1ra-154/2023 — art. 175 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 175 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-154/2023 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-154/2023
1-21176411-01-1ra-25012023
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 august 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Țurcan Anatolie,
Judecători – Daguța Sergiu și Malanciuc Ion,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
avocatul Postica Serghei, în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2022, în cauza penală în privința
inculpatului
Mereacre Vasilii XXXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 30.11.2021 – 07.06.2022;
Instanța de apel: 07.07.2022 – 16.11.2022;
Instanța de recurs: 25.01.2023 – 16.08.2023.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei XXXXXX, sediul Central din 07 iunie 2022, Mereacre
Vasilii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.175 Cod penal, la 3 ani și 9 luni
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 07.06.2022.
S-a dispus încasarea, din contul inculpatului, în beneficul părții vătămate
XXXXXX, XXXXXX a prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei și, în beneficiul
statului, a cheltuielilor judiciare în sumă de 2 182 lei.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, la 13 ianuarie 2021,
aproximativ în jurul orei 14.00, inculpatul Mereacre Vasilii, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, având scopul comiterii acțiunilor perverse, deplasându-se pe ruta XXXXXX –
XXXXX, s-a așezat pe un scaun pe bancheta a 3-ea din partea dreaptă, lângă minora
XXXXXX, XXXXXX, născută la XXXXX, despre care știa, cu certitudine, că nu a
împlinit vârsta de 16 ani și, la ieșirea din or. XXXXXX în direcția XXXXXX, XXXXXX,
a atins-o indecent cu mâinile în regiunea picioarelor, cauzându-i minorei XXXXXX,
XXXXXX suferințe psihice.
În baza probelor administrate, apreciate în mod obiectiv, din punct de vedere al
1
pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, precum și din punct de vedere al
coroborării lor, instanța a considerat ca fiind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului și i-
a încadrat acțiunile pe art.175 Cod penal - acțiuni perverse săvârșite față de o persoană
despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare,
atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic, purtate cu victima referitor la
raporturile sexuale, precum și alte acțiuni cu caracter sexual.
Avocatul Postica Serghei, în numele inculpatului, a declarat apel, solicitând
casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal în privința lui
Mereacre Vasilii în baza art.175 Cod penal să fie încetat, din motivul lipsei elementelor
infracțiunii în acțiunile lui, cu recunoașterea acestuia vinovat în comiterea contravenției
prevăzute la art.354 Cod contravențional și încetarea procesului contravențional din
motivul expirării termenului de prescripție de atragere la răspundere contravențională.
În motivarea apelului declarat, a menționat că în speță urmează a fi stabilit dacă în
acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute la art.175 Cod penal,
și anume, dacă acțiunea de atingere cu mâna a piciorului părții vătămate este sau nu o
atingere indecentă în sensul art.175 Cod penal.
Potrivit explicațiilor din Hotărârea Plenului CSJ nr.17 din 07.11.2005 despre
practica judiciară în cauzele din categoria infracțiunilor privind viața sexuală, noțiunea
„acțiuni perverse” include inclusiv dezgolirea corpului sau a organelor genitale ale
victimei, însoțite de contemplarea, pipăirea acestora.
Deci, ca o atingere să fie considerată „indecentă”, iar în final - acțiune perversă,
victima urmează să fie dezbrăcată, sau partea corpului care este atinsă/pipăită urmează să
fie dezgolită. Acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la
art.175 Cod penal, deoarece acțiunea de atingere cu mâna de către inculpat a piciorului
părții vătămate nu este o atingere indecentă în sensul art.175 Cod penal, partea vătămată
fiind îmbrăcată în haine groase de iarnă.
De facto, inculpatul nu a avut intenția de a comite acțiuni perverse față de partea
vătămată sau să o intimideze, dorind doar să facă cunoștință cu aceasta, adresându-i
complimente, fapt recunoscut și de partea vătămată. Inculpatul este conștient că a fost
insistent cu partea vătămată, deoarece ultima nu dorea să facă cunoștință și recunoaște că
nu trebuia să pună mâna pe piciorul fetei.
