1ra-153/23 — art. 264-1 alin. 1, 264 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 1, 264 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-153/23 — art. 264-1 alin. 1, 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-153/2023
1-20122318-01-1ra-25012023
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
19 iulie 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Guzun Ion
Judecători Țurcan Anatolie
Talpă Boris
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Cepoi Ina în numele inculpatului prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2022, în cauza penală
privindu-l pe
Răileanu Radu Xxxxx, născut xxxxx, originar și
domiciliat în satul Xxxxx, raionul Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 28.01.2021-14.04.2021
instanța de apel: 12.01.2022-09.11.2022.
instanța de recurs: 25.01.2023 - 19.07.2023
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central din 14 aprilie 2021, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Răileanu Radu Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art.2641 alin.(1) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul
comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport;
- art.264 alin.(4) Cod penal, la închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu
executare în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport.
În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1), 87 Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, ținând cont că pedepsei sub
formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, îi corespund 40 zile
de închisoare, s-a stabilit lui Răileanu Radu, pedeapsa definitivă sub formă de 4
(patru) ani 1 (una) lună închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu
anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea stabilită lui
Răileanu Radu s-a suspendat condiționat, dacă el în termenul de probațiune de 4
(patru) ani nu va săvârși o nouă infracțiune și prin respectarea condițiilor
probațiunii va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
1
Acțiunea civilă înaintată de Prisacaru Boris s-a admis în principiu, urmând
ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă.
S-a admis solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în
beneficiul statului.
S-a încasat de la Răileanu Radu în beneficiul statului suma de 3066 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare.
Potrivit sentinței s-a constatat, că Răileanu Radu la data de 12.09.2020, în
jurul orei 09:18, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, contrar restricției
date și aflându-se la volanul mijlocului de transport de model „Ford-Tranzit”, cu
n/î XXXXX, se deplasa pe str.Vasile Lupu din orașul Drochia, în timpul deplasării
a comis un accident rutier neînsemnat.
Tot atunci, de către angajații Inspectoratului de Poliție Drochia, în timp ce
documentau cazul de accident rutier și verificau actele de înmatriculare a
mijlocului de transport, având bănuieli că conducătorul auto se află în stare de
ebrietate, au solicitat lui Răileanu Radu să fie supus testării la alcool prin mijlocul
tehnico-științific „Drager Alcotest 8510 RO”, urmare căruia ca rezultat la ultimul
conform cotorului mijlocului special nr.2376 din data de 12.09.2020 ora 10:00,
eliberat pe numele lui Răileanu Radu, s-a stabilit o concentrație a vaporilor de
alcool în aerul expirat de 1.88 mg/l, care conform art.13412 alin.(3) Cod penal se
referă la stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Astfel, conducătorul auto Răileanu Radu, a ignorat prevederile
Regulamentului de Circulație Rutieră aprobat prin hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr.357 din 13.05.2009 și anume pct.14 lit.a) care stipulează că
„Conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub
influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor
medicamentoase care provoacă reducerea reacției fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare
avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere.... ”.
Răileanu Radu la 17.10.2020, aproximativ pe la ora 16.35, conducând
automobilul de model „Opel Corsa” cu n/î XXXXX, fiind documentat cu permis de
conducere de categoria corespunzătoare, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu
grad avansat, deplasându-se pe traseul L91 km 6+400, în raza localității Ochiul
Alb, raionul Drochia, în direcția s.Nicoreni, r.Drochia, avîndu-l în calitate de
pasager pe cet.Litfin Alexandru Xxxxx, a.n.xxxxx, locuitor al s.Xxxxx, r-l Xxxxx,
încălcînd cerințele pct.14 lit.a) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform
căruia „conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de
ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența
preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat
sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”,
pct.39 alin.(1) care indică că, înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei
schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că
această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți
participanți la trafic”, pct 45 subpct.1 și 2, care indică că „conducătorul trebuie să
conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de
2
următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea
în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, c) starea tehnică a
vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în limita
vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza
sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, pct.52 subpct.2)
care indică că, ”conducătorul trebuie să mențină în timpul depășirii un interval lateral
suficient în raport cu vehiculul pe care îl depășește, mai cu seamă la depășirea bicicletelor,
ciclomotoarelor și motocicletelor fără ataș” și ca urmare a încălcărilor admise ale
Regulamentului Circulației Rutiere, în timp ce efectua manevra de depășire, nu a
ținut spațiu lateral suficient, ciocnind cu aripa dreaptă față în aripa stângă spate a
automobilului „Seat Ibiza”, cu n/î XXXXX condus de cet.Prisacaru Boris, locuitor
al.s.Nicoreni, r.Drochia, care se deplasa regulamentar în aceeași direcție.
