Zafferani împotriva statului San Marino și alte 6 cereri

Publicat la 16 ianuarie 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 38127/22 Gian Luca ZAFFERANI împotriva San Marino și a altor 6 cereri (a se vedea lista adăugată) comunicată la 14 decembrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cerințele se referă la o intervenție legislativă care afectează ajustarea retrospectivă a carierei reclamanților. Reclamanții au fost înscriși în armată, prin intermediul proceduri speciale, la date între 2006 și 2008. Potrivit reclamanților, în temeiul legii nr. 99 din 1997, înscrierea lor definitivă a fost confirmată după o perioadă de probă de succes de un an, aceasta din urmă prevede, de asemenea, avansarea profesională relevantă. Cu toate acestea, înscrierea lor a devenit definitivă doar prin deliberarea Parlamentului din 18 ianuarie 2016, având în vedere art. 63 din legea nr. 189 din 2015, atribuind lor o categorie de carieră „Scale 5”.

Imediat după aceea, la datele între 28 ianuarie și 2 februarie 2016, reclamanții au solicitat departamentului Resurse Umane al statului să calculeze ajustarea retrospectivă a carierei lor în conformitate cu legea nr. 189 din 2015. Potrivit formularelor de primire furnizate reclamanților, aceste date constituiau începutul procedurii, iar durata acesteia trebuia să fie numărată de atunci. Cu toate acestea, nu s-a produs niciun răspuns. Prin decretul legislativ nr. 88 din 25 iulie 2016, legislatorul, ținând cont de nevoile statului și având în vedere faptul că legea are nevoie de clarificare, a specificat că, în sensul articolului 63 din lege nr. 189 din 2015, orice beneficii economice derivate din ajustarea retrospectivă a carierelor, ar putea începe doar la 1 februarie 2016, excluzând orice amânare sau sume plătite până la data respectivă.

Reclamanții au fost respinse cererile suplimentare adresate Direcției Serviciilor Publice, depuse în octombrie 2016, pe baza decretului legislativ nr. 88 din 2016. Prin urmare, fiecare dintre reclamanții a susținut că au suferit pierderi de aproximativ 25 000 până la 50.000 de euro. La 21 martie 2019 reclamanții au depus o procedură administrativă care a contestat decretul legislativ nr. 88 din 2016 și impactul pe care l-a avut asupra drepturilor lor de proprietate.

Judecătorul de primă instanță (CoL – Comisario della Legge ) a considerat că calculul este în conformitate cu noua lege, care a fost o lex specialis derogate legi generali Hotărârea privind recursul respinge cu siguranță afirmațiile lor, care a subliniat faptul că reclamanții nu au fost angajati prin intermediul unei concurențe publice, ci prin intermediul unui proces ad hoc, a fost notificată reclamanților la 4 aprilie 2022. Între timp, reclamanții au solicitat, de asemenea, revocarea CoL-ului, care a exprimat un aviz cu privire la chestiunile constituționale susținute atunci când au respins cererea de trimitere la jurisdicțiile constituționale.

Provocarea lor a fost respinsă de către judecătorul pentru remedii extraordinare, care a susținut că CoL – care a avut datoria de a decide asupra cererii de referință – a examinat întrebarea susținută, și anume că reclamanții au suferit o intervenție legislativă (justificarea a căror contestare a fost contestată) în așteptarea procedurii care au început în ianuarie/februarie 2016 înainte de pronunțarea decretului legislativ impugat în iulie 2016. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la o intervenție legislativă a statului în așteptare a procedurilor pentru a se asigura că rezultatul a fost favorabil pentru aceasta.

Din aceleași motive, se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 1, ei consideră că a existat o interferență ilegală și disproporționată cu așteptările lor legitime, care, în plus, a creat o diferență de tratament între cei care au fost înscriși în cadrul procedurilor speciale și alți militari înscriși în cadrul examinărilor publice.

Având în vedere cadrul juridic din San Marino, se poate spune că procedurile în prezent au început în ianuarie/februarie 2016 atunci când reclamanții au depus reclamațiile la stat (a se vedea OGIS-Institut Stanislas, OGEC Saint-Pie X și Blanche de Castille și alții c. Franța , nos 42219/98 și 54563/00 § 62, 27 mai 2004, și Azzopardi și alții c. Malta . (dec.), nr. 14671/17, § 44, 12 martie 2019) și, prin urmare, că intervenția legislativă a avut loc în așteptare (a se vedea, o contrario Organization nationale des syndicats d’assurances libéraux (ONSIL) c. Franța, nr. 39971/98, 29 august 2000)? În cazul în care reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?

