1ra-948/2022 — art.190 alin.1, 190 alin.4 CP

1ra-948/2022 — art.190 alin.1, 190 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-948/2022

1-18179068-01-1ra-30062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Țurcan Anatolie, Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu, Donos Aliona,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar declarat de

către avocatul Bargan Alexandru în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 14 septembrie 2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 martie 2022, în cauza penală în privința lui,

Paraico Artiom xxxxx, născut la xxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 14.08.2018 – 14.09.2021;

Instanța de apel: 20.10.2021 – 17.03.2022;

Instanța de recurs: 30.06.2022 – 04.07.2023.

C O N S T A T Ă:

Artiom a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod

penal și în baza acestei norme, cu aplicarea prevederilor art.3641 pct. (8) Cod de procedură

penală, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

A fost recunoscut vinovat Paraico Artiom de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(4) Cod penal și în baza acestei norme, cu aplicarea prevederilor art.3641 pct. (8) Cod

procedură penală, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a mijloacelor financiare pentru o

perioadă de 3 (trei) ani.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, i s-a stabilit în privința lui

Paraico Artiom, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a

mijloacelor financiare pentru o perioadă de 3 (trei) ani.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a cumulat parțial pedeapsa neexecutată stabilită

prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 04 martie 2016, cu stabilirea lui Paraico

Artiom a pedepsei definitive sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 10 (zece)

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de gestionare a mijloacelor financiare pentru o perioadă de 3 (trei) ani.

Termenul de executare a pedepsei sub formă de închisoare aplicat lui Paraico Artiom

urmând a fi calculat din momentul pronunțării sentinței.

S-a aplicat în privința inculpatului Paraico Artiom măsura preventivă „arestarea

preventivă”, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

1

Hotărârea privind măsura preventivă s-a dispus că este executorie din momentul

pronunțării sentinței.

Pe durata arestării preventive, s-a dispus că inculpatul Paraico Artiom urmează a fi

deținut în Penitenciarul nr.13-Chișinău.

S-a încasat cu titlu de prejudiciu material de la Paraico Artiom în beneficiul lui

Cordoneanu Vicolin, suma de 4 500 euro, exprimați în monedă națională la cursul oficial al

leului moldovenesc valabil la data executării obligației.

S-a încasat cu titlu de prejudiciu material din contul inculpatului Paraico Artiom în

beneficiul lui Cordoneanu Nicolae, suma de 4 000 euro, exprimați în monedă națională la

cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data executării obligației.

de timp cuprinsă din data de xxxx, aflând-u-se în Penitenciarul 18 din com. Brănești, r-ul Orhei,

având un plan bine determinat, urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, prin intermediul cet. Bernevec Vitalie și Gheorghița Victoria,

care nu cunoșteau despre acțiunile infracționale ale acestuia, sub pretextul importării în

Republica Moldova din Germania a două automobile de model «Toyota», a însușit de la cet.

Corduneanu Vicolin, bani în sumă totală de 8 500 euro, care conform cursului oficial al BNM

constituie 174 370 lei, primiți de Gheorghița Victoria, care s-a întâlnit cu acesta pe bd. xxxx,

mun. Chișinău, ulterior transmiși lui Bernevec Vitalie ca într-un final să ajungă la Paraico

Artiom, după care nu și-a executat obligațiile asumate, fapt prin ce i-a fost cauzată părții

vătămate Corduneanu Vicolin o daună materială în proporții mari în sumă de 174 370 lei.

Prin acțiunile sale intenționate, Paraico Artiom a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.190 alin.(4) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii actului juridic, dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv și viclean care a produs daune considerabile, săvârșite în proporții

mari.

Tot el, Paraico Artiom, aflând-u-se în Penitenciarul 18 din com. Brănești, r-ul Orhei,

având un plan bine determinat, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,

inducând în eroare pe cet. Costiuc Mihail, prin intermediul cet. Bernevec Vitalie și Gheorghița

Victoria, care nu cunoșteau despre acțiunile infracționale ale acestuia, prezentând-u-i ca fiind

adevărată fapta mincinoasă și anume sub pretextul importării automobilului de model ”Dacia

Logan” din Elveția, în decurs de 10 zile, manifestând un comportament dolosiv a însușit de la

partea vătămată Costiuc Mihail 600 de euro, care conform cursului oficial al BNM, la data

comiterii infracțiunii constituie suma de 12 302,34 lei, bani primiți de Gheorghița Victoria

ulterior transmiși lui Bernevec Vitalie ca într-un final să ajungă la Paraico Artiom, după care

nu și-a executat obligațiile asumate, fapt prin ce i-a fost cauzată părții vătămate Costiuc Mihail

o daună materială în proporții considerabile în sumă de 12 302,34 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Paraico Artiom a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art.190 alin.(1) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii actului juridic, dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv și viclean care a produs daune considerabile.

- procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul reprezentare a învinuirii în

instanța de judecată, Casian Olga, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, conform căreia

Paraico Artiom să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art.190 alin.(1)

Cod penal și a-i aplica o pedeapsă sub formă de 1 an 5 luni închisoare. A-l recunoaște vinovat

pe Paraico Artiom vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art.190 alin.(4) Cod penal și

a-i aplica o pedeapsă sub formă de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

2

și de a exercita activități în domeniul economic, comercial, fiscal pe un termen de 5 ani. În

temeiul art.84 alin.(2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni a cumula parțial pedepsele

aplicate stabilindu-i sub formă de pedeapsă definitivă închisoare pe un termen de 6, cu ispășirea

în penitenciarul de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și a exercita

anumite activități în domeniul economic, comercial, fiscal pe un termen de 5 ani. În baza art.85

alin.(2) Cod penal, a cumula parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Botanica din 04.05.2016 și a-i stabili pedeapsa definitivă sub formă de 6 ani și 6

luni închisoare cu ispășirea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții și a exercita anumite activități în domeniul economic, comercial, fiscal pe un

termen de 5 ani. Admiterea integrală a acțiunilor civile înaintate de părțile vătămate;

- inculpatul Paraico Artiom, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea

sentinței cu aplicarea unei pedepse minime în conformitate cu art.3641 Cod de procedură

penală și art.art.84, 85 Cod penal.

