1ra-653/2022 — art. 151 alin. 2 lit. d CP

1ra-653/2022 — art. 151 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-653/2022

1-17009738-01-1ra-03052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Diaconu Iurie, Catan Liliana și Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, de către avocatul Briceac Andrei

în interesele părții vătămate Constantinescu Ion și ultimul, de către avocatul Șcheau Igor în

numele inculpatului Ciubotaru Dumitru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 24 februarie 2022, în cauza penală în privința lui

Ciubotaru Dumitru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

Cociu Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX

Dănilă Sergiu XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 21.11.2017 − 24.11.2020;

Instanța de apel: 21.12.2020 − 24.02.2022;

Instanța de recurs: 03.05.2022 − 31.10.2022.

Asupra recursurilor ordinare în cauză, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

XXXXX, Ciubotaru Dumitru XXXXX și Dănilă Sergiu XXXXX au fost achitați de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motiv

că fapta nu a fost săvârșită de inculpați.

S-a lăsat fără soluționare acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Constan-

tinescu Ion către inculpații Cociu Ion, Ciubotaru Dumitru și Dănilă Sergiu privind

1

încasarea prejudiciului material și moral cauzat.

S-a respins cererea procurorului cu privire la încasarea de la inculpați în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legale,

ca neîntemeiată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. De către organul de urmărire penală, lui Ciubotaru Dumitru XXXXX, Cociu Ion

XXXXX și Dănilă Sergiu XXXXX li s-a înaintat învinuirea pentru faptul că, la data de

31.10.2014, în jurul orei 03.00, având o înțelegere prealabilă între ei, aflându-se în s. Tomai,

r-nul Leova, în stradă, în apropierea barului „Viki Cafe”, unde în urma unui conflict apărut

cu cet. Constantinescu Ion, având scopul de a-i cauza leziuni corporale, intenționat i-au

aplicat mai multe lovituri peste diferite părți ale corpului cu pumnii și picioarele,

cauzându-i conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 05 „D” din 10.02.2015,

traumatism cranio-cerebral grav, acut, închis, manifestat prin contuzie cerebrală gravă la

nivel de comă cerebrală gradul I-II, plăgi contuze și echimoze a țesuturilor moi ale feții,

care se califică ca vătămare corporală gravă.

Acțiunile inculpaților au fost încadrate juridic în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, adică vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății comisă de mai

multe persoane.

- procurorul, care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Ciubotaru Dumitru XXXXX să fie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, Dănilă Sergiu XXXXX să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 11 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și Cociu

Ion XXXXX să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (2)

lit. d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 10

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. art. 227-229 Cod de

procedură penală, de încasat de la inculpații Ciubotaru Dumitru XXXXX, Dănilă Sergiu

XXXXX, Cociu Ion XXXXX, în mod solidar, cheltuielile judiciare în sumă de 2 299 lei,

suportate în legătură cu efectuarea expertizelor medico-legale pe prezenta cauză. Acțiunea

civilă înaintată de către partea vătămată Constantinescu Ion XXXXX cu privire la

prejudiciul material în sumă de 33 172,37 lei și încasarea venitului nerealizat din motiv că

nu a fost apt de muncă pe perioada recuperării sale, în sumă de 76 970 lei, de admis

integral, iar referitor la cuantumul prejudiciului moral în sumă de 500 000 lei, la discreția

instanței.

În motivarea apelului s-a indicat că, instanța de judecată nu a ținut cont de

pertinența, concludența și veridicitatea tuturor probelor acumulate în cadrul urmăririi

2

penale și examinate în cadrul cercetării judecătorești, unilateral, a apreciat probele

acumulate, analizând fiecare probă în parte, dar fără a le acorda apreciere la justa lor

valoare, or aceste probe au fost acumulate cu respectarea normelor procesual penale.

Astfel că, fiind audiați în calitate de inculpați la judecarea cauzei în prima instanță,

Ciubotaru Dumitru XXXXX, Dănilă Sergiu XXXXX, Cociu Ion XXXXX, împreună cu

apărătorii lor au ales poziția de apărare nerecunoscând vina în comiterea infracțiunii

incriminate, ca o metodă de apărare și un mijloc de eschivare de la răspunderea penală,

întrucât afirmațiile lor nu sunt probate, or inițial, la faza urmăririi penale, Cociu Ion

XXXXX a declarat că în timp ce se aflau la domiciliul lui Nicoară Leonid, el nu a văzut ca

cineva să-l amenințe pe Constantinescu Ion și nimeni nu a creat careva conflicte în acea

seară. Ulterior, acesta în instanță a declarat că au fost alungați de către Nicoară Leonid din

motivul conflictului apărut, iar atunci când a plecat de la Băjireanu, la ora 00:00 era deja

acasă. Mai apoi, a declarat că la orele 1:00 era încă la Băjireanu, atunci a plecat, ceilalți au

rămăs. Dănilă Sergiu XXXXX a confirmat că a avut un conflict în acea seară cu

Constantinescu, iar când a plecat de la Băjireanu era ora 01:00, ceilalți au rămas. De aici

reiese că Dănilă Sergiu XXXXX și Cociu Ion XXXXX au plecat împreună, restul au rămăs.