Totodată, inculpatul nu a bănuit că partea vătămată are vârsta sub 16 ani și a
presupus că aceasta are vârsta peste 18 ani, deoarece arăta destul de matură. Mai mult,
conform raportului de expertiză medico-legală nr.202118P0218 din 27.06.2021, victima a
atins vârsta de maturitate, conform datelor antropometrice, vârsta minorei la data de
18.01.2021 arăta mai mult de 15 ani. Inclusiv martorul XXXXXX XXXXXX a indicat că
a crezut că partea vătămată este în clasa a 10-a, iar martorul XXXXXX XXXXXX a
declarat ca partea vătămată arată de 19 ani.
Prin urmare, acțiunile lui Mereacre Vasilii întrunesc elementele contravenției
prevăzute la art.354 Cod contravențional - huliganism nu prea grav, adică acostarea
jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea
publică și liniștea persoanei fizice.
Consideră că, analiza conținutului învinuirii formulate, denotă caracterul formal al
2
acesteia, învinuirea fiind total greșită, din ce rezultă că acuzarea și prima instanță au
încălcat mai multe drepturi și principii generale, care au menirea să asigure dreptul la un
proces echitabil în sensul art.6 §1 din CEDO.
Mai mult, la moment, inculpatul se află în detenție ilegal, fără ca acestuia să-i fie
aplicată vreo măsură preventivă, în dispozitivul sentinței fiind doar indicat că, până la
intrarea sentinței în vigoare, în privința lui Mereacre Vasilii se menține măsura preventivă
- arestul preventiv, care, însă, nu a fost aplicat pe parcursul cercetării judecătorești, prima
instanță ilegal dispunând reținerea acestuia din sala de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2022, apelul
a fost admis, casată parțial sentința, din alte motive, și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:
Mereacre Vasilii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.175 Cod penal,
la 3 ani și 9 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din
16.11.2022, cu includerea perioadei arestării de la 07.06.2022 până la 16.11.2022.
În rest, sentința a fost menținută.
Instanța de apel a conchis că apelul urmează a fi admis, din alte motive decât cele
invocate, cu casarea parțială a sentinței atacate, în temeiul art.409 alin.(2) Cod de procedură
penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri, cu excluderea constatării instanței de fond, cu
depășirea limitelor învinuirii în dispoziția legii penale, a faptei comise de inculpat,
prevăzută de art.175 Cod penal și aplicarea pedepsei după cum a fost stabilită de instanța
de fond.
Astfel, se conchide că, instanța de fond a dat probelor administrate o apreciere
legală, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii
prevăzute de art.175 Cod penal, totodată, stabilindu-i acestuia o pedeapsă corectă.
Instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și just
a calificat acțiunile inculpatului în baza art.175 Cod penal, însă eronat și cu depășirea
învinuirii aduse și a limitelor judecării cauzei, a indicat că acțiunile inculpatului întrunesc
elementele infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, ca acțiuni perverse săvârșite față
de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând
în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima
referitor la raporturile sexuale, precum și alte acțiuni cu caracter sexual.
Potrivit rechizitoriului, inculpatul a fost învinuit de comiterea acțiunilor perverse,
cu semnele de calificare - acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa
cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în atingeri indecente, din
încadrarea juridică a acțiunilor acestui urmând a fi excluse semnele calificative, constatate
ca fiind comise de către instanța de fond - exhibare, discuții cu caracter obscen sau cinic
purtate cu victima referitor la raporturile sexuale, precum și alte acțiuni cu caracter sexual.
Totodată, soluția de condamnare a inculpatului se bazează pe declarațiile părții
vătămate minore XXXXXX, XXXXXX, că ... a urcat în autobuz pe locul 3 lângă șofer la
geam, ... au urcat niște bărbați în autobuz ... iar unul lângă ea, de la care se simțea miros
specific de alcool, ...a simțit pe piciorul ei că cineva a pus mâna. Inculpatul o mângâia pe
picior, la solicitarea de a lua mâna, acesta se apropia tot mai tare, fiind nevoită să se dea
spre fereastră, inculpatul continua să țină mâna și să întrebe unde locuiește, numărul de
3
telefon, oferindu-i diverse complimente, ... XXXXXX XXXXXX, medicul din sat, a văzut cele
întâmplate și i-a luat apărarea, inculpatul a ridicat vocea la aceasta, amenințând-o și
ultima a sunat la poliție. În urma acțiunilor inculpatului, a avut suferințe psihice....