3.1 În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că deși instanța a calificat corect

acțiunile inculpatului Paraico Artiom, consideră sentința nefondată sub aspectul blândeții

pedepsei stabilite, deoarece instanța de judecată nu a luat în considerație în cumul toate

circumstanțele stabilite la aplicarea pedepsei, rezultând din personalitatea inculpatului.

A indicat că, analizând sentința din 14.09.2021 în coraport cu împrejurările cazului și

sancțiunea prevăzută de legiuitor la art.190 alin.(1) Cod penal, care stabilește pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale, muncă neremunerată în

folosul comunității de la 120 la 240 ore sau închisoare până la 3 ani, iar sancțiunea prevăzută

de legiuitor la art.190 alin.(4) din Codul penal, care stabilește pedeapsa sub formă de închisoare

de la 7 la 10 ani cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau de a deține funcții

în domeniul economic pe un termen de până la 5 ani, cu aplicarea limitelor de pedeapsă noi

stabilite în coroborare cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, consideră că

instanța de judecată a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoare pe un termen o pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 10 (zece) luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

de gestionare a mijloacelor financiare pentru o perioadă de 3 (trei) ani, și prin aceasta nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7, 61, 75 Cod penal. Astfel, a solicitat instanței

de apel să țină cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod

penal, inclusiv de influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

gravitatea infracțiunii, astfel inculpatul fiind „încurajat” și predispus la săvârșirea unor fapte

cu caracter prejudiciabil și social – periculoase.

Consideră că pedeapsa aplicată inculpatul este greșit individualizată, neproporțională

faptei și pericolului social al infracțiunii, iar aplicarea unei pedepse la limita minimă stabilită

inculpatului va încuraja la comiterea altor fapte social periculoase, or, instanța de judecată la

individualizarea pedepsei nu a ținut cont în principiu de gravitatea infracțiunii, de

personalitatea inculpatului anterior condamnat în baza art.188 alin.(2) Cod penal (prin sentința

Judecătoriei Botanica din 04.05.2016) și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

A specificat că, infracțiunea prevăzută la art.190 alin.(4) Cod penal în coroborare cu

art.16 alin.(4) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave. Iar instanța de fond nu

a ținut cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să

prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane.

Aplicarea unei pedepsei mai blânde, va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii infracțiunilor

similare și de către alte persoane. Stabilirea unei pedepse privative de libertate la limita

minimului stabilită de legiuitor în coraport cu agravantele indicate de acuzare va favoriza pe

inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni similare, iar de către alte persoane va fi apreciată ca o

atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua

încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

3

A constatat că, nu poate fi reținut nici argumentul instanței de fond precum că, inculpatul

Paraico Artiom s-a căit sincer de cele comise și a conștientizat pericolul sporit al faptei comise,

întrucât caracterul sincer al pretinsei căințe manifestate de către numit urmează a fi pus la

îndoială de vreme ce acesta neconștientizând caracterul ilegal și contrar legii al faptelor sale,

or, acesta anterior a mai fost atras la răspundere penală pentru comiterea unei infracțiuni

deosebit de grave prevăzute de art.188 Cod penal, astfel acesta nejustificând nici într-un fel

încrederea acordată de către instanță pentru corectarea sa.

Consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă și contrară prevederilor

art.61 Cod penal, aceasta nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și din partea altor persoane. La

caz, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința lui Paraico Artiom nu poate fi

atins decât prin aplicarea unei pedepse echitabile cu închisoare, care are scopul educativ menit

asupra acestuia, însă nu la limita minimă stabilită de instanță nejustificată nici printr-o

circumstanță atenuantă ci din contra consideră că acuzatorul just a apreciat toate circumstanțele

faptice și obiectiv i-a solicitat o pedeapsă echitabilă în coraport cu învinuirea adusă.

A opinat că, pedeapsa aplicată lui Paraico Artiom de către instanța de judecată este prea

blândă, datorită pericolului social sporit al infracțiunii comise de către inculpat,

comportamentul și personalității acestui.

3.2 În motivarea cererii de apel inculpatul Paraico Artiom a invocat că sentința este

eronată, nefondată, lipsită de suport normativ și faptic, asta rezultă din aprecierea subiectivă și

incompletă a legislației în vigoare, urmând a fi casată în partea încadrării juridice a faptelor și

a stabilirii pedepsei.

A susținut că a comis de fapt 3 fapte distincte ce urmau a fi calificate în 3 infracțiuni

consumate și anume: la 20 octombrie 2017, în raport cu Costiuc Mihail infracțiunea prevăzută

la art.190 alin.(1) Cod penal, a însușit 600 Euro (nu depășește 20 salarii medii pentru anul

2017, adică suma de 112 000 lei); la 20 octombrie 2017, în raport cu Corduneanu Vicolin

infracțiunea prevăzută la art.190 alin.(1) Cod penal, a însușit 4 000 Euro (aproximativ 82 000

lei conform cursului din 20.10.2017, ce nu depășește 20 salarii medii pentru anul 2017, adică

suma de 106 000 lei); după data de 20 octombrie 2017 (22 octombrie 2017 din spusele lui

Corduneanu Vicolin), în raport cu Corduneanu Vicolin a comis infracțiunea prevăzută la

art.190 alin.(1) Cod penal, a însușit 4 500 Euro (aproximativ 93 000 lei conform cursului din

22.10.2017, ce nu depășește 20 salarii medii pentru anul 2017, adică suma de 106 000 lei).