Din analiza declarațiilor părții vătămate, a martorilor și a mijloacelor de probă, care

au fost dobândite legal în cadrul urmăririi penale, prin coroborare cu declarațiile

inculpaților, s-a solicitat instanței de a aprecia critic declarațiile celor din urmă, deoarece

sunt contradictorii și nu sunt confirmate de alte probe, fiind combătute prin probele

acuzării. Mai mult ca atât, în ședința de judecată, a fost demonstrat cu certitudine, prin

declarațiile părții vătămate, că anume Ciubotaru Dumitru XXXXX, Dănilă Sergiu XXXXX,

Cociu Ion XXXXX sunt persoanele care au aplicat violența fizică asupra sa. Pe lângă

aceasta, declarațiile martorilor apărării urmează a fi apreciate critic, din motiv că în mare

măsură aceștia au declarat că nu cunosc sau nu au văzut nimic din cele întâmplate în seara

din 31.10.2014;

- partea vătămată Constantinescu Ion și avocatul Briceac Andrei în interesele

acestuia, care au solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei, astfel încât partea

vătămată Constantinescu Ion să fie repus în drepturi.

În motivarea cererii de apel a indicat că prima instanță la adoptarea unei sentințe de

achitare, în mare parte a reținut că organul de urmărire penală nu a efectuat o anchetă

efectivă, care să demonstreze că infracțiunea de vătămare corporală gravă a fost săvârșită

de inculpații Ciubotaru Dumitru, Cociu Ion și Dănilă Sergiu. Acest aspect, din perspectiva

părții vătămate, constituie o încălcare a art. 3 CtEDO.

Or, este obligația pozitivă a organelor de anchetă să investigheze în mod eficient, să

depisteze și să defere justiției persoanele vinovate de maltratare. Organele de anchetă și

procuratura au obligația pozitivă să investigheze în mod eficient si multilateral

circumstanțele maltratării lui Constantinescu Ion, în virtutea obligației pozitive ce reiese

din Articolul 3 (sub aspect procesual) și Articolul 13 CtEDO.

3

De asemenea, s-a relevat că atunci când o persoană face afirmații credibile că a fost

supusă unor tratamente contrare articolului 3 al Convenției, prevederile acestui articol,

citite în contextul obligației generale a statului conform articolului 1 al Convenției de a

recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa, drepturile și libertățile definite în

Convenție, impun efectuarea unei investigații oficiale efective. La fel ca și o investigație

efectuată în virtutea articolului 2, o astfel de investigație ar trebui să permită identificarea

și pedepsirea persoanelor responsabile.

În acest context, apelantul a considerat că prima instanță nu a dat o apreciere

corespunzătoare probelor din dosar.

apelurile declarate au fost admise, cu casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

A fost încetat procesul penal privind acuzarea lui Ciubotaru Dumitru, Cociu Ion și

Dănilă Sergiu în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe

motiv că există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane,

pentru aceeași faptă de scoatere a persoanei de sub urmărire penală.

A fost lăsată fără soluționare acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Constantinescu Ion către inculpații Cociu Ion, Ciubotaru Dumitru și Dănilă Sergiu privind

încasarea prejudiciului material și moral cauzat.

A fost respinsă cererea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpaților

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu efectuarea

rapoartelor de expertiză medico-legale, ca neîntemeiată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

3.1. Pentru a pronunța decizia nominalizată, instanța de apel a relevat că, deși

prima instanță în partea descriptivă a expus motivele care au stat la baza soluției prin care

a fost dispusă achitarea inculpaților Cociu Ion, Dănilă Sergiu și Ciubotaru Dumitru, totuși

această concluzie a fost apreciată ca fiind pripită, în condițiile în care, la caz, se atestă

incidența temeiurilor de ordin procedural, care exclud examinarea în fond a cauzei.

La concluzia respectivă, instanța de apel a ajuns ținând cont de prevederile art. art.

99-101 Cod de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate,

verificându-le minuțios, dându-le apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor.

Potrivit art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285 alin.

(1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 Cod penal, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Conform art. 275 pct. 8) și 9) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate

fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată și va fi încetată în cazurile în care în

privința unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de

4

încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații; există alte circumstanțe prevăzute de lege

care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.

Conform art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-

au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată, încetează

procesul penal în cauza respectivă.

Astfel, raportând prevederile legale enunțate speței și analizând hotărârea adoptată

de către prima instanță, prin care s-a reținut temeiul de achitare − lipsa probelor pertinente

și concludente, ce ar demonstra că fapta a fost săvârșită de către inculpați, instanța de apel

a sesizat că, judecând cauza penală în partea învinuirii inculpaților Cociu Ion, Dănilă

Sergiu și Ciubotaru Dumitru în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (2) lit. d)

Cod penal, prima instanță a pronunțat o hotărâre de achitare, fără a se expune prin prisma

prevederilor art. 332 alin. (1) și art. 275 pct. 8) și 9) Cod de procedură penală, asupra actelor

procesuale și anume: ordonanța din 23 martie 2016 de scoatere de sub urmărire penală a

lui Cociu Ion, Dănilă Sergiu și Ciubotaru Dumitru, emisă de procurorul în Procuratura

raionului Leova, Valeriu Babenco și ordonanța din 29 iunie 2016 privind anularea

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 23 martie 2016 cu reluarea urmăririi

penale, emisă de adjunctul Procurorului General, Iurii Garaba.

