1ra-990/23 — art.264/1 al.4 CP

1ra-990/23 — art.264/1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-990/23

1-21169966-01-1ra-23062023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Eremciuc Ghenadie, Talpă Boris

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea

recursului declarat de către avocatul Arnaut Sorina în numele inculpatului Perogan

Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie

2023, în cauza penală în privința lui

Perogan Alexandr xxxx, născut la xxxxx

Termenii de examinare a cauzei:

prima instanță: 17.11.2021 – 05.09.2022,

instanța de apel: 25.10.2022- 03.04.2023;

instanța de recurs: 23.06.2023 – 27.09.2023.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor din dosar, completul de

judecată

A C O N S T A T A T :

Perogan Alexandr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264¹

alin.(4) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6

luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Perogan Alexandr în beneficiul Statului cheltuielile judiciare în

sumă de 52 lei, în legătură cu efectuarea testării alcoolscopice.

Perogan Alexandr, la 28.07.2021 în jurul orei 23.00 min., contrar prevederilor

pct.14 lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.357 din 13.05.2009, conform cărora „conducătorului de vehicul îi este interzis să

conducă vehiculul în stare de ebrietate", aflându-se la volanul mijlocului de transport de

model „xxxx, fără a deține permis de conducere și deplasându-se pe str. Albișoara 38, mun.

Chișinău, a fost stopat de către echipajul de patrulare a INSP. In cadrul verificării actelor a

fost suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate narcotică, din care

considerent a fost îndreptat la Dispensarul Narcologic Republican de pe strada Petru Rareș

32, pentru a fi supus examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii

ei. Conform procesului-verbal nr. 1656 din 29.07.2021, s-a constatat că conducea

automobilul în stare de ebrietate provocată de stupefiante.

Astfel, acțiunile inculpatului Perogan Alexandr au fost încadrate juridic în baza în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi – „conducerea mijlocului

1

de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe, care nu deține permis de conducere.”

3.1. Avocatul Arnaut Sorina în numele inculpatului Perogan Alexandr prin care a

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului sa-i fie aplicata pedeapsa mai blânda fără privațiune

de libertate.

3.2. Avocatul Popa Marin în numele inculpatului Perogan Alexandr prin care a

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care inculpatul să fie achitat pe motiv că nu a comis fapta imputată sau

casarea sentinței în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea unei noi soluții

prin care lui Perogan Alexandr, să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate –

munca neremunerată în folosul comunității, sau aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În argumentare apelului declarat avocatul a invocat că, prima instanța nu a luat în

considerație faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (4) Cod penal conform indicilor calificativi: conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe narcotice, care nu deține permis de

conducere, și a admis cererea inculpatului de examinare a cauzei în procedură simplificată.

Însă potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 09 noiembrie 2021 cât și a

rechizitoriului inculpatul a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal conform indicilor calificativi – „conducerea mijlocului de transport de

către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu

deținea permis de conducere”. Prin urmare inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care

nu ar fi comis-o, respectiv sentința urmează a fi încetată, deoarece ordonanța de punere sub

învinuire nu corespunde exigențelor art. 281 Cod de procedură penală.

Concomitent avocatul a invocat dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului,

solicitând stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

sau aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În acest sens avocatul a menționat că, prima instanță nu a luat în considerație faptul

că, Perogan Alexandr a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele întâmplate, anterior

nu a fost judecat, este angajat în câmpul muncii, are la întreținere un copil minor și soția, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii.

apelurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, judecata în prima

instanță s-a desfășurat pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, potrivit

art.3641 Cod de procedură penală și legalitatea sentinței atacate este verificată sub aspectele

de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele

Legii.

Astfel, în opinia instanței de apel, prima instanță a îndeplinit strict cerințele

dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, procesul nefiind viciat, în cadrul

urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative Codul de procedură penală, fapt ce

a condiționat concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt

decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

La caz instanța de apel a constatat că, prima instanță a respectat normele procesuale,

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

2

probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului Perogan Alexandr în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal, conform indicilor calificativi: conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante, care nu deține

permis de conducere.

Referitor la individualizarea pedepsei penale instanța de apel a apreciat că, prima

instanță a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia,

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Astfel, instanța de apel a notat că, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei

încriminate, iar la solicitarea acestuia, judecata s-a făcut pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, respectiv inculpatul a beneficiat de o reducere cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea.