A relevat că, conform Hotărârii Guvernului Nr.1233 din 09-11-2016 privind aprobarea

cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2017, salariului mediu

pe economie constituia 5 300 lei. Conform art.126 alin.(1) Cod penal, se consideră proporții

mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate,

păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o

persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie

prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei; - în așa

mod, consideră că a comis 3 fapte de escrocherie, ce urmau a fi calificate ca escrocherie

prevăzută la art.190 alin.(1) Cod penal, infracțiuni mai puțin grave, pentru care legea penală

stabilește în calitate de pedeapsă, închisoare de până la 3 ani.

A menționat că, nu poate fi de acord cu încadrarea juridică dată de organele de urmărire

penală și acceptată tacit de către instanța de judecată. Or, încadrarea celor două episoade care

au avut loc în timp diferit, s-au consumat pe deplin ambele, banii au fost obținuți la o diferență

de 2 zile, sub pretexte diferite, consideră că urma a fi calificate ca 2 fapte diferite și încadrate

în două infracțiuni prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal și nu într-o infracțiune prevăzută

la art. 190 alin. (4) Cod penal. Acest lucru denotă incorectitudinea calificării faptei, încălcarea

dreptului său la un proces echitabil, a art.art.5, 6 și 7 Cod penal. În același timp, conform

art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, inculpatul poate recunoaște doar săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu, iar în caz de soluționare a cauzei prin aplicarea prevederilor alin.(1),

4

cum expres stabilește alin.(7), instanța urmează să aplice în modul corespunzător dispozițiile

art.art.392-398 Cod de procedură penală.

Prima instanță corect a dispus judecarea cauzei penale conform procedurii stabilite la

art.3641 Cod de procedură penală, însă incorect a reținut încadrarea juridică mai gravă susținută

de procuror.

A reiterat că, potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie

să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care

urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect

aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel). În același timp, conform art.3641 alin.(1) și (7) Cod de procedură

penală, inculpatul poate recunoaște doar săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, instanța

urmând să aplice, totuși, dispozițiile art.art.382-398 Cod de procedură penală în mod

corespunzător, iar conform jurisprudenței CtEDO, admiterea de către inculpat a

circumstanțelor pe care s-a bazat condamnarea sa, adică acceptarea unei proceduri simplificate,

nu include și calificarea lor în baza legii penale (hotărârea CtEDO din 25.07.2017, Rostovțev

c. Ukraina).

În jurisprudența internațională și în teoria dreptului penal este conturată regula potrivit

căreia o pedeapsă nu trebuie să fie prea aspră în coraport cu fapta comisă, or, în acest caz,

pedeapsa penală nu-și va atinge scopul scontat. În așa mod, având în vedere că, a recunoscut

vina în comiterea faptelor pe deplin, se căiește sincer, nu încalcă regimul de detenție, percepe

și înțeleg scopul pedepsei penale pe care o ispășește și la moment, solicită instanței de judecată

să-i aplice o pedeapsă minimă prin prisma art.art.84, 85 Cod penal.

respins ca nefondate apelurile și s-a menținut sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că, prima instanță a stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut că, vinovăția inculpatului Paraico Artiom în comiterea

infracțiunilor imputate se confirmă nu doar prin declarațiile sale de recunoaștere a vinovăției,

ci și prin cumulul probelor administrate de organul de urmărire penală, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate

Costiuc Mihail (f.d.41, Vol. II); declarațiile părții vătămate Cordoneanu Vicolin (f.d.57, Vol.

I); declarațiile suplimentare a părții vătămate a cet. Cordoneanu Vicolin (f.d.57, Vol. I);

declarațiile martorului Culeac Victor (f.d.43, Vol. II); declarațiile martorului Costiuc Aliona

(f.d.45, Vol. II); declarațiile martorului Vetcu Andrei (f.d.78, Vol. I); declarațiile martorului

Gheorghița Victoria; declarațiile martorului Bernevec Vitalie (f.d.172, Vol. II).

Analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-le din punct de

vedere al coroborării lor cu celelalte probe, instanța de apel constată că ele demonstrează cu

certitudine vina inculpatului Paraico Artiom în comiterea infracțiunilor imputate prin prisma

prevederilor art.101 Codul de procedură penală și stabilesc cu certitudine că inculpatul Paraico

Artiom a comis infracțiunile imputate și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate.

Instanța de apel verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în conformitate

cu prevederile Codului de procedură penală, nu a depistat careva încălcări de procedură sau

5

încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului. Vinovăția inculpatului Paraico Artiom în

comiterea infracțiunilor a fost dovedită pe deplin în baza probelor administrate la cauza penală.

Respectiv, acțiunile inculpatului, corect au fost calificate în baza art.190 alin.(4) Cod penal,

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii actului

juridic, dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv și viclean,

săvârșite în proporții mari, și art.190 alin.(1) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase în privința naturii actului juridic, dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv și viclean care a produs daune considerabile.

Referitor la episodul din data de 20.10.2017 (parte vătămată Costiuc Mihail): Fapta

comisă de Paraico Artiom a atentat la obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art.

190 Cod penal, are un caracter complex. Astfel, obiectul juridic principal al infracțiunii îl

formează relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. Obiectul juridic

secundar al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale cu privire la libertatea manifestării

de voință și la minimul necesar de încredere. Acțiunea adiacentă se exprimă în inducerea în

eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii

actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean. Obiectul material al infracțiunii în cauză îl reprezintă

bunurile care au o existență materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare

materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor. Astfel, mijloacele

bănești în sumă de 600 de euro, care conform cursului oficial al BNM, la data comiterii

infracțiunii constituie suma de 12 302,34 lei, bani dobândiți de inculpat ilegal au o existență

materială, ce se atestă prin mijloacele de probă administrate la faza urmăririi penale și în

ședință de judecată, declarațiile inculpatului Paraico Artiom care a recunoscut fapta inclusiv

suma, dar și din actul de sesizare a organului de urmărire penală.

