1ra-246/2021 — 186 al.2, lit.b,c,d, CP

1ra-246/2021 — 186 al.2, lit.b,c,d, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-246/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Scutelnic Cătălin, și de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului

Mustafayev Ramiz, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2020, în cauza penală privind-ui pe,

Ciubotaru Iurie xxxxx, născut la xxxxxx, originar și

domiciliat în xxxxxxxx

Mustafayev Ramiz xxxxx, născut la xxxxxx, originar și

domiciliat în xxxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Ciubotaru Iurie a fost achitat pentru episodul din 24-25.10.2017 (partea

vătămată Giuvan Roman) din motiv, că fapta nu a fost comisă de acesta.

La fel, prin aceiași sentință, Ciubotaru Iurie a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal

și art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiind condamnat în baza acestei

Legi după cum urmează;

- pentru episodul din 30.11.2017-01.12.2017 (partea vătămată Pavliuc

Artur) 1 (un) an de închisoare;

- pentru episodul din 28.11.2017-29.11.2017 (partea vătămată Țurcanu

Igor) - 1 (un) an de închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial, al pedepselor aplicate, a fost stabilită definitiv lui Ciubotaru

1

Iurie pedeapsa cu închisoarea pentru 1 (unu) ani 6 (șase) luni cu executarea

acesteia în penitenciar pentru minori.

Mustafayev Ramiz a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiind condamnat în baza

acestei Legi la o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de (1) an cu

executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită lui

Mustafayev Ramiz a fost suspendată condiționat pentru un termen de 2 (doi)

ani.

Iurie împreună și de comun acord cu persoana în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă și Mustafayev Ramiz, în noaptea din data de

30.11.2017 spre data de 01.12.2017, urmărind scopul de cupiditate,

intenționat, prin deteriorarea lacătului, au pătruns în automobilul de model

„Dacia Sandero” n/î „xxx xxx” ce aparține lui Pavliuc Artur și care era parcat

în curtea blocului de locuit de pe str. xxxxxx, mun. xxxxxx, de unde au

sustras pe ascuns: un set de chei pentru automobil în valoare de 4000 (patru

mii) lei; un polizor unghiular în valoare de 1000 (o mie) lei; un măsurător de

presiune în valoare de 500 (cinci sute) lei; un măsurător de rotație a

motorului în valoare de 800 (opt sute) lei; un set de chei tubulare în valoare

de 500 (cinci sute) lei; un set de șurubelnițe în valoare de 500 (cinci sute) lei;

un ciocan în valoare de 300 (trei sute) lei; două seturi de chei în valoare de

1000 (o mie) lei; un încărcător pentru navigator cu memorie USB de 8 Gbyte

în valoare de 400 (patru sute) lei; un cherpedin multifuncțional în valoare de

300 (trei sute) lei, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în valoare totală de 9300 lei.

Fapta lui Ciubotaru Iurie a fost încadrată în prevederile art. 186 alin. (2)

lit. b), c) și d) Cod penal, adică „sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Tot el la data de 28-29 noiembrie 2017, pe timp de noapte, împreună și

de comun acord cu persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă,

acționând cu intenție directă la sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane și urmărind scopul de profit, din automobilul de model „Dacia

Logan” cu n/î „xxx xxx”, parcat pe str. xxxxx, xxx din mun. xxxxx, a sustras

pe ascuns un telefon mobil de model „Nokia 105” la preț de 631 lei, o

lanternă de model „Molnia” la preț de 350 lei, un card de memorie de culoare

neagră cu memoria de 8 GB la preț de 179 lei, un card de memorie Micro -

CD cu memoria de 4 GB la preț de 139 lei, cauzându-i părții vătămate o

daună materială în proporții considerabile în valoare totală de 1299 lei.

2

Fapta lui Ciubotaru Iurie a fost încadrată juridic în baza art. 186 alin. (2)

lit. b), c) și d) Cod penal, adică „furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, săvârșit de două persoane, prin pătrundere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”.