Reprezentantului legal al părții vătămate minore XXXXXX XXXXXX a relatat că
...nepoata sa XXXXXX XXXXXX a venit de la școală, avea ochii înlăcrimați, i-a comunicat
că în autobuz lângă ea pe scaun s-a așezat un bărbat necunoscut, care i-a pus mâna la
picior, o mângâia pe păr și îi făcea complimente. Inculpatul era foarte insistent, cerând
adresa ei și numărul de telefon, XXXXXX, XXXXXX era foarte speriată când a venit acasă,
... a mers la poliție și a depus plângere.
Martorul XXXXXX XXXXXX, fratele părții vătămate, a indicat că XXXXXX,
XXXXXX a venit de la școală i-a povestit că a stat în autobuz pe un scaun cu un bărbat
necunoscut care a pipăit-o la picior, i-a cerut numărul de telefon, partea vătămată era
foarte speriată și a fost nevoit să o însoțească la școală până la finele anului școlar.
Martorului XXXXXX XXXXXX a comunicat că în autobuz erau foarte mulți elevi
care se deplasau de la studii, XXXXXX, XXXXXX era așezată lângă Mereacre Vasilii, ....
inculpatul a pus mâna pe genunchiul părții vătămate, care privea spre geam cu ochii
înlăcrimați și se deplasa spre fereastră, o pipăia, la un moment, i-a făcut observație
inculpatului pentru a stopa cele întâmplate, propunându-i să treacă pe altă banchetă,
ulterior a apelat sectoristul, iar martorul XXXXXX XXXXXX, șoferul rutei, a indicat că
el nu a văzut, dar din cele comunicate de XXXXXX XXXXXX, inculpatul a pus mâna pe
piciorul părții vătămate.
Inclusiv inculpatul Mereacre Vasilii a recunoscut vina, confirmând că era în stare
de ebrietate și, urcând în autobuz, s-a așezat lângă XXXXXX, XXXXXX, ... s-a lipit de ea
punându-i mâna pe picior, a întrebat-o unde locuiește, acesta s-a dat spre fereastră,
nedorind să-i răspundă, a doua oara a pus mâna pe piciorul minorei, neavând intenții rele,
dorind doar să facă cunoștință.
De asemenea, vinovăția inculpatului a fost dovedită și prin probele scrise, anexate
la materialele cauzei, și anume: plângerea depusă de XXXXXX XXXXXX la data de
14.01.2021; informația telefonică din 14.01.202; copia certificatului de naștere a părții
vătămate XXXXXX, XXXXXX; raportul de expertiză judiciară nr.202137A0032 din
09.07.2021 în privința părții vătămate XXXXXX, XXXXXX; raportul de expertiză
judiciară nr.202118P0218 din 27.07.2021 în privința părții vătămate XXXXXX,
XXXXXX.
Probele cercetate, în ansamblu, în afara oricăror dubii rezonabile, demonstrează
existența elementelor infracțiunii și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii
incriminate.
Astfel, în calitate de probe directe ce dovedesc vina inculpatului, au fost reținute
declarațiile părții vătămate minore XXXXXX, XXXXXX, care a relatat amănunțit
circumstanțele comiterii faptei de către inculpat, declarațiile acesteia fiind în coroborare cu
declarațiile reprezentantului legal al minorei XXXXXX XXXXXX, ale martorilor
XXXXXX XXXXXX, XXXXXX XXXXXX, XXXXXX XXXXXX și XXXXXX
XXXXXX, precum și concluziile raportul de expertiză judiciară nr.202137A0032 din
09.07.2021 în privința părții vătămate XXXXXX, XXXXXX, potrivit cărora acesta nu
4
manifestă tendința de a minți, inventa referitor la împrejurările produse cu ea, avea
capacitatea de a înțelege corect caracterul și conținutul acțiunilor, care se pretinde că au
fost săvârșite în privința ei. XXXXXX, XXXXXX a suportat traumă psihologică, ce se
manifesta prin: tensiune interioară, amintiri recurente, somn neliniștit, sentimentul lipsei
de securitate. Aceste manifestări purtau caracter situațional, reversibil și s-au compensat în
timp. XXXXXX, XXXXXX posedă particularități psihologice individuale care au putut
influența comportamentul în situația analizată: sugestibilitate sporită, predispoziția de a
percepe un spectru larg de situații ca fiind amenințătoare. În cadrul situației analizate,
capacitatea expertizatei de a opune rezistență a fost redusă.
