1ra-1467/2022 — art. 312 alin. 2 lit. a CP

1ra-1467/2022 — art. 312 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1467/2022

1-20059387-01-1ra-03102022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte Guzun Ion

Judecători Talpă Boris

Țurcan Anatolie

Daguța Sergiu

Eremciuc Ghenadie

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Feodora, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 17 iunie 2022, în

cauza penală privindu-l pe

Slav Piotr xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond:02.06.2020 – 17.12.2021;

Instanța de apel: 14.01.2022 – 17.06.2022;

Instanța de recurs ordinar: 03.10.2022 – 27.06.2023.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit

C O N S T A T Ă :

Slav Piotr a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

312 alin.(2) lit. a) Cod penal pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că prin rechizitoriu,

Slav Piotr a fost învinuit de faptul că, aflându-se în biroul de serviciu Nr. 3 al

Inspectoratului de Poliție Ceadîr-Lunga, situat pe str. Lomonosov nr.7, unde fiind

avertizat despre răspunderea penală prevăzută de art. 312 Cod penal pentru

prezentarea, cu bună-știință, a declarațiilor mincinoase în cadrul procesului penal, a

fost audiat în calitate de martor, precum și efectuate acțiunii de recunoaștere a

persoanei pe cauza penală nr. xxxxx privind tentativa de sustragere deschisă a

bunurilor de la Chiosia I., a declarat adjunctului conducătorului urmăririi penale,

Bespalova G., că în noaptea de 17 spre 18 decembrie 2015 la el, la Chișinău au venit

Topal F., Chior R., Topal V. și Ianac R. Topal V. și Ianac R. i-au spus că Topal V.

împreună cu Arnăut I. au intrat într-o o casă din s. Baurci, unde a fost împușcat

1

Arnaut I. și acesta a decedat. Aceste declarații corespund materialelor cauzei penale

și declarațiilor altor persoane.

Ulterior, la data de 04.07.2016, Slav Piotr, aflându-se în biroul de serviciu Nr.

3 al Inspectoratului de Poliție Ceadîr-Lunga, situat pe str.Lomonosov nr.7, unde

fiind avertizat despre răspunderea penală prevăzută de art.312 Cod penal pentru

prezentarea, cu bună-știință, a declarațiilor mincinoase în cadrul procesului penal, în

timpul confruntărilor cu învinuitul Topal F., precum și în timpul audierii

suplimentare în calitate de martor pe cauza penală nr. xxxxx privind tentativa de

sustragere deschisă a bunurilor de la Chiosia I. și-a schimbat declarațiile din

13.04.2016. și a declarat adjunctului conducătorului urmăririi penale, Bespalova G.,

că declarațiile date de el în calitate de martor în cadrul audierilor din 13.04.2016 nu

corespund adevărului și că în noaptea de 17 spre 18 decembrie Topal F. nu a venit

la el la Chișinău, la Chișinău Ianac R. și Topal V. nu i-au povestit că Topal V.

împreună cu Arnaut I. au intrat într-o casă din s. Baurci, unde Arnaut I. a fost

împușcat și a murit.

Acțiunile lui Slav Piotr au fost încadrate juridic de către organul de urmărire

penală în baza art. 312 alin.(2) lit. a) Cod penal, adică prezentarea, cu bună-știință,

a declarației mincinoase de către martor, acțiune săvârșită în cadrul urmăririi

penale legate de învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni grave.

de art. 402-403 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror,

care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Slav Piotr să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar, în

temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare să fie suspendată

condiționat pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că prima instanță pripit a ajuns

la concluzia privind adoptarea unei sentințe de achitare, or, la materialele cauzei de

către partea acuzării au fost prezentate suficiente probe ce confirmă vinovăția

inculpatului Slav Piotr de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a)

Cod penal.

Mai mult, a menționat că prima instanță neîntemeiat a făcut trimitere la faptul

că inculpatul se află la evidența medicului psihiatru, astfel, veridicitatea declarațiilor

acestuia urmează a fi puse la îndoială.

a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței primei instanțe.

3.1. În partea descriptivă a deciziei instanței de apel s-a consemnat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că Slav Piotr urma a fi achitat pe motiv că fapta

imputată nu întrunește elementele constitutive ale componenței de infracțiune

prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal. Or, aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Ținând cont de conținutul învinuirii înaintate de către procuror inculpatului

2

Slav Piotr, instanța de apel a statuat că este de acord cu concluziile primei instanțe,

și anume că Slav Piotr, atât la 13.04.2016, cât și la 04.07.016 nu a încălcat

obligațiunile puse pe seama acestuia în baza art. 90 alin. (7) lit. 2) Cod de procedură

penală, inclusiv obligațiunea de depunere a declarațiilor veridice, întrucât însuși

procurorul nu a calificat datele indicate de către persoana în calitate de martor la data

de 13.04.2016 și 04.07.2016, ca fiind mincinoase.