De asemenea, inculpatului Ciubotaru Iurie este învinuit de organul de

urmărire penală că la data de 24-25 octombrie 2017, pe timp de noapte, data

și ora exactă de organul de urmărire penală nu a fost stabilită, împreună și

prin comun acord cu persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă,

acționând cu intenție directă la sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane și urmărind scop de profit, din automobilul de model „Mitsubishi”

cu n/î „xx xx xxx”, parcat pe str. xxxxx din xxxx, au sustras pe ascuns un

acumulator de model „Akom” cu capacitatea de 100Ah 12V la preț de 1882

lei, cauzându-i astfel SRL-ui „Lactalis-Alba” o daună materială.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate juridic de organul de

urmărire penală în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal pe semnele

„furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două

persoane, prin pătrundere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Mustafayev Ramiz împreună și de comun acord cu Ciubotaru Iurie și

persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, în noaptea din data

de 30.11.2017 spre data de 01.12.2017, urmărind scopul de cupiditate,

intenționat, prin deteriorarea lacătului, au pătruns în automobilul de model

„Dacia Sandero” n/î „xxx xxx” ce aparține lui Pavliuc Artur și care era parcat

în curtea blocului de locuit de pe str. xxxxxx, mun. xxxxxx, de unde au

sustras pe ascuns: un set de chei pentru automobil în valoare de 4000 (patru

mii) lei; un polizor unghiular în valoare de 1000 (o mie) lei; un măsurător de

presiune în valoare de 500 (cinci sute) lei; un măsurător de rotație a

motorului în valoare de 800 (opt sute) lei; un set de chei tubulare în valoare

de 500 (cinci sute) lei; un set de șurubelnițe în valoare de 500 (cinci sute) lei;

un ciocan în valoare de 300 (trei sute) lei; două seturi de chei în valoare de

1000 (o mie) lei; un încărcător pentru navigator cu memorie USB de 8 Gbyte

în valoare de 400 (patru sute) lei; un cherpedin multifuncțional în valoare de

300 (trei sute) lei, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în valoare totală de 9300 (nouă mii trei sute) lei. Fapta lui

Mustafayev Ramiz a fost încadrată în prevederile art. 186 alin. (2) lit. b), c) și

d) Cod penală, adică „sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită

de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.”

Procuratura r-lui Hâncești, Ureche Lilia, care a solicitat admiterea apelului

și casarea sentinței Judecătoriei Hâncești, sediul Central din 28 mai 2019, cu

3

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Ciubotaru Iurie să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 186 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal la 1 (un) an închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar pentru minori; în baza art. 186 alin.(2) lit.

b), c) și d) Cod penal - la 1 (un) an închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru minori; în baza art. 186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal -

la 1 (un) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru minori.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor solicitate, de stabilit măsura de

pedeapsă - sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani și 6 (șase)

luni.

Mustafayev Ramiz să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal - la închisoare pe termen de 1 (un) an și

6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale apelantul a declarat că :

- prima instanță incorect a stabilit că inculpatul Ciubotaru Iurie a căror

acțiuni au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 186

alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal nu a participat în noaptea de 24-25 octombrie

2017 la sustragerea pe ascuns, din automobilul de model „Mitsubishi” cu n/î

„xx xx xxx”, parcat în str. xxxxx nr. x din mun. xxxxx a unui acumulator de

model „Akom” cu capacitatea de 100 Ah 12 V la preț de 1 882 lei, or, vina

acestuia a fost confirmată prin declarațiile părții vătămate Guivan Roman,

martorului Furnică Victor, Vasilean Mihail, învinuiții Mutelică Eduard și

Filimon Stepan, or, instanța de judecată, a pus la bază doar declarațiile

inculpatului Ciubotaru Iurie, care, pe parcursul ședințelor de judecată

mereu le schimba radical, inițial nu a săvârșit careva sustrageri și doar la

finele examinării cauzei penale la indiciile apărătorului a recunoscut furtul

de la Pavliuc Artur.

- prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Ciubotaru Iurie nu a

ținut cont de prevederile art. 84 Cod penal, urmând ai stabili pedeapsa

pentru fiecărei infracțiune și pedeapsa definitivă pentru concurs de

infracțiuni.

- Ciubotaru Iurie și Mustafayev Ramiz se fac vinovați de săvârșirea unei

infracțiuni mai puțin grave, îndreptată împotriva relațiilor sociale cu privire

la patrimoniul persoanei.

- pornind de la datele ce caracterizează inculpații, circumstanțele

comiterii infracțiunii, atitudinea inculpaților față de fapta comisă și

comportamentul acestora după comiterea infracțiunii, nu este rațional de a

aplica inculpaților Ciubotaru Iurie și Mustafayev Ramiz xxxx din pedepsele

alternative stabilite prin sancțiunea normei de la an. 186 alin.(2) Cod penal.