La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor
art.art.7, 61, 75 Cod penal și a ținut cont de faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă,
nu a recunoscut vina, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, se
caracterizează satisfăcător, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante, cea agravantă fiind
săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o
infracțiune similară, astfel că nu și-a făcut concluziile necesare și nu s-a corectat,
împrejurări în care nu au fost stabilite temeiuri de a interveni în soluția instanței de fond în
partea aplicării pedepsei, acesta fiind una corectă.
În același timp, argumentele apărării invocate în susținerea solicitării de achitare a
inculpatului nu pot fi reținute, fiind contradictorii circumstanțelor cauzei, de fapt, fiind o
relatare a celor întâmplate în versiunea apărării, care se contrazice total cu probele
administrate, dezacordul cu sentința instanței de fond neconstituind motiv de casare.
Astfel, din declarațiile părții vătămate minore rezultă că inculpatul a pus mâna pe
piciorul drept al ei și o mângâia, continuând să țină mâna pe picior, iar aceste acțiuni au
speriat-o, cauzându-i suferințe psihice. Acțiunile inculpatului au depășit gradul unei simple
atingeri a piciorului victimei, după cum pretinde apărarea, mai ales că la solicitarea
victimei, Mereacre Vasilii a continuat să mângâie victima pe picior și, chiar fiindu-i făcută
observație, și-a continuat acțiunile. XXXXXX XXXXXX i-a făcut observație inculpatului
și a fost amenințată, a telefonat la poliție, totodată l-a ridicat pe inculpat de pe scaun.
Potrivit jurisprudenței în acest sens, noțiunea de acțiuni perverse desemnează niște
acțiuni reprobate de societate, care prezintă devierea de la normal a instinctelor, a
comportamentului persoanei, a ideilor, a judecății Acțiunile perverse (imoralitate, desfrâu)
comportă un caracter sexual orientat spre satisfacerea poftei sexuale a făptuitorului sau
excitarea instinctului sexual al victimei. Aceste acțiuni pot fi de natură fizică sau
intelectuală. În categoria celor cu caracter fizic se includ inclusiv atingerile indecente, etc.
Deci, sunt neîntemeiate argumentele apărării că, pentru a fi în prezența unei acțiuni
perverse, în special a unei atingeri indecente, victima urmează să fie dezbrăcată, iar
făptuitorul comite acțiuni de contemplare pe corpul acesteia sau pipăirea organelor genitale
în timp ce acestea sunt dezgolite, deoarece mângâierea piciorului a continuat mai mult
timp, cu insistență, fiind considerată ca atingere indecentă a minorei.
Sunt irelevante afirmațiile că, acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele
infracțiunii incriminate, iar acțiunea de atingere cu mâna a piciorului părții vătămate nu
este o atingere indecentă în sensul art.175 Cod penal, deoarece aceasta era îmbrăcată în
haine groase de iarnă, fiind stabilit că acțiunile de mângâiere insistentă a piciorului au fost
5
întreprinse față de o persoană care nu împlinise vârsta de 16 ani.
Alegațiile apărării că inculpatul nu a avut intenția de a comite acțiuni perverse față
de partea vătămată minoră sau să o intimideze, dorind doar să facă cunoștință cu aceasta,
că a realizat că a fost puțin insistent cu XXXXXX, XXXXXX și nu trebuia să pună mâna
pe piciorul fetei, nu dovedesc că nu a avut loc infracțiunea incriminată inculpatului, în
situația în care acțiunile acestuia au depășit un comportament normal în societate, iar
inculpatul și-a permis față de minoră niște atingeri indecente insistente ale piciorului, care
au fost curmate doar la implicarea lui XXXXXX XXXXXX.
