumentele de fapt și de drept expuse

de către această instanță, apreciind că criticele recurenților în acest sens sunt nefondate.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit conchide că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, astfel că nu există temei pentru

admiterea recursurilor ordinare de pe rol, din care motiv este incidentă soluția de respingerea

a acestora, ce menținerea deciziei atacate.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana și de către avocatul Dulgher Dumitru în

numele inculpatului Pasternac Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 26 mai 2022, în cauza penală privindu-l pe Pasternac Andrei XXXXX, cu

menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 septembrie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Eremciuc Ghenadie

Țurcan Anatolie

Puica Viorica

Talpă Boris

Notă: Din motivul imposibilității semnării deciziei motivate de către judecătorul Guzun

Ion, din cauza demisiei acestuia din funcție de la 25 august 2023, prezenta decizie motivată

este semnată de către Președintele interimar al Curții Supreme de Justiție, judecătorul Miron

Aliona, în conformitate cu prevederile art. 339 alin.(8) Cod de procedură penală.

11