4

- nu este oportună aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului Mustafayev Ramiz, or, nu va fi atins scopul pedepsei penale,

prin stabilirea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a

acesteia

2020, a fost admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura r-lui

Hâncești, Ureche Lilia, casată parțial sentința primei instanțe, în partea

executării pedepsei cu închisoarea inculpatului Mustafayev Ramiz, și

pronunțată o nouă hotărâre în această parte potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care lui Mustafayev Ramiz condamnat în baza art.186

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la 1 (unu) an închisoare s-a exclus

suspendarea executării pedepsei, prevăzută de art. 90 Cod penal, iar

termenul executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui Ciubotaru Iurie s-a

calculat din data pronunțării deciziei 23.06.2020, cu includerea termenului

aflării acestuia în arest.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a remarcat că, prima instanță

a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția

inculpatului Ciubotaru Iurie în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșită de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc pentru

depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile; de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), Cod penal, sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe persoane, prin

pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile și a inculpatului Mustafayev Ramiz de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe persoane, prin pătrundere

în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că probe care ar confirma

comiterea infracțiunii pe epizodul din 24-25.10.2017 cu partea vătămată

Guivan Roman, de către inculpatul Ciubotaru Iurie, partea acuzării a indicat,

procesul-verbal privind consemnarea celor constatate; informația telefonică;

proces-verbal de cercetare la fața locului și fototabel; factura fiscală; act de

montare a bateriei de acumulator; cerere; declarațiile părții vătămate;

declarațiile martorilor Furnică Victor și Vasilian Mihail.

În acest sens instanța de apel a conchis că, nu este suficient ca

acuzatorul de stat să enumere probele acuzării din cauza penală, ci să

5

demonstreze prin probele enumerate săvârșirea de către Ciubotaru Iurie a

faptei imputate acestuia.

Continuând ideea expusă, instanța de apel a specificat că, în cazul din

speță, se reține, că probele prezentate de acuzatorul de stat referitor la

săvârșirea de Ciubotaru Iurie a faptei din 24-25 octombrie 2017 nu și-a găsit

confirmare, or nici unul din martorii indicați Furnică Victor și Vasilian

Mihail nu au confirmat, că Ciubotaru Iurie a sustras acumulatorul, acest

lucru nu a fost confirmat și de partea vătămată Giuvan Roman.

Se subliniază că, unica probă care ar arată la comiterea de către

Ciubotaru Iurie a sustragerii acumulatorului de la automobilul de model

„Mitsubishi” ar fi doar declarațiile lui Bobeica Dumitru care în timpul

confruntării cu Isaev Ivan a declarat, că Ciubotaru Iurie ar fi fost cu el, pe

când Isaev Ivan declară, că nu a cunoscut persoana respectivă, și declarațiile

lui Bobeica Dumitru depuse în calitate de învinuit la data de 26.02.2018,

unde acesta a fost preîntâmpinat conform art. 311 Cod penal, însă instanța

reține, că potrivit art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, în

cazul din speță Bobeică Dumitru nu a depus declarații în ședința de judecată,

iar alte probe care ar demonstra dincolo de oricare dubii, săvârșirea de

Ciubotaru Iurie a sustragerii acumulatorului, de partea acuzării nu au fost

prezentate.

Ba mai mult, cu referire la acest episod sunt perfect aplicabile

prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit căruia

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot

fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Din care cauză, prima instanță corect a concluzionat de a-l achita pe

Ciubotaru Iurie pe acest capăt de învinuire, în baza art. 390 alin. (1) pct. 2)

Cod procedură penală, pe motiv, că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Distinct de cele expuse, instanța de apel a observat că, la aplicarea

pedepsei inculpatului Mustafayev Ramiz pentru infracțiunea săvârșită,

prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod

penal.

Colegiul Penal ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunilor,

personalitatea inculpatului care este anterior condamnat, nu este angajat în

câmpul muncii, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află,

concluzionează că scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a

6

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii noii infracțiuni, poate fi realizat

doar cu privarea inculpatului de libertate, cu aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare, cu excluderea suspendării condiționate a executării

pedepsei cu închisoarea prevăzută de art. 90 Cod penal.

Respectiv, instanța de apel ajunge la concluzia că, personalitatea

inculpatului și circumstanțele cauzei impun aplicarea în speță de

Mustafayev Ramiz a pedepsei penale sub formă de închisoare pe un termen

de un an cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, ar fi

echitabilă și justificată, care ar avea scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

Aplicarea pedepsei penale în cauză și executare a acestei sancțiunii, în

mod firesc urmează să aducă la conștiința inculpatului Mustafayev Ramiz

pericolul faptelor sale și să excludă predispunerea inculpatului de a mai

comite asemenea fapte, aspecte pe care inculpatul nu le-a conștientizat la

moment.

atacată cu recurs ordinar, de către Procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău – Scutelnic Cătălin, care invocând prevederile art.

