1ra-113/2023 — art. 171 alin. 3 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 21 martie 2022, Badiu Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171, alin. (3), lit. b) Cod penal la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani și 6 luni, cu executarea în penitenciar de tip închis.. S-a admis cerința acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare, și s-a încasat din contul inculpatului Badiu Veaceslav în beneficiul Statului, suma de 7 766 (șapte mii șapte sute șaizeci și șase) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat în fapt că: Badiu Veaceslav acționând intenționat în scopul satisfacerii necesităților sale sexuale, pe parcursul anului 2020, la date neidentificate de organul de urmărire penală, aflându-se la domiciliul amplasat în xxxxx, cunoscând cu certitudine că xxxxx, este minoră și nu a împlinit vârsta de 14 ani, conștientizând că victima nu are capacitate deplină de deliberare, profitând de faptul că minora xxxxx avea o lipsă de educație sexuală corespunzătoare vârstei ei și aceasta fiind la vârsta când nu conștientizează consecințele vieții sexuale timpurii și nu-și poate exprima voința, a întreținut mai multe raporturi sexuale benevole în formă naturală, din care motiv xxxxx a rămas însărcinată. Astfel, acțiunile inculpatului Badiu Veaceslav au fost încadrate juridic în baza art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi – „violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de 1 imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșit asupra persoanei minore în vârstă de până la 14 ani.”

Împotriva sentinței au declarat apeluri: 3.1. Procurorul în Procuratura raionului Cahul, Bahnari Irina, prin care a solicitat casarea sentinței în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care lui Badiu Veaceslav să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 20 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă și nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, or la individualizarea pedepsei penale, prima instanță nu a ținut cont și nu a apreciat obiectiv toate circumstanțele cauzei și anume că, inculpatul Badiu Veaceslav a săvârșit o infracțiune, care potrivit art. 16 alin. (6) din Codul penal, se califică ca o infracțiune, acțiunile intenționate ale inculpatului au fost îndreptate împotriva relațiilor sociale cu privire la libertatea sexuală a persoanei, atingând totodată grav relațiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală și sănătatea părții vătămate minore xxxxxx. La fel, instanța de fond nu a ținut cont că, la data comiterii infracțiunii partea vătămată minoră avea vârsta de 12 ani, consimțământul acesteia a fost viciat de insistențele și acțiunile directe a inculpatului Badiu Veaceslav. 3.2. Avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Badiu Veaceslav a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care Badiu Veaceslav să fie achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, din motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, sau recalificarea acțiunilor în baza art. 174 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepsei neprivative de libertate. În motivarea apelului declarat avocatul a invocat că, prima instanță nu a luat în considerație declarațiile inculpatului Badiu Veaceslav, care nu a negat că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră xxxxxx, nu a determinat-o pe partea vătămată minoră la întreținerea raporturilor sexuale, nu a forțat-o și nu a influențat-o, întreținerea raporturilor sexuale fiind una spontană. Se afla cu partea vătămată minoră într-o relație amoroasă, având intenție de a întemeia familia. La fel, prima instanță nu a luat în considerație declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore, xxxxx care a comunicat că, nu are careva pretenții față de inculpatul Badiu Veaceslav și se află în relații bune cu acesta. Inculpatul Badiu Veaceslav și fratele acestuia Badiu Andrei îi sunt ginerii, iar partea vătămată minoră i- a povestit că singură a dorit să întrețină relații sexuale cu inculpatul. xxxxx a comunicat că a permis părții vătămate xxxx să locuiască împreună cu inculpatul Badiu Veaceslav. De asemenea, prima instanță nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate minore xxxxx, care a comunicat că se afla cu inculpatul Badiu Veaceslav într-o relație amoroasă și a întreținut benevol raporturi sexuale cu acesta. Partea vătămată minoră a comunicat că raportul sexual între ea și inculpatul Badiu Veaceslav s-a produs spontan, și dânsa nu a fost rugată sau impusă de inculpat de a întreține raporturi sexuale cu el. Partea vătămată minoră a comunicat că are copilul minor comun cu inculpatul. Începând cu vârsta de 10 ani a discutat cu mama despre relații sexuale, a dorit singură să aibă relații sexuale cu inculpatul Badiu Veaceslav. Prin urmare partea apărării a invocat că acțiunile inculpatului Badiu Veaceslav urmau a fi recalificate în baza art. 174 alin. (1) Cod penal cu stabilirea unei pedepse neprivativă de libertate. 2