Or, instanța de judecată urma să dea o apreciere prin prisma pertinenței și

concludenței probelor prezentate, urmând să verifice legalitatea actelor procesuale în

cauză, și drept urmare să dea o apreciere acestora din punctul de vedere al legalității

emiterii lor, după care să purceadă la elucidarea probelor privind vinovăția inculpaților.

Așadar, s-a conchis că prima instanță nu a dat o apreciere legală ordonanței din 23

martie 2016 de scoatere a persoanei de sub urmărire penală și ordonanței din 29 iunie 2016

de anulare a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală. Instanța de apel, fiind

instituită prin prevederile art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, cu drept de judecare

a apelului conform regulilor generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță,

apreciază erorile admise de către această instanță, ca fiind suficiente pentru admiterea

apelului declarat de procuror și de partea vătămată și avocatul său, cu casarea sentinței

instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit regulilor

prevăzute pentru prima instanță.

Totuși, pentru elucidarea corectă a acestor aspecte, întru respectarea prevederilor

procesual penale la judecarea apelurilor împotriva unei sentințe de achitare pronunțată de

către prima instanță, la solicitarea procurorului precum și a avocatului Șcheau Igor în

interesele inculpatului Ciubotaru Dumitru s-a dispus reluarea cercetării judecătorești, cu

audierea părții vătămate și a martorilor din prezenta cauză, precum și cercetarea

materialelor cauzei.

Subsidiar, instanța de apel a remarcat că la data de 23 martie 2016, de către

procurorul în Procuratura raionului Leova, Valeriu Babenco au fost scoși de sub urmărire

penală învinuiții Cociu Ion XXXXX, Dănilă Sergiu XXXXX și Ciubotaru Dumitru din

5

motivul că fapta nu a fost săvârșită de către aceștia din urmă (f.d. 81-82, vol. II).

Tot la data de 23 martie 2016, de către procurorul în Procuratura raionului Leova,

Valeriu Babenco s-a emis ordonanța prin care a fost suspendată urmărirea penală în cadrul

cauzei penale până la identificarea persoanei ce urmează să fie pusă sub învinuire (f.d. 83-

84, vol. II).

Din materialele cauzei rezultă că ordonanțele din data de 23 martie 2016, emise de

către procurorul în Procuratura raionului Leova, Valeriu Babenco prin care au fost scoși

de sub urmărire penală învinuiții Cociu Ion XXXXX, Dănilă Sergiu XXXXX și Ciubotaru

Dumitru pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de învinuiți și de suspendare a cauzei, au

fost atacate cu plângere procurorului ierarhic superior de către avocatul Canțer Oleg în

interesele lui Constantinescu Ion.

La data de 29 aprilie 2016, procurorul raionului Leova, Valentin Baidaus, examinând

în temeiul art. 2991 Cod de procedură penală, plângerea avocatului Canțer Oleg în

interesele lui Constantinescu Ion, a dispus respingerea plângerii cu menținerea ordonanței

de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților Cociu Ion XXXXX, Dănilă Sergiu XXXXX

și Ciubotaru Dumitru din 23 martie 2016.

În corespundere cu prevederile alin. (4) art. 2991 Cod de procedură penală,

ordonanța prin care procurorul ierarhic superior a soluționat plângerea poate fi contestată

la judecătorul de instrucție.

Prevederile legale enunțate, de către persoanele interesate nu au fost utilizate,

ordonanța emisă la data de 29 aprilie 2016 de procurorul raionului Leova, Valentin

Baidaus, nu a fost contestată judecătorului de instrucție, astfel încât ordonanțele din data

de 23 martie 2016, emise de către procurorul în Procuratura raionului Leova, Valeriu

Babenco prin care au fost scoși de sub urmărire penală învinuiții Cociu Ion XXXX, Dănilă

Sergiu XXXXX și Ciubotaru Dumitru pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de învinuiți și

de suspendare a cauzei , au devenit definitive având puterea lucrului judecat.

Totuși, la data de 29 iunie 2016, adjunctul Procurorului General, Garaba Iurii,

examinând plângerea avocatului Canțer Oleg și verificând cu titlul de control ierarhic

superior materialele cauzei nr. 2014230340, prin ordonanță, a dispus anularea totală, ca

fiind afectate de vicii fundamentale, a ordonanțelor din 23 martie 2016, prin care

procurorul în Procuratura raionului Leova, Valeriu Babenco a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a cet. Cociu Ion XXXXX, Dănilă Sergiu XXXXX și Ciubotaru Dumitru, și

de suspendare a urmăririi penale și anularea ordonanței procurorului raionului Leova,

Valentin Baidaus din 29 aprilie 2016, de respingere a plângerii reprezentantului părții

vătămate, dispunându-se reluarea urmăririi penale (f. d. 88-91, vol. II).