În rezultatul producerii accidentului rutier, ambele autovehicule au fost
deteriorate tehnic considerabil, iar pasagerul cet.Litfin Alexandr de la leziunile
corporale grave primite, vătămări care au provocat decesul victimei ulterior în
IMSP „Spitalul raional Drochia”. Totodată, conducătorului automobilului de
modelul „Seat Ibiza” cu n/î XXXXX, Prisacaru Boris, i-au fost cauzate leziuni
corporale în formă de: plagă contuză a părții pieloase a capului, echimoza spatelui
și se califică către vătămare corporală ușoară în baza criteriului sănătății de scurtă
durată.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, pe motivul blîndeții
pedepsei, solicitând casarea parțială a acesteia cu stabilirea unei pedepse sub
formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 5 luni, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis. În rest de menținut sentința.
În motivarea apelului a indicat, că:
- soluția instanței de fond privind constatarea în acțiunile inculpatului
Răileanu Radu a faptelor prejudiciabile prevăzute de art. 2641 alin.(1) și art.264
alin.(4) Cod penal este corectă;
- fiind aplicate prevederile art.90 Cod penal, în privința inculpatului Răileanu
Radu, instanța de fond nu a ținut cont în deplină măsură de pericolul social sporit
ce-l poartă prin sine fapta inculpatului. Or, facînd parte din domeniul securității
circulației rutiere și exploatării mijloacelor de transport, ca parte componentă a
securității și ordinii publice, condiționată de neadmiterea la circulația rutieră a
persoanelor în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și avînd în vedere că la
etapa actuală, mijloacele de transport prezintă un grad sporit de pericol, iar
conducerea acestora de către persoane în stare de ebrietate reprezintă un grad și
mai avansat de pericol, întru excluderea manifestării în continuare a aceluiași
comportament de neglijare a restricțiilor impuse de lege, precum și excluderea
practicii vicioase de sine încredere în rîndurile infractorilor;
- prin sentința contestată se creează un precedent periculos pentru viitor, în
care persoana care va comite o infracțiune similară, de încălcare a regulilor de
securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către
persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce cauzează din
3
imprudență decesul unei persoane, acțiune săvârșită în stare de ebrietate, v-a
pretinde să-i fie aplicate prevederile art.90 Cod penal, sub pretextul că părțile
vătămate nu vor avea careva pretenții față de inculpat;
-prima instanță a apreciat eronat probele administrate de către organul de
urmărire penală, probe ce demonstrează că inculpatul Răileanu Radu a comis cu
intenție infracțiunea pentru care a fost pus sub învinuire. Prima instanță a aplicat
în privința inculpatului o pedeapsă mai blândă, în detrimentul celei solicitate, în
contextul în care inculpatul Răileanu Radu urma să fie condamnat cu o pedeapsă
echitabilă, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite, deoarece pedeapsa aplicată de
către prima instanță în privința inculpatului, nu-și va atinge scopul;
-prin urmare, reiese că inculpatul Răileanu Radu se învinuiește de comiterea
a două infracțiuni;
-în așa mod, instanța de judecată a pronunțat o sentință neîntemeiată la
capitolul aplicării față de inculpatul Răileanu Radu prevederile art.90 Cod penal și
respectiv stabilirea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei închisorii,
din care considerent sentința dată urmează a fi casată în această parte, cu
pronunțarea unei noi sentințe.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2022,
a fost admis apelul declarat de procuror, sentință fiind casată parțial, cu
pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
după cum urmează: Răileanu Radu, condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod penal,
a fost liberat de pedeapsa penală în temeiul expirării termenului de prescripție
prevăzut de art.60 alin.(1) lit.a) Cod penal. Răileanu Radu a fost considerat
condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de
procedură penală, la pedeapsa - închisoare pe termen de 4 (patru) ani în
penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport. În rest dipozițiile sentinței au fost menținute.