Suplimentar, instanța de apel a subliniat temeinicia argumentului primei

instanțe precum că la data emiterii sentinței de achitare, nu exista o hotărâre

definitivă adoptată pe cauza penală, pornită pe faptul tentativei de sustragere

deschisă a bunurilor lui cet. Cheosea I., din care instanța de judecată ar putea să facă

o concluzie univocă privind valabilitatea/nevalabilitatea informațiilor, prezentate de

către Slav Piotr organului de urmărire penală pe parcursul efectuării cu participarea

acestuia a acțiunilor procesuale, adică denaturează fapte reale ale declarațiilor

acestuia, depuse la 13.04.2016 și la audierea suplimentară din 04.07.2016 în calitate

de martor pe cauza penală nr. xxxxx.

declară recurs ordinar, prin care, invocând temeiul de recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Slav Piotr să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani, iar, în temeiul art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei cu închisoare să fie suspendată condiționat pentru o perioadă de

probațiune de 2 ani.

În recurs, partea acuzării menționează că instanța de apel urma să desfășoare

concluzia privind achitarea inculpatului expunându-și punctul său de vedere asupra

fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de achitare, fapt

care pe caz nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere eronată și formală de ordin

general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Prin urmare, achitându-l pe Slav Piotr, instanțele de fond s-au bazat doar pe

declarațiile inculpatului, fără a lua în considerație toate probele acuzării, care sunt

indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar instanța de apel le-a apreciat

eronat, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe

probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului, astfel, încălcând prevederile

art.101 alin.(1) Cod de procedură penală.

Mai mult, recurentul a menționat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel,

și-au întemeiat hotărârile adoptate pe faptul că, la data pronunțării hotărârii în

prezenta cauză, nu exista o hotărâre definitivă pe cauza penală în cadrul căreia, Slav

Piotr a depus cu bună știință declarații mincinoase la faza urmăririi penale, fiind

audiat în calitate de martor. În același timp, perioada îndelungată de examinarea

cauzei penale în instanța de judecată, în cadrul căreia Slav Piotr a depus cu bună

știință declarații mincinoase, nu poate servi temei pentru achitarea acestuia. Astfel,

consideră că această circumstanță nu constituie temei de suspendare a urmăririi

penale în prezenta cauză penală, deci nu există temei pentru aplicarea prevederilor

art.2871 Cod de procedură penală.

3

Concomitent, a enunțat că la emiterea deciziei de achitare în privința lui Slav

Piotr, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.312 alin. (2) lit. a) Cod

penal, instanța de apel neîntemeiat a concluzionat că trezesc dubii declarațiile lui

Slav Piotr, deoarece ultimul se află la evidența cabinetului de psihiatrie cu

diagnosticul: epilepsie cu leziuni polimorfe frecvente. Cu toate acestea, în cursul

urmăririi penale, au fost efectuate acțiuni de investigație cu participarea lui Slav

Piotr, în prezența avocatului în numele acestuia, la întrebările căruia Slav Piotr a

răspuns și nu a formulat nici o cerere în legătură cu starea psihică a acestuia.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele

considerente de fapt și de drept.

Din punct de vedere procesual, soluția de respingere a recursului declarat în

prezenta cauză se bazează pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, potrivit căreia judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că acesta nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu

este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată. Înainte de a pronunța soluția de respingere a prezentei cereri, instanța de

recurs ordinar a verificat dacă temeiurile de casare din art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală sunt subsecvente circumstanțelor desfășurate de procuror în

cererea de recurs, pe fond constatând că hotărârea contestată este conformă legii

procesual-penale, fără a prezenta vreo lipsă de natură să le afecteze și să genereze

desființarea acesteia.

În același punct de analiză, prezintă relevanță specificarea că, instanța de recurs

ordinar la această etapă a procedurilor nu declanșează un control devolutiv asupra

fondului cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și cercetate și nu se

expune repetat asupra acelorași argumente care anterior au fost obiect de dispută în

instanța de apel și asupra cărora aceasta s-a pronunțat prin decizie motivată.

Or, obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni de drept, iar

rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit verifică legalitatea hotărârii atacate

pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia.