Instanța de apel a reținut că, sancțiunea infracțiunii prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod

penal prevede pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore sau cu închisoare de până la 1 an.

În condițiile aplicării prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în

coroborare cu art. 70 alin.(2) Cod penal, noile limite cu care a operat instanța de judecată la

stabilirea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal

sub formă de închisoare constituiau de la 3 luni până la 8 luni.

De asemenea, instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii care potrivit art.16 alin.(2)

Cod penal face parte din categoria infracțiunilor ușoare, de lipsa circumstanțelor agravante

și prezența circumstanțelor atenuante, căința sinceră, lipsa prejudiciilor ca urmare a faptei

comise.

Respectiv, având în vedere recunoașterea vinovăției de către inculpat în cele

săvârșite, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, gravitatea

infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, precum și scopul pedepsei aplicate,

instanța de apel a considerat că lui Perogan Alexandr corect i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele părții apărării privind aplicarea unei

pedepse mai blânde, evidențiind faptul că inculpatul Perogan Alexandr anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Orhei din 13.09.2017 în baza art.217 alin.(2) Cod

penal, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21.10.2019 în baza art.2641

alin.(1) Cod penal, fapt ce denotă că careva concluzii concluzii în acest sens nu a tras.

inculpatului, a declarat recurs prin care, invocând temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1),

pct.6), 8) 15), 16) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Perogan Alexandr în baza

art. 2641 alin.(4) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

5.1. În argumentarea recursului declarat, recurentul susține că, prima instanță la

stabilirea categoriei de pedeapsă urma să țină cont de faptul că, Perogan Alexandr a

recunoscut integral vina, s-a căit sincer de fapta comisă, nu se află la evidența medicului

3

narcolog sau psihiatru și are la întreținere un copil minor, conform prevederilor art. 77 Cod

penal, circumstanțe agravante instanță de judecată nu a stabilit. Astfel, consideră că

pedeapsa sub formă de închisoare aplicată prin sentinței și menținută prin decizia instanței

de apel este una prea aspră.

Susține că instanțele inferioare nu au motivat și argumentat în hotărârile pronunțate

imposibilitatea aplicării în privința inculpatului Perogan Alexandr a pedepsei sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității și că această pedeapsă nu ar permite atingerea

scopului de reeducare a persoanei.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Conform prevederilor Legii nr. 246 din 31.07.2023 în vigoare din 01 septembrie

2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție), art. XI alin. (3), recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în

baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Totodată, din textul legii menționate, rezultă că procedura de examinare a

admisibilității recursurilor depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data în vigoare a

acestei Legi, urmează să fie efectuată conform noilor modificări introduse în prevederile

Codului de procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală (în redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie

2023) și a declarat recursul în termen la 13 iunie 2023.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală (în redacția

Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), instanța de recurs,

examinând admisibilitatea recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, în baza materialelor din dosar, este în drept să declare recursul

inadmisibil în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală (în redacția Legii

nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023), instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor prevăzute la art. 427 invocate în recurs.

Reieșind din conținutul recursului declarat, completul de judecată atestă că titularul

acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea hotărârilor instanțelor de fond art. 427

alin. (1) pct.6), 8) 15), 16) Cod de procedură penală, însă, în esență, indică asupra

dezacordului cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale, motiv care se subscrie

doar temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală

(redacția Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare din 27.10.2012), potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurent,

completul de judecată notează, că potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute

vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de

4

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea

altor persoane.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei

poate fi atins, cu sau fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri,

instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de

Lege, ceea ce la caz s-a realizat.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească

demnitatea persoanei condamnate. Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel

tip, și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului Legii.

Mai mult ca atât, completul de judecată punctează că, pedeapsa care urmează de a

fi aplicată inculpatului, trebuie să fie în strictă concordanță cu prevederile normei legale ca

în final să denote scopul pentru ce a fost aplicată și fără echivoc să conducă la reeducarea

acestuia.

Reieșind din materialele cauze se atestă că, în urma solicitării și înscrisului autentic

al inculpatului (f.d.86 ), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de reducere cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă neremunerată

în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu amendă.

Instanța de recurs reține că, potrivit alin. (2), art. 16 Cod penal, infracțiunea comisă

de către inculpatul Perogan Alexandr este calificată ca una ușoară, sancțiunea art.2641

alin.(4) Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsa cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de

până la 1 an, iar cu aplicarea prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în

coroborare cu art. 70 alin.(2) Cod penal limita minimă pentru pedeapsa cu închisoare

constituie - 3 luni, iar limita maximă - 8 luni închisoare.