În motivarea deciziei, instanța de apel judecînd cauza penală în privința lui
Răileanu Radu a indicat că, instanța de fond a verificat complet, sub toate
aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o
apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și
veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect
ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Răileanu Radu în comiterea
infracțiunilor prevăzute de art.2641 alin.(1) și art.264 alin.(4) Cod penal.
Totodată, instanța de apel a constatat temeiurile prevăzute de art.60 alin.(1)
lit.a) Cod penal, art.389 alin.(1), (4) pct.3), 6) Cod de procedură penală, de liberare
de pedeapsă penală în cazul expirării termenului de prescripție.
La adoptarea soluției, instanța de apel a operat cu prevederile art.60 alin.(1)
lit.a) Cod penal, potrivit căruia persoana se liberează de răspundere penală dacă
din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: a) 2 ani de la
săvîrșirea unei infracțiuni ușoare.
Instanța de apel a menționat și prevederile art.60 alin.(2) Cod penal, potrivit
căruia prescripția curge din ziua săvîrșirii infracțiunii și pînă la data rămînerii
4
definitive a hotărîrii instanței de judecată.
Prevederile art.16 alin.(2) Cod penal, stabilesc că infracțiuni ușoare se
consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă
maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv.
Sancțiunea art.2641 alin.(1) Cod penal, sub formă de conducerea mijlocului de
transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat, la data comiterii infracțiunii se pedeapsea cu muncă neremunerată în
folosul comunității de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport, astfel se califică ca fiind infracțiune ușoară.
Instanța de apel a constatat, că potrivit art.16 alin.(2) Cod penal, infracțiunea
prevăzută de art.2641 alin.(1) Cod penal, săvîrșită la 12.09.2020, constatată în
acțiunile inculpatului și reținută în sarcina lui Răileanu Radu, se clasifică ca fiind
infracțiune ușoară
Dat fiind faptul că infracțiunea prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal a fost
comisă la 12.09.2020, astfel din momentul comiterii până în prezent au trecut mai
mult de 2 ani, instanța de apel a reținut că Răileanu Radu, recunoscut vinovat de
săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, urmează a fi liberat
de pedeapsă penală în temeiul expirării termenului de prescripție și astfel, în
sensul dat, va fi adoptată o nouă hotărîre, potrivit modului prevăzut pentru prima
instanță.
Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului în baza art.264 alin.(4) Cod penal
cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și dispunerea suspendării condiționate
a executării pedepsei, care este latura contestată de procuror în apelul declarat,
instanța de apel a apreciat că există temei legal pentru casarea sentinței în latura
stabilirii pedepsei.
Instanța de apel a stabilit că, pînă la începerea cercetării judecătorești,
inculpatul a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca
judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța de fond a admis procedura simplificată de judecare a cauzei pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală (art.3641 CPP RM).
În prezenta cauză supusă judecării, se atestă că inculpatul a fost recunoscut
vinovat și condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, prevăzute de art.
264 alin.(4) Cod penal.
Din conținutul părții descriptive a sentinței, la capitolul stabilirii pedepsei
inculpatului, s-a ținut cont că inculpatul a colaborat cu organul de urmărire
penală, s-a prezentat la toate ședințele de judecată, a respectat condițiile arestului
la domiciliu, a recuperat succesorului părții vătămate decedate prejudicul cauzat
prin infracțiune, că ultimul nu are pretenții față de inculpat și a pledat pentru
neprivarea de libertate a inculpatului, inculpatul regretă de cele comise este
deacord să repare prejudiciul și părții vătămate Prisacaru Boris, fiindu-i stabilită
ultimului pedeapsă ținând cont de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură
penală și sancțiunea art.264 alin.(4) Cod penal - 4 ani închisoare. Potrivit art.90
Cod penal, pedeapsa numită fiind suspendată pe un termen de 4 ani.