În special, a existat interferențe legislative cu administrarea justiției destinate influenței determinarea judiciară a unei dispute? Dacă este cazul, interferența a fost bazată pe motive convingătoare de interes general? În sfârșit, interferența a fost compatibilă cu principiile de securitate juridică (a se vedea Zielinski și Pradal și Gonzalez și alții c. Franța [GC], nr. 24846/94 și 34165/96 până la 34173/96, ECHR 1999-VII, Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, ECHR 2006-V; și mai recent, deși într-un context penal, Vegotex International S.A. c. Belgia [GC], nr. 49812/09, 3 noiembrie 2022)? În alternativa, intervenția legislativă a fost menită să împiedice deschiderea procedurilor și să eludeze statul de drept contrar articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Gorraiz Lizarraga și alții c. Spania , nr. 62543/00, § 70 și 72, CEDO 2004-III)?

Reclamanții au avut o posesie sub forma unei așteptări legitime? Dacă da, aplicarea decretului legislativ nr. 88 din 2016, constituie o interferență cu bucuria pașnică a poseselor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? A fost această interferență în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? A impus o sarcină individuală excesivă reclamanților? (a se vedea, mutatis mutandis Draon v. France [GC], nr. 1513/03, 6 octombrie 2005, și Maurice v. France [GC], nr. 11810/03, ECHR 2005 IX).

Locată la Solicitant Anul de naștere Locația Rezidenției Reprezentat de 38127/22 Zafferani c. San Marino 01/08/2022 Gian Luca ZAFFERANI 1985 Domagnano San Marinese Elena ZAGHINI 38131/22 Volpinari c. San Marino 01/08/2022 Daniele VOLPINARI 1983 San Marino San Marinese Rossano FABBRI 38138/22 Montironi c. San Marino 01/08/2022 Gabriele MONTIRONI 1984 Serravalle San Marinese Elena ZAGHINI 38144/22 Ghiotti v. San Marino 01/08/2022 Davide GHIOTTI 1985 Dogana San Marinese Rossano FABBRI 38147/22 Ceccoli v. San Marino 01/08/2022 Enrico CECCOLI 1983 Fiorentino San Marinese Elena ZAGHINI 38238/22 Palma v. San Marino 01/08/2022 Alessandro PALMA 1989 Fiorentino San Marinese Rossano FABBRI 38660/22 Tordi v. San Marino 01/08/2022 Maurizio TORDI 1988 Domagnano San Marinese Elena ZAGHINI

Published on 16 January 2023

FIRST SECTION

Application no. 38127/22 Gian Luca ZAFFERANI against San Marino and 6 other applications (see list appended) communicated on 14 December 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern a legislative intervention affecting the retrospective adjustment of the applicants’ careers. The applicants were enrolled in the military, via special procedures, on dates between 2006 and 2008. According to the applicants, under law no. 99 of 1997, their definitive enrolment was to be confirmed following a successful one-year probationary period, the latter also providing for the relevant career advancement. Nevertheless, their enrolment only became definitive by a deliberation of Parliament of 18 January 2016, in the light of Article 63 of law no. 189 of 2015, attributing to them a “Scale 5” career category.

Immediately thereafter, on dates between 28 January and 2 February 2016 the applicants asked the State’s Human Resources department to calculate the retrospective adjustment of their careers as per law no. 189 of 2015. According to acknowledgment of receipt forms given to the applicants, those dates constituted the start of the procedure, and its duration was to be counted since then. However, no reply ensued. By legislative decree no. 88 of 25 July 2016, the legislator, bearing in mind the needs of the State and considering that the law needed clarifying, specified that for the purposes of Article 63 of law no. 189 of 2015 any economic benefits derived from the retrospective adjustment of careers, could only start to run as of 1 February 2016, excluding any arrears or sums paid up to that date.

The applicants’ further requests to the Directorate of Public Services, lodged in October 2016, were rejected in November 2018 on the basis of legislative decree no. 88 of 2016. Consequently, each of the applicants alleged that they had suffered losses of between approximately 25,000 to 50,000 euros. On 21 March 2019 the applicants unsuccessfully lodged administrative proceedings challenging legislative decree no. 88 of 2016 and the impact it had on their property rights.