Totodată, afirmațiile inculpatului că nu a bănuit că XXXXXX, XXXXXX are vârsta
sub 16 ani, crezând că are vârsta de peste 18 ani, deoarece arăta destul de matură, iar potrivit
raportului de expertiză medico-legală nr.202118P0218 din 27.06.2021, victima arăta mai
mult de 15 ani, nu constituie temei de scutire de răspundere.
Concluzia apărării că acțiunile lui Mereacre Vasilii întrunesc elementele
contravenției prevăzute la art.354 Cod contravențional, ca huliganism nu prea grav, adică
acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură
ordinea publică și liniștea persoanei fizice, este una declarativă, fiind combătută prin
declarațiile părții vătămate minore, ale martorilor și concluziile rapoartelor de expertiză.
La fel, sunt neîntemeiate argumentele că inculpatul se află în detenție ilegal, în
privința acestuia nefiind aplicată o măsură preventivă, or, acesta a fost reținut de instanța
de fond în scopul executării sentinței, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare.
Nerecunoașterea vinei de către inculpat și dezacordul cu sentința instanței de fond
nu poate fi echivalată cu achitarea acestuia, fiind demonstrată integral vinovăția lui în
comiterea infracțiunii incriminate prin probele administrate, temeiuri de intervenire în
sensul achitării inculpatului nefiind stabilite.
Astfel, este justă concluzia de constatare a vinovăției inculpatului, iar pedeapsa
aplicată este adecvată și corespunde cerințelor legale, fiind just individualizată, împrejurări
în care argumentelor invocate de apărare în susținerea opiniei de achitare a inculpatului
sunt nefondate.
Mai mult, apărarea, nefiind de acord cu probele cercetate, nu a contestat legalitatea
actelor și acțiunilor procesuale a organului de urmărire penală în modul și termenul stabilit
de lege, la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei nu a avut
nici o obiecție asupra actelor menționate, prezumându-se că a acceptat situația în fond.
Avocatul Postica Serghei, în numele inculpatului, invocând temeiurile pentru
recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 10), 11), 15), 16) Cod de procedură penală,
contestă decizia instanței de apel și solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi
hotărâri prin care Mereacre Vasilii să fie recunoscut vinovat în comiterea contravenției
prevăzute la art.354 Cod contravențional și încetarea procesului contravențional din
motivul expirării termenului de prescripție de atragere la răspundere contravențională.
În motivarea recursului declarat, nefiind de acord cu concluzia instanței de apel,
invocă argumente similare celor menționate în apel (pct.3. din prezenta decizie).
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură penală,
procurorul a depus referință asupra recursului declarat, considerând că acesta urmează a fi
declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.
6
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.427
alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu
recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la
judecarea cauzei.
Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că, deși titularul
invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10), 11), 15) și 16) Cod
de procedură penală. Totuși, în esență, acesta aduce critici modului de apreciere a probelor
și acceptării concluziei privind vinovăția inculpatului, temeiuri de casare prevăzute la
art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală că - hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, în cazul când
ultima nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal conchide
că, acestea sunt neîntemeiate, or, la adoptarea soluției, instanța de apel a respectat
prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată.
Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în partea
descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta decizie,
relevă în mod concludent că instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile
art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală și întemeiat a constatat
și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția și încadrarea juridică corectă
a acțiunilor infracționale ale inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de
procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate
la dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și
coroborării lor, indicând argumentat și detaliat motivele pentru care a respins versiunile și
dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor
invocate în apelul de pe rol, probele administrate pe caz demonstrând prezența în acțiunile
inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, ca acțiuni perverse
săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16
ani, constând în atingeri indecente.
Totodată, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
inclusiv în partea contestată de apărare în recursul declarat, din care considerente instanța
de recurs nu identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată.