Referitor la episodul din data de 17.10.2017 și la 21.10.2017 (parte vătămată

Corduneanu Vicolin): Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal,

este prejudicial cauzat bani în sumă totală de 8 500 euro, care conform cursului oficial al BNM

constituie 174 370 lei. Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art.190 Cod penal are

următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă alcătuită din două acțiuni (inacțiuni): a) acțiunea

principală, care constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane; b) acțiunea sau

inacțiunea adiacentă, care constă, în inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea

acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil,

ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a

produs daune considerabile; 2) urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial

efectiv în proporții deosebit de mari; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile. Astfel, elementul material se realizează prin acțiunea de dobândire

ilicită a bunurilor de la victimă, fiind întregit cu altele două, conținute în textul normei de

incriminare - înșelăciune sau abuz de încredere. Prin dobândire ilicită a bunurilor, legiuitorul

prezumă un act opus celui licit, efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține (pentru

sine sau pentru altul) transmiterea voită în proprietate, posesiune, detenție a bunului mobil sau

imobil, a altor valori străine sau dreptului asupra acestora. Prin „prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase” făptuitorul induce victima în eroare, îi creează o falsă reprezentare a

realității pentru a realiza transmiterea voită a bunului sau a dreptului asupra lui. Urmările

prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv, ale căror mărime constituie 600 de

euro, care potrivit cursului oficial al BNM, la data comiterii infracțiunii constituie suma de 12

6

302,34 lei, au un caracter considerabil pentru partea vătămată, cât și 8 500 euro, care conform

cursului oficial al BNM constituie 174 370 lei, iar legătura de cauzalitate dintre faptele

prejudiciabile și urmările prejudiciabile este una dovedită prin probele administrate la faza de

urmărire penală.

Subsidiar, instanța de apel a atestat cu certitudine că, inculpatul Paraico Artiom a

dobândit de la părțile vătămate Ciobanu Victor cât și Corduneanu Vicolin mijloacele bănești

invocate în actul de învinuire și reieșind din declarațiile părților vătămate în acest sens,

susținute de însăși acuzat și coroborate indirect cu cele declarate de martorii audiați. În

conformitate cu art.126 alin.(2) Cod penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei

cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor

pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte

circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul

prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Subsecvent, partea vătămată a invocat faptul că prejudiciul cauzat

este considerabil. Determinarea valorii prejudiciului cu calificativul „considerabil” sau „ne

considerabil” îi aparține părții vătămate, care după convingerea sa lăuntrică, ținând cont de

circumstanțele cărora aceasta le dă apreciere în mod conștient, este în drept să determine

valoarea prejudiciului ce i s-a cauzat. Iar semnul calificativ al infracțiunii – în proporții mari

potrivit prevederilor art.126 alin.(1) Cod penal și-a găsit confirmare, cu referire la hotărârile

de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei în actul de învinuire. Așadar, potrivit

circumstanțelor cauzei, precum și declarațiile personale a părților vătămate în cadrul sesizării

și audierii sale cu privire la mărimea considerabilă a bunului sustras, nemodificată la momentul

întocmirii sentinței și susținută în ședință de judecată, importanta mijloacelor bănești, care sunt

necesari în uzul casnic, importanți și necesari în activitatea zilnică a sa, în ansamblu confirmă

trăsăturile considerabile ale prejudiciului cauzat. Latura subiectivă a infracțiunii analizate se

manifestă, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă, adică făptuitorul își

dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale. De asemenea, la calificarea faptei

este obligatoriu stabilirea scopului special de cupiditate. Astfel, s-a constatat atât prezenta

intenției directe, dar și prezenta semnului obligatoriu care confirmă scopul de cupiditate la

săvârșirea infracțiunii, ori din mijloacele de probă administrate denotă exclusiv dorința

inculpatului Paraico Artiom de a beneficia de banii obținuți, de a-i trece în posesia sa, neavând

intenția folosirii temporare a mijloacelor bănești, dovadă fiind însușirea în scopuri personale a

acestora, fără a fi restituite proprietarului de drept ulterior. La fel, în cazul escrocheriei,

elementul subiectiv al acestei infracțiuni constă în intenția directă. Inculpatul este conștient că

induce în eroare și că prin acest fapt produce o pagubă, în vederea realizării unui folos material

injust (intenție calificată prin scop). Subiectul infracțiunii la art.190 Cod penal este persoana

fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani (în ipoteza

faptelor prevăzute la alin.(2) și (3). În celelalte cazuri, vârsta minimă a răspunderii penale este

de 16 ani. Inculpatul Paraico Artiom potrivit extrasului din Registrul de Stat al Populației

(f.d.74, Vol. II) este născut pe 26.10.1986, la momentul săvârșirii infracțiunii având vârsta

împlinită de 30 ani, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru. Respectiv, Paraico

Artiom întrunește semnele subiectului infracțiunilor date.

Instanța de apel a conchis că sunt veridice declarațiile părților vătămate Cordoneanu

Vicolin, Costiuc Mihail, ale martorilor Bernevec Vitalie, Gheorghița Victoria, Vetcu Andrei,

Culeac Victor și Costiuc Aliona, fiind date sub jurământ și avertizați în baza art.art.312-313

Cod penal, aceste declarații confirmând-u-se atât reciproc, cât și prin celelalte probe

administrate la dosar.