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 septembrie 2022, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Badiu Veaceslav de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171, alin. (3), lit. b) Cod penal. Astfel, instanța de apel a reținut că, deși Badiu Veaceslav nu a recunoscut vina, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate a fost confirmată prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore, xxxx, declarațiile părții vătămate xxxx, declarațiile martorului Badiu Andrei precum și prin: procesul-verbal privind depistarea infracțiunii ori constatarea bănuielii rezonabile privitor la o infracțiune comisă (f.d.3,vol.I); demersul directorului Liceului Teoretic ,,xxxx” din municipiul xxxx, Chiciuc Constantin (f.d.5,vol.I); raportul al deserviciului operativ a DZ Sud al Inspectoratului de Poliție Cahul, Condorachi V. (f.d.7,vol.I); procesul-verbal al ședinței echipei multidisciplinare pentru protecția copiilor aflați în situație de risc din 12 aprilie 2021 (f.d.11-13,vol.I); raportul de constatare medico-legală nr. 202111P0186 din 15 aprilie 2021 (f.d.16,vol.I); ancheta socială din 08 aprilie 2021 (f.d.17,vol.I) procesul-verbal de audiere a părții vătămate minore xxxxx la judecătorul de instrucție în condițiile art. 1101 Cod de procedură penală (f.d.22- 26,vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 202111D0127 din 04 mai 2021 (f.d.31- 32,vol.I); procesul-verbal de audiere a martorului xxxxx la urmărirea penală din 22 aprilie 2021 (f.d.35-36,vol.I); procesul-verbal de ridicare din 22 aprilie 2021 (f.d.38-46,vol.I); ordonanță de recunoaștere și de anexare a documentelor ca mijloc de probă din 22 aprilie 2021 (f.d.47,vol.I); procesul-verbal de audiere lui Badiu Veaceslav în calitate de învinuit din 26 iulie 2021 (f.d.60-61,vol.I); Raportul de expertiză judiciară nr. 2021135A0412-PL/847-CNEJ din 27 septembrie 2021 (f.d.69- 73,vol I); informațiile privind identitatea inculpatului Badiu Veaceslav (f.d.83- 89,vol.I); încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 15 februarie 2022 și mandatul judecătoresc din 15 februarie 2022 (f.d.191-198,vol.I); informația eliberată de către Inspectoratul de Poliție Cahul în adresa Judecătoriei Cahul, sediul Central din 17 februarie 2022 (f.d.216,vol.I); informația eliberată de către Inspectoratul de Poliție Cahul în adresa Judecătoriei Cahul, sediul Central din 23 februarie 2022 (f.d.217- 218,vol.I). Instanța de apel a subliniat că, prima instanță întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului, considerându-le a fi neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea contravin întregului sistem de probe cercetate de către prima instanță și anume declarațiilor părții vătămate minore, reprezentantului legal al părții vătămate minore, martorului Badiu Andrei, luate în coroborare cu probele materiale, care combat în întregime versiunea inculpatului și care au confirmat că între inculpatul și partea vătămată minoră au avut loc relații sexuale, în urma cărora partea vătămată minoră a rămas însărcinată. Instanța de apel a considerat relevant de a menționa că, în explicațiile sale în ședința de judecată în instanța de apel, inculpatul Badiu Veaceslav a confirmat că, relațiile sexuale dintre el și partea vătămată minoră xxxxxx au avut loc. 3 La fel, instanța de apel a apreciat critic argumentele apărătorului precum că acțiunile inculpatului Badiu Veaceslav urmează a fi recalificate în baza art. 174 alin. (1) Cod penal, deoarece relațiile sexuale au fost benevole, iar partea vătămată minoră nu a fost determinată prin constrângere fizică sau psihică să întrețină aceste relații sexuale. În acest context, instanța de apel a relatat că prin constrângerea fizică se înțeleg acțiunile care constă în lovire, sau în oricare alte acte de violență fizică exercitate asupra victimei, pentru a înfrânge împotrivirea acesteia la raportul sexual. Prin constrângerea psihică se înțelege înfrângerea sau paralizarea rezistenței victimei, care se exprimă în amenințarea cu aplicarea imediată a violenței fizice, dacă victima nu se ca conforma cerințelor făptuitorului. Prin imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința se înțelege incapacitatea victimei de a opune rezistență ori de a înțelege adecvat semnificația acțiunilor săvârșite asupra sa. Imposibilitatea victimei de a-și exprima voința presupune o stare psiho-fiziologică a victimei, ce o lipsește de putința de a-și da seama ce se petrece cu ea sau de a-și manifesta voința, spre exemplu din cauza vârstei fragede, al oligofreniei, al altor stări patologice, etc. Potrivit practicii judiciare naționale în cazul raportului