1ra-787/2022 — art. 171 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 171 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-787/2022 — art. 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-787/2022
1-19192280-01-1ra-24052022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 octombrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Nadejda Toma,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tîrziu
Oleg în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2022, în cauza penală în privința lui
Argint Vasilii XXXXX, născut la XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 04.12.2019 – 26.08.2020;
instanța de apel: 19.09.2020 – 16.02.2022;
instanța de recurs ordinar: 24.05.2022 – 26.10.2022.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26 august 2020,
inculpatul Argint Vasilii a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal și cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2
(doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
S-a admis solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea cheltuielilor
de judecată și s-a dispus încasarea de la Argint Vasilii în beneficiul statului suma de
7 978 (șapte mii nouă sute șaptezeci și opt) lei, cu titlu cheltuieli de judecată pentru
întocmirea rapoartelor de expertiză judiciară în cadrul prezentei cauze penale.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Argint
Vasilii la data de 03 februarie 2019, aproximativ la ora 04:00, acționând intenționat,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor
și dorind în mod conștient survenirea acestora, urmărind scopul satisfacerii poftei
sexuale, aflându-se în apartamentul XXXXXX, prin constrângerea psihică a Gabrielei
Carauș, manifestată prin amenințarea cu un cuțit de bucătărie și constrângerea fizică
manifestată prin imobilizarea fizică a victimei și dezbrăcarea forțată a acesteia,
1
contrar voinței ei, a întreținut cu aceasta un raport sexual, cauzându-i suferințe fizice
și psihice.
Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Argint Vasilii în baza art.
171 alin. (1) Cod penal, și anume: violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere
fizică sau psihică a persoanei.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Argint Vasilii prin care a
solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță prin care inculpatului să îi fie stabilită pedeapsa penală cu
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:
- inculpatul a recunoscut vina, a solicitat examinarea cauzei în procedură
simplificată, se căiește sincer de cele comise, partea vătămată nu a înaintat acțiune
civilă și a declarat că nu are pretenții materiale și morale față de inculpat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie
2022, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către inculpat, cu menținerea
sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că, legalitatea și
temeinicia sentinței pronunțate de către prima instanță a fost contestată cu apel de
către inculpatul Argint Vasilii, doar în partea individualizării pedepsei penale, în
acest sens, a solicitat aplicarea pedepsei penale sub formă de închisoare, cu
suspendarea executării acesteia potrivit prevederilor art. 90 Cod penal.
În acest sens, instanța de apel s-a expus în această parte, indicând că la
individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Argint Vasilii, prima
instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv,
a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
În susținerea poziției sale, instanța de apel a notat că, după caracterul și gradul
prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (1) Cod penal, se
califică ca infracțiune „mai puțin gravă”.
Din materialele cauzei penale rezultă că, inculpatul Argint Vasilii a recunoscut
vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în
procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise.
În conformitate cu art. 76 Cod penal, instanța de fond a reținut cu titlu de
circumstanță atenuantă - căința sinceră. În conformitate cu art. 77 Cod penal, instanța
de fond nu a identificat careva circumstanțe agravante, însă a ținut cont de
2
personalitatea inculpatului, care la data comiterii infracțiunii avea antecedente
penale.
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 18 aprilie 1994, Argint Vasilii a fost
condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 119 alin. (3) Cod penal,
fiindu-i stabilită pedeapsa cu privațiune de libertate pe un termen de 3 ani, fără
confiscarea averii, iar conform art. 441 Cod penal, executarea pedepsei a fost amânată
pe un termen de 2 ani (f.d. 126 și 129-131, vol. I).
Prin sentința Judecătoriei Ungheni nr. 1-431/2013 din 13 decembrie 2013,
procesul penal în cauza lui Argint Vasilii învinuit în săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal a fost încetat în legătură cu împăcarea
părților (f.d. 135, vol. I).
Totodată, prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 16 octombrie
2017, Argint Vasilii a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare
pe un termen de 1 (unu) an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis
(f.d. 138-141, vol. I)
În contextul circumstanțelor relevate supra, instanța de apel a respins
solicitarea inculpatului Argint Vasilii privind stabilirea unei pedepse mai blânde,
prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece această măsură de pedeapsă
nu poate fi aplicată anume reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor
comise și din personalitatea inculpatului, totodată, o pedeapsă sub formă de
închisoare, cu aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei ar
avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar realiza scopul de restabilire a
echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.
