- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 septembrie 2024
- Stat pârât
- SMR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Simoncini împotriva statului San Marino
Traducere în română Auto
Publicat la 21 octombrie 2024 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 14396/24 Massimiliano SIMONCINI împotriva San Marino depusă la 9 mai 2024 comunicată la 30 septembrie 2024 OBJETORUL CAUZULUI Cererea se referă la proceduri legate de numirea reclamantului la Comisarul della Legge (CoL – un organ judiciar în instanțele ordinare cu competență în cazuri civile sau penale) și retragerea acesteia. Nominarea reclamantului la CoL a fost confirmată de Consiliul Judiciar (Consiglio Giudiziario Plinario , „CGP” ) la 12 februarie 2019 (compusă, printre altele , judecătorul C.). La 11 aprilie 2019 X și Y s-au simțit agravați de numirea reclamantului și au instituit proceduri administrative (n. 13/2019) contestarea procedurii relevante și a compoziției GC în măsura în care includea judecătorul C. Reclamantul a fost notificat de aceste proceduri, dar, în această etapă, el a ales să nu participe.
În așteptarea ultimei proceduri, la 28 septembrie 2020, după modificarea guvernului și a unei intervenții legislative (Legea nr. 1/2020 din 20 februarie 2020) cu efect retroactiv, decizia CGP de numire a reclamantului a fost anulată de același CGP. Acesta a considerat că a existat o problemă în compoziția CGP care a luat decizia din 12 februarie 2019, în măsura în care includea judecătorul C., care, la momentul respectiv, nu a fost sub mandat nedefinit, contrar celui stabilit prin noul articol 3 din Legea nr. 1/2020, care a fost considerat drept legislație interpretativă. În acest moment, reclamantul a încercat fără succes să intervină în cadrul procedurii nr. 13/2019, care au fost în cele din urmă întrerupte ( archiviazione ), deoarece actorii au pierdut interesul în cazul în care au fost desemnați la post.
Reclamantul a contestat decizia de a întrerupe cazul și ceea ce s-a întâmplat în cadrul acestei proceduri administrative prin intermediul unui recurs în temeiul articolelor 19 și 20 din Legea nr. 68/2021, care a dat naștere procedurii nr. 7/2021, dar cererea sa a fost considerată inadmisibilă de către judecătorul S. Acesta a fost judecător pentru responsabilitatea civilă a magistraților care au fost desemnați să audă aceste proceduri ca judecător administrativ ( Giudice per la responsabilità civile dei magistrati in veste di Giudice amministrativo ) după retragerea judecătorului competent.
În același timp, reclamantul a instituit o procedură separată (nr. 37/2020) care a contestat decizia CGP din 28 septembrie 2020. În fondurile cauzei au fost respinse printr-o hotărâre din 25 ianuarie 2023. A fost confirmată în apel printr-o hotărâre din 9 ianuarie 2024 notificată la 10 ianuarie 2024, depusă de judecătorul S. Reclamantul cererilor de judecător S. să se abțină sau să se retragă, pe baza faptului că el a decis deja procedura nr. 7/2021 (și a altor proceduri conexe), au fost respinse de către organismele relevante. În baza articolelor 6 și 8 din Convenție, reclamantul se plânge de o intervenție legislativă a statului cu justiția, în contravenție cu statul de drept, care nu a fost vindecat prin intermediul procedurii nr. 37/2020, în detrimentul drepturilor sale civile și al dreptului la viața privată, având în vedere consecințele carierei sale.
De asemenea, el se plângea de imparțialitatea judecătorului S. who 1) a tratat un caz cu privire la aceleași chestiuni 2) a exercitat diferite funcții judiciare în aceeași procedură și 3) a hotărât cazul care a contestat propriile decizii. QUESTIONS PENTRU PARTE A fost art. 6 din Convenția aplicabilă procedurii nr. 37/2020? În special reclamantul a avut un drept civil recunoscut de dreptul intern (a se vedea, inter alia Baka c. Ungaria) [GC], nr. 20261/12, §§ 107 11, 23 iunie 2016, și Grzęda c. Polonia [GC], nr. 43572/18, § 265 85, 15 martie 2022)? În cazul în care, pentru a se conforma statului de drept, reclamantul a avut acces la un tribunal imparțial și independent, astfel cum se prevede la art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Grzęda) , citat mai sus), ținând cont în special de faptul că recursul în procedură nr. 37/2020 a fost hotărât de judecătorul S. al cărui imparțialitate a fost contestată?