În lumina celor relatate supra, instanța de apel reținut că în prima instanță inculpatul și-

a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunilor incriminate, cauza fiind examinată conform

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală. Astfel, în perioada de timp cuprinsă din data de

17.10.2017 și la 21.10.2017, Paraico Artiom aflându-se în Penitenciarul 18 din com. Brănești,

7

r-ul Orhei, urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, prin intermediul cet. Bernevec Vitalie și Gheorghița Victoria, care nu cunoșteau

despre acțiunile infracționale ale acestuia, sub pretextul importării în Republica Moldova din

Germania a două automobile de model «Toyota», a însușit de la cet. Corduneanu Vicolin, bani

în sumă totală de 8 500 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie 174 370 lei,

primiți de Gheorghița Victoria, care s-a întâlnit cu acesta pe bd. xxxx, ulterior transmiși lui

Bernevec Vitalie ca într-un final să ajungă la Paraico Artiom, după care nu și-a executat

obligațiile asumate, fapt prin ce i-a fost cauzată părții vătămate Corduneanu Vicolin o daună

materială în proporții mari în sumă de 174370 lei. De asemenea, s-a constatat faptul că Paraico

Artiom la 20.10.2017, aflând-u-se în Penitenciarul 18 din com. Brănești, r-ul Orhei, urmărind

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, inducând în eroare pe cet. Costiuc Mihail,

prin intermediul cet. Bernevec Vitalie și Gheorghița Victoria, care nu cunoșteau despre

acțiunile infracționale ale acestuia, prezentând-u-i ca fiind adevărată fapta mincinoasă și anume

sub pretextul importării automobilului de model ”Dacia Logan” din Elveția, în decurs de 10

zile, manifestând un comportament dolosiv a însușit de la partea vătămată Costiuc Mihail 600

de euro, care conform cursului oficial al BNM, la data comiterii infracțiunii constituie suma de

12 302,34 lei, bani primiți de Gheorghița Victoria ulterior transmiși lui Bernevec Vitalie ca

într-un final să ajungă la Paraico Artiom, după care nu și-a executat obligațiile asumate, fapt

prin ce i-a fost cauzată părții vătămate Costiuc Mihail o daună materială în proporții

considerabile în sumă de 12 302, 34 lei.

Cât privește alegațiile inculpatului privind faptul că nu este de acord cu încadrarea

juridică a faptelor săvârșite, instanța de apel le-a respins ca fiind neîntemeiate.

Din cele indicate supra, instanța de apel a constatat că instanța de fond și-a argumentat

riguros soluția la acest capitol și a motivat hotărârea pronunțată prin care s-a confirmat cu

certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.190 alin.(1) Cod

penal și art.190 alin.(4) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a reiterat faptul că intenția inculpatului a fost unică, astfel

i-a promis părții vătămate Cordoneanu Vicolin că îi va aduce automobilul, și a solicitat de la

acesta 30 % avans din suma totală a costului automobilului.

Instanța de apel a considerat că, nu se regăsesc careva erori de fapt care ar impune

casarea sentinței adoptate, cu reîncadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat în trei fapte

distincte, iar afirmațiile inculpatului reprezintă opinia subiectivă a acestuia, fără o motivare

plauzibilă. Respectiv, prima instanță a luat în considerație probele administrate legal de către

organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu

respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă

potrivit art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului

Paraico Artiom în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal (episodul

cu parte vătămată Costiuc Mihail) și art.190 alin.(4) Cod penal (episodul cu parte vătămată

Corduneanu Vicolin).

Vis-a-vis de categoria și termenul pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța

de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate

cu prevederile art.art.7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului. Potrivit art.61 alin.(2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Circumstanțe atenuante în corespundere cu prevederile art.76 Cod penal în privința lui

Paraico Artiom instanța de fond nu a stabilit. Instanța de fond în mod întemeiat nu a reținut în

8

calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției de către inculpat. Or, judecarea

cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, care are ca premisă

recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu. Astfel, în acest caz pedeapsa care urmează a fi

aplicată inculpatului a fost stabilită în conformitate cu art.3641 alin.(8) Cod de Procedură

Penală, care stabilește o pedeapsă redusă, luându-se în considerație recunoașterea faptelor.

Conform art.77 Cod penal, circumstanțe care ar agrava răspunderea penală, instanța de fond a

reținut faptul comiterii unei infracțiuni de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară.

În continuare, instanța de apel a reținut că infracțiunea prevăzută la art.190 alin.(1) Cod

penal se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 120 până la 240 de ore, sau cu închisoare de până la

3 (trei) ani. Astfel, infracțiunea dată se atribuie potrivit art.16 Cod penal la categoria

infracțiunilor mai puțin grave. Infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(4) Cod penal, imputată

lui Paraico Artiom, face parte din categoria celor grave, care se pedepsește cu amendă în

mărime se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

Instanța de apel a atestat că la stabilirea termenului pedepsei în privința lui Paraico

Artiom, instanța de fond a ținut cont de condițiile de viață ale familiei ultimului. Instanța de

judecată corect a reținut faptul că inculpatul anterior a fost tras la răspundere penală pentru

infracțiune similară. Mai mult, inculpatul Paraico Artiom avea statut de condamnat la

momentul comiterii infracțiunilor, ispășind pedeapsa stabilită anterior, în penitenciar, fapt ce

caracterizează negativ personalitatea inculpatului. De asemenea, se reține faptul că inculpatul

la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află.

Din considerentele menționate, instanța de apel a atestat necesitatea respingerii

solicitării inculpatului de a-i fi stabilită o pedeapsă mai blândă, or, inculpatul la moment se

deține în penitenciar fiind condamnat pentru o altă infracțiune.

De asemenea, instanța de apel a reținut că fiind condamnat Paraico Artiom nu a pășit pe

calea corectării sale. Astfel, se atestă faptul că Paraico Artiom și-a făcut din comiterea

infracțiunilor o îndeletnicire și un mod de viață.

Subsecvent, instanța de apel a reținut că o pedeapsă mai blândă va fi apreciată ca o

atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua

încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție. Având în vedere cele

menționate supra, limitele pedepsei cu închisoarea prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal,

pentru inculpat va constitui: - închisoare de până la 2 ani. Iar limitele pedepsei cu închisoarea

prevăzută de art.190 alin.(4), Cod penal, pentru inculpat v-or constitui: de la 4 (patru) ani și 8

(opt) luni până la 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

În context, instanța de apel a considerat că vina inculpatului a fost dovedită pe deplin,

or, însăși prin declarațiile inculpatului Paraico Artiom date în ședința instanței de fond, acesta

a menționat că recunoaște vina integral în comiterea infracțiunilor de escrocherie. Având în

vedere toate împrejurările cauzei, instanța de apel consideră că pedeapsa mai blândă solicitată

de inculpat este una neîntemeiată și nejustificată. Or, acestuia urmează a-i fi stabilită o

pedeapsă mai aspră, după cum a și fost stabilită de instanța de fond.