La caz, relevantă se atestă a fi Hotărârea Curții Constituționale privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) din Codul de procedură penală (reluarea

urmăririi penale) (Sesizarea nr.15g/2015) nr. 12 din 14.05.2015 (în vigoare 14.05.2015) prin

care s-a declarat neconstituțional alineatul (1) al articolului 287 din Codul de procedură

6

penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, cu următorul conținut:

reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după

scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic superior prin ordonanță

dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau

că a dispărut circumstanța pe care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau

scoaterea persoanei de sub urmărire.

Până la data operării modificărilor în Codul de procedură penală și prinLegea nr.

316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, prin care articolul 287 a fost redat cu un nou

cuprins, modalitatea de reluare a urmăririi penale era prevăzută la art. 287 alin. (2) Cod de

procedură penală. Norma vizată, la data de 29 iunie 2016, prevedea că reluarea urmăririi

penale poate fi dispusă și de către judecătorul de instrucție în cazul admiterii plângerii

depuse împotriva ordonanței procurorului de încetare a urmăririi penale ori de clasare a

cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că la data de 29 iunie 2016, reluarea urmăririi

penale se dispunea numai de către judecătorul de instrucție în temeiul demersului

procurorului sau în cazul admiterii plângerii depuse împotriva ordonanței procurorului

de încetare a urmăririi penale ori de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de

sub urmărire.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că legislația națională în

vigoare, la data de 29 iunie 2016 (dată când a fost dispusă de procuror reluarea urmăririi

penale), corespundea standardelor și principiilor reflectate în Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și practicii CtEDO.

Astfel, art. 287 alin. (2) Cod de procedură penală (în vigoare la data de 29 iunie 2016),

acorda posibilitatea procurorului în astfel de cazuri, dacă se constata că nu a existat în fapt

cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se

întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub

urmărire, de a depune la judecătorul de instrucție un demers privind reluarea urmăririi

penale.

Însă procurorul ierarhic superior, ajungând la concluzia privitor la existența

temeiurilor reluării urmăririi penale, nu a realizat opinia sa prin procedura legală. Această

încălcare a normelor procesuale penale nu poate fi înlăturată decât prin recunoașterea

nulității de drept a ordonanței procurorului.

Conform prevederilor alin. (1) art. 3 Cod de procedură penală în desfășurarea

procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al

judecării cauzei în instanța judecătorească.

Potrivit prevederilor alin. (1) art. 4 Cod de procedură penală legea procesuală penală

este unică pe tot teritoriul Republicii Moldova și obligatorie pentru toate organele de

urmărire penală și instanțele judecătorești, indiferent de locul săvârșirii infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a subliniat că un principiu de bază al procesului penal

7

este legalitatea procesului penal, iar prin prisma prevederilor alin. (1) art. 7 Cod de

procedură penală, este stipulat următoarele: Procesul penal se desfășoară în strictă

conformitate cu principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional, cu tratatele

internaționale la care Republica Moldova este parte, cu prevederile Constituției Republicii Moldova

și ale prezentului cod.

Raportând prevederile legale enunțate supra la circumstanțele cauzei date, s-a

evidențiat faptul că au fost neglijate totalmente prevederile legislației procesuale atunci

când a fost emisă ordonanța de reluare a urmăririi penale la data de 29 iunie 2016 de către

adjunctul Procurorului General, Garaba Iurii, prin examinarea plângerii avocatului Canțer

Oleg.

De rând cu cele menționate mai sus, instanța de apel nu a negat faptul că prin prisma

prevederilor art. 531 alin. (2) Cod de procedură penală, procurorul ierarhic superior are

atribuții de a cere de la procurorii ierarhici inferiori, pentru control dosare penale și alte

date de pe acestea precum și să anuleze total sau parțial, să modifice sau să completeze

prin ordonanță motivată în condițiile prezentului Cod, actele procurorilor ierarhici

inferiori și ale ofițerilor de urmărire penală. Doar că o condiție esențială este ca exercitarea

acestor acțiuni de anulare, modificare, completare să fie efectuate „în condițiile

prezentului cod", ceea ce în speța dată a fost încălcat. Aceasta deoarece, în corespundere

cu prevederile art. 287 alin. (2) Cod de procedură penală, era de competența materială a

judecătorului de instructie și nu a procurorului ierarhic superior, la data emiterii de către

acesta a ordonanței din 29 iunie 2016, să anuleze sau nu ordonanța procurorului ierarhic

inferior dacă ar fi fost depus demersul corespunzător.

În lumina celor expuse, instanța de apel a conchis că, ordonanța din data de 29 iunie

2016, prin care adjunctul Procurorului General, Garaba Iurii examinând plângerea

avocatului Canțer Oleg și verificând cu titlul de control ierarhic superior materialele cauzei

nr. 2014230340, a dispus anularea totală, ca fiind afectate de vicii fundamentale, a

ordonanțelor din 23 martie 2016, prin care procurorul în Procuratura raionului Leova

Valeriu Babenco a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Cociu Ion Dumitru,

Dănilă Sergiu Mihail și Ciubotaru Dumitru și de suspendare a urmăririi penale și anularea

ordonanței procurorului raionului Leova Valentin Baidaus din 29 aprilie 2016, de

respingere a plângerii reprezentantului părții vătămate, cu reluarea urmăririi penale în

fond, emisă cu abateri grave de la normele procesuale penale, constituie un act procedural

lovit de nulitate, care nu se înlătură în nici un mod și poate fi invocată în orice etapă a

procesului.