A fost cel de-al doilea imparțial în acest caz (a se vedea, pentru principii generale și aplicarea lor, printre altele, Pasquini c. San Marin, nr. 50956/16, §§ 139-53, 2 mai 2019, și San Leonard Band Club c. Malta , nr. 77562/01, §§ 58-66, CEDO 2004-IX)? Având în vedere concluziile din procedură nr. 37/2020 că legea încurcată, care a condus la anularea numării reclamantei în calitate de CdL, a avut ca obiectiv alte proceduri judiciare în curs (întârziate de X și Y) se poate spune că interferența legislativă care a avut loc înainte de procedurile introduse de reclamant (n. 37/2020), a avut ca scop eludarea principiului statului de drept (a se vedea Gorraiz Lizarraga și alții c. Spania , nr. 62543/00, § 72, CEDO 2004 III, și Azzopardi și alții c. Malta (dec.), nr. 16467/17 și 24115/17?
Au respectat procedura nr. 37/2020 cerința de timp rezonabil, conform art. 6 § 1 din Convenție? Este aplicabilă art. 8 din Convenție în acest caz (a se vedea Denisov c. Ucraina) [GC], nr. 76639/11, §§ 115-34, 25 septembrie 2018, și Gumenyuk și alții c. Ucraina , nr. 11423/19, §§ 86-89, 22 iulie 2021? În cazul în care a fost interferența cu viața privată a reclamantului, și anularea numării reclamantului în calitate de CdL, în conformitate cu o lege de calitate suficientă și respectuoasă a statului de drept (a se vedea Gumenyuk și alții , citat mai sus, §§ 95-97)? A urmărit un obiectiv legitim și a fost proporțional cu obiectivul urmărit? În special, guvernul ar trebui să indice: (a) Câte persoane au fost afectate de aplicarea retroactivă a Legii nr. 1/2020?
(b) Dacă a existat vreo încercare de a reapune reclamantul la CoL printr-o decizie a Consiliului judiciar compusă în conformitate cu cerințele din Legea nr. 1/2020? (c) Dacă au fost depuse vreo provocare la nivel intern de către litigianți a căror drepturi civile sau acuzații penale au fost judecate de către reclamant în timp ce își desfășoară funcția de CdL? Dacă este cazul, în cazul în care concluziile instanțelor interne având în vedere principiile stabilite în Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda ([GC], nr. 26374/18, 1 decembrie 2020)?
Published on 21 October 2024
FIRST SECTION
Application no. 14396/24 Massimiliano SIMONCINI against San Marino lodged on 9 May 2024 communicated on 30 September 2024
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns proceedings related to the applicant’s appointment to Commissario della Legge (CoL – a judicial organ in the ordinary courts with competence in civil or criminal cases) and its consequent withdrawal. The applicant’s appointment to CoL was confirmed by the Judicial Council ( Consiglio Giudiziario Plenario , “CGP”) on 12 February 2019 (composed of, inter alia , Judge C.). On 11 April 2019 X and Y felt aggrieved by the applicant’s appointment and instituted administrative proceedings (no. 13/2019) challenging the relevant procedure and the composition of the CGP in so far as it included Judge C. The applicant was notified of these proceedings but, at that stage, he chose not to participate.
Pending the latter proceedings, on 28 September 2020, following a change of government and a legislative intervention (Law no. 1/2020 of 20 February 2020) with retroactive effect, the decision of the CGP appointing the applicant was annulled by the same CGP. It considered that there had been a problem in the composition of the CGP taking the decision of 12 February 2019 in so far as it had included Judge C., who, at the time, had not been under an indefinite mandate, contrary to that established by the new Article 3 of Law no. 1/2020, which had been considered as an interpretative law. At that point, the applicant unsuccessfully tried to intervene in proceedings no. 13/2019, which were eventually discontinued ( archiviazione ) as the actors had lost interest in the case following their appointment to the post.