Așadar, instanța de apel a considerat că, anume pedeapsa sub formă de închisoare cu

executare reală este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunile comise de

către inculpat. Pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza

scopul în contextul gradului de pericol social a faptei comise de către acesta, cât și

personalitatea inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum

și cel dinainte și după săvârșirea infracțiunilor incriminate

9

Instanța de apel a reținut că, potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, dacă o persoană este

declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată

pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune

aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial,

al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare de 25 de ani de închisoare, iar în privința

persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani și a persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar

nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate – pe un termen nu mai mare de

12 ani și 6 luni. În cazul în care persoana este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai

multor infracțiuni ușoare și/sau mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin

absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră. În conformitate cu art.84 alin.(1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, instanța de fond

în mod justificat a considerat necesar de a-i stabili lui Paraico Artiom o pedeapsă definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a mijloacelor

financiare pentru o perioadă de 3 (trei) ani. Astfel, la stabilirea categoriei pedepsei, instanța de

fond corect a luat în considerare că, deși norma prevede pedepse alternative, o altă pedeapsă

decât închisoarea nu va avea efect de corectare, or inculpatul nu este la prima abatere de la lege

și fiind în termenul de probă acordat, a comis noi infracțiuni cu intenție.

În continuare, instanța de apel a atestat că prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 04 martie 2016, Paraico Artiom a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute la art.188 alin.(2), lit. b), d), e), f) Cod penal, și aplicată o pedeapsă sub

formă de închisoare cu executare pe un termen de 9 (nouă) ani, Sentință menținută prin Decizia

Curții Supreme de Justiție din data de 18 ianuarie 2017. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din

23.02.2017, a fost redusă cu ¼, partea neexecutată a pedepsei și anume cu 1 an și 10 luni și 27

zile. Relevant este faptul că Paraico Artiom execută pedeapsa cu închisoare stabilită prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 04.03.2016. Conform art.85 alin.(1) Cod

Penal, dacă după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei,

condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial,

la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

anterioară. În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăși termenul de 30 de ani de

închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani și a persoanelor care au

atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate –

termenul de 15 ani. În temeiul alin.(3) al aceluiași articol, pedeapsa definitivă în cazul unui

cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi

infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței

de judecată. Așadar, luând în considerație faptul că, în timpul executării sentinței Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău, din 04 martie 2016, Paraico Artiom a fost recunoscut vinovat de

comiterea unor noi infracțiuni săvârșite anume în timpul executării pedepsei, instanța de fond

în mod justificat, conform prevederilor art. 85 alin. (1) din Codul penal, a cumulat parțial

pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 04

martie 2016, și i-a stabilit lui Paraico Artiom o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe

un termen de 5 (cinci) ani și 10 (zece) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a mijloacelor

financiare pentru o perioadă de 3 (trei) ani.

Totodată, instanța de apel a respins solicitarea de a fi aplicată în privința inculpatului

Paraico Artiom o pedeapsă mai aspră sub formă de 6 ani 6 luni închisoare, pe faptul că prima

instanță nu a adăugat corect partea neexecutată a pedepsei stabilită de sentința anterioară, or,

prima instanță a adăugat parțial, și nu în întregime partea neexecutată a pedepsei stabilită prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 04 martie 2016 inculpatului Paraico Artiom.

Subsecvent, instanța de apel a atestat că anterior lui Paraico Artiom i s-a acordat șansa

de a păși pe calea corectării, totuși, acesta careva concluzii pentru sine nu a făcut, dimpotrivă

10

și-a continuat activitatea infracțională, iar pedepsele stabilite anterior nu și-au atins scopul, din

acest motiv instanța de fond întemeiat prin cumulul parțial al sentinței Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 04 martie 2016, a stabilit inculpatului pedeapsa definitivă cu închisoare, pe

un termen de 5 (cinci) ani și 10 (zece) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a mijloacelor

financiare pentru o perioadă de 3 (trei) ani. În acest context, o pedeapsă prea blândă va fi

apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va

diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție. Or, practica

judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni. De asemenea, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare

scopului urmărit.

Așadar, instanța de apel a constatat că prima instanță justificat a conchis că doar o

pedeapsă privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de

restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Respectiv, instanța de apel a ajuns la concluzia că în speță, prima instanță corect a

constatat că reeducarea și corectarea inculpatului nu este posibilă fără izolarea lui Paraico

Artiom de societate, or numai prin executarea reală a pedepsei închisorii și izolării acestuia de

societate, se va obține reeducarea și corectarea inculpatului, care la moment prezintă pericol

pentru societate, în raport cu infracțiunile comise, dar și circumstanțele reale și personale ale

inculpatului.

Relevant, este faptul că pedeapsa sub formă de închisoare este aplicabilă la caz, și va

duce la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel contribuind la reeducarea inculpatului, la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

sociale, principiile morale și atingerii scopului pedepsei penale. Deci, instanța de apel

consideră că, pedeapsă numită sub formă de închisoare cu executare este legală, întemeiată și

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, iar argumentele invocate de către inculpat în

apelul depus sunt doar declarative și formale.

Cu privire la acțiunea civilă, instanța de apel a menținut în această parte sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 septembrie 2021, de încasare cu titlu de

prejudiciu material de la Paraico Artiom în beneficiul lui Cordoneanu Vicolin, suma de 4 500

euro și suma de 4 000 euro, exprimați în monedă națională la cursul oficial al leului

moldovenesc valabil la data executării obligației

Alexandru în numele inculpatului, prin care invocând ca temei pentru recurs prevederile

art.427 alin. (1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei

în latura penală, cu rejudecarea cauzei și aplicarea unei pedepse minime.