Cât ține de argumentele referitor la faptul că, acțiunile inculpatului urmează a fi
7
încadrate în baza art.354 Cod contravențional, din motiv că nu au fost întrunite elementele
infracțiunii, temei prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, Colegiul
penal punctează că, acestea reprezintă o interpretare subiectivă a recurentului ce nu poate
fi acceptată. În decizia instanței de apel (pct.4. din prezenta decizie) se regăsesc argumente-
motivări ce combat poziția inculpatului și care sunt în coroborare cu circumstanțele
constatate în prezenta cauza penală în baza cumulului de probe cercetate în instanța de apel.
Colegiul penal atestă că, instanța de apel corect a stabilit prezența în acțiunile
inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate,
cât și cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și subiectul infracțiunii.
Instanța de apel a reiterat că este constatat faptul că inculpatul a comis acțiuni perverse în
privința părții vătămate minore și că aceste acțiuni, contrar afirmației apărării, au depășit
gradul unei simple atingeri a piciorului victimei, iar aceste împrejurări rezultă direct din
declarațiile părții vătămate minore XXXXXX, XXXXXX, care a relatat amănunțit
circumstanțele comiterii faptei de către inculpat, declarațiile căreia sunt în coroborare cu
declarațiile reprezentantului legal al minorei XXXXXX XXXXXX, ale martorilor
XXXXXX XXXXXX, XXXXXX XXXXXX, XXXXXX XXXXXX și XXXXXX
XXXXXX, precum și concluziile raportul de expertiză judiciară nr.202137A0032 din
09.07.2021 în privința părții vătămate XXXXXX, XXXXXX.
Contrar criticilor invocate de recurent, instanța de recurs nu semnalează prezența
cărorva dubii privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, acțiunile
acestuia fiind incidente elementelor faptei prejudiciabile prevăzută de art.175 Cod penal.
La fel, din conținutul recursului ordinar declarat reiese că, recurentul face o proprie
apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat soluția, argumentând
astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei, care, însă, nu poate fi acceptată de
instanța de recurs, deoarece contravine constatărilor instanței de apel, întemeiate just pe
cumulul de probe examinat, verificat, descris și apreciat corect.
Colegiul penal evidențiază că, aprecierea probelor este unul din cele mai importante
momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către organele
de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe
soluția ce va fi dată în urma acestei activități.
Subsidiar, instanța de recurs ordinar consideră că instanța de apel corect a apreciat
ca fiind neîntemeiate argumentele apărării că inculpatul se află în detenție ilegal, în privința
acestuia nefiind aplicată o măsură preventivă, deoarece acesta a fost reținut de instanța de
fond în scopul executării sentinței de condamnare, fiindu-i aplicată pedeapsa cu închisoare.
Totodată se reține că motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect
de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.4.)
din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii, nu poate servi
temei pentru reexaminarea cauzei.
Ce ține de temeiurile invocate de recurent prevăzute de art.427 alin.(1) pct.10), 11),
15), 16) Cod de procedură penală, Colegiul penal atestă că, sunt invocate de recurent
declarativ, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.
Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut în această
parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al
8
avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra
unor temeiuri neinvocate. Conform prevederilor art.24 alin.(2) Cod de procedură penală,
instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea
acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.
Mai mult, analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate de
recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-au expus argumentat și motivat,
bazându-și just soluția din hotărâre, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii
acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și-o însușește, fapt ce vine în
corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 al hotărârii sale în cauza Albert vs.
România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își
motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru
fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea
noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor
furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale
supuse atenției sale.
Reieșind din concepția Curții Europene, art.6 § 1 nu impune motivarea detaliată a
deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge
un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90
din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr.38748/97 din 9 martie 1999).
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori
de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărârea contestată conține motive
clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța expunându-se asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod
de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar genera
casarea hotărârii atacate, impunând-u-se soluția recunoașterii inadmisibilității recursului
ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal,
d e c i d e:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Postica Serghei, în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16
noiembrie 2022, în cauza penală în privința inculpatului Mereacre Vasilii XXX deoarece
este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 16 august 2023.
Președinte Țurcan Anatolie
Judecători Daguța Sergiu
Malanciuc Ion
9