The applicant challenged the decision to discontinue the case and what had gone on in those administrative proceedings by means of an appeal under Article 19 and 20 of Law no. 68/2021 which gave rise to proceedings no. 7/2021, but his application was deemed inadmissible by Judge S. The latter was a judge for the civil responsibility of magistrates who had been appointed to hear these proceedings as an administrative judge ( Giudice per la responsabilità civile dei magistrati in veste di Giudice amministrativo ) following the withdrawal of the competent judge.
At the same time, the applicant instituted separate proceedings (no. 37/2020) challenging the CGP decision of 28 September 2020. The merits of the case were dismissed by a judgment of 25 January 2023. It was confirmed on appeal by a judgment of 9 January 2024 notified on 10 January 2024, delivered by Judge S. The applicant’s requests for Judge S. to abstain or withdraw, on the basis that he had already decided proceedings no. 7/2021 (as well as other related proceedings), were rejected by the relevant bodies. Relying on Articles 6 and 8 of the Convention the applicant complains of a legislative intervention of the State with the judiciary, contrary to the rule of law, which had not been cured by means of proceedings no. 37/2020, to the detriment of his civil rights and right to private life given the consequences on his career.
He also complained of the impartiality of Judge S. who 1) had dealt with a case concerning the same matters 2) exercised different judicial functions in the same proceedings and 3) decided the case which was challenging his own decisions.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Was Article 6 of the Convention applicable to proceedings no. 37/2020? In particular did the applicant have a civil right recognised by domestic law ( see, inter alia , Baka v. Hungary [GC], no. 20261/12, §§ 107 ‑ 11, 23 June 2016, and Grzęda v. Poland [GC], no. 43572/18, §§ 265 ‑ 85, 15 March 2022)?
If so, in order to comply with the rule of law, has the applicant had access to an impartial and independent tribunal, as provided by Article 6 § 1 of the Convention (see Grzęda , cited above), particularly bearing in mind that the appeal in proceedings no. 37/2020 had been decided by Judge S. whose impartiality had been challenged? Was the latter impartial in the present case (see, for general principles and their application, inter alia, Pasquini v. San Marin o , no. 50956/16, §§ 139-53, 2 May 2019, and San Leonard Band Club v. Malta , no. 77562/01, §§ 58-66, ECHR 2004-IX)?
Bearing in mind the findings in proceedings no. 37/2020 that the impugned law, leading to the annulment of the applicant’s appointment as CoL, targeted other pending judicial proceedings (lodged by X and Y) can it be said that the legislative interference which occurred prior to the proceedings brought by the applicant (no. 37/2020), was aimed at circumventing the principle of the rule of law (see Gorraiz Lizarraga and Others v. Spain , no. 62543/00, § 72, ECHR 2004 ‑ III, and Azzopardi and Others v. Malta (dec.), nos. 16467/17 and 24115/17)?
Have proceedings no. 37/2020 respected the reasonable time requirement as required by Article 6 § 1 of the Convention?
Is Article 8 of the Convention applicable in the present case (see Denisov v. Ukraine [GC], no. 76639/11, §§ 115-34, 25 September 2018, and Gumenyuk and Others v. Ukraine , no. 11423/19, §§ 86-89, 22 July 2021)?
If so, was the interference with the applicant’s private life, namely, the annulment of the applicant’s appointment as CoL, in accordance with a law of sufficient quality and respectful of the rule of law (see Gumenyuk and Others , cited above, §§ 95-97)? Did it pursue a legitimate aim and was it proportionate to the aim pursued?
In particular, the Government should indicate: (a) How many persons have been affected by the retroactive application of Law no. 1/2020? (b) Whether there has been any attempt to re-appoint the applicant to CoL by a decision of the Judicial Council composed in conformity with the requirements of Law no. 1/2020? (c) Whether any challenges have been lodged at the domestic level by litigants whose civil rights or criminal charges had been adjudicated by the applicant while he held his function as CoL? If so, what where the conclusions of the domestic courts in view of the principles set out in Guðmundur Andri Ástráðsson v. Iceland ([GC], no. 26374/18, 1 December 2020)?