De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate alegațiile apărării
potrivit căreia, inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a
solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise,
partea vătămată nu are careva pretenții materiale sau morale, or, aceste circumstanțe
au fost valorificate de către prima instanță în procesul de individualizare a pedepsei
penale, respectiv, aceste circumstanțe nu indică la faptul că, corectarea inculpatului
și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia este posibilă fără
privarea lui de societate, deoarece inculpatul anterior a fost judecat, ceea ce indică
predispunerea inculpatului de a comite infracțiuni, fapt ce denotă pericolul social
sporit al acestuia în societate.
Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine
persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și
3
modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a
cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă
de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, străduința
depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba
pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.
Instanța de apel a reținut că, inculpatul Argint Vasilii fiind condamnat pentru
infracțiunile prevăzute de art. 119 alin. (3) Cod penal și art. 186 alin. (2) lit. c) Cod
penal, ultimul a continuat să comită infracțiuni, ceea ce denotă disprețul față de
societate, incapacitatea acestuia de a se integra în mediul social, de a participa în mod
util și eficient la viața socială, la buna conviețuire și armonia cadrului social.
Astfel, instanța de apel a conchis că, la caz, nu este oportun de a aplica
prevederile art. 90 Cod penal, or, condamnarea cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei nu va duce la atingerea scopului stabilit prin pedeapsa aplicată.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Tîrziu Oleg în numele inculpatului care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală solicită, casare deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare de către
aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.
În susținerea celor solicitate, apărătorul indică că atât instanța de apel, cât și
prima instanță la individualizarea pedepsei penale nu au respectat prevederile art.
61, 75, 76, 78 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală și au aplicat o pedeapsă prea
aspră.
Totodată, apărarea susține că instanțele de fond au dat o motivare
contradictorie art. 6 din Convenția cu privire la drepturile omului, în privința
neaplicării la caz a instituției suspendării condiționate a executării pedepsei penale
prevăzută de art. 90 Cod penal.
Verificând argumentele invocate de recurent în raport cu materialele
cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal
concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele
considerente.
În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel, doar în cauzele stipulate în acest articol.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat de către
avocatul Tîrziu Oleg în numele inculpatului, împotriva hotărârii instanței de apel,
fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul
în care constată că, recursul este declarat peste termen.
4
Potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 alin. (2) Cod
de procedură penală, inculpatul este în drept să declare recurs ordinar în numele său
atât în latura penală, cât și în cea civilă.
Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de
apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data
pronunțării deciziei.
Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe
ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici
ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Ținând cont de materialele cauzei, Colegiul penal evidențiază că dispozitivul
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 16 februarie
2022, în absența inculpatului, acesta fiind citat legal, însă cu prezența avocatului
acestuia Zgherea Victoria (f.d. 10, vol. II), fiind înștiințați despre data pronunțării
decizii integrale, și anume, 06 aprilie 2022.
În ședința din 06 aprilie 2022, atât inculpatul, cât și avocatul acestuia nemotivat
nu s-au prezentat (f.d. 12, vol. II).
La data 14 aprilie 2022, decizia motivată a fost expediată părților la procesul
penal prin intermediul poștei, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele
cauzei (f.d. 22, vol. II).
Apărătorul Tîrziu Oleg depune recursul ordinar la data de 16 mai 2022, fără a
ține cont că a expirat termenul legal prevăzut de legislația procesual penală de 30 zile
(f.d. 34-38, vol. II).
Așadar, termenul de atac cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, nu a
fost respectat de către recurent reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură
penală, Colegiul penal constată că termenul de 30 zile pentru depunerea recursului
ordinar s-a epuizat.
Totodată, Colegiul penal reține că, termenul de declararea al recursului
ordinar este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage decăderea
din dreptul de a exercita această cale de atac.
De asemenea, Colegiul penal ține să sublinieze în această situație
jurisprudența Curții de la Strasbourg, cauza Vieru v. Republica Moldova, nr.
25763/10 din 18.06.2019, prin care a reiterat că, securitatea raporturilor juridice
presupune respectarea principiului ,,res judicata”, care indică caracterul irevocabil al
hotărârilor judecătorești.
În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 432 alin. (2)
pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că, termenul de 30 zile
5
pentru depunerea recursului ordinar, este depășit, prin urmare, recursul ordinar este
inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tîrziu Oleg în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 16 februarie 2022, în cauza penală în privința inculpatului Argint Vasilii XXXXX,
pe motiv că este declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 decembrie 2022.
Președinte: Nadejda Toma
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
6