Or, nu este demonstrat și stabilit la spetă, că ordonantele emise la data de 23 martie

2016, de către procurorul în Procuratura raionului Leova, Valeriu Babenco prin care au

fost scoși de sub urmărire penală învinuiții Cociu Ion Dumitru, Dănilă Sergiu Mihail și

Ciubotaru Dumitru, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de învinuiți și a fost suspendată

urmărirea penală în cadrul cauzei penale până la identificarea persoanei ce urmează să fie

8

pusă sub învinuire, nu sunt hotărâri procesuale definitive, deoarece lipsesc hotărâri emise

de judecătorul de instrucție conform competenței prevăzute la art. 287 alin. (2) Cod de

procedură penală, în vigoare la emiterea ordonanțelor menționate.

Totodată, în speță s-a stabilit că, ordonanțele emise la data de 23 martie 2016, de

către procurorul în Procuratura raionului Leova, Valeriu Babenco prin care au fost scoși

de sub urmărire penală învinuiții Cociu Ion XXXXX, Dănilă Sergiu XXXXX și Ciubotaru

Dumitru, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de învinuiți și a fost suspendată urmărirea

penală în cadrul cauzei penale pînă la identificarea persoanei ce urmează să fie pusă sub

învinuire nu au fost anulate legal (f. d. 81-82, 83-84 vol. II).

Subsecvent, instanța de apel a considerat oportun de a nu se expune pe fondul

cauzei, deși a fost admisă cererea de reluare a cercetării judecătorești, întrucât în prezenta

cauză penală au fost stabilite erorile procedurale admise de organul de urmărire penală,

la caz fiind emisă ilegal ordonanța procurorului ierarhic superior din data de 29 iunie 2016,

cu încălcarea normelor procesual penale privind competența materială în vigoare la

momentul emiterii acesteia.

ordinar de către:

- procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul Central, Sîrbu Lilia, care

invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În susținerea recursului, acuzatorul de stat a punctat că ordonanța adjunctului

Procurorului General, Garaba Iurii din 29.06.2016, prin care a fost anulată ordonanța de

scoatere de sub urmărire penală a cet. Dănilă S., Cociu I. și Ciuboatru D. cu reluarea

urmăririi penale pe caz a fost emisă în virtutea Legii cu privire la Procuratură și a Codului

de procedură penală, care în detrimentul funcțiilor lui este obligat să controleze activitatea

procurorilor ierarhic inferiori, oferindu-le posibilitatea de a reacționa mai operativ și de a

corecta eventualele încălcări de lege admise de ultimul.

Potrivit art. 52 alin. (2) pct. 1), 2) Cod de procedură penală (în vigoare la data de

29.06.2016), procurorul ierarhic superior, pe lângă atribuțiile prevăzute la art. 52 alin. (1), în

cadrul urmăririi penale exercită următoarele atribuții cu titlu de control ierarhic: 1) poate

cere de la procurorii ierarhic inferiori, pentru control, dosarele penale, documentele, actele

procedurale, materiale și alte date cu privire la infracțiunile săvârșite și la persoanele

identificate în cauzele penale pe care exercită controlul; 2) anulează total ori parțial, modifică

sau completează, în condițiile prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori; 3)

examinează plângerile depuse împotriva actelor și acțiunilor procurorilor ierarhic inferiori.

Astfel, conform materialelor cauzei penale, la data de 29 iunie 2016, adjunctului

Procurorului General Iurii Garaba, a emis ordonanța, prin care a fost admisă plângerea

avocatului Canțer Oleg în numele părții vătămate și anulată ordonanța procurorului în

9

Procuratura raionului Leova, Babenco Valeriu din 23.03.2016, prin care inculpații au fost

scoși de sub urmărire penală și a dispus reluarea urmăririi penale pe cauza penală supusă

judecății.

Totodată, prin Hotărârea Curții Constituționale din 14 mai 2015, privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) Cod de procedură penală, a fost declarat

neconstituțional alin. (1) al articolului 287 Cod de procedură penală, Curtea expunându-se

asupra circumstanțelor care pot sta la baza reluării urmăririi penale după încetarea urmăririi

penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire penale,

însă nu și asupra competenței procurorului ierarhic superior, menționând că prevederile

cuprinse la aliniatul (1) al art. 287, în fapt, acordă procurorului ierarhic superior dreptul de

a relua urmărirea penală oricând și în lipsa unor temeiuri clar definite, care ar putea fi

considerate judicioase în fiecare caz individual.