5
În speța dată, instanța de apel a statuat, luând în considerație natura
infracțiunii comise, precum și conglomeratul de circumstanțe constatate, că este
inoportun și neproporțional de a aplica executarea reală a pedepsei cu închisoare
pentru inculpat, astfel că alegațiile procurorului au fost respinse în acest sens, și ca
urmare constatată incidența la caz a aplicării dispozițiilor art.90 Cod penal, adică
suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Instanța de apel a considerat că, instanța de fond la adoptarea soluției în
partea stabilirii modului de executare a pedepsei inculpatului, nu a ținut cont de
toate criteriile de individualizare a pedepsei și nefondat a conchis aplicarea în
privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal.
Instanța de apel a reținut, că în privința inculpatului instanța de fond a
aplicat o pedeapsă prea blîndă, care nu este echitabilă faptei infractorice comise,
nu corespunde împrejurărilor cauzei și normelor legale și nu va atinge scopul de
corectare și reeducare a inculpatului, astfel există temei legal pentru casarea
sentinței în latura aplicării pedepsei inculpatului, dat fiind că la soluționarea
chestiunii respective nu s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art.art. 61,75
Cod penal, privitor la scopul pedepsei penale și criteriile generale de
individualizare a pedepsei.
În viziunea instanței de apel, circumstanțele cauzei impun numirea
inculpatului a pedepsei privative de libertate cu executarea în penitenciar, pe când
instanța de fond insuficient a abordat condițiile ce vizează gravitatea infracțiunii,
pericolul social al acesteia, consecințele survenite, personalitatea făptuitorului,
eronat concluzionând asupra oportunității numirii pedepsei cu închisoare, fără
executarea reală a acesteia.
Astfel din materialele cauzei rezultă, că inculpatul Răileanu Radu a săvârșit o
infracțiune gravă, prevăzută de art.264 alin.(4) Cod penal - infracțiune de încălcare
a regulilor de securitate a circulației, în stare de ebrietate și soldată cu decesul
persoanei. Aceasta atentează la relațiile sociale ce vizează respectarea de către
conducătorii mijloacelor de transport a regulilor circulației rutiere, obligația
impusă fiecărui conducător de transport, care este un mijloc de pericol sporit
pentru sănătatea și viața nu numai a șoferului, dar și a altor participanți la trafic.
Mai mult, inculpatul nu este la prima abatere de ordin penal, în privința
ultimului procesele penale fiind încetate în legătură cu împăcarea părților
(f.d.41,43), la fel și cazierul contravențional atestă că inculpatul Răileanu Radu a
fost sancționat pentru încălcarea Regulamentului Circulației Rutiere (f.d.48), însă
inculpatul nu a tras concluziile necesare și nu a stat pe calea corijării și a comis
două infracțiuni din categoria celor prevăzute de art.264 Cod penal, una din care
cu consecințe grave.
În opinia instanței de apel, instanța de fond nu a dat o analiză profundă
situației de fapt și circumstanțelor comiterii infracțiunii, or, prin infracțiunea
comisă de către inculpatul Răileanu Radu, în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat, a adus atingere dreptului la viață, dat fiind că în urma încălcării regulilor
de securitate a circulației a decedat Liftin Alexandru, iar Prisacaru Boris s-a ales cu
6
vătămări corporale ușoare în baza criteriului sănătății de scurtă durată.
Un alt aspect, în opinia instanței de apel, care nu a fost abordat suficient de
către instanța de fond la individualizarea modului de executare a pedepsei este și
mențiunea instanței precum că, scopul pedepsei poate fi atins fără executarea
acesteia.