La caz, instanța de recurs nu a constatat admiterea vreunei erori de drept sau a

altor deficiențe de ordin procesual în lucrul judecat de instanțele de fond, care s-au

pronunțat asupra achitării inculpatului pe capătul de acuzare incriminat acestuia prin

rechizitoriu. Motiv din care, soluția de achitare adoptată pe marginea speței deferite

judecății se menține ad integrum.

Reieșind din solicitările avansate de procuror în cererea de recurs, Colegiul

penal lărgit constată că acesta pledează pentru casarea deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Slav Piotr să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

4

dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani, iar, în temeiul art.

90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare să fie suspendată condiționat pentru

o perioadă de probațiune de 2 ani, considerând că vinovăția inculpatului a fost

dovedită indubitabil prin sistema de probe acumulate la dosar. Pe când, Colegiul

penal lărgit constată că, instanțele de fond au cercetat minuțios toate aspectele

învinuirii înaintate inculpatului, în acest sens verificând și apreciind conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării, ajungând la concluzia corectă despre nevinovăția

acestuia de cele imputate prin actul de sesizare al instanței.

Mai mult, supunând analizei argumentele invocate de către recurent, Colegiul

apreciază că recursul declarat de procuror este mai degrabă un „apel deghizat”, decât

un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează preponderent

pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii precedente,

iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care

să justifice ingerința în hotărârea instanței de apel de a menține sentința de achitare

în privința inculpatului Slav Piotr, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

312 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Raționamentele pe care se fundamentează soluția de inadmisibilitate a

prezentului recurs, se mai bazează pe aceea că, este inacceptabil faptul că procurorul,

pe calea recursului ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a hotărârilor

adoptate de instanțele de fond din perspectiva circumstanțelor factologice statuate

de acestea și a aprecierii probatoriului, în acest sens instanța de recurs ordinar

transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede scopul pentru care

aceasta a fost creată. Simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra

unei chestiuni de fapt sau de drept nu este un temei pentru reexaminarea cauzei în

fond. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară

ca urmare a unor circumstanțe ce au un caracter substanțial și obligatoriu, ceea ce la

caz nu s-a dovedit (a se vedea Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, & 52,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2003-IX).

Cu titlul de principiu, se relevă că una din condițiile guvernante la adoptarea

hotărârii judecătorești legale este respectarea garanțiilor procesului echitabil, ceea

ce, la caz, a fost îndeplinit întocmai de către instanțele ierarhic inferioare.

În esență, instanțele de judecată, verificând cele imputate inculpatului au

conchis că procurorul nu și-a susținut învinuirea în sensul declarat, adică nu a

acumulat și prezentat instanței suficiente probe pertinente și concludente, care ar fi

demonstrat indubitabil vinovăția lui Slav Piotr în comiterea infracțiunii incriminate.

În continuare, deși instanța de recurs ordinar nu vede necesitatea de a reitera

argumentele care au stat la baza achitării inculpatului, odată ce acestea au fost mai

mult decât detaliat redate în hotărârile judecătorești ale instanțelor de fond, totuși

este esențial de a trasa câteva linii directorii care răstoarnă indubitabil poziția

procurorului vis-a-vis de vinovăția celor inculpatului în baza art. 312 alin. (2) lit. a)

Cod penal.

În expunerea de motive care au fundamentat soluția adoptată pe caz, pornind

de la alegația recurentului că ”Slav Piotr este vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal”, Colegiul penal lărgit reiterează că

5

acest argument a fost invocat în cererea de apel a procurorului, asupra căruia instanța

de apel s-a expus detaliat, și anume ” Analizând în complex toate probele, prezentate

de către părți și cercetate pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel,

colegiul este de acord cu concluziile instanței precum, că în rezultatul examinării

cauzei penale nu au fost constatate probele suficiente și concludente, care obiectiv

certifică vinovăția inculpatului Slav Piotr în învinuirea înaintată pe art. 312 alin.

(2) lit. a) CP RM, în legătura cu acest fapt urmează a fi achitat în conformitate cu

art. 390 alin. (1) p. 3) CPP RM, întrucât fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii....

Apreciind toate probele prezentate pe cauza din punct de vedere al

concludentei, certitudinii și suficienței, colegiul consideră, că în acțiunile

inculpatului Slav Piotr lipsește atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a

infracțiunii indicate, în timp ce la adoptarea sentinței de condamnare, sunt necesare

probe, ce indiscutabil certifică comiterea infracțiunii incriminate inculpatului, dar

însăși învinuirea urmează a fi concretă și clară pentru inculpatul și partea apărării

în așa mod, ca dreptul inculpatului la apărare să fie realizat fără restricții, legate

cu lipsa înțelegerii, în ce se învinuiește inculpatul, care anume acțiuni sau inacțiuni

ale acestuia partea apărării le consideră pedepsite penal.”