Mai mult ca atât, la data emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale, la 29 iunie

2016, erau în vigoare prevederile art. 287 alin. (2) Cod de procedură penală care stipulau că

„reluarea urmăririi penale poate fi dispusă și de către judecătorul de instrucție în cazul admiterii

plângerii depuse împotriva ordonanței procurorului de încetare a urmăririi penale ori clasare a cauzei

penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire penală”, conținutul căruia nu excludea dreptul

procurorului de a relua urmărirea penală, în cazurile prevăzute la art. 287 alin. (4) Cod de

procedură penală, ținând cont și de prevederile art. 2991 și art. 2992 Cod de procedură penală.

La rândul său, art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală (în vigoare la 29.06.2016)

prevedea că, în cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei

penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi

penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu

fundamental în cadrul urmăririi precedente au afectat hotărârea respectivă.

În această ordine de idei, acuzatorul de stat consideră că instanța de apel pripit a

acordat prioritate și autoritate a lucrului judecat ordonanței de scoatere de sub urmărire

penală din 23 martie 2016 și nu a ținut cont că aceasta a fost anulată total, cu reluarea

urmăririi penale. Mai mult de atât, la momentul examinării cauzei penale în instanțele de

judecată, ordonanța din 23.03.2016 era de fapt o hotărâre anulată, pe când referitor la

ordonanța de reluare a urmăririi penale din 29.06.2016, în privința acesteia nu există vreo

hotărâre de anulare sau constatare a nulității or, ordonanța adjunctului Procurorului

General privind reluarea urmăririi penale, nu a fost contestată de către partea apărării, nici

în cadrul efectuării urmăririi penale și nici la finisarea urmăririi penale, precum și în cadrul

examinării cauzei în instanța de judecată. Astfel, opinia instanței despre nulitatea celei din

urmă ordonanțe, nu echivalează cu adoptarea unei hotărâri de constatare a nulității absolute

a ordonanței respective sau de anulare a acesteia.

Totodată, concluzia instanței de apel precum că ordonanța din 29.06.2016 este un act

procedural lovit de nulitate absolută, nu este coroborată sub nicio formă cu prescripțiile art.

251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, care prevăd că doar încălcarea prevederilor

10

legale referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea

instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea

părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului, dacă sânt obligatorii

potrivit legii, poate atrage nulitatea actului procedural (nulitatea absolută), care se ia în

considerare de către instanță, inclusiv din oficiu;

- partea vătămată Constantinescu Ion și avocatul Briceac Andrei în interesele

acestuia, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pentru a susține recursul declarat, recurenții menționează că este obligația pozitivă a

organelor de anchetă să investigheze în mod eficient, să depisteze și sa ofere justiției

persoanele vinovate de maltratare. Organele de anchetă și procuratura au obligatia pozitivă

să investigheze în mod eficient și multilateral circumstanțele maltratării lui Constantinescu

Ion, în virtutea obligației pozitive ce reiese din art. 3 CEDO, care consacră dreptul la un

remediu efectiv: Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au

fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea

s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Consideră că instanțele de fond nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor din

dosar. Or, dacă probele administrate în prezenta cauză penală urmau a fi apreciate obiectiv

și corespunzător, instanțele cu certitudine ajungeau la concluzia firească privitor la

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate;

- avocatul Șcheau Igor în numele inculpatului Ciubotaru Dumitru, care invocând

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În argumentarea celor solicitate în recurs, apărătorul a afirmat că instanta de apel a

trecut în revistă aspectele procesuale legate de scoaterea de sub urmărire penală a

inculpaților. Or, anularea ordonanței de clasare a procesului penal și mai târziu, de scoatere

de sub urmărire penală, nu are nici o tangență cu materialul probatoriu, fiind astfel ignorate

chestiunile de fapt și de drept legate de obiectul acuzației în materie penală adusă

inculpaților.

În sensul rigorilor art. 427 Cod de procedură penală, instanța de apel, contrar

cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, a admis o examinare extrem de superficială a

cererii de apel depusă de acuzatorul de stat, fără a examina sentința primei instanțe prin

prisma cerințelor de legalitate. La fel, instanța de apel nu s-a expus în nici un mod asupra

argumentelor apărării invocate în numele lui Ciubotaru Dumitru; a ignorat sarcinile unui

proces penal echitabil prin prisma art. 6 par. 1 CEDO, ceea ce echivalează cu o soluționare

vădit defectuoasă, incompletă și deci ilegală a cauzei penale vizate.

În continuare, se reflectă că ordonanța din 29.06.2016 este de fapt o ingerință

nejustificată în autonomia decizională a procurorului ierarhic inferior. Concluzii similare

11

rezultă și din practica judiciară autohtonă în materie, conform căreia reluarea urmăririi

penale prin ordonanța adjunctului Procurorului General fără a fi stabilite careva fapte noi

sau recent descoperite, ori un viciu fundamental în cadrul procesului, care ar afecta

hotărârea respectivă contravine prevederilor art. 4 alin. (2) din Protocolul Adițional nr. 7 la

CEDO și art. 22 Cod de procedură penală.