5.1. În motivarea recursului avocatul Bargan Alexandru invocă că, atât decizia cât și

sentința sunt eronate, nefondate, lipsite de suport normativ și faptic, rezultă din aprecierea

subiectivă și incompletă a legislației în vigoare, urmând a fi casată în partea încadrării juridice

a faptelor și a stabilirii pedepsei.

Susține că, deși la etapa judecării cauzei în fond, inculpatul a solicitat examinarea cauzei

sale în procedura simplificată, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, și-a

recunoscut vina în comiterea faptelor incriminate, nu este de acord cu încadrarea juridică a

faptelor săvârșite, care a fost făcută de către instanța de judecată și organul de urmărire penală.

Menționează că, inculpatul comis de fapt 3 fapte de escrocherie distincte ce urmau a fi

calificate în 3 infracțiuni consumate, ce urmau a fi calificate ca escrocherie prevăzută la art.

190 alin. (l) Cod penal, infracțiuni mai puțin grave, pentru care legea penală stabilește în

calitate de pedeapsă, închisoare de până la 3 ani.

11

Relevă că, având în vedere că judecarea cauzei în prima instanță a avut loc în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, conform art.3641 Cod de procedură penală,

instanța poate aplica pedepse în limită maximă pentru fiecare infracțiune până la 2 ani

închisoare

Indică că, nu este de acord cu încadrarea juridică dată de organele de urmărire penală și

acceptată tacit de către instanța de judecată. Or, încadrarea celor două episoade care au avut

loc în timp diferit, s-au 4consumat pe deplin ambele, banii au fost obținuți la o diferență de 2

zile, sub pretexte diferite, consider că urma a fi calificate ca 2 fapte diferite și încadrate în două

infracțiuni prevăzute la art.190 alin.(1) Cod penal și nu într-o infracțiune prevăzută la art.190

alin.(4) Cod penal. Acest lucru denotă incorectitudinea calificării faptei, încălcarea dreptului

meu la un proces echitabil, art.art.5, 6 și 7 Cod penal.

În același timp, conform art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, inculpatul poate

recunoaște doar săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, iar în caz de soluționare a cauzei

prin aplicarea prevederilor alin. (1), cum expres stabilește alin. (7), instanța urmează să aplice

în modul corespunzător dispozițiile art. 392-398 Cod de procedură penală. În același timp,

conform art.3641 alin.(l) și (7) Cod de procedură penală, inculpatul poate recunoaște doar

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, instanța urmând să aplice, totuși, dispozițiile art.

382-398 Cod de procedură penală în mod corespunzător, iar conform jurisprudenței CtEDO,

admiterea de către inculpat a circumstanțelor pe care s-a bazat condamnarea sa, adică

acceptarea unei proceduri simplificate, nu include și calificarea lor în baza legii penale

(hotărârea CtEDO din 25.07.2017, Rostovțev c. Ukraina).

Susține că, având în vedere că, Paraico Artiom și-a recunoscut vina în comiterea faptelor

pe deplin, se căiește sincer, nu încalcă regimul de detenție, percepe și înțelege scopul pedepsei

penale pe care o ispășește și la moment, prin urmare rugăm instanța de judecată să aplice

condamnatului o pedeapsă minimă prin prisma art.art.84, 85 Cod penal. În situația în care, la

caz, Paraico Artiom a comis 3 infracțiuni mai puțin grave, dar este învinuit incorect de

comiterea unei infracțiuni grave și primește pedeapsă pentru aceasta, atunci nu putem vorbi de

proporționalitate, justiție, echitate în cazul său

Consideră că în speță, în cazul în care fapta ce a fost încadrată în componența de

infracțiune prevăzută la art.190 alin.(4) Cod penal, era corect calificată și încadrată juridic,

atunci inculpatului urma a-i fi aplicată o pedeapsă mult mai mică comparativ cu cea primit la

moment.

procuror, care solicită a decide asupra admisibilității recursului, cu dispunerea rejudecării

cauzei, reieșind din faptul că după pronunțarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 martie 2022, a intervenit o lege mai favorabilă făptuitorului.

acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva deciziei

instanței de apel, Colegiul penal lărgit verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de către titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în

cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură penală.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul face

referință la erorile prescrise la art.427 alin.(1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală,

concretizate prin faptul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

12

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține

că, temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocând în acest context următoarele.

Referitor la temeiul de recurs invocat de avocatul Bargan Alexandru, prin prisma art.427

alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că, temeiul menționat

nu și-a găsit confirmare, dat fiind faptul că, instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu au admis careva erori,

stabilind justificat că prima instanță i-a aplicat inculpatului Paraico Artiom o pedeapsă

echitabilă în raport cu faptele comise.

Cu referire la criticele invocate de partea apărării, precum că a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului, instanța de recurs relevă că, în cazul

săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile

și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă

să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale,

potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal

și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Pârții generale a prezentului

Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând

anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii penale. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi

argumentat de către instanța de judecată. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă

de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că, instanțele de fond corect i-au aplicat

inculpatului o pedeapsă privativă de libertate conducându-se de principiul individualizării

pedepsei în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului Bargan

Alexandru precum că, pedeapsa stabilită inculpatului Paraico Artiom este prea aspră, din

13

considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a comis două infracțiuni

care fac parte din categoria celor mai puțin grave și grave aflându-se deja în penitenciar și

ispășind pedeapsa stabilită anterior prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 04

martie 2016 și de comportamentul acestuia după și în timpul examinării cauzei.

De asemenea, Colegiul menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării unei pedepse sub formă de 5 ani 10 luni închisoare în privința

inculpatului Paraico Artiom, fiind respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru

infracțiunile incriminate art.190 alin.(1) Cod penal și art. 190 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.art.84, 85 Cod penal, precum și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat asupra acesteia.