427 alin.(1) pct. 6), Cod de procedură penală, a menționat că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii și a solicitat casarea parțială a

deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2020, în partea achitării lui

Ciubotaru Iurie de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal (episodul de sustragere de la partea vătămată Guivan Roman).

În motivarea cerințelor sale, recurentul a indicat că:

- instanța de apel, la adoptarea deciziei nu s-a conformat prevederilor

art. 101 Cod penal, precum și explicațiilor expuse în Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 ,,Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel", care la pct. 14 statuează сă,

„nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează сu nerezolvarea fondului

apelului, fapt се se califică са еrоаrе si аtrаge după sine casarea deciziei instanței de

ареl”;

- acuzarea nu este de acord cu poziția instanței de apel privind soluția

de achitarea menținută în privința inculpatului Ciubotaru Iurie, or, această

soluție este contrară normelor procesuale, iar motivarea invocată de către

instanță contravine probelor administrate și cercetate în ședința de judecată;

- instanța de apel la examinarea cauzei a reținut aceiași motivare

invocată de către prima instanță, cu privire la faptul că vinovăția lui

Ciubotaru Iurie nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente,

7

lipsesc elementele infracțiunii în acțiunile inculpatului, iar sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

- instanțele de judecată nu au apreciat corect probele administrate în

faza urmăririi penale și anume, au pus la bază declarațiile lui Mutelică

Eduard și Filimonov Stepan date în calitate de martori (recunoscute de către

un alt complet de instanță ca mincinoase) și nu în calitate de învinuiți;

- instanța de apel, la adoptarea deciziei, a admis o eroare de drept și nu

a dat apreciere justă suportului probatoriu prezentat de către acuzare, astfel

încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele acuzării

au fost supuse unei minuțioase cercetări în instanță, făcîndu-se referire la

declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de condiții,

instanței de apel, îi rămînea doar să aprecieze aceste probe, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

5.1. La fel, decizia instanței de apel, a fost contestată cu recurs și de către

avocatul Druță Boris în numele inculpatului, care invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 2), 6) a solicitat casarea deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat că:

- prima instanță a cercetat cazul dat sub toate aspectele și, în

corespundere cu art. 99-101, 321, 382, 384, 392, 394, 414 Cod de procedură

penală, a luat în considerație toate aspectele cauzei și i-a aplicat lui

Mustafayev Ramiz o pedeaspă echitabilă;

- în apelul său, precum și în ședința de judecată, reprezentantul

acuzării, nu a specificat pentru care anume momente, i se solicită lui

Mustafayev Ramiz excluderea suspendării pedepsei. Toate argumentele ce

le-a menționat în apel, acuzatorul le-a atribuit complicelui Ciubotaru Iurie

și, nicidecum lui Mustafayev Ramiz

- Curtea de Apel Chișinău examinând cauza, a oferit prioritate părții

acuzării, care nu a fost de acord cu sentința adoptată de către prima instanță.

Apărarea, în pledoria sa a adus argumente pentru susținerea sentinței

Judecătoriei Hîncești, sediul Central soilicitînd respingerea apelului înaintat

de către procuror, însă cererea apărării a fost ignorată și în privința lui

Mustafayev Ramiz s-a emis decizia ,care vădit îi înrăutățește situația prin

aplicare reală a privării de libertate;

- în procesul examinării cauzei, Mustafayev Ramiz nu s-a prezentat la

nici o ședință a instanțelor ierarhc inferioare, fiind ignorat motivul că

societatea se află în pandemie. De asemenea apărării nu-i este cunoscută

atitudinea beneficiarului față de volumul învinuirii

8

- organele de drept insuficient au depus străduințe pentru a-l prezenta

pe Mustafayev Ramiz în fața justiției, pentru a pronunța o decizie echitabilă.