În acest context, completul de judecată apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele

recurentului precum că, atât instanța de apel cât și prima instanță i-au aplicat cea mai aspră

pedeapsă, la caz corectarea inculpatului fiind posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de

muncă neremunerată, or, atât prima instanță, cât și instanța de apel corect a aplicat și

menținut forma pedepsei – închisoarea, pe un termen de 6 luni, mărimea acesteia

încadrându-se în limitele noi stabilite prin aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare. Mai mult ca atât,

lui Perogan Alexandr i-a fost aplicată pedeapsa aproape de limita minimă prevăzută de

5

Lege.

Cu referire la alegațiile avocatului inculpatului privind necesitatea aplicării unei

pedepse mai blânde cu muncă neremunerată, completul de judecată constată că această

solicitare este vădit neîntemeiată, or, aplicarea acestor prevederi are la originea sa

personalitatea inculpatului, modalitatea și gravitatea infracțiunii săvârșite,

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare

a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum

vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, încă de la momentul descoperirii ei cum ar

fi: conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

În acest sens, completul de judecată reiterează că, potrivit Revendicării nr. 246

(f.d.28), inculpatul nu este la prima abatere de la Legea penală, or, anterior a fost

condamnat prin sentințele: Judecătoriei Orhei din 13.09.2017, în baza art.217 alin.(2) Cod

penal – amendă în mărime de 500 u.c.; Judecătoriei Orhei din 11.06.2019, în baza art.186

alin.(2) Cod penal – muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore;

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21.10.2019, în baza art.2641 alin.(1) Cod penal

- amendă 600 u. c. cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani.

Instanțele inferioare au luat în considerație faptul că, inculpatul Perogan Alexandr

anterior a fost condamnat de trei ori, inclusiv pentru o infracțiune similară – conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice, admițând o

nouă derogare de la regulile de conduită, fiindu-i aplicată pedeapsa penală sub formă de

amenda și munca neremunerată în folosul comunității, pedepse care nu și-au atins scopul

prevăzut de legea penală, inculpatul continuând activitatea infracțională, comițând o nouă

infracțiune cu intenție.

Circumstanțele respective denotă clar că, aplicarea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată, sau o altă pedeapsă mai blânda, nu va duce la corectarea și reeducarea

inculpatului Perogan Alexandr.

Totodată, completul de judecată menționează că circumstanțele invocate de către

apelant și anume: recunoașterea vinei, căința sinceră, examinarea cauzei în conformitate

cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, au fost luate în considerație de către

instanțele de fond la individualizarea pedepsei penale, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă

cu închisoare spre limita minimă prevăzută de Lege de – 6 luni, respectiv cele invocate nu

pot constitui temei de aplicare a unei pedepse mai blânde, cum a solicitat apărarea, precum

munca neremunerată în folosul comunității. La caz, instanțele inferioare au luat în

considerație toate circumstanțele invocate de recurent și i-a stabilit inculpatului o pedeapsă

proporțională faptei comise.

Prin urmare, completul de judecată consideră că argumentele invocate în cererea de

recurs referitor la individualizarea pedepsei penale nu întrunesc temei de a interveni în

hotărârile contestate, or, instanțele de grad inferior și-au motivat complet și întemeiat

soluțiile emise, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilind inculpatului

Perogan Alexandr, o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei comise, așa după cum a

fost stabilită de către prima instanță și menținută de instanța de apel, și care răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de

6

restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Concomitent, se atestă faptul că argumentele date a fost invocat și în apel, asupra

căruia instanța de apel s-a expus desfășurat și argumentat, fără a pune la dubiu

corectitudinea soluției adoptate pe marginea chestiunii vizate (pct.4 din prezenta decizie).

Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a stabilit că

erorile de drept invocate în recursul părții apărării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul

că, argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de

vinovăția inculpatului și individualizarea pedepsei, hotărârea emisă cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește

integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse

inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010.

În acest context, completul de judecată atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei

în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt

ce impune inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul Arnaut Sorina în numele

inculpatului Perogan Alexandr, ca fiind vădit neîntemeiat.

Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul Arnaut Sorina în numele

inculpatului Perogan Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 aprilie 2023, în cauza penală în privința lui Perogan Alexandr xxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Eremciuc Ghenadie

Talpă Boris

7