sexual, altul decât violul, săvârșit cu o persoană de vârsta fragedă, consimțământul părții vătămate nu are valoarea juridică, deoarece aceasta nu înțelege semnificația celor ce i se întâmplă, și nu poate fi calificat în baza art. 174 Cod penal, dar potrivit art. 171, alin. (3), lit. b) sau art. 172, alin. (3), lit. a) Cod penal. La caz, s-a constatat, cu certitudine că partea vătămată minoră xxxx la momentul întreținerii relațiilor sexuale cu inculpatul Badiu Veaceslav, era eleva în clasa a 5-a, având o vârstă fragedă, respectiv consimțământul ei la întreținerea relațiilor sexuale a fost unul viciat, deoarece s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima voința, situația de care a profitat inculpatul Badiu Veaceslav. Instanța de apel a respins și versiunea inculpatului, precum că nu a cunoscut despre faptul că partea vătămată nu avea vârsta de 14 ani, or această poziție a fost combătută prin declarațiile părții vătămate minore xxxxx, depuse la etapa urmăririi penale în conformitate cu art. 1101 Cod de procedură penală, și în ședința de judecată în prima instanță, în care a indicat că, la începutul relației amoroase cu inculpatul, i-a comunicat personal acestuia că are vârsta de 12 ani, precum și prin declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore xxxxx, care a indicat că inculpatul Badiu Veaceslav a cunoscut că partea vătămată minoră este eleva a clasei 5-a. Astfel, instanța de apel a constată că, în cadrul judecării apelurilor cu certitudine a fost stabilit că inculpatul Badiu Veaceslav, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 171, alin. (3), lit. b) Cod penal, conform indicilor – violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângerea fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșit asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani. Din aceste considerente, apelul declarat de avocatul Eugen Grosu în interesele inculpatului Badiu Veaceslav, a fost respins ca nefondat. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel analizând circumstanțele cauzei, a consideră justificată soluția primei instanțe privind stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează 4 răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului. Instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute argumentele procurorului privind înăsprirea pedepsei în privința inculpatului, întrucât pedeapsa solicitată - 20 ani este prea aspră. Cu toate că inculpatul a comis o infracțiune excepțională de gravă, totuși aspectele pozitive ce țin de personalitatea inculpatului permit de a nu înăspri pedeapsa stabilită acestuia. În acest sens, instanța de apel a reținut că, inculpatul Badiu Veaceslav după ce a aflat că partea vătămată minoră xxxxxx este însărcinată, a rugat pe ultima să păstreze copilul, iar după nașterea a contribuit la întreținerea și părții vătămate minore și copilului născut. Instanța a considerat că acest aspect urmează să fie reținut în sensul aprecierii personalității inculpatului, în procesul individualizării pedepsei penale.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de către instanța de apel, inculpatul Badiu Veaceslav a declarat recurs ordinar prin care solicită casarea deciziei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171, alin. (3), lit. b) Cod penal, din motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, sau recalificarea acțiunilor în baza art. 174 alin. (1) Cod penal, sau remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată, invocând argumente similare celor indicate anterior în apel, descrise în pct. 3.2 al prezentei decizie.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Din conținutul recursului rezultă că recurentul nu invocă vreun temei de drept prevăzut la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, însă reieșind din motivarea acestuia reiese că dânsul solicită să fie achitat, întrucât în opinia lui instanțele de judecată eronat au apreciat probele administrate în speța dată. Verificând materialele dosarului, în raport cu criticele invocate de recurent în recursul declarat, Colegiul penal ajunge la concluzia că la judecarea în ordine de apel a cauzei, instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă în partea condamnării lui Badiu Veaceslav în baza art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată. 5 La fel, Colegiul penal menționează că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile ce au dus la adoptarea soluției expuse în pct.4 - 4.1. din prezenta decizie. Sub acest aspect, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că, la etapa judecării recursului, nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributele exclusive ale instanțelor de fond. Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către recurent, nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Badiu Veaceslav în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal. Colegiul penal constată că instanța de apel, judecând cauza în ordine de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice imputabile inculpatului, anume în baza art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal, dar nicidecum celei pretinse de recurent în baza art.174 alin.(1) Cod penal. În acest context, Colegiul penal notează că calificarea corectă a faptei prejudiciabile imputate inculpatului constituie una din exigențele procesului echitabil și este greșită afirmația apărătorului precum că, la caz nu a fost stabilită intenția directă de păstrare a substanțelor narcotice, ci doar rezultatul consumului ei, or, materialul probator a demonstrat contrariul, și anume faptul violului, adică a raportului sexual săvârșit prin constrângerea fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșit asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani, iar faptele lui Badiu Veaceslav corect au fost încadrate juridic în baza art. 171 alin. (3), lit. b) Cod penal. În acest context, Colegiul penal respinge ca fiind nefondate argumentele recurentului precum că, partea vătămată nu a fost constrânsă fizic sau psihic să întrețină relații sexuale cu inculpatul, acestea au fost benevole, motiv pentru care acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate în baza art. 174 alin.(1) Cod penal, or, la caz consimțământul părții vătămate minore nu are valoare juridică, acesta fiind viciat, deoarece partea vătămată din cauza vârstei fragede nu conștientiza urmările unei relații sexuale. 6 Răspunderea pentru violul sau acțiunile violente cu caracter sexual, săvârșite cu bună-știință asupra unui minor ori asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani, poate surveni numai dacă făptuitorul cunoștea cu certitudine vârsta victimei (din maniera de conduită a acesteia, din aspectul ei exterior sau din alte surse). Colegiul penal reține că instanțele de fond prin analiza atât a declarațiilor părții vătămate minore xxxxx, a reprezentantului legal al părții vătămate minore, xxxxxcât și a martorului Badiu Andrei au stabilit cert că inculpatul Badiu Veaceslav a cunoscut că la momentul întreținerii primului raport sexual, partea vătămată xxxxx nu avea vârsta de 14 ani, fiind elevă în clasa a 5-a. Astfel, Colegiul penal constată că în speța dedusă judecății, probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată indică direct și incontestabil că, inculpatul Badiu Veaceslav, acționând intenționat în scopul satisfacerii necesităților sale sexuale, cunoscând cu certitudine că xxxxx, este minoră și nu a împlinit vârsta de 14 ani, conștientizând că victima nu are capacitate deplină de deliberare, profitând de faptul că minora xxxxxx avea o lipsă de educație sexuală corespunzătoare vârstei ei și aceasta fiind la vârsta când nu conștientizează consecințele vieții sexuale timpurii și nu-și poate exprima voința, a întreținut mai multe raporturi sexuale benevole în formă naturală, din care motiv xxxxx a rămas însărcinată. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recurs, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a sentinței, reproduse în pct.2 precum și a deciziei instanței de apel și reproduse în pct.4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, a parții vătămate xxxxx, a reprezentantului legal al părții vătămate minore, xxxxx și a martorului Badiu Andrei, precum și prin materialele probatoare acumulate în prezenta cauză penală, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanțele de fond au argumentat detailat motivele pentru care au fost respinse versiunile apărării, probele administrate confirmând în mod concludent că faptei comise s-a dat o încadrare juridică corectă în baza art. 171, alin. (3), lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi – „violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângerea fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșit asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani.” Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente temeinice versiunea părții apărării despre nevinovăția inculpatului. Mai mult ca atât, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță 7 internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În acest context, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat cu strictețe prevederile enunțate la art. art.414-419 Cod de procedură penală, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată sub toate aspectele, iar temei pentru admiterea recursului declarat nu se regăsește, motiv din care se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Badiu Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 septembrie 2022, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 20 iulie 2023. Președinte Guzun Ion Judecători Eremciuc Ghenadie Daguța Sergiu 8