Subsidiar, Colegiul penal lărgit subliniază că instanța de apel corect a ajuns la

concluzia cu privire la lipsa intenției inculpatului în comiterea acțiunilor incriminate

acestuia prin actul de sesizare a instanței de judecată, or, latura subiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal se caracterizează prin

intenție directă. Astfel, suspiciunile apărute privind intenția inculpatului de a

prezenta declarații mincinoase se conturează prin anexarea la materialele cauzei a

informației, precum că Slav Piotr se află la evidența medicului psihiatru (f.d. 121,

Vol. I). Or, lui Slav Piotr, bolnav de epilepsie cu polimorfismul creierului, urma a-

i fi stabilită și efectuată o expertiză judiciară psihiatrică, pentru a-i constata, în sensul

art. 23 alin. (1) Cod penal, responsabilitatea/iresponsabilitatea acestuia.

Mai mult, prin emiterea ordonanțelor din 06 noiembrie 2017, 07 decembrie

2017, 09 ianuarie 2017, 05 februarie 2017, 06 martie 2018, 10 aprilie 2018, 08 mai

2018 (f.d 68, 7, 72, 74, 76, 78, 80, Vol. I), s-a prelungit termenul urmăririi penale

în cauza penală nr 2017390149 pentru a efectua o expertiză judiciară psihiatrică în

privința lui Slav Piotr, astfel, se confirmă bănuiala organului de urmărire penală

privind responsabilitatea acestuia. Potrivit materialelor cauzei (f.d.81, Vol. I),

Centrul de medicină legală a solicitat OUP al SUP Ceadîr-Lunga, dlui. Sîrtmac Gh.,

să asigure prezența persoanei Slav Piotr la comisia de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie, însă careva dovezi a efectuării expertizei date, lipsesc.

În același sens, cu referire la motivul invocat supra de recurent privind

vinovăția inculpatului, Colegiul penal lărgit conchide că nu pot fi ignorate

prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, și anume: concluziile despre

vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului

cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Or, instanța de recurs ordinar conchide că aceasta constituie o opinie subiectivă,

fără suport probatoriu, deoarece din materialele cauzei penale rezultă că în cadrul

procesului penal în speța dată, au fost respectate toate rigorile prevăzute de legea

6

procesual penală, astfel, instanța de apel corect a menținut sentința de achitare a

primei instanțe, nefiind admise încălcări în privința principiului prezumției

nevinovăției, prevăzut de art. 8 Cod de procedură penală, precum că a principiului

contradictorialității, prevăzut de art. 24 Cod de procedură penală, care prevede că

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii, iar părțile

participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesual-

penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, acestea în procesul penal

își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind

independente de instanță, de alte organe ori persoane.

În acest sens, instanța de recurs ordinar constată că, la soluționarea cauzei

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, astfel, întemeiat a ajuns la concluzia privind nevinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal,

stabilind clar lipsa elementelor infracțiunii imputate.

În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit reiterează că decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și motivată,

mai mult, instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant în

cererea de apel, a apreciat just probatoriul administrat, specificând motivele pe care

și-a întemeiat soluția, iar criticele din recursul declarat de procuror, sunt vădit

neîntemeiate.

Subsecvent, instanța de recurs ordinar nu vede necesitatea de a dezbate, prin

alte argumente, toate alegațiile din recursul părții acuzării, în primul rând pentru că

erorile de drept semnalate nu s-au confirmat, și în al doilea rând, pentru că careva

temeiuri de casare a hotărârii recurate ex officio, Colegiul penal lărgit nu a stabilit.

Cele consemnate supra, evidențiază suplimentar că instanța de apel a acordat o

atenție sporită materialelor acestei cauze, înlăturând justificat și prin argumente

temeinice alegațiile acuzării privitor la vinovăția inculpaților.

Pe cale de consecință, instanța de recurs ordinar reiterează că motivarea pe care

instanța de apel a formulat-o, o acceptă, și pentru a evita repetări inutile o însușește,

fapt ce vine în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, a indicat că art. 6 §1 din Convenție deși

obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale, fapt ce determină inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie.

În virtutea celor expuse și constatând că în cauză există o concordanță deplină

între situația de fapt și de drept stabilită de instanța de apel, nefiind identificate de

instanța de recurs prezența erorilor de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi

respins, ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

7

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Feodora, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 17 iunie 2022, în cauza penală privindu-l pe

Slav Piotr xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Talpă Boris

Țurcan Anatolie

Daguța Sergiu

Eremciuc Ghenadie

8