La acest capitol, instanța de apel, ținând cont de natura infracțiunii comise de
inculpat, a considerat că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal în prezenta speță,
nu va avea un impact scontat asupra atingerii scopului pedepsei penale,
prevăzute la art.61 alin.(2) Cod penal și anume restabilirea echității sociale și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor
persoane.
Astfel, sunt temeinice argumentele invocate de către procuror în apelul
declarat, iar concluzia instanței de fond privind posibilitatea aplicării pedepsei
potrivit prevederilor art.90 Cod penal, fiind una eronată și neîntemeiată.
Astfel, instanța de apel, a considerat necesar de a stabili inculpatului
Răileanu Radu, pentru infracțiunea comisă, pedeapsa cu închisoare, fără aplicarea
prevederilor art.90 Cod penal.
În circumstanțele stabilite a cauzei penale, în viziunea instanței de apel
pedeapsa reală de privare de libertate, va fi efectivă pentru reeducarea și corijarea
celui vinovat, va restabili drepturile lezate în urma comiterii infracțiunii, pedeapsă
pe care instanța de apel o consideră echitabilă faptei infracționale săvîrșite și fiind
în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de
corectare și reeducare a inculpatului.
În cazul dat, luînd în considerație persoana inculpatului și circumstanțele
constatate pe cauză, instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul corectării și
reeducării lui se va atinge prin numirea pedepsei cu închisoare cu executare reală.
În ceea ce privește solicitarea făcută de către avocatul Cepoi Ina de aplicare în
privința inculpatului Răileanu Radu a prevederile Legii privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea Independenței Republicii
Moldova, instanța de apel a indicat, că art.6 alin.(1) lit.d) prevede, că prevederile
art.1-5 nu se aplică persoanei: bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru
una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal
nr.985/2002: art.264 alin.(2)-(6), art.2641 CP; considerente din care se constată că în
cauză în privința inculpatului sunt interdicții la aplicarea actului amnistiei.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar declarat de către
avocatul Cepoi I. în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, cu
menținerea sentinței.
În motivarea recursului indică:
- nu a luat în calcul instanța de apel, că Răileanu Radu - din data pronunțării
sentinței și pînă la ședința în instanța de apel, nu a săvîrșit careva infracțiuni noi,
nu și-a schimbat locul de trai, nu a frecventat localuri unde se vînd băuturi
alcoolice;
- în instanța de apel a fost prezentată și caracteristica de la locul de trai care
7
atestă faptul că, Răileanu Radu se caracterizează pozitiv, cu atît mai mult că în
această perioadă el a conștientizat de cele comise și regretă mult. Are 1 copil la
întreținere și părinții sunt bătrîni și dispun și de grad de dizabilitate;
- instanța de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei,
fără a intra în esență și a da apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul
litigiu în raport cu materialul probator și normele de drept ce reglementează acest
aspect.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75,
78 Cod penal. Instanța și-a argumentat suficient soluția în partea pedepsei, ținând
cont în deplină măsură de toate circumstanțele reale și personale privind
individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca
fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Cepoi I. în numele
inculpatului solictă menținerea sentinței, prin care inculpatului Răileanu R. în
baza art. 264 alin. (4) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsă cu închisoarea cu
suspendarea condiționată a executării acesteia, semnalând astfel, temeiul de
casare a hotărârii instanței de apel, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de
procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,
în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale.
În același timp, Colegiul penal constată că, recurentul este de acord cu starea
de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste
aspecte și v-a examina recursul prin prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10)
Cod de procedură penală, reieșind din faptul că recurentul, de fapt, nu este de
acord cu aplicarea pedepsei reale sub formă de închisoare, în privința
inculpatului.
Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și
materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-a găsit
confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat
just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod
penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința
8
inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 264 alin. (4) Cod penal, ținând cont și
de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea a două infracțiuni în domeniul transporturilor, prevăzute de art. 2641
alin. (1) și 264 alin. (4) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu
prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere,
în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa
socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de
mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste
aspecte.
Sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la
4 la 8 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, calificându-se
conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă.
Instanța de recurs reține, că instanța de apel a dispus ca Răileanu Radu,
condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, să fie liberat de pedeapsa penală în
temeiul expirării termenului de prescripție prevăzut de art.60 alin.(1) lit.a) Cod
penal, totodată Răileanu Radu a fost considerat condamnat în baza art.264 alin.(4)
Cod penal, la închisoare pe termen de 4 (patru) ani, în penitenciar de tip deschis,
cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
Reieșind din textul hotărârii instanței de apel, se reține că, această instanță
just a reținut faptul, că instanța de fond la adoptarea soluției în partea stabilirii
modului de executare a pedepsei inculpatului, nu a ținut cont de toate criteriile de
individualizare a pedepsei și nefondat a conchis aplicarea în privința inculpatului
prevederile art.90 Cod penal.
Totodată, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de faptul că,
inculpatul Răileanu Radu a săvârșit o infracțiune gravă, prevăzută de art. 264
alin.(4) Cod penal - infracțiune de încălcare a regulilor de securitate circulației, în
stare de ebrietate și soldată cu decesul persoanei. Mai mult, inculpatul nu este la
prima abatere de ordin penal, în privința ultimului procesele penale fiind încetate
în legătură cu împăcarea părților (f.d.41,43), la fel și cazierul contravențional atestă
că inculpatul Răileanu Radu a fost sancționat pentru încălcarea Regulamentului
Curculației Rutiere (f.d.48), însă inculpatul nu a tras concluziile necesare și nu a
stat pe calea corijării și a comis două infracțiuni din categoria celor prevăzute de
art.264 Cod penal, una din care cu consecințe grave.
Reieșind din cele expuse, Colegiul penal consideră că, în prezenta cauză,
instanța de apel întemeiat a stabilit că, instanța de fond nu a dat o analiză
profundă situației de fapt și circumstanțelor comiterii infracțiunii, or, prin
infracțiunea comisă de către inculpatul Răileanu Radu, în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat, a adus atingere dreptului la viață, dat fiind că în urma
încălcării regulilor de securitate a circulației a decedat Liftin Alexandru, iar
Prisacaru Boris s-a ales cu vătămări corporale ușoare în baza criteriului sănătății
de scurtă durată.
9
Colegiul penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea
pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu
intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de
judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la
concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât
în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și
perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată
dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz,
termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin
comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie
concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.
Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate
fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța
de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv
are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după
săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc
personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în
cadrul cercetării judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod
penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la
această măsură de individualizare judiciară a pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză,
inculpatului urmează a-i fi aplicată pedeapsă reală cu închisoare în baza art. 264
alin.(4) Cod penal, deoarece nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica aplicarea
unei pedepse neprivative de libertate, suspendarea condiționată a pedepsei cu
închisoare în privința inculpatului.
Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de
apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a casat parțial sentința, aplicând
inculpatului Răileanu R. în baza art. 264 alin.(4) Cod penal, pedeapsă cu
închisoare, cu executarea reală a acesteia.
Ce ține de argumentul recurentului precum că, instanța de apel nu a ținut
cont de faptul că, Răileanu Radu se caracterizează pozitiv, a conștientizat cele
comise și regretă mult, are 1 copil la întreținere și părinții bătrâni, Colegiul penal
reține că, circumstanțele în cauză, nu sunt suficiente, la caz, de a aplica o pedeapsă
mai blândă inculpatului.
În atare împrejurări, Colegiul penal consideră, că instanța de apel a ținut cont
de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și
conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de
individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în
10
sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se
convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii
unor fapte similare.
Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61
alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum
și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a
altor persoane.
Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis
eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar
pedeapsa stabilită inculpatului Răileanu R., a fost aplicată în limitele legii, din care
considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cepoi Ina în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 09 noiembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Răileanu Radu Xxxxx, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 10 august 2023.
Președinte Guzun Ion
Judecător Țurcan Anatolie
Judecător Talpă Boris
11