În același sens, s-a precizat că conform rigorilor art. 287 Cod de procedură penală,

urmărirea penală urmează fi reluată la demersul procurorului ori la plângerea unei părți în

proces de către judecătorul de instrucție, fapt ignorat de către procurorul care a emis o

asemenea ordonanță.

De asemenea, partea apărării accentuează asupra caracterului obligatoriu al

ordonanței de scoatere a persoanei de sub urmărire penală, în condițiile art. 251 Cod de

procedură penală, din care rezultă clar că odată rămasă irevocabilă, un astfel de act

procesual emis de procuror este obligatoriu pentru toate autoritățile și urmează a fi respectat

ca atare, iar excepții de la această regulă nu se întrunesc în speță.

ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

pentru considerentele de drept și de fapt expuse în contextul ce urmează.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și menținerea sentinței,

cînd apelul a fost greșit admis. Tot aici, urmează a fi reiterate și stipulările din art. 434 Cod

de procedură penală, unde este indicat că, judecînd recursul declarat împotriva deciziei

instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea

hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în recurs de titularul acestuia.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze total, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărîri neîntemeiate de către instanța de apel.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul ordinar,

rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele precedente

de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator.

Potrivit cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora

s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sânt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce

constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe

atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost

12

apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Cât privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea

sânt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect calificată;

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal,

administrativ ori civil au fost corect aplicate.

Lecturând textul deciziei recurate, Colegiul lărgit atestă că în partea descriptivă,

instanța de apel a formulat concluzii pripite referitoare la interpretarea unor norme

procedurale ce vizează reluarea urmăririi penale în speța dedusă judecății.

Într-un prim aspect, se reține că prin ordonanța din 23 martie 2016, emisă de

procurorul în Procuratura raionului Leova, Babenco Valeriu s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuiților Ciubotaru Dumitru, Cociu Ion și Dănilă Sergiu, pe motiv că

în cadrul urmăririi penale s-a stabilit că nu există probe directe și veridice, care nu ar putea

fi contestate și care dovedesc apartenența la infracțiune a învinuiților (f. d. 81-82, vol. II). Tot

la aceeași dată, de către procurorul de caz, Babenco Valeriu, a fost emisă o altă ordonanță

privind suspendarea urmăririi penale în cadrul cauzei penale nr. 2014230340 până la

identificarea persoanei ce urmează a fi pusă sub învinuire (f.d. 83-84, vol. II).

De asemenea, din materialele cauzei s-a stabilit existența ordonanței din 29 iunie 2016

emisă de adjunctul Procurorului General, Iurii Garaba, care verificând cu titlu de control

ierarhic materialele cauzei nr. 2014230340, a dispus anularea ordonanței de scoatere de sub

urmărire penală a cet. Ciubotaru Dumitru, Cociu Ion și Dănilă Sergiu, anularea

ordonanței de suspendare a urmăririi penale emisă la data de 23 martie 2016, anularea

ordonanței din 29 aprilie 2016 de respingere a plângerii reprezentantului părții vătămate, cu

reluarea urmăririi penale (f. d. 88-91, vol. II).

Tangențial cu cele stabilite mai sus, Colegiul penal reține următoarea apreciere a

instanței de apel: „ La caz, este de reținut și de menționat că potrivit Hotărârii Curții

Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) din Codul de

procedură penală (reluarea urmăririi penale) (Sesizarea nr.15g/2015) nr. 12 din 14.05.2015 (în

vigoare 14.05.2015) s-a declarat neconstituțional alineatul (1) al articolului 287 din Codul de

procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, cu următorul conținut:

reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după

scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic superior prin ordonanță

dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că

a dispărut circumstanța pe care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau

scoaterea persoanei de sub urmărire.

Așadar, urmare a declarării ca neconstituționale a prevederilor alin.(1) art.287 Cod de

procedură penală, este de menționat că până la data operării modificărilor în codul de procedură

penală și prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, prin care articolul 287 a fost

13

redat cu un nou cuprins, modalitatea de reluare a urmăririi penale era prevăzută la art. 287 alin. (2)

Cod de procedură penală.

În special, norma în cauză, la data de 29 iunie 2016 prevedea că reluarea urmăririi penale

poate fi dispusă și de către judecătorul de instrucție în cazul admiterii plângerii depuse

împotriva ordonanței procurorului de încetare a urmăririi penale ori de clasare a cauzei penale sau de

scoatere a persoanei de sub urmărire.

Prin urmare, instanța de apel atestă că la data de 29 iunie 2016 reluarea urmăririi penale se

dispunea numai de către judecătorul de instrucție în temeiul demersului procurorului sau în

cazul admiterii plângerii depuse împotriva ordonanței procurorului de încetare a urmăririi penale ori

de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că legislația națională în vigoare la data de 29

iunie 2016 (date când a fost dispusă de procuror reluarea urmăririi penale), corespundea standardelor

și principiilor reflectate în Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și practicii CtEDO.

Astfel, art. 287 alin. (2) Cod de procedură penală (în vigoare la data de 29 iunie 2016), acorda

posibilitatea procurorului în astfel de cazuri, dacă se constata că nu a existat în fapt cauza care a

determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se întemeia încetarea

urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire, de a depune la

judecătorul de instrucție un demers privind reluarea urmăririi penale.