- instanța de apel, nu ținut cont de cerințele art. 79 Cod penal, or pentru

a pronunța o sentință de condamnare, instanța de judecată, trebuia să indice

cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază hotărârea, iar având în

vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să precizeze faptele

constatate. Relevanță la acest capitol prezintă art. 17 CEDO, care interzice

interpretarea abuzivă a normelor în vederea limitării sau distrugerii

drepturilor și libertăților garantate și protejate de Convenție, specificând

expres că, nimeni nu poate fi condamnat, decât numai în condițiile

prevăzute de lege, precum și de principiile dreptului internațional;

- în conformitate cu prevederile art. 88, 389 Cod de procedură penală

ca o sentință de judecată privind privarea reală de libertate a persoanei se

adoptă numai în condiția în care, în rezultatul cercetărilor judecătorești,

gradul vinovăției inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin

ansamblul de probe cercetate, pentru care se poate de aplicat privarea de

libertate.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de către procuror:

Din conținutul recursului declarat de procuror, se reține că recurentul

invocă temeiul pentru recurs stipulat la pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel când instanța de apel nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că, instanța de apel

nu a intrat pe deplin în esența cauzei penale, și eronat a menținut sentința

prin care inculpatul Ciubotaru Iurie a fost achitat de sub învinuirea pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal

(episodul de sustragere de la partea vătămată Guivan Roman), din motivul că

materialele cauzei penale denotă comiterea infracțiunilor respective de către

inculpat.

9

În această ordine de idei, instanța de recurs mai notează că, așa cum

rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată. În același context, Colegiul penal menționează

că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a

deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art.

6 CEDO.

Continuând ideea expusă, Colegiul penal reamintește că, o instanță de

recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, analizând materialele cauzei în raport cu circumstanțele

invocate în recursul ordinar, se atestă că instanța de apel corect a constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material,

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării lor.

Totodată, Colegiul penal accentuează că, argumentele pe care se

întemeiază recursul declarat de către procuror, au constituit obiect de

examinare în instanța de apel și, cărora instanța le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.

4.1., concluzii care se însușesc de către instanța de recurs pe deplin.

Astfel, nu se mai impune reluarea unei motivări repetate, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în

cauza Albert c. României din 16 februarie 2010, a statuat că, art.6§1 din

CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

către acuzare nu este aplicabil din punct de vedere al prezenții erorilor de

drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

10

Cu referire la recursul declarat de către avocat în numele inculpatului

Mustafayev Ramiz:

Potrivit recursului declarat în cauza deferită judecării, autorul invocă

ca temeiuri de drept pentru casarea hotărârii contestate pct. 2) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, potrivit căruia „instanța nu a fost compusă

potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.30, 31 și 33 Cod de procedură

penală”și pct. 6) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală potrivit căruia,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Deși, recurentul face trimiterea la art. 427 alin. (1) pct. 2) din Codul de

procedură penală, în textul recursului avocatul nu redă și nu invocă nici un

argument în susținerea faptului precum că instanța nu a fost compusă

potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33 Cod de

procedură penală.

În acest sens, verificând materialele cauzei Colegiul penal nu a

constatat careva abateri procesuale sau careva erori de drept în confirmarea

criticilor prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 2) din Codul de procedură penală.

Cu referire la temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6),

indicat de recurent, Colegiul penal constată din recursul declarat, că

recurentul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici

încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu faptul că

instanța de apel nu a luat în considerație totalitatea circumstanțelor cauzei,

ce în opinia ultimului, indică la excluderea nejustificată a suspendării

condiționate a pedepsei cu închisoare inculpatului, conform art. 90 Cod

penal.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea

de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) la pct.6) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, însă afirmațiile aduse în recurs sânt de ordin

general și declarative.

În aceste condiții, Colegiul penal, va respinge, ca nefondate, alegațiile

titularului dreptului de recurs în această parte, reiterând faptul că invocarea

unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de către instanța de apel,

urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența

acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei, cărora sunt

subsecvente.

În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs mai specifică că, așa

cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția

11

adoptată în conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată. În același context, Colegiul penal menționează

că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a

deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art.

6 CEDO.

Coroborând prevederile citate supra, instanța de recurs se raliază

argumentelor expuse în decizia Curții de Apel contestate, totodată, notând

că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea

concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic

superioare, or, potrivit pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, se statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. în

cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind

amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea

probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale

participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de

instanțe.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către

instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurenților nu constituie

temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția

instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești

adoptate de instanța de apel, iar recursul urmând a fi declarat inadmisibil ca

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, și de către

avocatul Druță Boris în numele inculpatului Mustafayev Ramiz, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2020, în

cauza penală privind-ui pe Ciubotaru Iurie xxxxxn, Mustafayev Ramiz xxxx

ca fiind vădit neîntemeiate.

12

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

13