Subsidiar, instanța de apel just a subliniat că categoria și mărimea pedepsei penale

trebuie să fie în măsură să asigure reeducarea inculpatului și exercitarea unui control din partea

statului ce vine să prevină antrenarea viitoare în activități prejudiciabile din partea inculpatului

– în primul rând, dar și din partea altor justițiabili – în al doilea rând.

În acest sens, instanța de recurs respinge alegațiile apărării precum că instanțele de fond

nu au ținut cont de toate circumstanțele cauzei la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, or

în partea descriptivă a deciziei contestate a fost efectuată o analiză detaliată a infracțiunii

comise, a urmărilor prejudecabile cauzate prin comiterea acesteia, coroborate cu personalitatea

inculpatului.

În concluzie, Colegiul penal lărgit menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicându-se în

conformitate cu prevederile art.190 alin.(1) Cod penal și art.190 alin.(4) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art.art.84, 85 Cod penal, precum și art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul

social al infracțiunii săvârșite.

Colegiul penal lărgit mai reține că, avocatul Bargan Alexandru invocă în prezenta speță

și incidența cazului de casare prevăzut la pct. 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Respectiv instanța de recurs reține că, din argumentele recursului declarat se constată că, în

opinia acestuia, nu a fost confirmată vinovăția inculpatului Paraico Artiom în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal și faptei acestuia i s-a dat o încadrare

juridică greșită

Lecturând materialele cauzei și cercetând fapta incriminată inculpatului, Colegiul

apreciază ca fiind eronată invocarea temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

întrucât din materialele cauzei se atestă că la etapa urmăririi penale cât și la judecarea cauzei

în primă instanță, partea apărării nu a invocat careva erori cu privire la încadrarea greșită a

faptei inculpatului.

Prin urmare, potrivit art.427 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiurile pentru recurs

menționate la alin.(1) pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea

a avut loc în instanță de apel, iar la caz instanța de apel nu a recalificat acțiunile inculpatului

Paraico Artiom, însă a menținut sentința primei instanțe prin care inculpatul a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal și art.190 alin.(4) Cod

penal, potrivit rechizitoriului întocmit de către partea acuzării (f.d.180-193, vol. II), precum și

ordonanța privind modificarea învinuirii din 29 iunie 2021 (f.d.130-131, vol. III).

Colegiul atestă că, circumstanțele pentru calificarea faptei au fost constatate de către

prima instanță și menținute de către instanța de apel, inclusiv din declarațiile părților vătămate

Costiuc Mihail și Cordoneanu Vicolin și a martorilor Culeac Victor, Costiuc Aliona, Vetcu

14

Andrei, Gheorghița Victoria pe care, instanță de recurs le apreciază ca fiind consecvente, care

au fost depuse sub jurământ, fiind avertizați de răspundere penală pentru declarații false.

Totodată, Colegiul constată discrepanță în alegațiile recurentului, or, avocatul Bargan

Alexandru pe de o parte a contrasemnat cererea inculpatului Paraico Artiom prin care a

recunoscut învinuirea adusă în baza art.190 alin.(1) Cod penal și art.190 alin.(4) Cod penal,

cauza fiind examinată în conformitate cu prevederile art.3641 pct. (8) Cod de procedură penală,

iar pe de altă parte invocă că faptelor săvârșite de acesta li s-a dat o încadrare juridică greșită

și solicită ca inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.190 alin.(1) Cod penal, art. 190 alin.(1) Cod penal și art. 190 alin.(1) Cod penal.

Astfel, ținând cont de cele stabilite de către instanța de apel și de argumentele care au

stat la baza menținerii calificării faptei inculpatului, conform învinuirii înaintate prin

rechizitoriu, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind declarativ invocată prezența la caz a erorii

prevăzute la pct. 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, întrucât instanța de apel la

capitolul respectiv a dat deplină eficiență prevederilor legale ce țin de aprecierea materialului

probator, care a confirmat întrunirea în acțiunile inculpatului Paraico Artiom a elementelor

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal și art.190 alin.(4) Cod

penal.

Mai mult, Colegiul atestă că, apărarea în recursul declarat invocă aceleași argumente ca

și în apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus argumentat, motivare pe care instanța de

recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit v-a respinge și argumentul procurorului invocat în

referință, precum că decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu remiterea cauzei la

rejudecare, deoarece a intervenit o lege mai favorabilă făptuitorului, or, modificările operate

prin Legea nr.247 din 29 iulie 2022, în vigoare la data de 26 august 2022, au intervenit după

pronunțarea deciziei instanței de apel din 17 martie 2022, pronunțată integral la 10 mai 2022,

dar și după data depunerii recursului ordinar de către avocatul Bargan Alexandru în numele

inculpatului, respectiv, recurentul nici nu avea cum să invoce prevederile art.427 alin.(1) pct.

13) Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul respinge invocările din referința procurorului privind aplicarea

prevederilor art.435 alin.(2) lit. c) Cod de procedură penală, or, instanțele de fond nu au admis

careva erori judiciare, iar la caz, pot fi aplicabile prevederile art.469 alin.(1) pct. 14) și art.470

Cod de procedură penală, recursul avocatului Bargan Alexandru în numele inculpatului

urmând a fi respins.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că argumentele din recursul declarat de către

avocatul Bargan Alexandru în numele inculpatului sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în

susținerea temeiurilor invocate nu pot fi reținute, hotărârea instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată, pronunțată cu respectarea

garanțiilor procesului echitabil prevăzute la art.6 CEDO.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar conchide că, temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică,

pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Instanță de recurs conchide că, nu a fost constatată prezența în speța examinată a careva

erori, ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării deciziei atacate prin prisma celor

invocate, astfel că recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

15

penal lărgit

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Bargan Alexandru

în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

17 martie 2022, în cauza penală în privința lui Paraico Artiom XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

Donos Aliona

16