Însă procurorul ierarhic superior, ajungând la concluzia privitor la existența temeiurilor

reluării urmăririi penale, nu a realizat opinia sa prin procedura legală. Această încălcare a normelor

procesuale penale nu poate fi înlăturată decât prin recunoașterea nulității de drept a ordonanței

procurorului.” (f.d. 152, vol. IV).

„ Colegiul penal nu neagă faptul că prin prisma prevederilor art. 531 alin. (2) Cod de procedură

penală, procurorul ierarhic superior are atribuții de a cere de la procurorii ierarhici inferiori, pentru

control dosare penale și alte date de pe acestea precum și să anuleze total sau parțial, să modifice sau

să completeze prin ordonanță motivată în condițiile prezentului Cod, actele procurorilor ierarhici

inferiori și ale ofițerilor de urmărire penală.

Doar că o condiție esențială este ca exercitarea acestor acțiuni de anulare, modificare,

completare să fie efectuate „în condițiile prezentului cod", ceea ce în speța dată a fost

încălcat.” (f.d. 153, vol. IV).

Reieșind din motivarea expusă mai sus, Colegiul lărgit constată cu certitudine că

viziunea instanței de apel privitor la nulitatea absolută a ordonanței din 29 iunie 2016 prin

care s-a anulat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a cet. Ciubotaru Dumitru,

Cociu Ion și Dănilă Sergiu și s-a dispus reluarea urmăririi penale, emisă de către adjunctul

Procurorului General, este una pripită și contrară legislației procesual penale.

În acest sens, instanța de recurs reține aceeași Hotărâre a Curții Constituționale privind

excepția de neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) din Codul de procedură penală (reluarea

urmăririi penale) (Sesizarea nr.15g/2015) nr. 12 din 14.05.2015, la care a făcut referire și instanța

14

de apel, unde la pct. 71, Curtea Constituțională a statuat că: …prevederile cuprinse la alineatul

(1) al art. 287, în fapt, acordă procurorului ierarhic superior dreptul de a relua urmărirea

penală oricând și în lipsa unor temeiuri clar definite, care ar putea fi considerate judicioase

în fiecare caz individual.

Concomitent, articolul 287 Cod de procedură penală, la data când a fost emisă

ordonanța din 29 iunie 2019, prevedea modalitatea de reluare a urmăririi penale la alin. (2)

al aceluiași articol, potrivit căruia reluarea urmăririi penale poate fi dispusă și de către

judecătorul de instrucție în cazul admiterii plângerii depuse împotriva ordonanței

procurorului de încetare a urmăririi penale ori de clasare a cauzei penale sau de scoatere a

persoanei de sub urmărire.

Deci, prin norma precitată mai sus, intenția legiuitorului autohton a fost de a

determina că reluarea urmăririi penale poate fi dispusă inclusiv și de către judecătorul de

instrucție, deopotrivă cu procurorul ierarhic superior, iar interpretarea instanței de apel

oferită pe marginea acestei chestiuni este apreciată ca fiind nefondată: „Pe cât în corespundere

cu prevederile art. 287 alin. (2) Cod de procedură penală, era de competența materială a judecătorului

de instrucție și nu a procurorului ierarhic superior, la data emiterii de către acesta a ordonantei din

29 iunie 2016, să anuleze sau nu ordonanța procurorului ierarhic inferior dacă ar fi fost depus

demersul corespunzător.” (f.d. 153, verso, vol. IV).

Prin urmare, coroborând explicațiile Curții Constituționale oferite în Hotărârea nr. 12

din 14.05.2015 cu modificările operate în norma art. 287 Cod de procedură penală, este cert

faptul că, sub aspect procedural, atribuțiile procurorului ierarhic superior de a relua

urmărirea penală nu au fost afectate prin nici o lege organică sau hotărâre a organului

constituțional.

În continuare, Colegiul penal consideră necesar de a sublinia că prin decizia

contestată a fost casată integral sentința primei instanțe, prin care a fost pronunțată o

hotărâre de achitare în privința inculpaților.

Însă, în motivarea deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit constată că această

instanță, deși casează integral o hotărâre de achitare, totuși a reluat cercetarea probelor care

au fost administrate și care au primit o apreciere din partea primei instanțe la pronunțarea

sentinței de achitare (f.d. 149-151, verso, vol. IV).

Această împrejurare, în viziunea instanței de recurs, echivalează cu temeiul de drept

potrivit căruia motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Astfel, Colegiul lărgit statuează că erorile procesuale admise de către instanța de apel,

cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs, motiv pentru care decizia instanței de apel

urmează a fi casată total cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel, urmează să țină seama de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

15

respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel și să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417

Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, de către avocatul Briceac Andrei în interesele părții

vătămate Constantinescu Ion și ultimul, de către avocatul Șcheau Igor în numele

inculpatului Ciubotaru Dumitru, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 24 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Ciubotaru Dumitru XXXXX,

Cociu Ion XXXXX și Dănilă Sergiu XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Pronunțată integral la 13 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Boico Victor

16