The first-instance judge (CoL – Commissario della Legge ) considered that the calculation was in line with the new law, which was a lex specialis derogate legi generali . The appeal judgment definitely rejecting their claims, which emphasised that the applicants had not been employed by means of a public competition but through an ad hoc process, was notified to the applicants on 4 April 2022. Meanwhile the applicants had also asked for the recusal of the CoL, the latter having expressed an opinion on the constitutional matters raised when rejecting their request for referral to the constitutional jurisdictions.

Their challenge was dismissed by the Judge for Extraordinary Remedies, who held that the CoL – who had the duty to decide on the referral request – had examined the question raised, namely that the applicants had suffered a legislative intervention (justification of which was being challenged) in pending proceedings which had started in January/February 2016 before the enactment of the impugned legislative decree in July 2016. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention about a legislative intervention by the State in pending proceedings to ensure that the outcome was favourable to it. For the same reasons, relying on Article 1 of Protocol No. 1, they consider that there has been an unlawful and disproportionate interference with their legitimate expectations, which moreover created a difference of treatment between those who had been enrolled under special procedures and other military personnel enrolled under public examinations.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. In the light of the San Marino legal framework, can it be said that the proceedings in the present cases started in January/February 2016 when the applicants first lodged their claims with the State (see OGIS-Institut Stanislas, OGEC Saint-Pie X and Blanche de Castille and Others v. France , nos. 42219/98 and 54563/00, § 62, 27 May 2004, and Azzopardi and Others v. Malta (dec.), no. 14671/17, § 44, 12 March 2019) and therefore that the legislative intervention occurred pending proceedings (see, a contrario , Organisation nationale des syndicats d’infirmiers libéraux (ONSIL) v. France, no. 39971/98, 29 August 2000)? 2. If so, did the applicants have a fair hearing in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?

In particular, was there interference by the legislature with the administration of justice designed to influence the judicial determination of a dispute? If so, was the interference based on compelling grounds of general interest? Lastly, was the interference compatible with the principles of legal certainty (see Zielinski and Pradal and Gonzalez and Others v. France [GC], nos. 24846/94 and 34165/96 to 34173/96, ECHR 1999-VII, Scordino v. Italy (no. 1) [GC], no. 36813/97, ECHR 2006-V; and more recently, albeit in a criminal context, Vegotex International S.A. v. Belgium [GC], no. 49812/09, 3 November 2022)? 3. Alternatively, was the legislative intervention intended to prevent proceedings being opened and to circumvent the rule of law contrary to Article 6 § 1 of the Convention (see Gorraiz Lizarraga and Others v. Spain , no. 62543/00, § 70 and 72, ECHR 2004-III)?

4. Did the applicants have a possession in the form of a legitimate expectation? If so, did the application of legislative decree no. 88 of 2016, constitute interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? Was that interference in the public interest and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? Did it impose an excessive individual burden on the applicants? (see, mutatis mutandis , Draon v. France [GC], no. 1513/03, 6 October 2005, and Maurice v. France [GC], no. 11810/03, ECHR 2005 ‑ IX).

APPENDIX No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 38127/22 Zafferani v. San Marino 01/08/2022 Gian Luca ZAFFERANI 1985 Domagnano San Marinese Elena ZAGHINI 2. 38131/22 Volpinari v. San Marino 01/08/2022 Daniele VOLPINARI 1983 San Marino San Marinese Rossano FABBRI 3. 38138/22 Montironi v. San Marino 01/08/2022 Gabriele MONTIRONI 1984 Serravalle San Marinese Elena ZAGHINI 4. 38144/22 Ghiotti v. San Marino 01/08/2022 Davide GHIOTTI 1985 Dogana San Marinese Rossano FABBRI 5. 38147/22 Ceccoli v. San Marino 01/08/2022 Enrico CECCOLI 1983 Fiorentino San Marinese Elena ZAGHINI 6. 38238/22 Palma v. San Marino 01/08/2022 Alessandro PALMA 1989 Fiorentino San Marinese Rossano FABBRI 7. 38660/22 Tordi v. San Marino 01/08/2022 Maurizio TORDI 1988 Domagnano San Marinese Elena ZAGHINI